Scrisoare deschisă masonilor şi românilor de pretutindeni

de Matei Cerian

Voi considera încă de la început că mă adresez unor persoane inteligente, de aceea evit să debutez cu argumente politice sau istorice. Este suficient să amintesc date oferite de presă, respectiv că 80 % dintre oamenii politici din România sunt masoni, iar d-l Miron Mitrea admite că cel puţin o parte a stenogramelor PSD sunt adevărate. Este evident că atâta vreme cât discutăm despre implicarea politicului în actul de justiţie, implicarea poate avea loc doar în virtutea unei intenţii şi a unei planificări. Ambele pot fi sesizate şi dovedite, de aceea consider din nou că ar fi un semn de prostie,  atât din partea mea, dacă aş insista cu asemenea argumente logice, cât şi la cei cărora mă adresez, dacă mi-ar solicita astfel de lămuriri.

Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră, cei care aţi ales demnitatea de mason, aveţi măcar intuiţia laturii ei organizate şi intenţionate, dacă nu chiar faptele clare şi desfăşurarea programată a lor bineînţeles, corelat cu gradul propriu de acomodare la funcţiile reale ale masoneriei, pe care fiecare îl aveţi raportat la experienţa de viaţă şi încrederea primită de la mentorii, evident, masoni. Ştiu că pentru mulţi dintre dumneavoastră, în mod paradoxal faţă de entuziasmul iniţial, avansarea în lumea masonică a adus amărăciunea multor deziluzii şi conflicte majore la nivel de conştiinţă, aşa cum ştiu că nici nu vedeţi o cale de salvare deoarece ea nu există în cadrul masoneriei. Ştiu că pentru aceia încă bucuroşi de avantajele sociale sper că nu voi jigni pe nimeni cu această afirmaţie şi acceptaţi că aceste avantaje există, chiar dacă ele par a fi doar colaterale interesului motivat de aşa-zişii „iniţiatori” sau doar încă surescitaţi de insolitul noilor perspective, deci pentru dumneavoastră aceste afirmaţii ar putea să pară exagerate şi deranjante.

Aş dori să exprim cât se poate de clar preţuirea pe care în mod real o manifest faţă de căutarea sinceră ce vă animă sau v-a animat la începutul aşa-ziselor „iniţieri”. Chiar mai mult, am aceeaşi preţuire faţă de aceia care aspiră încă sincer la perfecţionare şi autocunoaştere, deşi, uneori şi evident motivat, realizează acţiuni pe care le-ar condamna în condiţii obiective la alţii.

Consider că toate aceste aspecte se regăsesc, spre exemplu, în declaraţiile publice făcute de către stimabilul Olimpian Ungherea. Dacă dânsul exprimă ideea, dar în esenţă realitatea, unui personaj care oferă alternativele de opţiune chiar preşedintelui ţării ales prin vot, îmi permit să apreciez că devine evidentă subordonarea intereselor naţionale unor interese care pot fi doar de natură internaţională – mai exact, de natură predominant mondială. Această primă deducţie este chiar exprimată prin recunoaşterea Lojei Mamă, prin conexiunile dominant internaţionale care animă activitatea dumneavoastră. Acesta este, bineînţeles, un lucru minunat şi un semn de universală deschidere către umanitate.

Dar dacă interesul naţional are de suferit şi sunt lezate acele valori verificabile (plecând de la nivelul de trai individual până la moştenirea cultural-istorică naţională), am observaţia că binele ar trebui să producă tot bine, deci ar fi lipsit de logică să constatăm o alterare a indicilor valorici dacă, pe ansamblu măcar, întregul proces are un sens creator şi benefic. Deoarece îmi permit să afirm, sper că în acordul dumneavoastră, o evidentă accentuare a influenţei masonice după decembrie 1989, vă rog să comparaţi  situaţia actuală din România cu situaţii anterioare, eşalonate pe principii accesibile fiecăruia (financiar, literar, economic ori militar). Ceea ce vă rog este să acordaţi un statut de obiectivitate acestui studiu, fapt ce implică excluderea raportării personale; adică nu „cât aveam eu sau noi atunci şi acum”, ci „cât avea fiecare atunci şi acum”.

Sper că aprobaţi acea căutare liberă şi neîngrădită a oricărei fiinţe, căutare care pentru dumneavoastră a condus la opţiunea pentru masonerie, căci poate alte persoane vor dori să aleagă o altă cale în vederea perfecţionării şi cunoaşterii decât aşa-zisa „iniţiere” masonică. Dacă masoneria ar fi acceptată sau impusă ca unică alternativă, ea ar îmbrăca toate calităţile (mai precis defectele) determinante pentru o sectă sau o dictatură. Consider că am fost explicit dincolo chiar de argumentele imediate, apreciez că studiul va fi realist dacă treceţi de cadrul totuşi subiectiv al realizărilor nominalizate ca masonice. Este deja recunoscută implicarea directă în toate marile evenimente istorice naţionale şi internaţionale, implicare pe care masoneria a avut-o în mod constant sper ca aceasta să nu constituie o noutate pentru dumneavoastră.
La nivel naţional, este notorie starea de sărăcie avansată a statului român, în condiţiile în care înzestrarea naturală şi umană era excepţională. Raportându-ne doar la intervalul 1989-2005, de la o balanţă excedentară în 1989, am acumulat datorii enorme la nivelul lui 2005.

Marile centre industriale au fost efectiv desfiinţate, agricultura devastată în prezent importăm masiv în  aproape toate sectoarele economiei, iar exporturile de regulă se realizează cu produse în stare brută vezi exemplul defrişărilor masive corelat cu exportul de lemn brut.
Fondul bancar de stat a fost devalizat, majoritatea valorilor scoase din ţară, în paralel cu o privatizare planificată pe baza unor interese personale şi în contrasens evident vastei experienţei occidentale. Au fost acceptate, în acelaşi contrasens al valorilor verificate în experienţa europeană şi mondială, metode incerte sau chiar greşite de gestionare a fondului de stat, au fost organizate, acceptate şi mascate escrocherii veroase, au fost realizate adevărate acţiuni de inginerie socială, dar în mod constant împotriva populaţiei largi, consider că FNI constituie un exemplu suficient alături de mineriadele 1990-1991.
Nivelul mediu de trai la nivel naţional reflectă aceleaşi tragedii, toate „unse” de şpăgi şi comisioane pentru un procentaj aproape nesemnificativ din totalul populaţiei. Poate ar trebui să fie un semn de întrebare căderea unui Gabriel Bivolaru, Culiţă Tărâţă etc. Se pare că ceea ce primeşti  trebuie şi plătit cumva şi cândva, iar argumentul discreţiei şi ne-implicării publice se subţiază odată cu trecerea timpului.
Învăţământul a ajuns în pragul unor remanieri scandaloase, teoria manualelor alternative sper să fie un exemplu suficient.

Armata a fost practic desfiinţată, alinierea politică la ofensiva mondială împotriva „terorismului” a condus până la modificarea Constituţiei cu drept de acţiuni ofensive ale armatei române ceea ce constituie o gravă abatere de la tradiţia românească, în care armata a avut doar rolul de apărare a ţării. Chiar dotarea armatei la standardele NATO a constituit o serie de afaceri în mâna câtorva pioni folosesc acest termen deoarece este evident că au fost sincronizaţi prin intermediari şi nu a fost iniţiativa lor în consens mutual.
Doar pentru a aminti un domeniu important, mass-media a ales diversificarea formală, dar fondul ştirilor este evident cernut prin aceeaşi sită polarizată, o privire sumară asupra unei surse independente (dar fără popularizare, spre exemplu Altermedia) constată sectoare întregi evitate de sursele centralizate (să spunem Ziua, sau Jurnal Naţional, agenţiile de ştiri).

În final, revenind la premiza implicării directe a masoneriei în aceste evenimente, aş atrage atenţia asupra aprecierii defavorabile din partea opiniei publice asupra „fenomenului” masonic. Ştiu că argumentul instinctiv tinde să fie „deoarece noi nu am avut controlul complet apare acest paradox”, dar la fel de bine ştiu că este fals acest argument. Controlul este un aspect minunat atâta vreme cât este menţinut la cel mai personal nivel; controlul asupra altei persoane deja ridică mari întrebări despre moralitatea iniţiativei, iar absenţa moralităţii într-o fiinţă, sau numai slăbirea ei, determină dezastre, din nefericire de multe ori dincolo de nivelul personal.

Şi tot din nefericire, vă adresez această scrisoare deoarece am găsit în esenţa masoneriei doar sămânţa despotului perfect, dar nu şi a omului perfect. Pe măsură ce este promisă această perfecţiune la începutul iniţierii masonice, pe atât este de îndepărtat compromisul cerut cu fiecare pas făcut pe această cale. Iar ceea ce consider că este datoria mea să vă avertizez constă în responsabilitatea irevocabilă pe care vă o asumaţi prin aşa-zisa „iniţiere” masonică, un pact gradat pe care îl veţi plăti complet şi dincolo de moarte.
Ştiu că aşa numita „karma” pare doar un termen oricum îndepărtat şi pe deasupra teoretic, mult prea transparent faţă de materialitatea forţei de care consideraţi că acum dispuneţi, dar, din nefericire pentru întregul edificiu masonic, „karma” este o realitate impasibilă oricărei tentaţii sau aprecieri omeneşti. Mai simplu, dacă din pură prietenie masonică veţi oferi ajutorul unui frate mason şi altă fiinţă va suferi din această cauză, aceeaşi suferinţă vă va fi cauzată ulterior, în situaţii asemănătoare şi pentru cauze asemănătoare. Aceasta este cauza renaşterii, obiect frecvent de referinţă în filozofia indiană, dar deseori amintit în toate tradiţiile universale.

De aceea vă adresez această scrisoare, fiind obligaţia mea să mă asigur că măcar superficial şi tardiv aţi primit aceste informaţii – salvatoare dacă le veţi primi cu inima deschisă. Spre deosebire de marea masă a oamenilor, relativ indiferentă şi inerţială, masonii au cultivat seturi distincte de principii active oferite sub formă de aşa-numite „iniţieri” succesive. De aceea îmi permit să vă adresez îndemnul către o acţiune sinceră, dezinteresată şi profund umanitară, cu acel nepreţuit accent al egalităţii depline faţă de ceea ce este personal sau impersonal, apropiat sau depărtat, plăcut sau dureros dacă adevărul este acesta, şi nu doar „frăţia” masonică!

Îmi permit în final să afirm că universalitatea are la bază sincera acceptare a tot ceea ce există, deci opoziţia şi uneori, dar nu în mod necesar, creată pentru a fi biruită prin orice mijloace. Spre o plăcută aplicare a principiilor ascuţite care guvernează literele şi deschid mintea căutătorului vă doresc o perfecţionare desăvârşită, deoarece chiar nefiind mason, vă consider fraţi într-o lume pe care nu avem cum să o împărţim şi nici să o stăpânim doar  o putem accepta ca pe o nesfârşită sursă de inspiraţie şi înţelepciune, cu respect…             


yogaesoteric
mai 2008

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More