Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Oficialii europeni par decişi să nu ţină cont de voinţa locuitorilor Europei


de Mihai Vasilescu

În 2005, locuitorii Franţei şi Olandei au respins în masă Constituţia europeană. Acest lucru spune multe despre prăpastia existentă între voinţa maselor şi dorinţele „Elitei” masonice, care a plănuit constituirea cu orice preţ a Uniunii Europene. Deşi spun că apară interesele popoarelor europene, aceşti tehnocraţi au de fapt un singur obiectiv: constituirea unui unic stat european, ca etapă cheie în planul de formare a statului planetar global. După ce locuitorii din  Franţa şi Olanda şi-au exprimat atât de tranşant poziţia, referendumul, care trebuia să aibă loc în primăvara lui 2006 în Marea Britanie, a fost anulat. Între timp a fost fabricată o nouă Constituţie, care nu mai trebuie să fie ratificată prin referendum popular. Aceasta prevede: transformarea Uniunii Europene în stat, existenţa unui preşedinte al Uniunii Europene şi modificarea modalităţilor de aprobare a legilor.

Tratatul de la Lisabona, versiunea cosmetizată a fostei Constituţii Europene

Consiliul European, reunit la Bruxelles în iunie 2007, a hotărât redactarea unui tratat care să înlocuiască textul Constituţiei europene, care a fost respinsă deja de locuitorii a două ţări. Numit iniţial „Tratatul de Reformă al Uniunii Europene”, acesta include o serie de prevederi care reprezintă paşi importanţi în crearea unui stat unic european. Pe 13 decembrie 2007, la Lisabona, preşedinţii, primii miniştrii şi miniştrii de externe ai celor 27 de state membre UE au semnat acest act, cunoscut de atunci şi sub numele de Tratatul de la Lisabona.

Acesta rezolvă una din marile probleme ale UE: Constituţia europeană, care avea toate şansele să fie respinsă de toţi cetăţenii Uniunii, dacă aceştia ar fi fost în continuare consultanţi prin referendum, ca în cazul francezilor şi olandezilor. În loc să renunţe la proiectele lor, tehnocraţii supranaţionali, aflaţi în fruntea UE, au căutat noi modalităţi de a-i înşela pe cetăţenii Europei şi de a le impune acestora o Constituţie cu care ei nu sunt de fapt de acord. 

Din moment ce nu se mai numeşte Constituţie europeană, Tratatul de la Lisabona nu mai intră sub incidenţa aceloraşi reguli de ratificare. Cu toate acestea, prevederile sale au puterea unei Constituţii.  Cel mai important aspect este că, din 13 decembrie 2007, noua Constituţie deghizată în Tratat nu mai trebuie ratificată prin referendum de locuitorii celor 27 de ţări, ci doar de Parlamentele acestora.

Aşa că, după ce preşedinţii celor 27 de state membre s-au angajat să ratifice Tratatul de la Lisabona, toţi au răsuflat uşuraţi. Pericolul ca popoarele europene să se mai poată opune în vreun fel planului masonic de creare a unui unic stat european părea evitat. Astfel, presa corporatistă a putut scrie cu satisfacţie: „Uniunea a ieşit din criză”.

Ratificarea noii Constituţii europene s-a făcut până acum pe şest

În decembrie 2007, preşedintele Franţei, Nicholas Sarkozy, era în culmea fericirii şi chiar a afirmat: „Franţa trebuie să fie prima care ratifică Tratatul de la Lisabona.” Şi totuşi, nu ţările cu cea mai mare vechime în UE, cum ar fi Franţa sau Germania, au fost primele la ratificare. Ci tocmai ţările cu o mai mică influenţă politică şi  economică, cum ar fi Ungaria, Slovenia şi România, s-au grăbit să facă acest pas, lucru care spune multe despre dorinţa conducătorilor lor de a-şi arăta obedienţa faţă de noul stăpân.

România a fost cea de-a patra ţară care a ratificat Tratatul de la Lisabona. Acest lucru s-a petrecut pe 5 februarie 2008, iar mulţi dintre români nici nu ştiu aceasta. Subiectul a fost ignorat total sau tratat doar în câteva rânduri şi plasat pe ultimele pagini de către mass-media. Într-un mod bizar, parlamentarii români au ascultat înainte de vot discursul preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy.

Până în prezent, tratatul a fost ratificat de 18 ţări. Pentru a intra în vigoare, el trebuie să fie aprobat de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Irlanda este singura ţară care, potrivit Constituţiei sale, trebuie să organizeze referendum pentru un subiect de acest gen. Referendumul se desfăşoară chiar azi, 12 iunie. Sondajele de opinie realizate la sfârşitul săptămânii trecute arătau că majoritatea irlandezilor vor vota împotriva ratificării tratatului, ceea ce va duce la o posibilă repetare a situaţiei din Franţa şi Olanda, care au respins Constituţia europeană în 2005.

Presa corporatistă europeană are clar o poziţie pro-ratificare şi propagă mesaje  de genul: „3 milioane de oameni decid viitorul pentru 500 de milioane”. Niciunul dintre ziare nu aduce însă în discuţie situaţia în care, dacă tratatul va fi ratificat, o mână de oameni, adică cei din conducerea noului stat unic european, vor decide pentru 500 de milioane. Iar cei 500 de milioane nu vor fi întrebaţi, aşa cum nu s-a ţinut cont de părerea lor nici în privinţa Constituţiei europene. Şi cum nu se ţine cont nici acum, de vreme ce tehnocraţii masoni ai UE vorbesc deja ca despre un fapt împlinit, de intrarea în vigoare a acestui tratat, începând cu 1 ianuarie 2009.

Ce prevede noua constituţie europeană?

- Crearea poziţiei de preşedinte al Uniunii Europene. Acesta va fi ales pentru o perioadă de 30 de luni, nu prin vot de cetăţenii Uniunii, ci de prim-miniştrii şi preşedinţii statelor membre.  Presa europeană vorbeşte deja de mai multe luni despre Tony Blair, fostul prim-ministru al Marii Britanii, ca fiind primul preşedinte al Uniunii Europene.
- Numirea unui ministru de externe al Uniunii Europene sub numele mascat de „Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate”. Acesta a fost desemnat deja, în persoana lui Javier Solana, în prezent Secretar General al Consiliului Uniunii Europene.
- Transformarea Uniunii Europene în persoană juridică, statut pe care îl au şi statele. Până acum era doar organizaţie internaţională.
- Transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeană. Puterile Comisiei Europene, Parlamentului European şi Curţii de Justiţie Europene au fost extinse, mai ales pe  chestiuni legate de ordine publică, afaceri interne şi justiţie. A fost înlăturat dreptul de veto (de a se opune) al statelor membre pe aceste domenii.
- Micşorarea numărului de comisari europeni, începând cu 2014 şi redistribuirea locurilor din Parlamentul european.
- Introducerea unor prevederi prin care politicile UE să fie mai uşor de modificat de acum înainte. Acestea permit statelor membre să facă modificări, care până acum erau aprobate doar prin unanimitate, cu voturi obţinute prin majoritate.
- Introducerea, din 2014, a unui nou sistem de vot în Consiliul Europei, numit „majoritate dublă”. O decizie va fi aprobată dacă 55% din statele membre (15 din 27) sunt „pentru” sau dacă statele care votează „pentru” formează 65% din populaţia UE.

Citiţi şi:

12 iunie 2008
yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga