Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Speranţa

O importantă virtute creştină, pe care este foarte bine să o trezim şi să o facem să crească în noi cât mai repede
 
profesor yoga Gregorian Bivolaru
Motto:
„Pe măsură ce parcurgem, una după alta, etapele căii spirituale pe care ne aflăm fiind însufleţiţi de aspiraţie, speranţele binefăcătoare, puternice şi constante pe care le hrănim ne ajută extraordinar de mult să îndrăznim să devenim exact ceea ce fiecare dintre noi suntem cu adevărat: FIINŢE DIVINE CE AU FOST ZĂMISLITE DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA TATĂLUI CERESC (DUMNEZEU).“
 
Vă sugerăm să lecturaţi cu atenţie, înainte de a parcurge acest text, prezentările explicative despre Merit şi Speranţă.
 
 
Speranţa este mica lumină pâlpâitoare care se află la capătul tunelului sufletelor noastre atunci când pretutindeni în jurul nostru se află doar beznă. Scriitorul Edmond Rostand spunea: „MAI ALES NOAPTEA ESTE FRUMOS SĂ CREDEM ÎN LUMINĂ!“. Atunci când ne simţim singuri, atunci când suntem bolnavi şi abandonaţi, atunci când suferim foarte tare, atunci când suntem foarte trişti, reuşim să ieşim din prăpastia în care ne aflăm numai pentru că suntem capabili să nu ne pierdem speranţa.

Umanitatea evoluează ca şi cum ar fi ghidată de acest sui generis steag invizibil care se află în străfundul sufletelor noastre numai pentru că bărbaţii, femeile şi copiii nu şi-au pierdut speranţa în niciuna dintre situaţiile cele mai cumplite cu care s-au confruntat. Întocmai ca o plantă fragilă, speranţa are nevoie de o anumită îngrijire şi tocmai de aceea ea trebuie să fie cultivată. Speranţa este mica floare ce se află pe planeta sa pustie şi pe care Micul Prinţ o udă fără încetare pentru ca ea să trăiască şi să fie un martor necesar al iubirii. Scriitorul francez Anatole France spunea: „NUMAI ATUNCI CÂND CREDEM CU PUTERE ÎN TRANDAFIRI, ÎI FACEM SĂ ÎNFLOREASCĂ MULT MAI REPEDE“. Prin atenţia fermă, constantă şi plină de iubire pe care o focalizăm asupra fiinţelor, asupra situaţiilor, asupra lucrurilor şi chiar asupra noastră înşine, evoluţia devine fecundă, progresul înmugureşte în mod gradat şi pretutindeni în jurul nostru Creaţia începe să reînflorească. Dincolo de aparenţe, speranţa, fie ea chiar şi foarte puternică, a unei vieţi mai bune nu este suficientă. Mai mult decât atât, este necesar să ştim să ne făurim această existenţă la care aspirăm şi pentru aceasta trebuie să şi acţionăm aşa cum se cuvine fără a înceta să visăm şi să aspirăm. Altfel spus, aceasta implică să ştim să ne formăm şi să ne revoluţionăm pe noi înşine.

Este bine să ne dăm seama că în tot ceea ce se petrece în cadrul existenţei noastre, fără nicio excepţie, nimic important nu survine la întâmplare. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, dincolo de o aparentă întâmplare se află, de fapt, o tainică necesitate. Un faimos proverb biblic spune: „Ajută-te cu perseverenţă şi fermitate şi Cerul (DUMNEZEU) te va ajuta“. Aceste cuvinte sunt pline de speranţă şi de înţelepciune. Într-una dintre scrierile sale, înţeleptul chinez Lao Tseu spune: „O CĂLĂTORIE DE 10.000 DE PAŞI ÎNCEPE ÎNTOTDEAUNA CU UN PRIM PAS“. A ne păstra speranţa înseamnă să fim întotdeauna capabili să facem şapte paşi mai mult, oricare ar fi obstacolele şi oricare ar fi primejdia în care ne aflăm.

De fapt, speranţa pe care o manifestăm reflectă totodată încrederea pe care o avem în viaţă. Demersul fundamental al acestei acţiuni de salubritate interioară constă în a regăsi o conştiinţă clară şi lucidă, care ne va permite să transformăm în energie benefică energia malefică ce încă se mai află în noi. Pentru aceasta este întotdeauna stringent necesar să devenim capabili să ne detaşăm cu luciditate de toate situaţiile noastre conflictuale, de toate himerele noastre inutile, de monştrii pe care îi hrănim în noi, privind apoi toate acestea dintr-un alt punct de vedere: divin, creator, benefic. Atunci când devenim capabili să facem aceasta, ne putem da seama că A SPERA rimează foarte bine cu A ANTICIPA. Trebuie totodată să nu pierdem din vedere că speranţa divină, binefăcătoare, puternică, constantă şi stenică se împărtăşeşte. Ea este una dintre comorile care se află ascunse în fiinţa fiecăruia dintre noi şi tocmai de aceea este important să învăţăm să o descoperim aici şi acum, cât mai repede. A manifesta o puternică şi constantă speranţă înseamnă, totodată, să devenim capabili să surâdem.
 
 
AFORISME ŞI CUGETĂRI

* Cel mai adesea oamenii se simt singuri pentru că îşi construiesc în jurul lor ziduri groase ca de temniţă, în loc să construiască minunate punţi de comunicare.

* Cea mai mare nefericire care se poate abate asupra noastră este aceea de a nu fi niciodată utili nimănui. Cea mai tragică viaţă este aceea care nu serveşte la nimic bun. O viaţă inutilă este o moarte anticipată. Urmăriţi zi de zi să deveniţi din ce în ce mai bogaţi prin intermediul bucuriilor şi al fericirilor pe care le oferiţi cu generozitate celorlalţi. Dacă la un moment dat descoperiţi că lipseşte ceva esenţial în viaţa voastră, daţi-vă neîntârziat seama că nu v-aţi aţintit privirea cât mai sus posibil, către stele, şi nu L-aţi descoperit încă pe DUMNEZEU, care aşteaptă răbdător întâlnirea cu voi, ascuns fiind în străfundurile tainice ale propriului suflet. Dacă voi credeţi în divina bunătate, în umila şi sublima bunătate, comoara pe care v-o las este binele pe care nu am avut timp să-l fac, cu toate că am aspirat să-l înfăptuiesc cu ajutorul lui DUMNEZEU. Pentru fiecare dintre voi rămâne suficient de mult bine de făcut, pe care puteţi începe chiar de astăzi să-l faceţi. Veţi descoperi în felul acesta, cu o bucurie crescândă, că o mare parte din binele şi fericirea pe care le oferiţi celorlalţi, vi le dăruiţi, în simultaneitate, vouă înşivă. Tot la fel veţi putea face şi cu comoara iubirii fără de măsură. Veţi descoperi neîntârziat că fiecare val de iubire pe care îl dăruiţi celorlalţi este şi rămâne totodată al vostru, în veşnicie.

* „Genii ignorate, care aţi fost stinse şi chiar înecate în lacrimi, suflete nobile care nu aţi fost apreciate la justa voastră valoare, copii care nu aţi fost recunoscuţi de aceia care v-au conceput, surghiuniţi nevinovaţi, voi toţi care aţi intrat în viaţă prin pustiurile acesteia, voi care aţi găsit pretutindeni chipuri reci şi ostile, inimi împietrite, urechi astupate, nu vă plângeţi niciodată! Fiecare dintre voi puteţi cunoaşte nesfârşita bucurie, debordantă şi copleşitoare, în momentul în care pentru voi o inimă se deschide plină de iubire, o ureche vă ascultă, o privire se întoarce atentă şi binevoitoare către voi. Pentru fiecare dintre voi, o astfel de zi, chiar şi atunci când este una singură, face să dispară ca prin farmec toate zilele nefericite de dinainte...“

* Scriitorul Ullman spunea: „A fi şi a rămâne mai mereu tânăr este cu putinţă. Tinereţea nu-i doar o perioadă a vieţii, căci ea este, înainte de toate, o stare constantă şi minunată a minţii (sau, cu alte cuvinte am putea spune noi, yoghinii, un proces tainic de rezonanţă a minţii cu energiile subtile benefice ale tinereţii). Ea este un efect mirific al voinţei puternice superioare, o calitate admirabilă a imaginaţiei creatoare, o emoţie copleşitoare, benefică, intensă, o victorie deplină a curajului asupra timidităţii, a chemării aproape irezistibile a gustului tainic de aventură asupra stării călduţe pe care o oferă confortul şi asupra prejudecăţilor prosteşti. Nu devii niciodată bătrân doar pentru că ai trăit un anumit număr de ani. Devii bătrân atunci când începe să-ţi fie frică să iubeşti intens şi fără măsură. Devii bătrân atunci când dezertezi, dând dovadă de laşitate, şi refuzi să mai aspiri fiind plin de entuziasm către idealurile divine, sublime. Trecerea anilor îţi ridează pielea. Renunţarea laşă la cele mai înalte idealuri divine îţi ridează în mod inevitabil sufletul. Toate preocupările noastre josnice, meschine care ne acaparează, toate îndoielile, toate suspiciunile, toate fricile şi toate disperările sunt duşmanii noştri insidioşi, care ne covârşesc încetul cu încetul, ne fac să ne cocoşăm şi ne determină să ne aplecăm către pământ, obligându-ne să devenim una cu ţărâna sau să devenim nişte rămăşiţe necurate înainte de a muri.
MEREU TÂNĂR ESTE DOAR ACELA CARE, IUBIND CONSTANT ŞI FĂRĂ MĂSURĂ, ESTE ŞI RĂMÂNE UN MARE CURIOS. EL SE MIRĂ ŞI SE MINUNEAZĂ NEÎNCETAT ÎN FAŢA TAINELOR PE CARE DUMNEZEU I LE REVELEAZĂ, DESCOPERIND, ÎMBĂTAT DE EXTAZ, MISTERE ACOLO UNDE CEILALŢI OAMENI NU VĂD NIMIC DEOSEBIT, DIN CAUZA OPACITĂŢII ŞI ÎNCHISTĂRII LOR. Un asemenea om se întreabă şi întreabă, întocmai ca un etern copil foarte curios: oare de ce se petrece aceasta? Oare ce va urma după aceea? El provoacă cu ajutorul lui DUMNEZEU evenimentele minunate prin intermediul gândirii sale optimiste, creatoare, puternice şi descoperă mereu noi şi noi bucurii în jocul divin al vieţii. El contemplă cu atenţie toate sincronicităţile care îi apar din când în când în existenţa sa şi le descoperă semnificaţiile ascunse, înţelegând totodată că acestea toate sunt un dialog al lui DUMNEZEU TATĂL cu el. El ştie că, în realitate, eşti la fel de tânăr precum iubirea ta fără măsură şi credinţa fermă şi de nezdruncinat pe care o ai în DUMNEZEU. El a descoperit deja că de fapt eşti la fel de bătrân pe cât de mari sunt închistările, suspiciunile şi îndoielile tale. El ştie foarte bine că întotdeauna cei perverşi îi judecă pe toţi ceilalţi oameni de-a valma, după propria lor perversitate. El ştie că atât frumuseţea, cât şi urâţenia se află în ochii privitorului. El ştie că eşti la fel de tânăr precum îţi este de mare, constantă şi puternică încrederea în sine şi speranţele divine pe care le ai. El ştie că eşti la fel de bătrân ca şi descurajarea şi disperarea ta. El ştie că poţi să rămâi mai mereu tânăr atâta timp cât vei fi un veşnic îndrăgostit, un romantic incurabil, un iubitor fără măsură, o fiinţă plină de o exemplară bunăvoinţă, veselă, plină de candoare, pură, delicată, tandră şi receptivă. El ştie că poţi să debordezi de fericire de zeci de ori pe zi atunci când eşti şi rămâi mai mereu receptiv la tot ceea ce este bun, frumos, măreţ, adevărat, sublim, înălţător şi divin. El ştie că, deşi trăieşti pe Pământ, este cu putinţă să exişti, totodată, într-un tainic paradis atunci când eşti fără încetare receptiv la glasul misterios al inimii, la mesajele îmbătătoare ale energiei iubirii, la spiritele naturii, la omul de lângă tine care are nevoie de ajutor, la chemarea enigmatică a infinitului şi la toate mesajele misterioase care îţi vin de la DUMNEZEU. Iar dacă într-o zi te vei lăsa ispitit de cel de jos (Satana) şi inima ta va fi apoi rănită de invidie, de răutate, de pesimism şi până la urmă va ajunge să fie măcinată, încetul cu încetul, de cinism, de scepticsm, de blazare, pentru că nu ai luat în considerare aceste sfaturi pline de înţelepciune, întoarce-te neîntârziat către bunul DUMNEZEU şi imploră-L fierbinte să aibă milă de inima ta împietrită, închistată şi bătrână! Şi fă neîntârziat eforturi susţinute pentru ca DUMNEZEU să-şi întoarcă din nou faţa către tine.“

* Numai cei înţelepţi ştiu că nu trebuie să fie transformată doar lumea, ci, înainte de toate, trebuie să transformăm profund şi pe deplin omul. Mulţi se întreabă de unde va apărea, oare, acest om nou, profund transformat şi îndumnezeit? Fiecare dintre noi trebuie să ne dăm seama neîntârziat că el nu va apărea de undeva din afară. Fiecare bărbat şi fiecare femeie, chiar tu, care citeşti în acest moment aceste rânduri, trebuie să-ţi dai imediat seama că acest om profund transformat şi revoluţionat trebuie să fie descoperit în propriul tău univers lăuntric. Aşa cum dintr-un minereu se extrage, printr-un proces laborios, un metal pur care nu mai are zgură, transformă-te şi apoi scoate-l neîntîrziat la lumină pe acest om aşteptat. Trezirea deplină a stării de SHAKTI în femeie, ca şi trezirea deplină a stării de VIRA în bărbat, este o etapă foarte importantă din procesul ieşirii la lumină a acestui om nou şi transformat. Procedând în felul acesta, fiecare femeie şi fiecare bărbat pot să devină un exemplu admirabil şi extraordinar pentru ceilalţi. Pentru ca toate acestea să se petreacă, este necesar să scoţi cât mai repede la lumină acest om nou, care se află ascuns în propriul tău univers lăuntric. Pentru aceasta este necesar să speri cu putere şi să îndrăzneşti să devii cât mai repede ceea ce eşti cu adevărat. Nu rata această şansă şi acţionează, aici şi acum, când ai la dispoziţie întreaga existenţă şi o mulţime de „talanţi“ pe care DUMNEZEU ţi i-a încredinţat atunci când ai venit pe lume cu un anume rost, acela de a-i înmulţi. În fiecare fiinţă umană există posibilităţi admirabile, există merite nebănuite, există facultăţi şi înzestrări uimitoare care au înmugurit deja. Cei iniţiaţi sunt capabili să vadă în universul tău lăuntric toţi mugurii care aşteaptă să înflorească.

* Descoperă neîntârziat forţa creatoare colosală care se ascunde în fiecare picătură a potenţialului tău creator. Foloseşte-ţi cu înţelepciune tinereţea pentru a deveni un exemplu pentru ceilalţi şi urmăreşte să atingi, clipă de clipă, fericirea extraordinară pe care o meriţi. Pentru aceasta este doar necesar să rosteşti fără încetare: „DAT FIIND FAPTUL CĂ DUMNEZEU ESTE CU MINE ŞI MĂ AJUTĂ ATUNCI CÂND ÎI CER PLIN DE IUBIRE ŞI UMILINŢĂ, DEPINDE NUMAI DE MINE SĂ REUŞESC TOATE ACESTEA, PENTRU A DEVENI UN EXEMPLU VIU, DE CARE UMANITATEA ARE MARE NEVOIE“ şi să acţionezi apoi plin de entuziasm.

* Ceea ce ne apare la prima vedere ca fiind imposibil, ca fiind de neatins, chiar şi atunci când deocamdată nu poate fi atins, ne ajută să ne depăşim, ne înalţă, ne transformă şi totodată ne propulsează aspiraţia şi ne serveşte drept lumină călăuzitoare.

* O speranţă divină, universal valabilă şi constantă este, totodată, un înălţător proces de rezonanţă ocultă care se manifestă neîncetat în universul nostru lăuntric. O astfel de speranţă ne hrăneşte sufletul şi ne oferă energii subtile binefăcătoare care ne ajută să ne transformăm din ce în ce mai repede. Tot ceea ce fiecare dintre noi numim lume paradisiacă, trebuie să începem să trezim, să creăm şi să dinamizăm mai întâi în propriul nostru MICROCOSMOS. Gândirea noastră creatoare, imaginaţia noastră constructivă, entuziasmul nostru, intenţiile noastre binefăcătoare, voinţa noastră, iubirea noastră fără margini, senzualitatea noastră îmbătătoare, bucuria de a trăi, umorul stenic, speranţele divine şi universal valabile, fiecare dintre toate acestea şi, totodată, tot ceea ce este minunat în noi, trebuie să devină această lume paradisiacă ce înfloreşte în universul nostru lăuntric.

* Atunci când părăsim definitiv această lume prin aşa-zisa moarte, nu vom putea să luăm cu noi în lumea de dincolo decât experienţele bune sau rele pe care le-am acumulat. Cei înţelepţi afirmă că, în cazul fiinţei umane care părăseşte această lume fără să fi realizat şi fără să fi trezit din plin în fiinţa sa această lume paradisiacă, întreaga sa viaţa nu serveşte la nimic.
Treziţi-vă AICI şi ACUM în universul vostru lăuntric această lume paradisiacă şi fiţi siguri că după aceea, atunci când părăsiţi definitiv această lume, veţi putea ajunge în tărâmurile paradisiace care există în lumea de dincolo.
Acesta este unul dintre tâlcurile tainice ale cuvintelor pline de înţelepciune ale lui Iisus, care spunea: „STRÂNGEŢI ÎN CURSUL VIEŢII VOASTRE PĂMÂNTEŞTI COMORI NEPIERITOARE ÎN CERURI“.

* Stejarul viguros din faţa ta, care umple cerul şi trezeşte în fiinţa ta o vie admiraţie, s-a născut dintr-o mică ghindă.
Un bloc cu zece etaje a început să fie construit de îndată ce i s-a pus temelia cu o primă cărămidă.
O călătorie rodnică ce implică să parcurgem zece mii de kilometri începe întotdeauna cu un prim pas pe care îl facem dincolo de pragul casei în care locuim.

* Orice ar fi, şi tu eşti acela sau aceea pentru care acest Pământ este şi îţi apare aşa cum este. Şi tu eşti acela sau aceea pentru care Soarele şi Luna, stelele şi cele douăsprezece constelaţii zodiacale suspendate deasupra capului tău luminează pe cer.
Trecutul, prezentul şi viitorul, precum şi misteriosul, feericul şi paradisiacul există în permanenţă şi pentru tine.
DUMNEZEU TATĂL, care te îmbrăţişează neîncetat, ca şi starea de nemurire pe care şi tu poţi să o atingi, există AICI şi ACUM chiar şi pentru tine.

* Iubirea fără măsură este cu mult mai puternică decât violenţa. Picăturile de apă care cad ritmic sunt până la urmă mult mai puternice decât bazaltul. Bunăvoinţa şi tandreţea sunt mult mai puternice decât duritatea.

* „IISUS SPUNEA: NU VĂ NELINIŞTIŢI PENTRU VIAŢA VOASTRĂ. NU VĂ FACEŢI GRIJI CĂ NU VEŢI AVEA CE SĂ MÂNCAŢI. NU VĂ NELINIŞTIŢI ÎN MOD INUTIL PENTRU TRUPUL VOSTRU. NU VĂ NELINIŞTIŢI CĂ NU VEŢI AVEA CU CE SĂ VĂ ÎMBRĂCAŢI. PRIVIŢI CU ÎNŢELEPCIUNE PĂSĂRILE CERULUI: ELE NU SEAMĂNĂ, NU CULEG ŞI NU ACUMULEAZĂ NIMIC ÎN GRÂNARE. CU TOATE ACESTEA, TATĂL NOSTRU CERESC LE HRĂNEŞTE ZI DE ZI! CARE DINTRE VOI POATE SĂ ADAUGE O NOUĂ ZI DE VIAŢĂ LA DURATA EXISTENŢEI SALE, ATUNCI CÂND SE LASĂ OTRĂVIT DE NELINIŞTE ŞI DE TEAMĂ?
ÎNCETAŢI SĂ VĂ MAI NELINIŞTIŢI PENTRU ZIUA DE MÂINE, CĂCI DE FIECARE DATĂ, ZIUA DE MÂINE VA AVEA GRIJĂ CA TOTUL SĂ FIE AŞA CUM TREBUIE.
FIECĂREI ZILE PE CARE O TRĂIM ÎN PREZENT ÎI SUNT ÎNTOTDEAUNA SUFICIENTE FRĂMÂNTĂRILE, ÎNCERCĂRILE ŞI LECŢIILE EI.“

* Mulţi dintre noi ar trebui să ne dăm seama că, dacă ar fi necesar să ne reîncepem viaţa, ar trebui să manifestăm aspiraţii, vise şi idealuri de milioane de ori mai mari şi mai frumoase decât acelea pe care le-am manifestat anterior. Fiecare dintre noi ar trebui să descoperim cât mai repede, AICI şi ACUM, că viaţa, aşa cum a conceput-o DUMNEZEU, este infinit mai frumoasă, mai misterioasă şi mai mare decât am putut să credem fiecare dintre noi în cele mai înălţătoare şi paradisiace vise pe care le-am avut vreodată.

* Trezindu-vă şi amplificându-vă în fiinţa voastră curajul, optimismul şi speranţele Divine, iubind adeseori intens, profund şi fără măsură, nu veţi mai cunoaşte frica, căci frica ne paralizează şi adeseori ne ucide mintea şi fiinţa. Frica şi laşităţile de tot felul fac să apară în universul nostru lăuntric „mica moarte“, care conduce apoi, încetul cu încetul, la o diminuare şi la o totală dispariţie. Trezindu-ne şi amplificându-ne din plin în fiinţa noastră curajul, vom putea să înfruntăm aşa cum se cuvine toate fricile. Atunci când energia tainică a curajului este suficient de puternică în noi, toate fricile pot fi anihilate ca prin farmec, într-un mod fulgerător. Atunci când toate fricile noastre sunt arse aproape instantaneu de focul inteligenţei noastre puternice, vom putea să înţelegem cu adevărat cum este posibil ca somnul inteligenţei noastre să zămislească monştri şi, după ce toate fricile noastre au fost astfel anihilate, ne vom putea întoarce ochiul interior al lui AJNA CHAKRA către căile pe care au venit către noi fricile şi vom descoperi că pe acolo pe unde ele au trecut nu mai există acum nimic. Nimic altceva decât triumful nostru asupra tuturor fricilor.

* A îmbrăţişa fiind însufleţiţi de o frenetică aspiraţie calea tantrică implică, mai ales la început, să visăm şi să hrănim vise care, la prima vedere, par imposibile. Aceasta implică să ne depăşim din ce în ce mai des toate limitele. Aceasta presupune să ardem de o posibilă febră creatoare a începutului. Aceasta implică să ne menţinem mai mereu în eternul început. Aceasta implică să ne îndreptăm plini de avânt şi de curaj către tainice orizonturi şi tărâmuri pe care ceilalţi nu îndrăznesc nici măcar să le viseze. Aceasta implică să iubim adeseori fără măsură. Aceasta implică să iubim din ce în ce mai mult, chiar şi atunci când ni se pare că este prea mult. Aceasta implică să îndrăznim să realizăm până la capăt tot ceea ce este minunat şi înălţător şi la care ceilalţi nu îndrăznesc nici măcar să gândească. Aceasta implică să aspirăm cu putere să atingem mirifice tărâmuri paradisiace, care pentru ceilalţi par a fi inaccesibile. Aceasta este căutarea înălţătoare a unui tantric, care îl însufleţeşte să atingă stelele prin fructificarea neîncetată a tuturor şanselor pe care viaţa i le pune, cu generozitate, la dispoziţie. Pentru un tantric care este însufleţit de o curiozitate puternică, sublimă şi nesăţioasă timpul nu contează, pentru că el are clipe fulgerătoare, în care eternitatea i se revelează în toată splendoarea ei paradisiacă şi indescriptibilă. În el nu există loc pentru disperare, pentru că speranţa sa divină este imensă. Având întotdeauna la dispoziţie o energie gigantică, el poate să lupte şi să învingă mereu toate dificultăţile şi adversităţile. El devine astfel un legendar erou chiar şi atunci când, plin de modestie şi umilinţă, el nu se priveşte ca atare. În mijlocul tuturor luptelor pe care le duce cu forţele răului, el este şi rămâne plin de optimism şi veselie şi inima sa este liniştită. El nu este niciodată nefericit, pentru că fiinţa sa, ce este animată de o divină exaltare, arde tot timpul. Fiinţa sa arde în mod constant ca o torţă, chiar şi atunci când fiinţele care au pornit pe acelaşi drum pe care se află el s-au stins deja sau abia mai pâlpâie. El este în permanenţă însufleţit de nobilul ideal care îl propulsează să atingă tot ceea ce în aparenţă este inaccesibil pentru ceilalţi: misterul copleşitor în care DUMNEZEU există şi i se revelează.

* Dacă vreodată te simţi trist, părăsit şi singur, nu contează în ce loc te-ai afla în această lume, închide ochii şi focalizează-ţi într-un mod ferm atenţia în centrul cel tainic al inimii (ANAHATA CHAKRA).
Imploră-L apoi, plin de umilinţă şi speranţă, pe DUMNEZEU TATĂL să te ajute. Aşteaptă apoi fără grabă şi vei descoperi că o nouă energie îţi va inunda fiinţa şi te va regenera. Umple-ţi apoi fiecare celulă cu această energie euforică a iubirii lui DUMNEZEU, obişnuieşte-te apoi să trezeşti şi să amplifici în tine această energie nesfârşită care îţi vine de la DUMNEZEU şi urmăreşte să descoperi că această stare îţi oferă, totodată, o minunată energie spirituală, la care poţi avea acces oricând. Contemplă într-un mod transfigurator lumina stelelor şi urmăreşte să îţi încarci fiinţa cu energia spirituală pe care lumina soarelui o oferă cu generozitate pământului de milioane de ani.
* Hrăniţi divine speranţe în universul vostru lăuntric, pentru a deveni poeţii inspiraţi ai propriei voastre vieţi. Îndrăzniţi să atrageţi cât mai mult albastru în privirile voastre şi amplificaţi puterea curentului subtil albastru în aura voastră. Îndrăzniţi să atrageţi rozul mirific al fericirii în inimile voastre şi faceţi să crească curentul subtil roz în aura voastră, devenind astfel capabili să dăruiţi şi altora din preaplinul vostru de fericire. Îndrăzniţi să treziţi şi să amplificaţi portocaliul fermecător în toate trăirile voastre senzuale, stenice, în toate stările voastre de plăcere pură, intensă şi înălţătoare şi faceţi astfel să crească în aura voastră curentul subtil portocaliu care amplifică în voi bucuria de a trăi. Îndrăzniţi să atrageţi din ce în ce mai mult galben în microcosmosul fiinţei voastre prin râsul stenic şi molipsitor care vă va transforma ca prin farmec vibraţia predominantă lăuntrică. Faceţi în felul acesta să crească în aura voastră curentul subtil galben care totodată vă armonizează centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA. Dincolo de tot şi de toate îndrăzniţi să iubiţi fără frică şi fără măsură atunci când iubirea se trezeşte pe neaşteptate în fiinţa voastră şi faceţi în felul acesta să crească şi să se amplifice în aura voastră curentul subtil roşu cardinal. Faceţi să existe şi să persiste o tandreţe reînnoită în fiecare dintre gesturile voastre. Îndrăzniţi să-I mulţumiţi, fiind plini de umilinţă şi recunoştinţă, lui DUMNEZEU TATĂL pentru tot ceea ce vă oferă în fiecare zi.
 
Atunci când în voi există deja starea de puritate şi candoare necesară, veţi simţi de fiecare dată cum DUMNEZEU vă răspunde şi vă inundă fiinţa din creştet până în tălpi cu un fior descendent, tainic, euforic şi copleşitor. Realizând de mai multe ori pe zi aceasta, veţi atrage în aura voastră şi veţi face totodată să crească şi să se amplifice curentul subtil fundamental alb-strălucitor. Fiţi de asemeni foarte atenţi la fiecare dintre gesturile pe care le faceţi. Nu uitaţi niciodată revelaţia pe care i-au făcut-o îngerii unguroaicei Gitta Mallasz: „Fiţi foarte atenţi la gesturile pe care le faceţi şi urmăriţi să vă daţi seama că în realitate fiecare gest pe care îl făptuiţi acţionează la scurt timp după aceea şi declanşează apoi în fiinţa umană procese corespondente de rezonanţă ocultă. Chiar şi un gest călduţ acţionează, chiar şi un gest serios acţionează, chiar şi un gest făcut în glumă acţionează, chiar şi un gest neglijent acţionează. Orice gest acţionează, chiar şi atunci când vi se pare că el nu acţionează. Chiar şi un gest furios acţionează, chiar şi un gest sălbatic acţionează, chiar şi un gest anemic acţionează, chiar şi un gest blând acţionează, chiar şi un gest plin de tandreţe acţionează. În cazul fiecărui gest totul, absolut totul acţionează într-un mod tainic, atunci când omul acţionează. Fiţi în special foarte atenţi atunci când la un moment dat simţiţi că DUMNEZEU TATĂL vorbeşte prin voi şi mai ales atunci acţionaţi. Un surâs spontan, chiar călduţ, face să strălucească şi să înflorească şapte suflete. Ştiind toate acestea, fiţi atenţi şi vegheaţi pentru ca aproape fiecare dintre gesturile voastre să fie gest divin de eliberare“.

* Atunci când eşti plin de o divină speranţă, analogic vorbind, tu eşti şi rămâi întocmai precum un brad frumos, tu eşti creanga, tu eşti frunza, tu eşti arborele pădurii. Atunci inima ta înflorită se priveşte şi se contemplă în tot ceea ce ea dă vieţii din preaplinul care îi vine de la Dumnezeu, întocmai ca un arbore care îşi depăşeşte umbra şi se înalţă către soare. Asimilează până la identificare toate suflurile tainice, paradisiace care sunt atrase în „ramurile“ tale. Aspiră neîncetat, cu toate celulele trupului tău, întocmai precum frunzele copacilor aspiră pline de nesaţ către soare.

* Chiar şi atunci când celorlalţi li se pare că este aşa, noaptea nu este niciodată totală. Pentru fiinţa care speră cu putere, există întotdeauna o rază de lumină. Numai pentru acela care speră şi hrăneşte astfel divinele speranţe există o fereastră luminoasă care se deschide. Pentru acela care hrăneşte divine speranţe există întotdeauna un vis şi o aspiraţie care înalţă, pentru acela există o dorinţă binefăcătoare care umple un gol lăuntric sau care împlineşte o necesitate minunată, numai pentru acela există o foame imensă care trebuie să fie satisfăcută, numai pentru acela care speră în adâncul sufletului său cu putere apare la momentul potrivit o inimă generoasă, o mână întinsă, degete care se deschid cu generozitate, ochi atenţi şi plini de căldură şi astfel ia naştere o viaţă în care ne bucurăm din plin de tot ceea ce împărtăşim sau care ni se împărtăşeşte. Atunci pe chipul nostru apare surâsul speranţei împlinite.

* Oricât de umilă şi de insignifiantă vi se pare că este propria viaţă, urmăriţi să-i faceţi faţă cu curaj, cu optimism şi trăiţi-o din plin, chiar frenetic, cultivând în voi o vie curiozitate şi setea de aventură. Nu vă eschivaţi niciodată din faţa experienţelor minunate ale vieţii. Urmăriţi să vă daţi seama că atunci când insultaţi viaţa, daţi totodată dovadă de prostie. Chiar şi atunci când deocamdată nu vă daţi seama de aceasta, viaţa nu este niciodată rea pentru că în orice situaţie, atunci când voi daţi vina pe viaţă, nu faceţi în realitate decât să proiectaţi propria voastră perversitate, propria voastră răutate asupra vieţii. Este paradoxal faptul că, mai ales acelora care sunt foarte bogaţi doar material, viaţa li se pare că este insipidă, ternă şi sărăcăcioasă. Întotdeauna acela care caută doar petele în Soare, căutând doar să critice, va găsi ceva de criticat chiar şi în Paradis. Cei înţelepţi spun: „CEL ÎNŢELEPT SE SIMTE BINE CHIAR ŞI ÎN INFERN, IAR PROSTUL SUFERĂ CHIAR ŞI ATUNCI CÂND SE AFLĂ ÎN PARADIS“. Fiţi plini de speranţe universal valabile, divine şi iubiţi viaţa oricât de săraci sunteţi din punct de vedere material. Nu uitaţi că: „ACELA CARE ESTE SĂRAC ÎN DORINŢE INFERIOARE, INUTILE, ESTE BOGAT ÎN MULŢUMIRE ŞI POATE SĂ FIE CU UŞURINŢĂ FERICIT“. Atunci când în universul nostru lăuntric este trezit Paradisul, nimic şi nimeni nu ne poate smulge din acest Paradis şi devine posibil să trăim stări intense şi profunde de fericire, putem avea experienţe pasionante, uimitoare, înălţătoare, chiar şi atunci când ne aflăm într-un azil pentru oamenii săraci. Soarele la asfinţit se reflectă într-un mod mirific atât în ferestrele unui ospiciu, cât şi în ferestrele impozante ale vilei superluxoase a unui milionar. Atunci când vine primăvara, zăpada se topeşte la fel de frumos în faţa fiecărei porţi. În cazul fiinţei umane care îşi dă seama de aceasta şi este plină de seninătate şi mulţumire, ea va putea să guste o mulţime de satisfacţii rare şi va simţi îmbătătoare stări de fericire, de satisfacţie şi de bucurie în strânsă legătură cu gândurile pe care le manifestă, fie atunci când trăieşte într-o colibă, fie atunci când se află într-un palat de vis.

* În fiinţa noastră există o experienţă extraordinar de puternică care se manifestă neîncetat atât atunci când realizăm fapte bune, cât şi în stările şi senzaţiile noastre cotidiene cele mai infime. Chiar mai mult decât atât, în unele momente privilegiate, în fiinţa noastră apar extatice flash-uri ale realităţii Eternităţii misterioase. Uneori apar stări în care ne bucurăm la unison cu bucuria tainică, imensă, oceanică şi misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL. Simţindu-ne în permanenţă îmbrăţişaţi de DUMNEZEU, descoperim astfel că niciodată, fără excepţie, nu suntem singuri. Atunci când iubim din plin şi fără măsură, atunci când trăim euforice şi copleşitoare stări de extaz amoros, atunci când ne bucurăm de tot ceea ce este minunat, atât în fiinţele care ne înconjoară, cât şi în natură, descoperim prin intermediul unei tainice stări de unison aceleaşi stări ce sunt nuanţate în sute de miliarde de nuanţe în milioane de alte fiinţe umane care au trăit în secolele anterioare sau care trăiesc aici şi acum, în prezent. Toate acestea ne permit să savurăm din plin viaţa universală, viaţa cosmică pe care aspirăm să o împărtăşim şi celorlalţi cu ajutorul lui Dumnezeu .
Toate acestea dezvăluie pentru noi tainele uluitoare ale vieţii divine şi toate acestea declanşează în noi stări profunde şi copleşitoare de minunare. În cazul fiinţelor umane care ating anumite trepte ale realizării spirituale, viaţa se înfăţişează ca fiind extraordinar de frumoasă şi plină de mistere fascinante. Ea li se revelează ca fiind plină de semnificaţii în aparenta ei absurditate. Pentru acela care a atins starea de înţelepciune, fiecare aspect al vieţii îşi are rostul său. Acolo unde ceilalţi văd doar întâmplarea sau coincidenţe, cel înţelept contemplă o tainică necesitate şi sincronicităţile care apar atât în existenţa sa, cât şi în existenţa celorlalte fiinţe umane îi dezvăluie tainice înţelesuri care îl fac să descopere dialogul enigmatic pe care DUMNEZEU îl realizează în cadrul jocului Său divin cu întreaga Creaţie. În cadrul stărilor de iluminare pe care le trăieşte, el descoperă că totul, fără excepţie, se reflectă în universul său lăuntric, în perfecta unitate a vieţii universale care, într-o formă sau în alta, alcătuieşte în permanenţă un tot perfect. El descoperă că de îndată ce refuzăm cu încăpăţânare ceea ce este bun şi necesar sau atunci când vrem să eliminăm anumite elemente care sunt totuşi esenţiale, divine, de îndată ce îmbrăţişăm doar plăcerile noastre inferioare şi egoiste şi suntem tentaţi să cedăm compromisurilor, capriciilor şi efemerului, făcând să predomine în exces un anumit aspect al vieţii în detrimentul altuia, sau atunci când respingem într-un mod prostesc şi cu îndârjire un anumit aspect esenţial divin, ne schilodim totodată fiinţa şi atunci viaţa devine cu adevărat absurdă pentru noi. Mai ales atunci când divina stare de armonie a totului este pierdută, multe aspecte ale existenţei noastre devin pentru noi arbitrare.

* Hrăneşte neîncetat speranţele divine şi puternice. Nu rata niciodată niciuna dintre şansele pe care viaţa ţi le scoate în cale la momentul potrivit. Aminteşte-ţi că pe cei îndrăzneţi, pe cei curajoşi norocul îi ajută. Fii întotdeauna un vânător neobosit al fericirilor paradisiace. Asumă-ţi fără ezitare şi fără niciun fel de îndoială riscurile tuturor acţiunilor tale bune şi divin integrate. Acţionând în felul acesta poţi să fii sigur cu anticipaţie că adeseori vei reuşi.

* Dacă vă veţi deschide din ce în ce mai mult şi veţi începe să iubiţi atât în fiinţele umane care vă înconjoară, cât şi în întreaga natură în care trăiţi tot ceea ce este frumos, simplu, pur, armonios, atrăgător, chiar mic şi pe care marea majoritate a oamenilor nu-l bagă în seamă, veţi descoperi încetul cu încetul că, prin puterea iubirii voastre şi printr-o constantă transfigurare, tot ceea ce vă atrage atenţia devine pentru voi uluitor de mare, nesfârşit, incomensurabil şi, la un moment dat, veţi descoperi că vă devine cu putinţă să vă extindeţi iubirea voastră intensă, profundă şi fără măsură la tot ceea ce se află în jurul vostru. Dacă, amplificându-vă bunăvoinţa şi starea de umilinţă, veţi urmări să obţineţi încrederea deplină în tot ceea ce pare mizerabil şi lipsit de valoare pentru ceilalţi, trezind pentru aceasta în fiinţa voastră starea de servitor, atunci tot ceea ce acum vi se pare a fi imposibil vă va deveni mult mai uşor realizabil şi vi se va părea mai armonios. Această atitudine constantă va face să se trezească în voi nebănuite stări de fericire.

* Vă doresc să începeţi cât mai mulţi dintre voi să iubiţi intens, profund şi fără măsură. Vă doresc să vă contaminaţi cât mai mulţi dintre voi de nebunia divină care vă face să credeţi cu o tărie de nezdruncinat că lumea poate fi transformată rapid prin intermediul exemplelor proprii. Urmăriţi fiecare dintre voi să fiţi şi să deveniţi cât mai repede o fiinţă umană extraordinară, devenind totodată un exemplu viu pentru ceilalţi. Pentru a face să se trezească cât mai repede în ceilalţi adevărata fraternitate umană, fiţi voi înşivă mai mereu blânzi, iubitori, umili, plini de bunăvoinţă, drepţi, plini de compasiune, iertători, plini de simpatie faţă de cei admirabili şi minunaţi. Acţionând clipă de clipă în această stare de spirit, vă va fi foarte uşor să deveniţi din ce în ce mai fraterni. Pentru a transforma şi a revoluţiona cu adevărat lumea şi ambianţa locului în care ne aflăm trebuie înainte de toate să ne transformăm şi să ne revoluţionăm într-un mod profund, autentic şi durabil pe noi înşine. Pentru a putea să devenim o făclie în noaptea ignoranţei şi a egoismului celorlalţi, flacăra vie a fiinţei noastre trebuie să devină extraordinar de puternică, pentru că numai atunci vom putea să oferim şi celorlalţi din preaplinul nostru de lumină. Pentru aceasta trebuie ca înainte de toate să sperăm şi să îndrăznim. Vă doresc să vă păstraţi vie şi nealterată vigilenţa în mijlocul nopţii şi să vă manifestaţi nestânjenită forţa de a visa cu ochii deschişi şi plini de aspiraţie către nobile şi înălţătoare idealuri divine. Şi dacă unora dintre voi claritatea fascinantă a stelelor vi se pare a fi încă îndepărtată, acţionaţi astfel încât forţa suflului vostru să vă regenereze viziunea lăuntrică pentru a vă ajuta să descoperiţi că în realitate orice aspect ne apare întotdeauna, fără excepţie, în conformitate cu puterea viziunii noastre interioare. Prin puterea exemplului vostru mobilizator veţi putea să aprindeţi şi în ceilalţi care sunt pregătiţi flacăra torţei lăuntrice. Fiţi plini de entuziasm. Faceţi să crească în voi curajul.
Hrăniţi neîncetat speranţele divine înălţătoare, dispunând întotdeauna de rezerve mari de speranţă, de optimism, de aspiraţie şi avânt. Vă va fi foarte uşor să reuşiţi atunci când la ceilalţi genunchii cedează, îndoielile otrăvitoare îi paralizează şi inima li se strânge, împietrindu-se la unii dintre ei atunci când cad pradă tentaţiilor de tot felul. Focul regenerant al speranţelor divine poate să ardă numai în fiinţele care întreţin vie şi puternică flacăra sa. Focul cel viu al speranţei este în fiecare dintre noi o oglindă prin intermediul căreia ne putem recunoaşte un om adevărat printre ceilalţi oameni.

* Nu te opri niciodată în faţa niciunui mormânt doar pentru a plânge. Fii absolut sigur că în interiorul acelui mormânt se află doar scheletul aceluia care a trăit cândva pe acest pământ. Atunci când plângi în faţa mormântului cuiva, analogic vorbind tu te comporţi întocmai precum acela care plânge atunci când se află undeva pe plajă, în faţa hainelor pe care le-a abandonat acela care s-a avântat în marea din faţa lui pentru a face o baie. Atunci când te afli în faţa mormântului cuiva, fii absolut sigur că cel în cauză nu se află acolo. Fii sigur că cel în cauză nu doarme aşa-zisul somn de veci în acel mormânt. Fii absolut sigur că în acel mormânt din faţa ta nu se află în realitate sufletul celui care a trăit cândva aici pe pământ. Fii absolut sigur că cel despre care se spune că a murit a plecat de fapt din această lume pentru a exista într-o altă stare energetică în aşa-zisa lume de dincolo care pentru cei iniţiaţi este giganticul univers astral. Acela care a părăsit definitiv această lume prin aşa-zisa moarte continuă să existe şi să trăiască în lumea de dincolo, unde este înconjurat de miliardele de energii subtile, tainice ale universului astral. Atunci când îţi trezeşti în fiinţa ta anumite simţuri paranormale, devine cu uşurinţă posibil să comunici cu sufletul aceluia care a părăsit definitiv această lume, convingându-te în felul acesta că există o tainică viaţă după aşa-zisa moarte. Cei care părăsesc definitiv această lume prin aşa-zisa moarte continuă apoi să trăiască în lumea de dincolo, într-un univers mirific ce este alcătuit din invizibile lumini, în cadrul căruia se manifestă o mulţime de culori şi de nuanţe mirifice ale acestora. În loc să îi plângem într-un mod inutil şi prostesc pe cei care au părăsit definitiv această lume prin aşa-zisa moarte, este cu mult mai bine să le facem o ofrandă de lumină, transferând astfel lumina lumânărilor pe care le consacrăm pentru ei în lumea de dincolo, unde ea va deveni pentru ei hrană, imbold de înălţare către Cel Preaînalt, bucurie, inspiraţie şi substanţă mirifică ce îi poate transforma, purifica, inspira şi ajuta. În loc să plângem în faţa mormântului lor, este cu mult mai bine să ne deschidem faţă de sufletele lor care se află în alte tărâmuri şi să le dăruim iubire, lumină, gânduri minunate, imbolduri tainice de a se orienta către Divin. Atunci când suntem suficient de puri şi transformaţi lăuntric, devine cu putinţă să dialogăm cu cei care au părăsit definitiv această lume şi este posibil să le simţim de fiecare dată când le cerem ajutorul, iubirea, ghidarea, bunătatea şi inspiraţia, în strânsă legătură cu nivelul spiritual pe care ei l-au atins.

Punând aşa cum se cuvine în practică aceste sfaturi simple şi pline de bun simţ vom descoperi că în realitate nu există moarte, ci doar trecerea într-o altă lume mirifică, misterioasă, care este universul astral.

Chiar dacă cei sceptici vor zâmbi sarcastic atunci când vor citi aceste rânduri, îi provocăm cu anticipaţie la un pariu fundamental, pe care ei îl vor pierde întotdeauna. Oricât de sceptici şi de neîncrezători sunt acum, fiecare dintre ei îşi va da seama că s-a înşelat atunci când va părăsi această lume şi va descoperi, cu uimire, că viaţa lui nu s-a sfârşit, pentru că aşa-zisa moarte este, de fapt, o naştere în universul astral. Atunci, fiecare sceptic, fiecare materialist îndârjit îşi va da seama că s-a înşelat, dar va fi prea târziu.

Aceste cuvinte sunt totodată o confesiune pe care o facem tuturor. Noi ne-am convins deja pe deplin că nu există moarte. Tot ceea ce am afirmat aici se bazează în totalitate pe experienţa noastră directă. Aceia care ne vor crede vor avea infinit mai multe şanse să realizeze, chiar înainte de momentul aşa-zisei morţi, că în realitate, am avut dreptate. Aceia care nu vor crede că aşa ceva este cu putinţă se vor convinge vrând-nevrând de aceasta, în momentul înfricoşător pentru unii al aşa-zisei morţi.

Speranţa în existenţa vieţii de după aşa-zisa moarte este divină şi universal valabilă. Mai mult decât atât, ea ne ajută să înţelegem rostul enigmatic al existenţei noastre pe acest Pământ. Dedublarea conştientă ce este realizată la voinţă face posibilă proiecţia corpului nostru astral în universul astral şi, printre altele, ne convinge înainte să părăsim definitiv această lume prin aşa-zisa moarte că existenţa noastră continuă apoi în lumea de dincolo, în universul astral. La momentul oportun, în anii superiori ai acestui curs de YOGA, vom
studia în mod sistematic, atât teoretic, cât şi practic, anumite metode eficiente, care vor fi
de natură să vă permită multora dintre voi să vă dedublaţi în mod conştient şi să exploraţi multe tărâmuri astrale, care se află în universul astral, chiar înainte de aşa-zisa moarte, aceasta fiind cu putinţă pentru aceia dintre voi care veţi fi pregătiţi.

O POVESTE CU TÂLC

În unele situaţii, care nu sunt deloc întâmplătoare, o speranţă prostească, iluzorie care ne împinge să acţionăm şi ne scoate din starea noastră de somn, de orbire, de larvaritate şi de letargie poate să ne conducă la trezirea şi la amplificarea unei speranţe divine, universal valabile care este de natură să ne transforme profund şi complet existenţa noastră, oferindu-ne apoi un sens spiritual profund pentru întreaga noastră viaţă.

Într-una din zile, o tânără femeie foarte frumoasă a venit plângând la un mare yoghin. Ea i-a mărturisit că este disperată, deoarece copilul ei tocmai murise, iar ea îşi pierduse în urmă cu doi ani şi soţul. Ea era convinsă că nu mai are de ce să trăiască singură în această lume, pentru că în afară de copilul care tocmai îi murise, ea nu mai avea pe nimeni. În naivitatea ei, spera că acel mare yoghin va putea să facă pentru ea un miracol. Pentru că ea auzise că acel mare yoghin avea unele puteri paranormale (SIDDHI-uri), ea l-a implorat să-i învie copilul care tocmai murise. După ce l-a implorat să realizeze pentru ea acel miracol, femeia a aşezat la picioarele yoghinului trupul copilului ei şi a aşteptat plină de speranţă ca yoghinul să îi satisfacă dorinţa ei fierbinte, care i se părea a fi legitimă. Yoghinul a privit-o cu multă compasiune şi bunătate şi surâzând i-a spus:
- Femeie, mergi în oraş şi adu-mi câteva seminţe de muştar dintr-o casă unde niciodată, nimeni nu a murit. Trebuie să ştii că, dacă vei reuşi să găseşti o asemenea casă, în care nimeni nu a murit niciodată, am să-ţi satisfac dorinţa şi am să-ţi readuc la viaţă copilul care tocmai a murit. Auzind aceste cuvinte, femeia s-a ridicat şi a plecat bucuroasă şi plină de speranţă, fiind convinsă că va găsi acea casă în care nimeni nu a murit niciodată. Ea a bătut apoi, rând pe rând, la multe uşi, dar pretutindeni, fără excepţie, a primit un răspuns oarecum asemănător:
- Noi putem să-ţi oferim imediat seminţele de muştar pe care le vrei, dar condiţia pe care o implică cererea ta cum ca nimeni să nu fi murit în această casă, este imposibil de îndeplinit! Află că sub acest acoperiş al casei în care locuim mai multe fiinţe umane au murit!
Cu toate că i s-a spus adeseori aceasta, femeia s-a încăpăţânat să meargă din poartă în poartă şi a căutat trei zile la rând, sperând în mod prostesc că până la urmă va găsi măcar o casă pe care moartea să n-o fi vizitat niciodată. Ea îşi făcea speranţe deşarte că este imposibil să nu găsească o casă sub al cărui acoperiş să nu fi murit niciodată nimeni.
În cea de a treia zi, la căderea nopţii, ea şi-a dat în sfârşit seama că trebuie să renunţe la această speranţă deşartă şi a înţeles că, în realitate, moartea făcea parte din viaţă şi a avut astfel revelaţia că era inutil să vrea să nege realitatea morţii. Ea s-a reîntors apoi la yoghinul respectiv şi, când s-a aflat faţă în faţă cu el, acesta a privit-o din nou, surâzând cu bunătate, şi a întrebat-o dacă reuşise să aducă măcar câteva boabe de muştar dintr-o casă în care nimeni nu murise. Femeia s-a prosternat plină de respect şi umilinţă în faţa yoghinului şi a spus:
- Iartă-mă, te implor, pentru prostia de care am dat dovadă! Te rog să-mi oferi, dacă vei considera că merit şi sunt pregătită, iniţierea în practica YOGA, căci acum doresc să cunosc ceea ce există în fiinţa mea divin şi nemuritor şi care tocmai de aceea nu este efemer. Nu am să te mai rog niciodată să-mi reînvii copilul, căci mi-am dat seama că, până la urmă, el ar fi murit oricum, mai devreme sau mai târziu, într-una dintre zilele vieţii lui. Te implor să mă înveţi cum să descopăr în fiinţa mea acea esenţă nemuritoare, supremă, care există dincolo de trup şi care nu moare niciodată. Ajută-mă să mă cunosc cu adevărat pe mine însumi şi să-mi revelez Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN).

* Nu există nimic din ceea ce aş putea să vă ofer prin intermediul ajutorului care se manifestă în şi prin fiinţa mea de la DUMNEZEU, pe care voi să nu-l deţineţi deja fiecare în Universul vostru lăuntric, fie în stare latentă, fie în stare de mugure ce urmează să crească şi să înflorească. Este bine ca fiecare dintre voi să vă daţi seama că CEEA CE EU SUNT, VEŢI FI MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU ŞI VOI, IAR CEEA CE VOI SUNTEŢI AM FOST CÂNDVA ŞI EU. În MICROCOSMOSUL fiecăruia dintre voi se află totul, oglindit în stare mai mult sau mai puţin potenţială. Tocmai de aceea, marii înţelepţi au afirmat că: „CEEA CE SE AFLĂ ÎN MICROCOSMOSUL FIECĂRUIA DINTRE VOI, EXISTĂ PRETUTINDENI (ÎN ÎNTREGUL MACROCOSMOS), IAR CEEA CE NU SE AFLĂ ACOLO (ÎN MICROCOSMOSUL FIINŢEI VOASTRE), NU EXISTĂ NICĂIERI (ÎN ÎNTREGUL MACROCOSMOS).“

* Fiecare dintre voi trebuie să vă daţi seama că există, totuşi, ceva pe care nimeni şi nimic nu poate să vi-l ofere. Această comoară nepreţuită, pe care nimeni nu poate să v-o dăruiască vreodată, nici măcar pentru o fracţiune de secundă, este Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN), care este bunul cel mai de preţ ce se află ascuns în centrul fiinţei noastre.

* Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) nu vă poate fi oferit şi nu vă poate fi luat niciodată de nimeni şi de nimic. Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) doar voi înşivă puteţi să vi-l dăruiţi prin revelarea sa gradată şi deplină în propriul vostru univers lăuntric. Prin revelarea gradată şi deplină a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), fiecare dintre voi atingeţi, astfel, starea de îndumnezeire şi reuşiţi, totodată, să obţineţi suprema şi definitiva eliberare spirituală.

* Prin revelarea gradată şi completă a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), reuşiţi totodată să cunoaşteţi Adevărul Suprem Divin Ultim. Prin cunoaşterea Adevărului Ultim Divin în fiinţa voastră, obţineţi astfel eliberarea completă şi atingeţi totodată starea de înţelepciune.

* Prin revelarea deplină a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), care totodată face cu putinţă cunoaşterea Adevărului Ultim Divin, în fiinţa voastră apare starea de pace dumnezeiască profundă. Prin cunoaşterea Adevărului Ultim Divin şi prin revelarea deplină a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), îl descoperiţi pe DUMNEZEU TATĂL în universul vostru lăuntric şi realizaţi că aţi fost făcuţi, fiecare, după chipul şi asemănarea Sa. O importantă etapă care precede această reuşită este trezirea gradată în universul vostru lăuntric a stării androginale glorioase.

* Trezirea stării androginale glorioase facilitează, într-un mod nebănuit, atingerea stării de unitate interioară, transcenderea opuşilor polari complementari.

* Atingerea stării androginale glorioase ne permite să descoperim că am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui DUMNEZEU în simultaneitate, atât masculin, cât şi feminin. Ţelul nebănuit al tuturor căutărilor noastre amoroase şi al tuturor experienţelor şi trăirilor erotice pe care le avem atunci când ne unim cu alte fiinţe umane de sex opus, este trezirea şi atingerea gradată a stării androginale glorioase.

* În tradiţia yoghină milenară, starea androginală glorioasă este adeseori reprezentată prin intermediul lui „SHIVA pe jumătate femeie şi pe jumătate bărbat“, respectiv cu partea stângă femeie şi cu partea dreaptă bărbat, în ipostaza androginală glorioasă ce este numită SHIVA ARDHANARISHVARA.
Hrănirea unor speranţe divine şi puternice, cum ar fi speranţa de a ne revela Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN), speranţa de a ne trezi pe deplin starea androginală glorioasă, speranţa de a cunoaşte Adevărul Ultim Divin, speranţa de a atinge starea de îndumnezeire, speranţa de a atinge starea de înţelepciune ne ajută într-un anume mod, care cel mai adesea este nebănuit, să atingem mult mai repede aceste ţeluri. Pentru cei iniţiaţi, obscuritatea aparentă a acestei lumi nu este decât o umbră. Dincolo de această obscuritate se află întotdeauna la dispoziţia noastră bucuria, fericirea, plenitudinea, beatitudinea.
Pentru a le atinge este necesar să sperăm şi să îndrăznim să facem ceea ce trebuie. Dincolo de aparenta obscuritate, fundalul care predomină în cadrul manifestării universale macrocosmice este beatitudinea, splendoarea, armonia, frumuseţea, ordinea, bunătatea; toate acestea sunt misterioase şi ni se revelează ca atare numai atunci când suntem pregătiţi şi le descoperim apoi prin experienţă directă în propriul nostru univers lăuntric.

* Atunci când fiinţa umană reuşeşte cu adevărat să se cunoască pe ea însăşi, atunci când ea reuşeşte să îşi trezească potenţialităţile latente formidabile ce există în ea, între MICROCOSMOSUL fiinţei ei trezite şi MACROCOSMOS survine o stare tainică de rezonanţă ocultă care face să fie revelate o mulţime de adevăruri tainice în MICROCOSMOSUL fiinţei umane care reuşeşte să se transforme suficient de mult.

* Întreaga Creaţie, aşa cum a fost structurată şi concepută de DUMNEZEU TATĂL, este o sui generis hologramă gigantică în cadrul căreia fiecare parte este conectată într-un mod tainic astfel încât în ea se oglindeşte totul. La rândul ei, ea ca parte se oglindeşte în marele Tot. Această misterioasă structurare a realităţii i-a determinat pe marii înţelepţi să afirme că, în permanenţă, partea este în Tot, iar totul se află oglindit în parte, altfel spus întregul MACROCOSM se oglindeşte în MICROCOSMOSUL fiecărei fiinţe umane şi, la rândul său, MICROCOSMOSUL fiecărei fiinţe umane este cuprins şi totodată reflectat în marele Tot al MACROCOSMOSULUI. În MICROCOSMOSUL fiinţei umane, ceea ce este jos este asemănător cu ceea ce este sus şi ceea ce este sus este asemănător cu ceea ce este jos, astfel spus, polul superior se oglindeşte într-un anume mod în polul inferior, iar polul inferior se oglindeşte într-un anume mod în polul superior. Chiar şi atunci când, deocamdată, nu ne dăm seama de aceasta, atât propria noastră viaţă, cât şi viaţa planetară
şi chiar viaţa macrocosmică au un sens.

* În cazul fiinţelor suficient de evoluate spiritual, ele devin capabile să recepteze frumuseţea şi armonia deplină care există în întreaga creaţie a lui DUMNEZEU TATĂL. Chiar şi atunci când, deocamdată, nu ne dăm seama de aceasta fiecare dintre noi, precum şi toate fiinţele umane care trăiesc pe această planetă, lucrurile rămân neschimbate: suntem cu toţii nişte pelerini care călătoresc, mai încet sau mai repede, către ACASĂ (Împărăţia lui DUMNEZEU TATĂL).

* În strânsă legătură cu intenţiile noastre, speranţele noastre, acţiunile noastre şi gândurile noastre bune sau rele, fiecare fiinţă umană are, mai devreme sau mai târziu, exact ceea ce merită. În întreaga manifestare macrocosmică, nimic, fără excepţie, nu este întâmplare, pentru că întotdeauna, totul este necesitate. Acolo unde cel ignorant vede întâmplarea sau o coincidenţă banală, cel înţelept discerne o tainică necesitate.

Astăzi, în noaptea ignoranţei, a dezinformării şi a manipulării planetare care este realizată actualmente cu multă îndârjire şi viclenie de către Guvernul planetar din umbră al Francmasoneriei mondiale (sau altfel spus, de către aşa-zişii „ILUMINAŢI“) care face deja eforturi să întroneze o aşa-zisă Nouă Ordine Mondială ce, de fapt, este o conspiraţie satanică planetară ce vizează să instaureze un Stat planetar fascist, în cadrul căruia toate fiinţele umane vor fi supravegheate în permanenţă prin mijloace electronice sofisticate, fiind în viitorul apropiat obligate să li se introducă sub piele SEMNUL FIAREI (sinistrul cip RFID - Radio Frequency Identification Device), îndrăznim totuşi să sperăm cu putere în împlinirea Veştii celei Bune pe care ne-a anunţat-o Iisus Christos.

Dincolo de răul imens care se manifestă actualmente la nivel planetar prin intermediul Francmasoneriei mondiale şi aşa-zişilor „ILUMINAŢI“, care au reuşit să urzească o cumplită conspiraţie a răului, ale cărei tentacule au cuprins aproape întreaga planetă, suntem totuşi siguri că binele va triumfa împotriva acestui rău planetar pe care l-a urzit Francmasoneria mondială şi că în curând binele, armonia şi adevărul vor învinge în lupta împotriva răului, minciunii şi a satanismului deghizat pe care ei le propagă. Dincolo de aparenţele sumbre, dincolo de răutatea, minciuna, viclenia şi ura care există pe această planetă, ne afirmăm cu îndrăzneală credinţa şi speranţa într-un viitor divin şi luminos pe care umanitatea îl merită. Este necesar ca fiecare dintre noi să refuzăm să credem că circumstanţele actuale sunt fatale şi că îi fac pe oameni să fie incapabili de a acţiona, astfel încât pe acest Pământ să nu existe condiţii mult mai bune decât acelea care, din nefericire, există la ora actuală.

Trebuie să refuzăm să credem că toate fiinţele umane de pe această planetă nu pot fi nimic altceva decât nişte marionete ce se lasă purtate întocmai ca nişte frunze ce sunt duse încolo şi încoace de uraganul criminal pe care l-a declanşat Francmasoneria mondială pe această planetă.

Trebuie să refuzăm să credem că atunci când oamenii se angrenează la unison pentru a acţiona având ţeluri comune şi binefăcătoare, nu există posibilitatea de a influenţa şi de a transforma cât mai repede în bine cursul şi desfăşurarea anumitor evenimente mondiale.

Trebuie să refuzăm să credem sau să împărtăşim părerea acelora care pretind că fiinţele umane sunt şi vor rămâne întotdeauna în mod iremediabil captive în noaptea fără stele a urii, a războiului, a egoismului, a intoleranţei, a prostiei şi că zorii luminoşi ai înţelepciunii, ai păcii, ai iubirii, ai bunătăţii, ai bunăvoinţei şi ai fraternităţii nu vor putea niciodată să devină o realitate predominantă şi colectivă pe această planetă. Trebuie să refuzăm să credem profeţia cinică a unor francmasoni plini de ură care susţin că unele popoare se vor lăsa într-un mod criminal antrenate în vârtejul satanic al unui nou război planetar (cel de-al Treilea Război Mondial pe care l-au prezis de foarte multă vreme francmasonii).

Refuzăm să credem că umanitatea se va lăsa antrenată către infernul unor cumplite şi aberante distrugeri care vor apărea în cazul unui război termo-nuclear. Noi sperăm şi totodată credem cu tărie că adevărul, pacea, bunăvoinţa, buna înţelegere, fraternitatea şi iubirea vor avea până la urmă un rol decisiv. Viaţa, chiar şi atunci când ea este în mod provizoriu învinsă, rămâne întotdeauna mult mai puternică şi mai valoroasă decât moartea. Dincolo de aceasta, pentru cei iniţiaţi, moartea nu există, deoarece chiar şi atunci când survine, ea este în cazul fiinţelor umane o trecere şi o renaştere într-o altă stare, ce permite continuitatea vieţii în lumea de dincolo, în universul astral.

Noi sperăm şi chiar credem într-un mod ferm că, dincolo de problemele grave care există pe această planetă la ora actuală şi care, multe dintre ele, au fost plănuite şi declanşate în mod intenţionat prin intermediul conspiraţiei planetare a Francmasoneriei mondiale, rămâne totuşi speranţa ajutorului imens pe care îl putem primi neîntârziat de la DUMNEZEU TATĂL, pentru a se pune astfel capăt multor rele care au fost în mod intenţionat provocate pe această planetă.

Îndrăznim să credem că până la urmă, cu ajutorul lui DUMNEZEU, imensa majoritate a locuitorilor pământului va putea să primească tot ceea ce merită.

Îndrăznim să sperăm că în curând locuitorii acestei planete vor avea parte de o hrană naturală, sănătoasă, fără a fi obligaţi să consume produse modificate genetic, aditivi distrugători pentru bunăstarea şi sănătatea lor trupească, apă cu fluor introdus obligatoriu.

Sperăm că vor avea la dispoziţie şi hrană naturală şi sănătoasă suficientă.

Îndrăznim să sperăm că ei vor putea respira un aer curat şi că nu vor permite ca sănătatea să le fie grav afectată de radiaţiile distrugătoare ale telefoniei celulare.

Îndrăznim să credem că în viitorul apropiat, locuitorii acestei planete vor avea aproape toţi posibilitatea de acces la cunoştinţe spirituale fundamentale, care îi vor ajuta să-şi trezească potenţialităţile latente colosale care există în ei şi totodată îi vor ajuta să-şi trezească sufletul şi să-L descopere pe DUMNEZEU TATĂL.

Îndrăznim să credem că, prin transformarea colectivă a conştiinţelor, fiinţele umane vor face un salt gigantic prin trecerea de la nivelul global de conştiinţă actuală la o nouă treaptă în care, în universul lor lăuntric, se va trezi şi se va dinamiza din plin starea supramentală de conştiinţă. Printre altele, această transformare va facilita trezirea şi dinamizarea unei anumite forme superioare de genialitate. Trezirea şi dinamizarea nivelului supramental în cât mai multe fiinţe umane vor accelera apariţia unei anumite forme de genialitate la un număr din ce în ce mai mare de fiinţe umane.

Noi credem cu tărie, de asemenea, că în viitorul apropiat, întreaga umanitate îl va recunoaşte şi îl va descoperi pe DUMNEZEU TATĂL în universul său lăuntric, identificându-L ca fiind sursa înţelepciunii, sănătăţii, fericirii, armoniei, bunătăţii şi iubirii. Noi credem cu tărie că iubirea, bunăvoinţa, înţelepciunea, pacea, întrajutorarea, fraternitatea şi bunătatea salvatoare vor deveni în viitorul apropiat nişte legi universale comune ale acestei planete. Abia atunci, în acel viitor apropiat, fiinţele umane vor putea să se transforme spiritual, psihic şi fizic, într-un mod divin şi armonios, iar iubirea şi buna înţelegere între oameni vor predomina şi atunci frica, ura şi răutatea se vor estompa considerabil. Poporul român este chemat să joace un rol foarte important, de catalizator spiritual în acest proces de transformare planetară care va avea loc în viitorul apropiat.
Chiar dacă unii vor privi cu scepticism şi cu batjocură aceste afirmaţii, viitorul va confirma realitatea acestor aspecte care sunt anticipate aici.

CUGETĂRI ŞI MAXIME DESPRE SPERANŢĂ

- Speranţele divine şi universal valabile sunt visele înălţătoare ale omului care veghează.
- Speranţele divine şi universal valabile sunt bunurile cele mai accesibile şi fulgerător înălţătoare pentru fiinţa umană care, în afară de DUMNEZEU, nu mai are nimic altceva.
- Speranţele divine şi universal valabile care sunt puternice şi constante fac să crească puterea tainică a sufletului trezit.
- Numai cei iniţiaţi apreciază la justa sa valoare speranţa divină şi universal valabilă care este constantă, deoarece ei ştiu că ea este un proces tainic de rezonanţă ocultă care face să se împlinească ceea ce sperăm. Speranţa divină, binefăcătoare, este totodată flacăra tainică ce alungă întunericul din fiinţa omului şi astfel îi trezeşte sufletul şi îl menţine viu.
- Speranţele divine, universal valabile sunt visele creatoare ale omului treaz.
- Din nefericire, există un număr destul de mare de oameni care sunt capabili să-şi sacrifice tot avutul lor pentru nişte speranţe înşelătoare, îndepărtate şi îndoielnice.
- Speranţele profund binefăcătoare, care la început păreau a fi cele mai ridicole şi cele mai îndrăzneţe, au fost adeseori cauzele unor succese extraordinare, atunci când şi DUMNEZEU a pus umărul. Speranţele divine şi universal valabile sunt asemenea luminii tainice şi pâlpâitoare a lumânărilor, căci în realitate ele înfrumuseţează, luminează şi înveselesc calea.
- Cu cât noaptea ignoranţei este mai întunecoasă, cu atât mai mult speranţele divine trimit către noi, fără încetare, raze de lumină. Momentele de taină pe care le petrecem gândindu-ne cu putere la anumite perspective care sunt înălţătoare şi fericite, sperând în felul acesta ca anumite acţiuni sau situaţii să se petreacă, sunt uneori chiar mai plăcute decât orele care sunt încununate de o superficială folosinţă.
- Speranţele divine care sunt puternice şi constante hrănesc din plin cu o tainică hrană sufletele mari şi le fac să crească repede pe cele mici. Tot aşa cum nu trebuie să fie ancorată o corabie cu o singură ancoră, tot aşa, nici viaţa noastră nu trebuie să depindă de o singură speranţă divină, universal valabilă.
- Cât timp trăieşte, omul nu trebuie să spere orice. Cât timp trăieşte omul speră, dar numai cei iniţiaţi şi marii înţelepţi hrănesc în permanenţă doar speranţe divine, universal valabile care sunt puternice şi constante.
- Un suflet care se pregăteşte aşa cum trebuie hrăneşte speranţe divine şi profund binefăcătoare în vremuri neprielnice şi continuă să facă la fel chiar şi în vremurile de mare prosperitate pentru ca, în caz de nevoie, să facă faţă aşa cum se cuvine încercărilor sorţii.
- În cazul în care nu manifestă o speranţă profund binefăcătoare, care totodată este puternică şi constantă, omul nu va putea să găsească ceea ce este pentru el nesperat, deoarece mai ales atunci, pentru el totul este insondabil şi aproape inaccesibil.
- Două sentimente binefăcătoare sunt aproape întotdeauna importante pentru noi: manifestarea de mai multe ori pe zi a unei stări de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU TATĂL şi hrănirea unor speranţe divine profund binefăcătoare, care sunt puternice şi constante şi care ne ajută să ne pregătim AICI şi ACUM, în prezent, viitorul.
- Speranţele divine profund benefice, care totodată sunt puternice şi constante, fac să fie atrase fulgerător în fiinţa noastră energii tainice care ne înviorează sufletele, mai ales în momentele sau în perioadele dificile ale vieţii.
- O speranţă divină, profund benefică, ce este puternică şi constantă este, totodată, o chemare tainică a adevărului pe care în unele situaţii îl intuim fără să-l putem vedea sau descoperi în întregime. În contrast cu aceasta, speranţele înşelătoare, false sunt rodul multiplelor dorinţe efemere sau al iluziilor minţii.
- Menţinerea constantă şi hrănirea unor speranţe divine profund benefice şi puternice care este urmată de ghidarea fiinţelor umane din speranţă divină în altă speranţă divină este unul dintre leacurile cele mai bune împotriva otrăvii disperării şi a îndoielilor de tot felul.
- Atunci când ne aflăm în întuneric, este chiar foarte bine să sperăm în mod constant şi cu putere către lumină.
- Speranţa divină, profund benefică, ce este puternică şi constantă, pe lângă faptul că este îmbucurătoare, totodată ne însoţeşte pe un drum uşor şi foarte plăcut până la sfârşitul vieţii.
- Speranţa divină, profund binefăcătoare, puternică şi constantă este şi rămâne unul dintre veşmintele tainice ale adevărului. De fiecare dată când o urmăm cu atenţia care i se cuvine, ajungem în final la adevăr.
- În cazul aceluia care crede cu o putere de nezdruncinat în DUMNEZEU, Acesta nu-l lasă singur niciodată, pentru că atât în caz de nefericire, cât şi în momentele de suferinţă, El îi dăruieşte speranţa binefăcătoare.
- Atunci când uităm de fericire, anumite speranţe divine binefăcătoare ne aduc aminte de ea.
- Oricât de puţin i s-ar părea omului ignorant şi ingrat că primeşte în această viaţă, DUMNEZEU îi pune întotdeauna la dispoziţie speranţele binefăcătoare, divine, chiar şi atunci când el nu bănuieşte aceasta. A refuza cu încăpăţânare speranţa divină, binefăcătoare care totodată este puternică şi constantă, înseamnă să dispreţuim un dar extraordinar pe care Dumnezeu îl oferă în taină, cu o mare generozitate, omului. Puţini îşi dau seama că acest dar divin se află întotdeauna la dispoziţia omului.
- Prin speranţa divină, benefică pe care o face să înmugurească în sufletul omului, DUMNEZEU TATĂL îşi manifestă, astfel, într-un mod tainic, protecţia Sa.
- Puţini oameni ştiu că, în lupta cu necazurile de tot felul şi cu răul, speranţele divine binefăcătoare care totodată sunt puternice şi constante rămân cel mai fidel aliat.
- Speranţele divine, universal valabile, care totodată sunt puternice şi constante reprezintă bogăţia sufletească a acelora care sunt săraci în dorinţe.
- Speranţele binefăcătoare, divine care sunt constante sunt şi rămân bogăţia interioară a acelora care sunt lipsiţi de bogăţie materială.
- Speranţa divină, binefăcătoare care totodată este puternică şi constantă rămâne averea cea tainică a sufletului.
- Speranţele binefăcătoare sunt cel mai de preţ bun al acelora care nu mai vor să posede nimic altceva.
- În timp ce speranţele divine, binefăcătoare sunt un ajutor util pentru cei buni şi puri, speranţele înşelătoare şi efemere sunt, totodată, o mare încercare indirectă pentru toţi aceia care sunt înrobiţi faţă de păcate.
- Pecetea adevăratei speranţe divine şi universal valabile este reprezentată întotdeauna de concordanţa ei deplină cu intenţiile misterioase ale lui DUMNEZEU TATĂL.
- Speranţa divină, universal valabilă, care totodată este puternică şi constantă este şi rămâne un tainic motor al sufletului, care ne impulsionează de fiecare dată să fim activi.
- Speranţa divină şi universal valabilă care totodată este puternică şi constantă face să dispară neajunsurile lipsei. În puterea speranţei binefăcătoare se află cea mai mare avuţie, şi tot în puterea ei se află cea mai mare lipsă de ataşament.
- Uneori, doar speranţa binefăcătoare, manifestată cu putere în şi prin fiinţă, este ea însăşi o importantă certitudine, şi nu doar ceea ce ar putea ea să înfăptuiască ulterior. Niciuna dintre ţintele speranţei binefăcătoare, divine nu este atât de sigură cum este puterea tainică a speranţei înseşi.
- Speranţa divină, binefăcătoare, care totodată este puternică şi constantă, nu se stinge niciodată atunci când este hrănită fără încetare.
- Înţelept este acela care, datorită discernământului său spiritual şi purităţii inimii sale, deosebeşte întotdeauna, fără greş, speranţa divină binefăcătoare de speranţele înşelătoare, care sunt efemere şi iluzorii.
- Speranţele înşelătoare şi efemere ale oamenilor fără de minte sunt însoţite de străduinţe iluzorii şi zadarnice.
- Rodul speranţelor divine şi universal valabile este întotdeauna binele.
- Adeseori pierdem multă energie şi un timp preţios fiind preocupaţi de o mulţime de acţiuni sau lucruri mărunte, fiind împinşi de speranţe înşelătoare şi iluzorii că procedând în felul acesta ne va fi bine. Adeseori, oamenii se străduiesc în acest mod, zadarnic, tocmai pentru a nu manifesta importante speranţe divine şi universal valabile.
- O mulţime de speranţe înşelătoare şi iluzorii îşi face omul cel ignorant, căci adeseori,
fantasmagoriile amăgitoare le dau aripi celor nerozi.
- Pentru cei ignoranţi există o mulţime de speranţe amăgitoare şi iluzorii, care izvorăsc din fantasmagoriile minţii. În realitate, ele nu sunt altceva decât nişte dorinţe fantasmagorice ale minţii, care reflectă dorinţele lor lipsite de valoare. Astfel de dorinţe înşelătoare nu au niciodată puterea de a hrăni sufletul, pentru că ele nu rezonează nicicând cu substanţa cea tainică a acestuia.
- Aceia care sunt ignoranţi şi leneşi consideră speranţa ca fiind riscul riscurilor. Însă cei înţelepţi consideră că speranţa divină şi binefăcătoare este un risc minim, care merită să fie asumat. Speranţele divine, binefăcătoare, care totodată sunt puternice şi constante, îi consolează pe aceia care au inimile rănite.
- Unica utilitate a scepticismului este aceea că, într-un anume fel, ne permite să ne îndoim de nenorocirile care vin peste cei sceptici, una după alta.
- Speranţele divine, binefăcătoare şi puternice, sunt şi rămân un act de credinţă chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta.
- În cazul fiinţelor umane care sunt laşe şi slabe, puţina speranţă binefăcătoare este adeseori amestecată cu otrava temerii.
- A spera într-un mod divin şi binefăcător înseamnă de fapt să începem să ne bucurăm.
- Speranţa divină, binefăcătoare care este puternică şi constantă este de fapt un împrumut cu anticipaţie făcut fericirii.
- Speranţa divină, binefăcătoare este poteca cea răcoroasă şi vie pe care o parcurgem în zori de zi între două rânduri de copaci înfloriţi.
- Speranţa divină, binefăcătoare care este puternică şi constantă este şi rămâne una dintre cele mai mari şi mai dificile victorii pe care o fiinţă umană reuşeşte să o obţină în situaţiile în care sufletul său este slab şi neputincios.
- Speranţa divină şi universal valabilă care totodată este puternică şi constantă este şi rămâne un toiag puternic, cu care se poate călători în veşnicie.
- Speranţa divină, binefăcătoare care totodată este puternică şi constantă este şi rămâne soră bună cu răbdarea.
- Să nu-ţi pierzi niciodată speranţa divină, binefăcătoare, atunci când te afli în nenorocire, fiindcă adeseori, miezul cel dulce se află sub coaja cea tare.
- Speranţa divină, binefăcătoare este şi rămâne unul dintre balsamurile dulci ale vieţii, care încântă adeseori sufletul.
- O speranţă divină, binefăcătoare, care totodată este puternică şi constantă, este şi rămâne în unele cazuri un excelent vindecător.
- Acolo unde se află un suflet trezit există şi speranţe divine, binefăcătoare.
- Acolo unde se află un om care are sufletul trezit există, totodată, cel puţin o speranţă divină, binefăcătoare.
- O deplină pace sufletească profundă se obţine abia atunci când nu mai hrănim speranţe deşarte.
- În mod necesar, omul trebuie să treacă prin bezna nopţii pentru a putea vedea, după aceea, cu alţi ochi, care sunt lucizi şi limpezi ziua. Chiar şi când nu îşi dă seama de aceasta, întotdeauna călăuza sa este speranţa divină, binefăcătoare. Ştiind aceasta, este de datoria sa să o urmeze de fiecare dată, pentru că altfel, el se va rătăci.
- Fiinţa umană care nu-şi învinge îndoielile nu-şi poate realiza nici speranţele divine, binefăcătoare.
- Datorită unei mâhniri imense, care este lipsită de orice speranţă divină, binefăcătoare, omul poate chiar să-şi dea duhul.
- Atunci când te afli într-o mare nenorocire şi nu îţi mai rămân decât speranţele divine, binefăcătoare, dai dovadă de o imensă prostie să le întorci spatele şi să nu urmezi niciuna dintre ele.
- Adeseori, speranţa divină, binefăcătoare, puternică şi constantă este şi rămâne norocul aceluia care se consideră nenorocos.
- Aceluia care se află în ignoranţă şi care, totodată, îşi dă seama că e neputincios, speranţele divine, binefăcătoare îi arată drumul către adevărata cunoaştere şi îl fac să-şi trezească puterea interioară.
- Speranţele divine, binefăcătoare sunt şoapta cea dulce a Mamei Divine (MAHA SHAKTI) ce este rostită în mod tainic, atât în sufletul, cât şi în mintea celui încercat.
- În feluritele încercări ale vieţii, sufletul fiinţei umane este dezgolit de veşmintele iluzorii şi vremelnice pentru a se întări şi pentru a se purifica. Cu toate acestea, chiar şi atunci când este încercat, suprema Mamă Divină (MAHA SHAKTI) îl înveleşte plină de dragoste cu veşmântul cel curat al speranţei divine.
- Speranţa divină, binefăcătoare, ne conferă surâsul enigmatic al încrederii în viaţă.
- Speranţa divină şi binefăcătoare este scânteia cea tainică de lumină care ne permite întotdeauna să depăşim cu bine orice necaz.
- Speranţa divină binefăcătoare se află la dispoziţia tuturor oamenilor şi ea este cea care îl face pe orice om muritor să devină nemuritor.
- Speranţa divină, binefăcătoare, puternică şi constantă aduce o nebănuită fericire şi mângâiere acelora care se află în suferinţă sau în nenorocire.
- Cu ajutorul speranţelor divine, binefăcătoare, cei care sunt încercaţi văd lesne lumina cea tainică ce se află dincolo de bezna întunericului.
- Speranţele divine, binefăcătoare sunt firimituri enigmatice de nemurire care sunt oferite cu generozitate de DUMNEZEU fiecărui muritor.
- În momentele grele, de cumplită încercare, DUMNEZEU TATĂL sădeşte în sufletul omului care se întoarce către El speranţa divină binefăcătoare, pentru ca, prin intermediul
ei, omul care este foarte mândru şi trufaş să descopere în felul acesta umilinţa.
- Speranţa divină binefăcătoare, puternică şi constantă, întăreşte şi înseninează sufletul
aceluia care trece prin grele încercări.
- În unele situaţii, speranţa divină binefăcătoare este amintirea cea luminoasă a fericirilor trecute şi anticiparea senină a fericirilor viitoare.


 
Citiţi şi:
 
yogaesoteric
mai 2008
 
 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga