Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Oficialii americani nu pot fi judecaţi pentru crime de război

 

de George Preda

 
Congresul SUA a votat în octombrie 2007 Legea comisiilor militare. Textul legii, aşa cum a fost aprobat şi a intrat în vigoare, conţine un amendament care nu exista în proiectul iniţial de lege. Apariţia „misterioasă” a acestui amendament şi faptul că nimeni nu recunoaşte a fi autorul lui este cu siguranţă o ştire bombă, dar, ca şi în alte situaţii, această ştire senzaţională a fost cenzurată şi nu a apărut în mass-media. Motivul? Amendamentul respectiv oferă imunitate unor criminali de război (consideraţi criminali de război conform Convenţiei de la Geneva), în frunte cu liderii administraţiei Bush.

Mărturiile sub jurământ ale unor militari americani (general locotenent Randall M. Schmidt, general maior Mike Dunlavey şi comandorul general de brigadieri Janis Karpinski) dovedesc implicarea directă a unor lideri ai administraţiei Bush în crime de război. Aceste mărturii probează că fostul secretar al apărării Donald Rumsfeld, vicepreşedintele Dick Cheney şi preşedintele George Bush sunt vinovaţi pentru că au ordonat şi/sau aprobat aplicarea unor metode de tortură asupra deţinuţilor de la Guantanamo şi Abu Ghraib.

Astfel, conform legislaţiei în vigoare la momentul respectiv, aceşti lideri ar trebui judecaţi pentru crime de război. În 2006, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a dat o decizie care declara ilegale comisiile militare de judecată instituite ad-hoc. Decizia Curţii Supreme a confirmat faptul că în cazul tuturor prizonierilor aflaţi în custodia SUA trebuie respectată Convenţia de la Geneva. Articolul 3 al acestei Convenţii interzice „încălcarea demnităţii persoanelor, tratamentele umilitoare şi degradante.”

Pentru a asigura imunitatea liderilor administraţiei Bush, Legea comisiilor militare (Military Commissions Act, MCA) semnată de George Bush pe 17 octombrie 2006 schimbă sensul noţiunii de „tortură” şi îi exonerează pe cei responsabili. Astfel, un amendament adus textului legii, chiar înainte ca acesta să fie prezentat Congresului, redefineşte termenul de tortură. Noua formă exclude dintre crimele de război tocmai metodele cele mai violente şi mai inumane şi totodată îi scuteşte de orice responsabilitate pe cei care le aplică sau le comandă. Legea se aplică retroactiv până în anul 1997. Un alt efect al acestui amendament este acela că niciun tribunal nu poate să intervină în anumite decizii luate de administraţie privind tratamentul la care sunt supuşi unii prizonieri.

Cel mai şocant este faptul că nimeni nu recunoaşte a fi autorul amendamentului adus legii respective. Modul în care a apărut acel pasaj în textul legii a fost oficial declarat a fi „un mister”. Casa Albă neagă că ar avea vreo legătură cu această modificare a legii, deşi liderii de la Casa Albă sunt primii beneficiari ai amendamentului respectiv.

Purtătorul de cuvânt al Centrului pentru Drepturi Constituţionale a comentat: „Restrângerea definiţiei torturii în MCA (Legea comisiilor militare) va scoate de sub incidenţa legii un număr de oficiali americani care au comandat sau au pus în aplicare metodele de interogatoriu care uzează de forţă şi tortură. Aceştia nu vor putea fi judecaţi pentru crime de război. Evident, amendamentul respectiv are ca scop potejarea torţionarilor din guvernul SUA pentru a nu putea fi judecaţi pentru abuzurile comise sub emblema luptei împotriva terorismului.”

Joanne Mariner, de la organizaţia Human Rights Watch a subliniat faptul că efectul acestui amendament al Legii comisiilor militare este că autorii unor crime de război, care la momentul în care au fost comise erau crime de război conform legislaţiei în vigoare, nu mai pot fi pedepsiţi pentru aceste crime.

Un oficial al Senatului SUA care a contribuit la redactarea proiectului de lege şi cunoaşte versiunea discutată şi aprobată de senat, a confirmat faptul că amendamentul respectiv nu exista în proiectul iniţial: „Nu avem nici cea mai mică idee de unde a apărut acest amendament şi cum a fost posibil ca el să apară în textul supus aprobării Congresului.” Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Dana Perrino, a făcut o declaraţie evazivă: „Amendamentul ar putea aparţine altor oficiali ai Casei Albe sau Departamentului de Justiţie, dar nu ne aparţine.”

Indiferent care ar fi originea sa, amendamentul apare în textul legii votate de Congres şi face parte din legislaţia actuală în SUA.

Citiţi şi:
Dreptul fundamental la libertate individuală este azi de domeniul istoriei 
Controlul militar american asupra resurselor naturale din Africa

yogaesoteric
17 aprilie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga