Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Aspiraţi să sesizaţi cât mai des, profund şi empatic, esenţa spirituală ultimă a fiinţei iubite!

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Aproape toţi yoghinii care se află pe această cale spirituală ştiu că trebuie constant să facă eforturi pentru a trece cât mai repede dincolo de aparenţe, dincolo de iluzii. Atunci când ne îndrăgostim, atunci când, după aceea, începem să iubim intens şi profund, nu o facem numai datorită atributelor superficiale ale celuilalt, ci mai ales datorită esenţei ultime, spirituale care există în fiinţa sa.

Unii yoghini şi-au dat seama că în fiecare fiinţă umană există ceva unic, măreţ şi misterios, care ne atrage într-un mod aproape irezistibil către ea. Acel ceva este Spiritul Nemuritor Suprem (ATMAN), care animă acea fiinţă umană prin intermediul sufletului care locuieşte în ea. Iubirea divină, iubirea pură şi necondiţionată, iubirea fără margini, iubirea totală nu este altceva decât o căutare frenetică şi neîncetată a contactului şi a fuziunii inefabile cu această esenţă unică, nemuritoare care este Spiritul Suprem veşnic (ATMAN).

Momentul în care ne îndrăgostim este o clipă magică, paradisiacă, mirifică, divină în care întrezărim, printr-o străfulgerare de care adeseori nu ne dăm seama, Spiritul unic, veşnic şi Suprem (ATMAN) al fiinţei iubite. Atunci când evocăm momentul cel extraordinar şi sublim în care ne-am dat seama că respectiva fiinţă umană pe care începem să o iubim nu este neapărat extraordinară, nici obişnuită, ci pur şi simplu unică, descoperim o clipă de neuitat.

În acea clipă misterioasă, copleşitoare şi inefabilă descoperim că fiinţa umană pe care am început să o iubim are o frumuseţe tainică, o fineţe cu totul aparte, care depăşeşte cu mult suma tuturor atributelor sale. În acel moment divin, percepţia noastră obişnuită asupra acelei fiinţe şi în general asupra realităţii este net transformată. Începând din acea clipă, noi începem să-l vedem şi să-l simţim, profund şi magic, pe celălalt prin ochii enigmatici ai energiei iubirii.

Această transformare a viziunii noastre se extinde imediat după aceea asupra întregii realităţi şi totodată transformă radical viziunea asupra propriei noastre fiinţe. Aceste procese tainice de rezonanţă ocultă alcătuiesc ceea ce numim adeseori magia îmbătătoare a iubirii. Dacă la starea de iubire care apare atunci în noi adăugăm totodată şi transfigurarea, ceea ce rezultă în felul acesta este un proces grandios, sublim, paradisiac care ne exaltă, ne entuziasmează, ne extaziază şi ne face să ne dilatăm într-un mod euforic de la finit către infinit. De aceea, cei înţelepţi au definit iubirea ca fiind o dilatare euforică de la finit către infinit. Această percepţie cu totul extraordinară care face să apară în noi o mare bucurie şi chiar fericire are la bază deschiderea inimii, trezirea centrului de forţă ANAHATA CHAKRA, care ne ajută să vedem la scurt timp după aceea, datorită transfigurării, nu doar trăsăturile personalităţii fiinţei iubite ci şi ceea ce este cosmic, grandios în ea. În felul acesta noi descoperim totodată în universul său lăuntric lumina cea tainică a sufletului său.

Pentru ca în fiinţa noastră să apară aceste stări trebuie, însă, să avem deschiderea necesară, sensibilitate şi puritate. Tocmai de aceea se spune că frumuseţea se află în ochii privitorului. Aceasta, cu condiţia ca privitorul să fie pregătit să descopere ceea ce există în universul fiinţei iubite. Graţie acestei viziuni transformate, sublime, pure, noi putem vedea atunci cu uşurinţă dincolo de aparenţa tuturor aspectelor şi avem astfel revelaţia, fie chiar şi pentru o singură fracţiune de secundă, a caracterului divin şi unic al fiinţei iubite.

Înţelegând şi intuind toate aceste aspecte ne putem da seama de uriaşa importanţă a începutului în orice relaţie de iubire adevărată. Tocmai de aceea este foarte important ca, de fiecare dată când ne întâlnim pentru a fuziona amoros cu fiinţa iubită, cu transfigurare şi continenţă, să evocăm intens şi profund momentul magic, unic al începutului relaţiei noastre. Aceasta ne va permite să ne întoarcem mereu şi mereu la acel moment divin şi magic, de neuitat.

Pentru a putea să continuăm să vedem mai mereu după aceea esenţa divină unică, spirituală, care există în fiinţa iubită, deşi a trecut mult timp de când lumina primei percepţii a apărut şi, în cazul unora care sunt superficiali, a dispărut sub presiunea anumitor influenţe inferioare, care au apărut în mod insidios în viaţa cuplului, este necesar să contemplăm într-un mod profund transfigurator, cu aceeaşi privire a sufletului care s-a manifestat în clipa începutului, Adevărul profund şi fascinant al fiinţei sale. Numai procedând în felul acesta vom putea percepe mereu şi mereu, în continuare, acea fiinţă pe care o iubim, ca pe un suflet de lumină care este infinit, splendid şi divin în esenţa sa.

Datorită procesului tainic al transfigurării, noi vom putea percepe mai mereu fiinţa iubită ca fiind iubire întrupată, ca fiind în cazul unui bărbat un arhetip masculin, VIRA, sau ca fiind în cazul unei femei un arhetip feminin, SHAKTI. Transfigurând-o mai mereu o vom descoperi ca fiind o stare de fericire infinită ce se revarsă neîncetat atât în ea însăşi, cât şi în afara ei.  Fiinţa umană care ştie de existenţa transfigurării şi nu se foloseşte mai mereu de ea în relaţia sa amoroasă, dă astfel dovadă de o imensă prostie. Totodată trebuie să ne amintim că a şti şi a nu acţiona este o supremă laşitate.

Multe fiinţe umane, din cauza lenei şi a egoismului, sau din cauza larvarităţii şi a complacerii penibile într-o stare călduţă, uită, după ce relaţia amoroasă a început, să mai transfigureze. Această greşeală le afectează atât pe ele, cât şi pe fiinţa pe care ele pretind că o iubesc. Lipsa transfigurării într-o relaţie amoroasă face ca, pe măsură ce trece timpul, unul dintre cei doi iubiţi, sau chiar amândoi, să uite să se contemple într-un mod transfigurator. Indiferent dacă, în cadrul unei relaţii amoroase, celălalt ne contemplă sau nu într-un mod transfigurator, noi nu trebuie niciodată să uităm să contemplăm într-un mod transfigurator şi cât mai profund fiinţa iubită, din această perspectivă a momentului magic al începutului.

Adeseori, în cadrul relaţiilor de cuplu, multe fiinţe umane renunţă la transfigurare pentru că viaţa de zi cu zi pune într-un mod insidios stăpânire pe ele şi după aceea, ele se abandonează tendinţelor larvare şi obişnuinţelor nocive. Vorbind într-un mod analogic, în termenii „algebrei“ necesităţii, noi  înlocuim X-ul caracterului tainic, unic, divin al percepţiilor noastre cu ABC-ul emoţiilor şi exigenţelor vieţii cotidiene.

Există totuşi o modalitate care ne permite să ne aducem aminte: aceasta implică să evocăm de fiecare dată momentul începutului şi să avem fără încetare o atitudine profund transfiguratoare faţă de fiinţa pe care o iubim. Totodată, suplimentar, trebuie să ne deschidem din ce în ce mai  mult inima, să aspirăm frenetic, să iubim din ce în ce mai mult şi în felul acesta iubirea care va fi atrasă în universul nostru lăuntric va face restul.

Pentru a ne convinge de valoarea acestui sfat trebuie să îl punem în practică. Tocmai de aceea şi în această direcţie, un gram de practică valorează cât tone de teorie. Dacă vom face mai mereu aceasta, vom constata că sutele de probleme neplăcute ale vieţii noastre de zi cu zi vor dispărea ca prin farmec.

Prin transformarea punctului nostru de vedere, prin îmbunătăţirea viziunii noastre asupra realităţii, vom putea privi din nou cu ochii sufletului fiinţa iubită, percepând-o adeseori ca pe o mirifică şi pură creatură în care sălăşluieşte Divinul. Pentru a reuşi mai mereu să avem această viziune, transfigurarea ne este de un uriaş folos.

Dacă vom avea mai mereu această viziune profund transfiguratoare, magică, vom descoperi, la scurt timp după aceea, că între noi şi fiinţa iubită nu va mai exista aproape nicio diferenţă. Toate deosebirile se vor topi, gradat, în aceeaşi unicitate. Totodată, această viziune transfiguratoare va face să se trezească atât în noi, cât şi în fiinţa iubită, starea androginală glorioasă. Graţie acestei viziuni transfiguratoare ne vom afla, adeseori, în faţa unei oglinzi divine care este luminată de propriul nostru suflet.

Fragment din lucrarea SECRETE AMOROASE ESENŢIALE PENTRU CUPLURILE YOGHINE CARE ASPIRĂ SĂ FIE FERICITE (capitolul 21) de Gregorian Bivolaru

Citiţi şi:
Misterele eternului feminin
Paradoxul cel tainic şi fascinant al urgenţei şi al acceptării

yogaesoteric
mai 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga