Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Meditaţia yoghină >
SAMADHI – Starea supraconştientă de extaz divin


de Iulia Radu

SAMADHI reprezintă starea glorioasă şi stadiul final al oricărei căi spirituale autentice. Chiar dacă o numim în diferite moduri – SATORI în practica zen, NIRVANA în budism, sau starea de îndumnezeire în creştinism – ea este, de fapt, aceeaşi condiţie supremă a fiinţei umane.
 
Realitatea stării de SAMADHI trebuie trăită efectiv: nu este îndeajuns să afli informaţii despre ea sau să încerci să ţi-o imaginezi, fiindcă, oricum, este imposibil. Adevărul existenţei ei în afara trăirii efective este doar o fărâmă de adevăr.

SAMADHI, starea supraconştientă de extaz divin, reprezintă faza ultimă în Yoga, fuziunea deplină dintre cunoscător, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea propriu-zisă.

Astfel, meditaţia (DHYANA) poate fi reprezentată printr-un triunghi: aici există conştiinţa cunoscătorului (cel care meditează), ceea ce urmează a fi cunoscut (obiectul meditaţiei) şi acţiunea de a cunoaşte obiectul supus meditaţiei. Acestea trei sunt distincte. În SAMADHI (extazul divin), ele fuzionează total, se topesc unul în altul, devin una şi aceeaşi realitate.

În SAMADHI (extazul divin), obiectul concentrării mentale şi al meditaţiei profunde ajunge să strălucească doar el singur în câmpul lărgit al conştiinţei yoghinului. Totodată, dualitatea subiect-obiect, cunoscător-cunoscut dispare în totalitate. În această stare, mintea ia în întregime forma obiectului şi tocmai de aceea forma sa proprie pare că lipseşte. În realitate, yoghinii spun că mintea nu dispare, deoarece chiar dacă mişcarea sa liberă care înclină să se îndrepte spre diferitele obiecte lipseşte acum, conştiinţa mult îmbogăţită a actului cunoaşterii se păstrează totuşi. Aceasta arată că, acum, percepţia se realizează fără intermedierea altor canale ajutătoare (cum ar fi, de exemplu, simţurile, mintea, intelectul), fapt pentru care o astfel de experienţă este, practic, un fenomen de identificare. SAMADHI reprezintă aşadar o stare de identificare nediferenţiată cu obiectul de cunoscut, o imersiune în esenţa lui ultimă, într-o atitudine de detaşare de sine însuşi a cunoscătorului. Yoghinul experimentează o stare de conştiinţă în care percepe substratul unic şi nediferenţiat al tuturor lucrurilor, creaturilor şi universurilor. Acum apare cunoaşterea directă a ceea ce înţelepţii afirmă de milenii, şi anume, că „partea se află în Tot şi Totul este prezent în parte.”

Fiinţa aflată în SAMADHI îşi retrage conştiinţa de la obiectul meditaţiei, dublându-l în ea însăşi. Acţionând astfel, se instituie o stare în care obiectul cunoaşterii devine cunoscătorul, însuşi procesul cunoaşterii. Această stare este descrisă uneori ca „vid” (SHUNYA), din cauza contrastului cu aparenta plinătate a obiectivităţii care a precedat-o.

Beatitudinea pătrunderii în starea de SAMADHI este indescriptibilă

Meditaţia (DHYANA) finalizată cu starea de SAMADHI este un proces progresiv al debarasării obiectului de atributele lui exterioare, până când fiinţa se identifică cu esenţa însăşi a acestui obiect. Rămâne doar Existenţa Pură, adică natura noastră esenţială. Când apa se evaporă dintr-un bazin, dispare şi reflexia Soarelui în ea. În mod analog, atunci când mintea se dizolvă în Realitatea Absolută (Dumnezeu), deci când lacul minţii dispare, conştiinţa individualităţii dispare şi ea. Beatitudinea care marchează pătrunderea în starea de SAMADHI este indescriptibilă.

Acest proces de redescoperire a substratului unic, nediferenţiat, a tot ceea ce există constituie condiţia sine-qua-non pentru atingerea iluminării spirituale.

Din acest moment, obiectele finite nu mai apar ca fiind structuri separate şi limitate. Mai mult decât atât, conştiinţa care alcătuieşte toate lucrurile iese acum la suprafaţă, revelându-se drept adevărata realitate a obiectelor perceptibile.             

SAMADHI nu reprezintă o condiţie inertă, asa cum susţin unii sceptici. Viaţa în spirit nu înseamnă anihilare. Atunci când spiritul se acoperă pe sine cu vălul iluziei, îndreptându-şi atenţia către lucrurile obişnuite şi depăşind limitările acestei existenţe efemere, viaţa se intensifică.

SAMADHI reprezintă starea glorioasă şi stadiul final al oricărei căi spirituale autentice. Chiar dacă o numim în diferite moduri – SATORI în practica zen, NIRVANA în budism, sau starea de îndumnezeire în creştinism – ea este, de fapt, aceeaşi condiţie supremă a fiinţei umane.

Nivelurile de experimentare a stării de SAMADHI

Există mai multe niveluri de experimentare a stării de SAMADHI, în funcţie de profunzimea cu care fiinţa umană pătrunde esenţa ultimă a lucrurilor şi a fenomenelor, identificându-se perfect, în final, cu Dumnezeu, Supremul Absolut. Astfel, în Raja Yoga (Yoga Regală), se obţine NIRODHA SAMADHI – extazul divin care apare prin suspendarea fluctuaţiilor mentale. În Bhakti Yoga se obţine BHAVA SAMADHI – stare supraconştientă, obţinută printr-o extrem de intensă manifestare a Iubirii Divine. Un practicant de Hatha Yoga obţine starea de SAMADHI prin trezirea energiei potenţiale esenţiale a fiinţei, KUNDALINI şi ascensiunea ei în centrul de forţă din creştetul capului (SAHASRARA), proces însoţit de obicei de apariţia a numeroase capacităţi paranormale. Vedanticul obţine BHEDA SAMADHI prin intermediul intelectului superior, care întreprinde un efort de conştientizare a irealităţii acestei lumi fenomenale. Un creştin îl vede pe IISUS pretutindeni şi, de asemenea, în inima sa, în final identificându-se extatic cu El şi prin El cu DUMNEZEU TATĂL. Aşadar, creştinul nu elimină fluctuaţile minţii, ci doar îşi modifică atitudinea mentală.

În esenţă însă, toate stările de SAMADHI se pot grupa în două categorii: SAVIKALPA SAMADHI şi NIRVIKALPA SAMADHI. SAVIKALPA SAMADHI reprezintă starea de supraconştiinţă în care mai există modificări ale minţii. În această fază au loc analize şi sinteze, investigaţii, căutări şi raţionamente abstracte. Nu mai există însă gânduri negative, fiindcă mintea este deja pe deplin purificată. Starea de fericire care se obţine în această formă de SAMADHI poate constitui însă un obstacol în obţinerea iluminării spirituale, deoarece aspirantul, crezând că a ajuns la capăt, e posibil să se oprească. Acum meditaţia trebuie practicată încă şi mai intens, pentru ca el să intre în următoarea etapă, NIRVIKALPA SAMADHI, starea de supraconştiinţă în care nu mai există modificări ale minţii şi care defineşte, în fapt, libertatea infinită a spiritului.

Când această stare de supraconştiinţă (NIRVIKALPA SAMADHI) devine continuă şi naturală, se atinge starea numită SAHAJAVASTHA, care este condiţia unui eliberat în viaţă. Starea de SAVIKALPA SAMADHI poate fi comparată cu o maşină mergând. Maşina se opreşte. Acest lucru poate fi comparat cu starea de NIRVIKALPA SAMADHI, iar momentul în care şoferul coboară din maşină este starea de SAHAJAVASTHA.

Scopul ultim al oricărui căutător spiritual este comuniunea deplină cu Dumnezeu, caracterizată de lipsa oricărei fluctuaţii a minţii, a imaginaţiei şi a oricărei modificări exterioare. Acesta este momentul în care jocul minţii încetează, îndoielile dispar, iar consecinţele acţiunilor noastre trecute şi prezente sunt distruse.

Metode pentru a transcende personalitatea efemeră

Există patru metode pentru a trancende mica noastră personalitate efemeră şi pentru a realiza comuniunea cu Dumnezeu.

1. Prima metodă, numită şi metoda non-duală negativă, este metoda pe baza căreia căutătorul neagă existenţa a tot ceea ce se manifestă în jur, deoarece nimic nu este Realitatea Absolută. De exemplu, el spune: „Eu nu sunt nici corpul, nici mintea. Singur Dumnezeu este adevărat (real). Sinele meu este identic cu Absolutul.”

2. A doua metodă, numită metoda non-duală pozitivă, este metoda pe baza căreia aspirantul caută să experimenteze direct că „Totul este Dumnezeu”, totul reprezintă doar Sinele, că nu există nimic altceva în afara lui Dumnezeu.

3. A treia metodă vizează Bhakti Yoga, Yoga devoţiunii, insistând pe dăruirea totală şi pe absoluta abandonare de sine în faţa voinţei divine, pe iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu.

4. A patra metodă este cea a sacrificiului de sine total, aspirantul oferind necondiţionat roadele tuturor acţiunilor sale lui Dumnezeu. Aceasta este Karma Yoga.

Celui eliberat spiritual nu i se mai poate petrece nimic rău, pentru el totul este divin, beatific, etern şi esenţial. Aici încetează pentru totdeauna devenirea, disoluţia, iluzia, ignoranţa, separarea, moartea. Aici există doar fiinţa divină în forma sa originară, unită cu Dumnezeu Tatăl.

Poemul „SAMADHI” a lui Paramahansa Yogananda

Întunericul şi lumina s-au stins amândouă,
Aripile întristării s-au evaporat,
Bucuriile efemere au fugit ca nişte corăbii rapide,
Mirajul simţurilor nu mai există acum pentru mine.
Boală sau sănătate, ură, iubire sau moarte,
Umbre deşarte pe ecranul dualităţii – toate acestea nu mai sunt.
Sarcasmul, hohotele de râs, melancolia sumbră,
S-au topit într-un singur ocean preafericit.
Meditaţia sa, această baghetă magică,
A liniştit furtuna iluziei.
Trecutul, prezentul şi viitorul, nu sunt pentru mine
Decât un etern prezent: Sinele omniscient.
Planetele, stelele, galaxiile sau Pământul,
Mii de cratere în flăcări, cataclisme seismice
Creuzete gigantice ale creaţiei!
Gheţari de raze cosmice, fluxuri incandescente de electroni.
Gânduri ale tuturor oamenilor – trecute, prezente sau viitoare –
Fiece fir de iarbă, eu – însumi sau întreaga omenire –
Cea mai mică părticică de pulbere cosmică,
Toate acestea se revarsă etern prin Eu-l meu nou-născut,
Imens ocean – sânge al Fiinţei mele infinit dilatate!
O bucurie extatică, născută din meditaţie,
Îmi orbeşte ochii înecaţi în lacrimi.
Flacăra ta nemuritoare, beatitudine, străfulgeră
Consumându-mi lacrimile, ţesuturile, toată fiinţa!
Tu eşti eu, eu sunt Tu!
Cunoaşterea, Cunoscătorul, Cunoscutul nu sunt decât un Unic Tot!
Beţie indescriptibilă şi senină, calmă, neîncetat renăscând; viaţă eternă;
SAMADHI; beatitudine dincolo de orice expresie!
Tu nu eşti o stare inconştientă,
Palid produs al unui cloroform mental;
Tu mi-ai lărgit, o SAMADHI, câmpul conştiinţei
Dincolo de limitele corpului meu muritor,
Până la ultimele frontiere ale Eternului!
Acolo eu sunt oceanul cosmic,
Contemplu micul ego plutind în Mine.
Aud murmurul ultimilor atomi,
Pământul întunecat, munţii, valurile – toate devin fluide.
Duhul Sfânt suflă deasupra aburilor îndepărtându-le vălurile;
Oceanul se reduce la milioane de picături de electroni.
Şi, deodată, profund ca infinitul, sunetul tobei cosmice
Transmută razele mai puţin subtile în Lumina necreată,
Aceea a beatitudinii care pătrunde totul.
M-am născut din bucurie; trăiesc în bucurie; mă dizolv în ea
Ocean spiritual, eu beau fluviile creaţiei.
Patru văluri: solidul, lichidul, vaporii, lumina,
Se ridică.
Eu însumi sunt una cu Marele Eu.
Adio, efemere umbre ale amintirii muritoare.
Cerul, spiritului meu este imaculat,
Fie deasupra, dedesubtul sau înaintea mea.
Nu mai formez decât o singură rază cu eternitatea.
Bucuria mea, uşoară ca un balon, a străpuns norii,
Iată-mă devenit Oceanul bucuriei prin excelenţă!

Citate celebre care revelează trăirea stării de SAMADHI

Acela care are această înţelegere (că Universul este identic cu Sine) şi vede întreaga manifestare ca pe un joc al lui Dumnezeu cu El însuşi, este, fără îndoială, un eliberat în viaţă. (Spanda Karika, V, 5)

La fel cum sarea dizolvată în apă devine una cu ea, tot astfel, atunci când ATMAN (Sinele individual) şi mintea devin una, apare starea de SAMADHI (extaz divin). (Hatha Yoga Pradipika, II, 5)

Egalitatea şi unitatea dintre Sinele individual ATMAN şi Sinele universal PARAMATMAN este numită SAMADHI, pentru a descrie ceea ce se află dincolo de cuvinte, putând fi cunoscut doar prin experimentare directă. (Hatha Yoga Pradipika, IV, 7, 32)

Articol preluat din Yoga Magazin nr. 15

yogaesoteric 
mai 2008

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga