Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Paradoxul cel tainic şi fascinant al urgenţei şi al acceptării

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Cei înţelepţi afirmă că: „Inima are adeseori raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.“ Calea inimii este enigmatică şi  paradoxală. Ea oscilează, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, între urgenţă şi acceptare. Atunci când se îndrăgosteşte şi începe să iubească frenetic, inima se simte simultan  – într-un anume fel încântător – disperată şi totodată exaltată.

Ori de câte ori ne găsim în prezenţa fermecătoare a fiinţei iubite simţim un fel de beţie lăuntrică lucidă şi unii dintre noi intrăm chiar în stări benefice de transă amoroasă. Mulţi dintre noi ajungem să numărăm orele, zilele care ne despart de momentul în care ne vom întâlni cu ea sau comitem unele extravaganţe care ne fac să-i oferim iubitei cadouri minunate sau surprize plăcute. Realizăm toate acestea în numele iubirii care ne exaltă.
Simultan, noi ne dăruim în totalitate acestei iubiri frenetice, manifestate fără măsură, care ne îmbată inima şi ne umple fiinţa de bucurie. Datorită acestei vrăji paradisiace a iubirii, mulţi dintre noi suntem dispuşi să facem orice este bun, devenim brusc capabili să străbatem mări şi ţări pentru a ajunge la fiinţa iubită, suntem în stare să renunţăm aproape la tot numai datorită energiei mirifice a iubirii, care ne umple inima şi fiinţa. Altfel spus, atunci când iubim intens şi frenetic inima noastră nu mai are timp aproape pentru nimic altceva în afara trăirii intense şi frenetice a iubirii.

Delicioasa exaltare a inimii

Acest gen de comportament, care în cazul multor fiinţe umane este bazat pe alternanţa dintre urgenţă şi acceptare, durează tot atâta timp cât durează relaţia noastră adevărată de iubire. Zi de zi, atunci când iubim, noi ne dorim, spre exemplu, să stabilim o stare minunată de intimitate în sfera comunicării cu fiinţa iubită, dar şi o deplină compatibilitate erotică, în sfera sexuală. Aflându-se într-o delicioasă stare de exaltare, inima şi fiinţa noastră fac eforturi uneori supraomeneşti să-şi îndeplinească toate aceste aspiraţii: week-end-ul următor este consacrat în  totalitate cuplului respectiv. Totodată, cei doi iubiţi trebuie să-şi facă timp să frecventeze şi cursurile de YOGA. În plus, 20 de minute, în fiecare zi, iubitul are datoria să facă conversaţie la telefon cu fiinţa iubită etc. În timp ce inima şi întreaga noastră fiinţă se implică pline de entuziasm în toate aceste proiecte, sufletul ne face uneori să intuim, în cursul unor străfulgerări spirituale care ne apar, că nu toate intenţiile inimii se pot îndeplini, că nu toate rezultatele eforturilor pe care le vom face vor fi, de fiecare dată, direct proporţionale cu acestea.

Contemplarea detaşată

Desigur, ştim cu toţii că drumul care conduce la trezirea stării androginale glorioase este presărat cu obstacole şi că una dintre principalele noastre sarcini este aceea de a accepta într-un mod sincer şi deschis realitatea exact aşa cum este. Sentimentul tainic al urgenţei este resortul lăuntric care există în fiecare dintre noi şi care ne face să acţionăm. Acest resort tainic ne umple inima de dorinţă, ne face să trăim din plin vraja iubirii şi totodată orientează relaţia noastră amoroasă într-o anumită direcţie. Emoţiile intense, binefăcătoare, profunde sunt, analogic vorbind, carburantul care alimentează sentimentul urgenţei. Toate emoţiile minunate ne fac să căutăm, ne fac să aspirăm, ne fac să ne dorim şi totodată fac posibilă transformarea vieţii noastre.
 
Acceptarea calmă şi  detaşată a tot ceea ce există reprezintă contrariul acestor emoţii. Această acceptare constă în detaşarea de dorinţe şi de intenţii şi face să apară în fiinţa noastră o stare spirituală transcendentă care ne face să ne lăsăm duşi de fluviul tainic al evenimentelor şi al experienţelor care nu încetează niciodată. Într-o astfel de stare, noi ne comportăm întocmai ca o oglindă de cristal care se mulţumeşte să reflecte totul cu detaşare, fără a mai dori  nimic. O astfel de stare este definită ca fiind starea de contemplare detaşată.

A trăi intens în acest tainic şi fascinant paradox

Atunci când fuzionăm amoros cu transfigurare şi continenţă cu fiinţa iubită, în finalul jocurilor noastre amoroase, atunci când ne aflăm la distanţă şi savurăm cu încântare aşa-zisul efect de avalanşă, remarcăm starea de vid beatific profund care apare în noi şi simultan cu aceasta realizăm apariţia în universul nostru lăuntric a acestei trăiri spirituale sublime care poate fi definită sub numele de stare profundă de contemplativitate spirituală.
Maturitatea spirituală pe care o simt cei doi iubiţi, atunci când începe să se reflecte în sfera amoroasă, constă în a trăi intens, profund şi cât mai confortabil în interiorul acestui tainic şi fascinant paradox. Aceasta constă în a experimenta în simultaneitate atât urgenţa, cât şi acceptarea detaşată. Aceasta implică să  intensificăm la maxim fericirea care rezultă în cadrul acelei relaţii amoroase şi totodată să ne lăsăm în voia ei, contemplând cu detaşare tot ceea ce apare atunci în universul nostru lăuntric, ca şi cum întreaga noastră fiinţă ar fi o oglindă nemişcată în care totul se reflectă, aşa cum totul se reflectă în fiinţa transcendentă a lui DUMNEZEU TATĂL.

Între starea de urgenţă şi starea de acceptare

De îndată ce vom trăi plenar această stare în cadrul relaţiei noastre amoroase, vom constata, la scurt timp după aceea, că acelaşi aspect este totodată valabil şi în ceea ce priveşte viaţa în general. Acesta este un alt cadou spiritual care are o imensă valoare şi pe care ni-l conferă relaţia amoroasă de cuplu bazată pe transfigurare şi continenţă.
Trăirea plenară şi profundă a stării de transcendenţă care apare şi se amplifică în noi prin intermediul acestei stări de contemplativitate spirituală înaltă are întotdeauna o mare valoare şi ne ajută, ulterior, să ne revelăm cu uşurinţă Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN). Pe măsură ce vă veţi abandona în faţa acestui paradox fascinant, veţi constata că vă veţi găsi treptat seninătatea, pacea profundă şi o stare de fericire nepieritoare.

Atunci când această stare paradoxală se instalează în universul vostru lăuntric, deschideţi-vă total faţă de ea şi încetaţi să urmăriţi să explicaţi totul. Savuraţi cu toată fiinţa acest paradox magic şi scufundaţi-vă adânc în el.
Veţi descoperi în felul acesta o stare de calm profund, de pace deplină, de detaşare, de transcendenţă şi de echilibru interior. Această stare este o stare extatică de mijloc care se situează întotdeauna undeva în centru, între starea de urgenţă şi starea de acceptare. Trebuie să ştiţi că această stare este o trăire fundamentală tantrică ce vă poate conduce cu uşurinţă la apariţia stărilor de extaz divin (SAMADHI).

Fragment din lucrarea SECRETE AMOROASE ESENŢIALE PENTRU CUPLURILE YOGHINE CARE ASPIRĂ SĂ FIE FERICITE (capitolul 40) de Gregorian Bivolaru

Citiţi şi:
În cadrul relaţiilor amoroase, urmăriţi să vă cunoaşteţi cu frenezie şi adoraţie unul pe celălalt
Fiţi cât mai receptivi la energia extazului amoros!


yogaesoteric
aprilie 2008


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga