Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (15-21)
 
Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care au realizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie. Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fără nicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cu promptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

15. Unicitate
Încă de la meditaţia pe muzică am simţit un fel de absorbţie către în sus. Era o uşoară durere în zona pieptului, dar pe coloană. Simultan, o energizare şi ascensionare a energiilor din zona lui Sahasrara. Pe masură ce treceau minutele erau activate din ce în ce mai multe aspecte în zona capului. Mă simţeam „smuls” din anumite structuri ale mele şi resorbit. Ceva similar cu ce se poate simţi la PHOWA (transferul conştiinţei, n.n.).

Resorbţie a conştiinţei
Când muzica s-a oprit acest fenomen s-a intensificat. Deşi fizic nu percepeam o dinamică energetică prea mare, intuiam că în subtil era vorba de o translaţie de mari proporţii. Fiind energiile foarte rafinate nu le simţeam cu prea multă intensitate. În zona pieptului simţeam o „ardere” fină, profund în mine, care avea rolul de a desprinde anumite legături şi ataşamente interioare. În partea finală a meditaţiei acest fenomen de „smulgere” fină s-a declanşat şi de la nivelul jumătăţii superioare a gâtului. Aceeaşi „ardere” şi resorbţie a conştiinţei pe care am simţit-o cu o intensitate ceva mai accentuată decât în zona sufletului, unde continua. Însă totul era la un nivel profund de interiorizare. Timpul meditaţiei fără muzică l-am perceput ca fiind de cel mult 10 minute.

În momentul în care ni s-a spus să facem meditaţia de mulţumire am simţit că se putea mult mai mult. În loc să fac mulţumirea, plin de aspiraţie, I-am cerut Tatălui Ceresc să mă lase să pătrund mai adânc.

O tăcere încremenită
În clipa următoare cererii mele s-a creat un tunel indefinit de lung în Brahmarandra (zona din creştetul capului, n.n) mea şi am simtit o proiecţie-absorbţie-alungire a conştiinţei către în sus.  Starea care o simţeam atunci în acea adâncire, într-o tăcere încremenită, era de UNICITATE, dar la o profunzime pe care niciodată până acum nu am mai perceput-o.

Cele 5 minute pentru starea de mulţumire s-au terminat mult prea repede pentru nevoia mea de a savura acea stare. A început imediat şi meditaţia următoare, cu egregorul poporului suedez. Continuam să savurez starea de UNICITATE, dar rezonanţele evocate de muzică mi se păreau mai grosiere în raport cu ceea ce simţisem mai devreme. Nu eram prea încântat că aceste rezonanţe mă aduceau „în jos”, însă s-a produs o conştientizare surprinzătoare. Prin contrast cu acea aducere, oarecum forţată, înapoi eram încă foarte conştient de acea dimensiune foarte înaltă şi astfel ea s-a reliefat mai bine pentru mine. S-a completat cu starea de MARTOR PROFUND DETAŞAT. Ceva din mine rămânea ACOLO şi cu cât coboram mai mult, cu atât eram mai conştient de înălţimea la care am fost!

Recunoştinţă
Mulţumesc Tată Ceresc pentru Graţia Ta plină de generozitate aş spune, dar ar fi prea puţin pentru ceea ce reverşi către noi în fiecare clipă.

Multumesc Ghidul meu spiritual drag pentru că ai răspuns aspiraţiilor mele de a te întâlni şi a-ţi fi alături şi de atenţia cu care mă veghezi în fiecare clipă a vieţii mele.
A. Alexandru, an 17 Bucureşti

16. Viaţa mea văzută altfel
Chiar înainte să înceapă meditaţia propriu-zisă, am simţit o dinamizare foarte specială a capului, în partea sa superioară; toată partea de deasupra capului vibra foarte fin şi foarte intens. Senzaţia era foarte puternică, atât de puternică încât, la un moment dat, am crezut că încep să îmi pierd cunoştinţa.

Apoi a început meditaţia. Mi-am focalizat privirea spre creştetul capului, menţinând simultan în centrul atenţiei creştetul capului şi zona inimii. I-am cerut lui Dumnezeu Tatăl să mă ajute să primesc ceea ce are El să îmi dăruiască prin această meditaţie extraordinară şi apoi am căutat să fiu un martor tăcut. La scurt timp după aceea, zona inimii a devenit foarte dinamizată, făcând concentrarea simultană asupra creştetului şi asupra zonei inimii foarte uşoară. Mai ales la începutul meditaţiei, acea dinamizare a părţii superioare a capului îmi dădea o senzaţie de leşin, ca şi cum ar fi fost prea mult pentru mine.

Pe durata meditaţiei, de mai multe ori mi-am pierdut focalizarea şi mi-am coborât privirea, fără să îmi dau seama. Când realizam că mi-am pierdut focalizarea, reluam focalizarea privirii asupra creştetului capului. În momentele în care îmi pierdeam focalizarea vedeam imagini legate de viaţa mea de zi cu zi, dar altfel. Deşi le recunoşteam ca fiind imagini din viaţa mea, era  ceva care le făcea să fie totuşi altceva decât doar o ilustrare a vieţii mele de acum. Starea aceasta s-a menţinut pe toată durata meditaţiei cu muzică şi a celei fără muzică.
Lăcrămioara Gabriela Crăciun, anul 5

17. În urma meditaţiei excepţionale din 12 martie susţinută de către Grieg am avut următoarea percepţie: se făcea că eram o fiinţă angelică în comuniune directă cu Dumnezeu Tatăl şi care vegheam asupra planetei Pământ iar la sfârşitul meditaţiei întregul meu for interior l-am simţit întărit. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că te-a inspirat să susţii această meditaţie şi mulţumesc ţie Grieg pentru că i-ai dat ascultare.
La mulţi ani, Omule!
A.L.

18. Sunt chiar viaţa!
În prima parte a meditaţiei l-am rugat încă de la început pe Dumnezeu Tatăl să îmi reveleze ce voi fi peste această perioadă imensă de timp. Imediat ce am încheiat rugămintea am primit în fiinţă o energie gigantică ce mi-a energizat puternic toţi centrii de forţă, începând cu Sahasrara. Pe fondul acestei stări de energizare fiinţa mi s-a dilatat şi a devenit transparentă, în zona inimii mele se răsuceau galaxii în spirale. Brusc am fost resorbit în tulpina unui copac imens şi m-am simţit ca fiind seva ce îl hrăneşte şi îi dă viaţă, am urcat către ramuri, iar acestea au înverzit, pe o crenguţă o floare minunată albă şi-a deschis petalele... sunt una cu ea. Pe cerul albastru zbura o pasăre gingaşă... sunt chiar viaţa ce-i energizează şi face să-i bată inima...

În a doua parte a meditaţiei, cea fără muzică, am simţit doar... stare de vid, linişte, pace.

Mulţumesc Doamne mulţumesc, mulţumesc că mi te revelezi atât de minunat. Mulţumesc Doamne pentru că mă îmbrăţişezi în eternitate.
Gheorghe Adrian, anul 4 Bucureşti

19. Încremenire totală
La începutul meditaţiei speciale care a fost realizată pe data de 12 martie am fost martorul unei călătorii în timp şi spaţiu. Era o stare ca şi atunci când călătoreşti cu avionul şi priveşti prin hublou, dar aici „vedeam” un spaţiu negru, iar sentimentul de mişcare era dat de nişte lumini care „veneau” către mine cu mare viteză. Apoi cadrul s-a schimbat şi a devenit sferic, imens şi de culoare albastru-gri în partea de jos şi alb-strălucitor în partea de sus.

Apoi am intrat într-o stare de nemişcare, de încremenire totală. Mintea era foarte liniştită, aveam o stare de trezire, respiraţia era foarte redusă, abia dacă mai respiram. Am explorat acea stare şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să mă topesc în El. Atunci s-a petrecut ceva, ca un fel de implozie, într-un punct din spaţiul conştiinţei mele, dar aceasta nu m-a prins şi pe mine, adică nu am trecut pe un alt nivel, ci am fost doar martorul acelei implozii (am remarcat multe puncte de culoare violet care erau atrase cu mare viteză spre acel punct). Apoi am revenit din acea stare de „încremenire” la o stare normală de conştiinţă, ca şi cum aş fi venit de undeva de sus, lent şi natural şi meditaţia s-a încheiat.

Dor de Grieg, dor de Dumnezeu
Mi s-a părut ca a durat foarte puţin ca timp. Am sesizat, în timpul meditaţiei, câteva percepţii de natură fizică: membrele păreau să-mi fie desprinse de trup, gura o simţeam larg deschisă deşi o ţineam închisă. Apoi, chipul lui Grieg a fost proiectat pe ecran când a început filmul „Interviuri cu Grieg” şi, văzându-l, s-a trezit în sufletul meu un dor imens: dor de Grieg, dor de Dumnezeu. Simţeam o stare de fericire copleşitoare şi o lumină foarte intensă. Trecutul nu mai exista, nici viitorul, ci numai momentul prezent şi am simţit o mare uşurare, ca şi cum o mare greutate mi-a fost luată de pe umeri. Lacrimi de fericire îmi curgeau pe obraji. Îi mulţumesc lui Grieg, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a făcut posibile aceste exemplificări şi pentru trăirile pe care le-am avut.
Adi Boda, an 14 Bucuresti

20. Tăcere nemărginită
Imediat după consacrare l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască în această exemplificare ceea ce considera El. Chiar de la începutul etapei cu muzică am urmărit să-mi concentrez atenţia simultan în punctul de deasupra creştetului capului, asupra câmpului subtil specific exemplificării şi în zona inimii, pentru a percepe stările care ar putea să apară. Aproape imediat am perceput ca un fel de răspuns în zona inimii. Părea că se trezeşte acolo o stare de transcendenţă, o stare foarte impersonală. Am fost uimită la început, pentru că această stare era asociată de mine, în mod normal, mai degrabă cu centrul de forţă Sahasrara decât cu zona inimii.

Uniunea dintre inimă şi Sahasrara
Starea aceasta transcendentă şi impersonală s-a menţinut în inimă pe tot parcursul etapei cu muzică. Era uimitor cât de impersonală era starea aceasta. După un timp, s-a manifestat simultan o stare de elan, însă de data aceasta am perceput starea de elan în Sahasrara. Nici această stare nu semăna cu nimic din ce am mai perceput vreodată, pentru că era ca un fel de elan pur, complet impersonal.
 
Apoi a apărut, pentru un timp scurt, în zona inimii, suprapusă peste starea de transcendenţă, o stare pe care aş putea-o descrie cel mai bine ca şi „continuitate”.
 
Până în acel moment atenţia mea a pendulat oarecum, în treceri rapide, între cele trei elemente asupra cărora era necesar să mă focalizez. Cu foarte puţin timp înainte de a se termina etapa cu muzică am perceput o stare de vid în inimă şi apoi, aproape imediat, am avut senzaţia că zona inimii şi zona creştetului capului se unesc şi starea de transcendenţă era acum prezentă într-un spaţiu foarte mare rezultat din uniunea dintre inimă şi Sahasrara, însă nu aş putea spune unde era localizat acest spaţiu.
 
„Nemărginire absolută”
După ce s-a oprit muzica, pentru câteva momente am perceput doar această stare de uniune între inimă şi Sahasrara şi am constatat că respiraţia îmi era foarte superficială şi avea loc la intervale mari de timp, ca şi cum nu ar mai fi fost necesară atunci. Am avut apoi senzaţia că nu mai percep nimic, sau nimic special. Însă, pe măsură ce atenţia s-a rafinat, am perceput în acest spaţiu din mine, ceva care la început părea doar foarte fin şi bogat, fără să pot defini în vreun fel această percepţie. Am aşteptat în linişte ca această stare să se reveleze după voia lui Dumnezeu. Ea s-a amplificat tot mai mult şi am realizat în curând că ceea ce percep pot numi doar Tăcere. Un fel de Tăcere vie, absolută şi misterioasă. În această Tăcere nu am perceput niciun fel de diferenţe între mine şi această stare, ca şi cum eram însăşi acea Tăcere şi, totodată Tăcerea era totul.
 
Pe măsură ce m-am obişnuit cu Tăcerea, ea s-a transformat, la un moment dat, în ceva cu totul lipsit de orice limite, ca o stare de „nemărginire absolută”. Apoi s-a făcut o Tăcere nemărginită.
 
Nu am mai trăit aceste stări până acum
Nu pot să descriu în cuvinte mai adecvate ceea ce am simţit, deşi realizez că descrierea mea este departe de a da o bună idee asupra stărilor respective.
În final, la etapa de manifestare a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, nu am putut rosti interior decât „Doamne...”. Am avut senzaţia că alte formule nu erau necesare atunci, pentru că Dumnezeu privea direct în inima mea.
După ce s-a încheiat exemplificarea, am mai rămas câteva minute în postura de meditaţie şi am urmărit, aşa cum scria în materialul de prezentare, să văd dacă pot să trăiesc starea din meditaţie în continuare. Şi, deşi îmi aminteam foarte bine ce am simţit în meditaţie, în momentul în care s-a terminat exemplificarea, starea aceea specială de Tăcere a dispărut cu totul şi nu am putut să o aduc înapoi.
 
Aş dori să mai precizez că nu am mai trăit aceste stări până acum în vreo meditaţie şi ele au reprezentat o mare surpriză şi pentru mine. Dacă nu le-aş fi trăit, nu mi-aş fi putut imagina că există aşa ceva...
Luminiţa Curtui, anul 16, Cluj-Napoca

21. Trăire unică - Relatare premiată, în urma unei trageri la sorţi
Am aşteptat cu entuziasm momentul acestei exemplificări încă de când am citit despre ea. Am numărat cu nerăbdare orele, minutele, secundele până la momentul de început şi totul a meritat, pentru că fiinţa mea s-a îmbogăţit, s-a împlinit cu o trăire inefabilă, misterioasă care cu greu s-ar putea reda în cuvinte... acestea nu sunt de ajuns pentru a exprima ce am simţit în acele momente.

Cum mă iubeşte Dumnezeu
Încă de la consacrare am simţit că sunt învăluită de o Energie gigantică care mi-a cuprins şi mi-a pătruns fiinţa din creştet, până la degetele picioarelor.
Totul a început gradat, desfăşurându-se conform momentelor indicate în programul de meditaţie; aproape că nu a fost nevoie să deschid ochii şi să privesc ceasul pentru a şti în care moment al meditaţiei mă aflam.
În prima parte a meditaţiei pe muzică am simţit cum s-a activat foarte puternic SAHASHRARA mai întâi, după care, pe rând, am perceput deschiderea celorlalţi centri de forţă, până la MULADHARA şi o tainică, imensă şi nesfârşită Energie Divină mi-a inundat fiinţa, revărsând asupra mea o nespusă fericire, încântare, bucurie, iubire fără margini, expansionându-mă aproape instantaneu; am simţit atunci că eu nu sunt acest corp, sau mai bine zis că sunt cu mult mai mult decât corpul fizic; de fapt nu îmi puteam simţi limitele fiinţei mele.

Gradat, am fuzionat profund cu această Tainică şi Misterioasă Energie până la nivel de atomi – am simţit atâta iubire care îmi inunda fiinţa, ce nu am putut simţi NICIODATĂ până atunci; am simţit că Dumnezeu Tatăl mă iubeşte până la ultimul atom din fiinţa mea; această iubire mă copleşea peste puterile mele şi instantaneu mi-au dat lacrimile.

Orgasm pe toţi centri de forţă
„Doamne, am gândit atunci, oare merit eu atâta iubire de la Tine? Am făcut eu oare ceva bun în vreuna din existenţele mele ca să merit acest preaplin de iubire a Ta?”
Am trăit în acele clipe o stare de orgasm aproape pe toţi centri de forţă; plângeam şi râdeam în acelaşi timp – simţeam că sunt intim şi profund unită  cu Dumnezeu Tatăl.
În acelaşi timp percepeam cum o imensă cantitate de informaţie pătrundea în fiinţa mea, informaţie care aşteaptă să fie decodificată şi asimilată în mine, de parcă El, Bunul Dumnezeu mi-ar fi spus: „Lasă, primeşte tot acum că mai târziu vei decodifica şi vei înţelege toate aceste mesaje; acum e bine să primeşti cât mai mult.”

În a doua parte a meditaţiei, aceste trăiri s-au amplificat; am simţit o puternică activare a centrilor VISHUDDHA CHAKRA şi  ANAHATA CHAKRA (nu îmi amintesc să fi trăit o atât de profundă şi intensă deschidere a acestor doi centri de forţă – în special pe VISHUDDHA eu având chiar anumite blocaje)

Fac parte din TOT şi TOTUL face parte din mine
Gradat, am simţit o stare de pace profundă, euforică şi iubire extatică fără obiect; am simţit cu toată fiinţa mea starea de continuitate şi de prezenţă a fiinţei mele în tot ceea ce există.
L-am întrebat, într-o profundă stare de interiorizare şi cu o imensă iubire pe Dumnezeu Tatăl, ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde, de miliarde de ani?
Răspunsul a venit în fiinţa mea la fel de tainic şi misterios ca şi acea Energie Divină care îmi pătrundea şi îmi îmbrăţişa fiinţa – m-am perceput fără formă, doar ca şi conştiinţă expansionată în nemărginire în afara timpului şi spaţiului; am simţit cu toată fiinţa mea că eu ...ERAM.

O inefabilă stare de continuitate îmi inunda fiinţa şi de iubire pentru tot ceea ce există; am simţit clar şi profund în mine că fac parte din TOT şi TOTUL face parte din mine. Odată cu această înţelegere superioară am primit şi alte mesaje care, deocamdată, nu îmi sunt foarte clare dar care sunt convinsă că la timpul potrivit Dumnezeu Tatăl îmi va revela înţelesul lor tainic.

Mulţumesc!
I-am mulţumit cu o imensă recunoştinţă lui Dumnezeu Tatăl pentru această trăire care a fost unică, consider eu, pentru mine până acum şi în final i-am mulţumit şi îi mulţumesc lui Grieg că a făcut posibil ca această minunată exemplificare să se petreacă.

Chiar persoane care nu sunt la acest curs de yoga şi cărora le-am spus despre această exemplificare şi care au fost deschise pentru a o face, mi-au relatat uimiţi că au avut trăiri profunde pe care nu şi le pot explica şi nu le credeau posibile.
Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îl protejeze şi să reverse asupra lui Grieg Graţia Sa Divină nesfârşită!
Lia, anul 15

(va urma)

yogaesoteric
martie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga