Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (35-38)
 
Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care au realizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie. Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fără nicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cu promptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net. Relatările referitoare la celelalte exemplificări din 12 martie vor fi publicate separat la secţiunea RELATĂRI de pe homepage.
 

35. Eternitate
Voi încerca să exprim în cuvinte cu cât mai multă acurateţe ceea ce am perceput în această meditaţie. Chiar înainte de consacrare am perceput un fior de lumină care m-a inundat din creştet până la nivelul inimii, mii de fiori cuprinzându-mi corpul şi am simţit că mă expansionez instantaneu foarte mult. Am primit astfel confirmarea că avea să urmeze ceva cu totul special. După consacrare, am translatat instantaneu în alt timp şi spaţiu. În faţa ochilor mei se desfăşurau galaxii şi galaxii care încet, încet s-au topit într-o lumină atotcuprinzătoare. Am perceput atunci că ceea ce cunoscusem ca timp şi spaţiu erau nişte noţiuni relative, că starea de conştiinţă care mi se exemplifica atunci era ca un flux continuu ce depăşea aceste limite. Simţeam cum fiinţa mea devine o coloană de lumină ale cărei capete nu le puteam delimita. După o stare de crescendo a energiei care se absorbea continuu către în sus s-a instalat o stare profundă de vid mental, urmată mai apoi de o linişte inefabilă, greu de descris în cuvinte. Am perceput lipsa totală a fricii, nesiguranţei în ceea ce mi s-ar putea petrece în viitor. Sentimentul cel mai pregnant pe care l-am perceput a fost acela al eternităţii.

La revenire, mă simţeam ca şi cum abia mă născusem. Totul părea atât de proaspăt şi totuşi atât de profund cunoscut, parcă dincolo de aparenţe.
Îi mulţumesc Ghidului meu spiritual pentru această inedită exemplificare şi pentru că după fiecare aniversare a zilei sale de naştere face să se retrezească în inima mea un dor copleşitor de Dumnezeu, mai profund şi mai acut ca în anii precedenţi, impulsionându-mă astfel să aspir cu mai mult elan şi forţă să îmi amintesc de esenţa mea divină, de picătura de lumină din inima Tatălui Ceresc.
R.P. anul 8 Bucureşti

36. Existenţă în lumină - Relatare premiată, în urma unei trageri la sorţi
Am simţit începutul meditaţiei ca o translaţie de la nivelul conştiinţei obişnuite în cea mai pură, intensă şi dumnezeiască stare pe care am trăit-o până acum.

Această trecere nu a implicat nici un efort din partea mea, ci simt că s-a realizat printr-o extraordinară Graţie Divină, prin Ghidul nostru spiritual.

Pe moment, când urmăream să mă orientez într-un fel, să conştientizez ce se petrece şi să-mi fixez acea experienţă, am putut să fac o singură asociere, cu momentul părăsirii planului fizic, moment foarte intens energetic, solemn şi copleşitor pentru orice fiinţă umană, când beneficiază de o imensa graţie şi este asistată într-un mod copleşitor şi divin, cu o imensă iubire şi compasiune să se orienteze şi să fuzioneze cu Lumina Divină.

În şirul încarnărilor multiple, ceea ce am putut să trăiesc doar în acel moment de trecere, puteam să trăiesc acum, fiind pe această cale spirituală prin graţia Ghidului nostru spiritual.  Este foarte greu de spus în cuvinte.
Spre sfârşitul meditaţiei cu muzică am trăit această stare de existenţă în Lumină.
În acel moment existam.
Existam şi acum (în acel acum din 12 martie) şi atunci (în acel atunci de peste 777miliarde de ani).

Certitudine
Simţeam la nivelul pieptului acea vibraţie intensă şi familiară pe care am simţit-o prima dată în această viaţă, când l-am întâlnit pe Ghidul nostru spiritual şi care atunci, mi-a transformat complet existenţa, dându-mi o nouă viaţă.
Aceasta mi-a generat şi atunci şi acum cea mai intensă stare de certitudine în ceea ce priveşte existenta şi viaţa mea spirituală şi relaţia mea cu Ghidul nostru spiritual.
Apoi, am fost anunţaţi că urmează partea meditaţiei fără muzică. Atunci s-a produs ceva, probabil o lipsă de atenţie.

Am ieşit din acea stare şi am intrat într-o stare obişnuită pe care am simţit-o aproape dureroasă, ca un fel de catharsis. Chiar atunci m-am gândit la sfatul pe care ni-l dăduse Ghidul nostru spiritual de a urma meditaţia până la capăt.
Am intuit că era o intensitate foarte mare a câmpului ce era generat şi care, într-o structură impură putea fi resimţit ca fiind intens purificator.

Am rămas în tăcere până am depăşit acel moment şi am ajuns din nou la starea iniţială de bucurie, fericire şi iubire extraordinară.
Mulţumesc Ghidului nostru spiritual pentru această exemplificare specială.
Adam Evelina, anul 14, Iaşi


37. Sunt copilul lui Dumnezeu
Meditaţia excepţională din data de 12 martie a fost pentru mine un moment deosebit. Citind relatările colegilor am rămas extrem de uimit cum colegul Mihai din anul 17 a descris EXACT trăirea pe care am avut-o şi eu şi pe care o voi relata în continuare.

Încă de la începutul meditaţiei îl rugam cu putere pe Dumnezeu să îndepărteze vălul iluziei care mă separa în aparenţă de El, de lumea Reală. În acelaşi timp îmi puneam interior întrebarea „Oare ce voi fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Voi mai exista eu atunci?” Răspunsul interior a venit în două faze. În prima, am simţit clar cum în mine se „decantau” două să le zicem aspecte şi anume cel efemer, eu-l limitat precum şi Ceva suprem şi etern pe care-l vizualizam ca pe o stea strălucitoare însă care strălucea ca o „lumină fără lumină”. Simţeam cum, de fapt, Eu sunt acel Ceva (acel „Eu fără de eu”) care în realitate manipulează corpurile efemere şi simţeam clar cum acea parte din mine trăieşte continuu starea de beatitudine a eternităţii ca martor detaşat. În a doua parte mi-a apărut CLAR o imagine exact precum colegului Mihai. Era un lac şi eu priveam de pe marginea lui la o arcadă din mijlocul acestui lac. Atunci am încercat să mă regăsesc în imagine şi am simţit cum Eu eram absolut tot acel Univers (acel univers era corpul meu) şi priveam detaşat şi cu bucurie asupra sa. Această imagine a rămas clară în mintea mea o mare parte din meditaţie.

Apoi am simţit o stare care este foarte dificil de redat în cuvinte tocmai pentru că e extrem de simplă. Am simţit ATUNCI că eu sunt Copilul lui Dumnezeu şi că eu sunt în mic, ceea ce El este în mare. În timpul meditaţiei realizate cu ocazia zilei lui Grieg l-am perceput pe Dumnezeu mai intens decât l-am perceput vreodată până acum. Iţi mulţumesc Ţie Doamne şi ţie Grieg pentru tot ceea ce îmi dăruiţi!
Gabi, anul 7

38. Am găsit ceea ce caut de mult timp
Am avut intuiţia unui eveniment deosebit şi, pentru prima oară, m-am pregătit cu seriozitate pentru manifestarea din seara zilei de 12 martie. Drept urmare, totul a fost perfect, pentru mine, din toate punctele de vedere.

La prima exemplificare spirituală (cea prilejuită de ziua de naştere a ghidului meu spiritual, Grieg) am simţit încă din primele clipe o mare fericire plină de iubire, mai bine spus zeci de nuanţe de fericire „amestecată” cu iubire: diafană, tandră, gingaşă, dulce, caldă… – era ca şi cum izvoarele fericirii şi iubirii, strâns împletite, se revărsau toate asupra mea…

Şi, deşi era aniversarea zilei de naştere a lui Grieg, am avut o mulţime de percepţii clarificatoare referitoare la menirea mea din această existenţă şi chiar am „văzut” anumite clişee AKASHA-ice referitoare la o potenţială desfăşurare a evenimentelor, în viitorul apropiat. Toate acestea mi-au adus un sentiment de împlinire, de certitudine că am găsit ceea ce caut de mult timp şi că acum trebuie doar să mă „adun” şi să merg cu convingere pe drumul care s-a deschis în faţa mea şi care este plin de promisiuni încântătoare.

La exemplificarea excepţională: Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?, pentru că tema îmi depăşea cu mult imaginaţia, nu mi-a rămas decât să aştept plină de curiozitate. La început a fost ca o pătrundere într-un fel de tunel al timpului; simţeam energia timpului destul de clar – îmi era cunoscută şi din alte meditaţii anterioare. În „locul” în care m-am oprit nu era însă nimic - nimic din ce ar fi putut însemna manifestare, sau ceva legat de manifestare. Nu găseam nici un reper cunoscut. Era doar un mister dens, o stare de transcendenţă, linişte şi pace, în care aş fi rămas pentru totdeauna.

Căutarea continuă şi frenetică dintre SHIVA şi SHAKTI
Apoi ceea ce am perceput, desigur pe măsura posibilităţilor mele reduse, am recunoscut ca fiind ceva legat de începutul unei noi creaţii.
Cel mai corect pot să redau ceea ce am simţit atunci citând un aforism al profesorului yoga Gregorian Bivolaru (aforism pe care însă în momentul exemplificării nu-l cunoşteam): „Dacă Marea Mamă (MAHA-SHAKTI nu ar fi existat în veşnicie împreună cu Tatăl Ceresc (DUMNEZEU), fiind fără încetare intim şi pe deplin unită amoros cu Esenţa Lui absolută (PARAMATMAN) şi cu VOINŢA SA OMNIPOTENTĂ, rămânând într-o nesfârşită stare de orgasm divin al creaţiei neîncetate (ANANDA), atunci nimic şi nimeni nu ar mai fi existat anterior în veşnicie…”

Cum am simţit eu aceasta? Din Absolutul Divin Transcendent, SHIVA (ce îmi apărea reprezentat simbolic sub forma lui SHIVA-LINGAM), s-a desprins un fel de strat din care s-a format MAHA-SHAKTI (reprezentată simbolic prin MAHA-YONI, Matricea fundamentală a Creaţiei). Era ceva foarte asemănător reprezentărilor tradiţionale orientale YAB-YUM, fiind vorba în mod evident doar despre o analogie care exprima extrem de simplu şi sugestiv modalitatea prin care Divinul se sacrifică pe Sine Însuşi în actul Creaţiei, dăruindu-se chiar pe Sine. Am reuşit să înţeleg astfel, cred că pentru prima oară, care este originea continuei căutări frenetice dintre SHIVA şi SHAKTI, a dorinţei lor intense de reunificare, a dorinţei nesecate de a se topi din nou unul în celălalt, precum şi a puterii colosale a energiei creatoare – fiind vorba de fapt despre un efort de reîntregire, pentru că în realitate cei doi au fost şi sunt doar UNUL, despărţirea fiind doar aparentă.

Întoarcere la origine
Am mai perceput cum din frenetica şi neîncetata lor îmbrăţişare iau naştere apoi şi se revarsă în valuri nenumărate energii de o varietate aproape fără de sfârşit, energii care devin ulterior temelii ale noilor lumi. Tot ceea ce se creează rămâne însă în acest „creuzet” gigantic; nimic nu poate „ieşi” în afara sa. Astfel mi-am dat seama că, în ciuda aparenţelor, „nimic nu poate scăpa de sub control”, nimic nu poate depăşi cadrul de manifestare, absolut nimic nu poate ştirbi vreodată în vreun fel Ordinea Divină şi, cu atât mai puţin, Esenţa Divină Nepieritoare.
 
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost însă confirmarea anumitor aspecte din tradiţia orientală, legate de actul Creaţiei, pe care le cunoşteam deja teoretic. M-a uimit starea asociată, stare pe care am formulat-o foarte pe scurt astfel: nu există nimic mai frumos şi mai valoros în întreaga Manifestare decât această intimă unire, această delicioasă contopire dintre SHAKTI şi SHIVA (privită prin prisma simbolurilor lor: MAHA-YONI şi SHIVA-LINGAM), iar la nivel uman nu există nimic mai frumos şi mai valoros decât fuziunea intimă dintre o femeie şi un bărbat care se iubesc foarte mult, fuziune care poate deschide cu adevărat porţile paradisurilor şi prin care poţi redescoperi foarte uşor Totul, ca şi cum Totul ar fi încriptat aici. Atât YONI-ul, cât şi LINGAMUL semănau cu nişte hărţi, iar „zonele” marcate reprezentau focare de intrare în legătură cu zonele macrocosmice corespondente, ca nişte adevărate „porţi”. Suprapunerea „zonelor” identice de pe YONI şi LINGAM era ca o întoarcere la origine, la momentul începutului de dinaintea „desprinderii”, când nu exista decât UNUL, nedivizat, şi declanşa parcă „focuri de artificii”, era o explozie de stări atât de complexe încât nu le pot defini doar prin câteva atribute, şi aveam sentimentul că se petrece ceva de o importanţă covârşitoare.

Aveam absolut tot şi nu mai era nimic de dorit
Cu această „explicaţie” subtilă inedită, nu a mai fost greu să înţeleg de ce prin această modalitate atât femeia, cât şi bărbatul pot accede la starea androginală glorioasă şi prin aceasta se pot întoarce extrem de rapid direct la Sursa Primordială. Căci, din fericire, Dumnezeu, în marea Sa bunătate, a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Şi dacă El Însuşi consideră Energia Creatoare ca fiind cea mai importantă, oare de ce noi ar trebui să avem o altă părere şi să o desacralizăm? Pentru că, într-adevăr, nu e un secret pentru nimeni: în lipsa ei nu am mai exista şi nu ne-am mai putea bucura de miracolul vieţii!
 
Starea a fost cât se poate de obiectivă deoarece nu mă preocupa nicidecum acest subiect; chiar sunt (sau, mai bine zis, eram) o persoană cu anumite prejudecăţi din acest punct de vedere, şi, dacă cineva mi-ar fi povestit – anterior acestei exemplificări spirituale excepţionale – ceva asemănător cu ce am descris eu mai sus, aş fi crezut probabil că este vorba despre o obsesie sexuală…
 
Am mai perceput-o apoi pe MAHA-SHAKTI (Marea Mamă), ca pe o energie a iubirii discretă, care cuprinde totul, ca o mamă iubitoare, ca pe o plinătate prin ea însăşi. Faţă de ea, întreaga manifestare, cu toate cele trei lumi ale sale, părea a fi doar cât un fir de nisip. Comuniunea cu MAHA-SHAKTI îmi oferea convingerea că am totul, că tot ceea ce există este al meu. Toate dorinţele mele îşi pierdeau sensul, căci aveam absolut tot şi nu mai era nimic de dorit.

Eram ca un fulg
Spre final am mai avut o surpriză, aparent fără nici o legătură cu trăirile anterioare: organele mele interne parcă au început să se „dizolve” lent, rând pe rând, într-un fel de vârtej energetic blând, la fel cum o gumă şterge un desen de pe o planşă; aproape că nu-mi mai simţeam organele interne, parcă nu le mai aveam, dar nu le simţeam lipsa în vreun mod neplăcut, ci dimpotrivă: eram din ce în ce mai uşoară, ca un vas gol – mai „rămăsese” doar conturul corpului. Dacă aş fi început să levitez în acel moment, nu m-ar fi mirat deloc; eram ca un fulg. Ca stare, era un mister total care mă incita. Eram foarte curioasă şi interesată de acest proces, dar exemplificarea s-a încheiat. Am încercat să continui singură, părea că e uşor, dar nu am izbutit. Totul s-a estompat gradat şi am revenit la starea de conştiinţă obişnuită. M-am gândit apoi că s-a petrecut astfel ca să am o dovadă clară că nu a fost vorba despre un joc al imaginaţiei.

Sunt profund recunoscătoare pentru aceste trăiri spirituale de o mare bogăţie şi complexitate, pe care le-am avut!

Pentru o corectă înţelegere a relatării mele, am adăugat un glosar explicativ al termenilor folosiţi, care cred că va fi util pentru cei care nu practică yoga în cadrul cursului nostru şi nu sunt familiarizaţi cu noţiunile prezentate mai sus.
Cristina, an 19, Bucureşti

GLOSAR EXPLICATIV

ANANDA – Literal, în limba sanscrită, „pură beatitudine“, „fericire supremă“. Termen ce desemnează nu plăcerea legată de satisfacţia simţurilor, în mod necesar efemeră, ci bucuria oceanică a unei stări ce situează sufletul dincolo de toate dualităţile şi contrariile. În filosofia şcolii VEDANTA, ANANDA este unul dintre cele trei atribute (SAT-CIT-ANANDA) ale lui BRAHMAN (Absolutul Divin sau DUMNEZEU) şi se referă la o stare extraordinar de înaltă de conştiinţă, în care gândirea este transcensă. Atunci când este trăită plenar, această stare sublimă, copleşitoare de fericire pură şi nesfârşită, permite depăşirea condiţionărilor şi a suferinţelor umane, ea implicând absenţa trăirilor legate de boală, bătrâneţe, teamă, moarte, griji, şi durere. ANANDA, fericirea absolută şi fără sfârşit nu poate fi resimţită plenar decât în starea de SAMADHI, căci ea este intim legată de Conştiinţa extatică, Divină.

LINGAM – În limba sanscrită, termenul LINGAM are în general sensul de „simbol“, „semn“, „pecete a Divinului“. În particular, în cadrul practicii propriu-zise a hinduismului, cuvântul LINGAM desemnează piatra ridicată a altarului din templu, având o aparenţă şi conotaţii falice. SHIVA, principiul masculin esenţial, este cel mai adesea adorat sub această formă simbolică a transcendenţei creatoare.

MAHA – Mare peste măsură, infinit, cosmic.

PARAMATMAN – Supremul Sine (ATMAN) Macrocosmic, universal; Conştiinţa Divină Absolută. PARAMATMAN este identic cu BRAHMAN sau DUMNEZEU. Scopul suprem al oricărui sistem YOGA autentic este să faciliteze fuziunea totală dintre ATMAN (Sinele individual) şi PARAMATMAN.

SHAKTI (ENERGIA PRIMORDIALĂ A CREAŢIEI) – În limba sanscrită SHAKTI înseamnă „putere feminină“, „forţă a naturii“, „energie“. Considerată adesea ca fiind contrapartea feminină (–) sau iubita lui SHIVA [Supremul masculin (+)], ea este expresia Eternului feminin sau a Zeiţei mame, unificând feminitatea şi maternitatea prin manifestarea sa ca Forţă a Naturii. Ea este venerată în Orient în diferitele sale aspecte feminine, dintre care amintim pe KUNDALINI, prezentă în fiecare fiinţă umană. SHAKTI este personificarea efectivă a energiei feminine primordiale, ea încarnează adeseori forţa de realizare a lui BRAHMAN, fiind aspectul feminin dinamic al lui DUMNEZEU, vitalitatea feminină care îi permite lui BRAHMAN să creeze totul; să conserve sau să păstreze totul; să facă să dispară totul.

În fiinţa umană expresia cea mai uşor sesizabilă a lui SHAKTI este dinamismul sexual. Pulsiunea amoroasă sau libidoul este un exemplu de manifestare a lui SHAKTI. Textele secrete orientale menţionează că graţia lui SHAKTI în fiinţa umană (trezirea, amplificarea, acumularea, transmutarea şi sublimarea diferitelor aspecte sau manifestări specifice ale lui SHAKTI) este indispensabilă pentru a putea înţelege gradat dimensiunea transcendentală a lui DUMNEZEU. Tantrismul în special se interesează adeseori de conştientizarea şi integrarea lui SHAKTI în fiinţă într-o manieră cu totul şi cu totul specială, aici punându-se un accent deosebit pe conştientizarea şi amplificarea lui SHAKTI în fiinţă în vederea punerii la unison cu energiile SHAKTI corespondente din MACROCOSMOS.

SHIVA – Literal, „cel Bun, cel Blând“. Al treilea zeu esenţial din trinitatea hindusă (TRIMURTI) ce îi cuprinde pe BRAHMA, VISHNU şi SHIVA. SHIVA este zeul distrugerii celor răi şi ignoranţi şi al disoluţiei a tot ceea ce este impur. El poate fi, de asemenea, o forţă infinită, binefăcătoare, în măsura în care îndepărtează, adeseori fulgerător, AVIDYA sau ignoranţa înlănţuitoare. Simbolul său este LINGAMUL sau organul masculin creator, ce reprezintă virilitatea, aspectul solar, activ, YANG (+). SHIVA este deseori reprezentat în fuziune intimă, amoroasă, infinită cu iubita sa SHAKTI, care este aspectul feminin, al cărei simbol fundamental este YONI sau organul feminin, sexual, ce reprezintă aspectul YIN, energia naturii etc.

Pentru cei care adoră frenetic în el „divinitatea aleasă“ (ISHTA-DEVATA), el este divinitatea supremă totală, Realitatea Ultimă. Asociat formelor sale feminine, manifestatoare, dinamice, cunoscute sub numele de SHAKTI, PARVATI, KALI sau DURGA, el încarnează Absolutul Transcendent.

Fiecare din aceste Mari Puteri Cosmice sau anumite divinităţi feminine este adeseori considerată a fi contrapartea feminină (SHAKTI) sau soţia lui SHIVA şi uneori iconografia hindusă îl reprezintă în intimă fuziune sexuală infinită, datorită controlului perfect al energiei sexuale, cu încarnările sau aspectele acestor forţe „feminine“ imense. SHIVA poartă numeroase alte nume, în funcţie de predominanţa anumitor aspecte ale sale, cum ar fi: SHAMBU, SHANKARA, ISHANA, VISHVANATHA, KEDARNATH sau NATARAJA. Acesta din urmă este reprezentat în arta hindusă ca SHIVA NATARAJA. SHIVA este venerat ca stăpân suprem al universului, tronând pe NANDI, taurul simbolic al DHARMA-ei, şi ca GURU Suprem al tuturor GURU-şilor, distrugător al suferinţei, al celor răi şi al întregii materialităţi. Prin intermediul Graţiei sale fulgerătoare, El le dăruieşte celor care merită înţelepciunea, renunţarea dătătoare de eliberare, compasiunea transcendentă, puterea masculină arhetipală a virilităţii esenţiale.

YAB-YUM – Principiile masculin (+) şi feminin (-), combinate în mod polar şi armonios şi care atunci sunt înţelese ca un ideal transcendent. Acest termen mai înseamnă şi dispariţia tuturor dualităţilor. Unicitatea beatifică Macrocosmică.

YONI – În limba sanscrită, termenul YONI are în general sensul de „suport“, „origine“, „sursă“. Cuvântul YONI este derivat din rădăcina verbală YU (a uni, a fixa). Acest termen are un larg spectru de semnificaţii: cauză primordială, izvor al întregii deveniri, casă, vulvă etc. Grafic, YONI este în general reprezentat printr-un triunghi cu vârful în jos, care este văzut în tantrism ca o imagine analogică a vaginului, simbolizând misterul cosmic al creaţiei.

 
(va urma)
 
yogaesoteric
26 martie 2008

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga