Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Complexul megalitic de la Stonehenge

de Melania Radu

Încărcat de mister, magie şi sacralitate, ansamblul de la Stonehenge, unic în lume din punct de vedere arhitectonic, este unul dintre cele mai faimoase monumente preistorice din lume. Nu se cunoaşte exact când a fost construit şi de către cine, iar rolul ansamblului rămâne, şi el, încă necunoscut.

Complexul este situat în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de oraşul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei.

Monumentul este format din patru cercuri concentrice de 110 pietre masive, cunoscute sub denumirea de menhire (cele verticale) şi dolmene (cele orizontale), având înălţimi de până la şase metri şi greutate de până la 50 tone. Acestea sunt înconjurate de un lanţ de întărituri din pământ care măsoară 104 m în diametru. Cercul exterior (cercul Sarsen), cu diametrul de 33 m, este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate, ca nişte praguri, alte blocuri curbate în formă de arc de cerc. În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc de blocuri mai mici din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie denumită Piatra de Altar. În interiorul cercului se află un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey”, după numele celui care le-a descoperit în secolul al XVII-lea, John Aubrey. Multe dintre gropi conţin rămăşiţe umane, dar arheologii au dovedit că ele au fost săpate, cu mult înainte ca cenuşa rezultată, ca urmare a incinerărilor, să fi fost îngropată în ele, nefiind exclus ca scopul lor să fie altul decât cel funerar.

În valul de pământ care înconjoară ansamblul există o unică intrare prin care se poate ajunge la monument, din care porneşte o cale procesională  lungă de aproape 3 km. La intrarea în monument se află Piatra Sacrificiului,  pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

Conform celor mai recente cercetări, complexul a fost construit în trei etape pe parcursul a aproximativ 1600 de ani, fiecare etapă preluând şi îmbogăţind construcţia anterioară.

În prima etapă, în jurul anului 2900 î.c. a fost construită partea exterioară a ansamblului, constând dintr-un cerc din lemn înconjurat de un canal cu apă şi un val de pământ. Acum 4500 de ani, în jurul anului 2500 î.c., a fost construit primul cerc din piatră, cel din blocuri mai mici, din piatră vânătă. Acum 4300 de ani, în jurul anului 2300 î.c., a fost construit al doilea cerc de piatră. La forma pe care o cunoaştem astăzi s-a ajuns în jurul anului 1600 î.c.

Nu s-a descoperit încă modul în care au fost transportate şi cum au fost ridicate şi fixate în poziţie verticală pietrele, dintre care unele cântăresc 45-50 de tone.

Legende

Misterul cromlehului de la Stonehenge a dat naştere la numeroase legende fără de care povestea sa ar fi poate incompletă. Acestea urmăresc să descopere înţelesurile şi rosturile neştiute ascunse în acest loc. Legenda spune că Stonehenge, ca şi alte locuri asemănătoare, este o poartă către o lume din care venim, de fapt. Se mai spune că la fiecare 5000 de ani aceste porţi pot fi deschise, moment care poate fi folosit în mod benefic, dar în acelaşi timp poate prilejui catastrofe imense.

Forţele oculte magice au fost de asemenea asociate cu Stonehenge. Unul dintre aceste mituri se referă la povestea unui gigant care a cumpărat pietre uriaşe magice de la o vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până în Câmpia Salisbury, unde a provocat locuitorii satului să numere pietrele într-un fel de ghicitoare. Călugărul satului a spus că pietrele sunt prea multe ca să poată fi numărate (acesta este un alt mit, care spune că este imposibil să numeri toate pietrele din care este alcătuit Stonehenge). Atunci uriaşul s-a supărat şi a aruncat cu una dintre aceste pietre după călugăr lovindu-l într-un călcâi. Călugărul n-a fost rănit, însă piatra respectivă a rămas de atunci ciobită şi este cunoscută sub numele de Piatra Călcâi.

Cel mai popular dintre miturile legate de Stonehenge este din categoria celor care încearcă să explice modul în care pietrele uriaşe au fost transportate. Povestea a fost scrisă în secolul al XII-lea de către Geoffrey of Monmouth. El spune că pietrele de la Stonehenge sunt de fapt pietre vindecătoare, aduse din Africa în Irlanda de giganţi tocmai pentru aceste calităţi vindecătoare ale lor. De aceea ele au fost numite „Dansul Uriaşilor”. Regele Aurelius Ambrosias (secolul al V-lea) voia să construiască un monument în cinstea celor 3000 de nobili care au murit în lupta cu saxonii şi au fost înmormântaţi la Salisbury.

La sfatul magicianului Merlin, a ales Stonhenge ca monument funerar. Merlin şi Uther Pendragon (tatăl regelui Arthur), au fost trimişi să aducă pietrele din Irlanda, împreună cu 15.000 de cavaleri. Aceştia au eşuat în încercarea de a urni pietrele ajutându-se de frânghii şi bazându-se doar pe forţa braţelor lor. Atunci Merlin, folosindu-şi capacităţile magice a dislocat cu uşurinţă pietrele şi le-a dus la locul dedicat lor la Salisbury. Aurelius a murit la scurt timp şi a fost îngropat şi el în interiorul monumentului, în „Inelul Giganţilor de la Stonehenge”.

Teoria vortexului energetic

Conform acestei teorii, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge este considerat a fi un vortex energetic, un focar energetic din cele mai importante din reţeaua energetică a Pământului. Se mai presupune că acest focar şi cel care se află pe locul Marii Piramide din Egipt acţionează în consonanţă în scopul contracarării efectelor negative care apar în structura energetică a Pământului. Toate acţiunile, gândurile şi emoţiile locuitorilor Terrei afectează acestă structură.

Astfel, Complexul de la Stonehenge, ar fi un „panou de control” pentru Marea Piramidă, alcătuind împreună un fel de sistem-antenă. Acesta a ajutat la stabilizarea orbitei Pământului după scufundarea Atlantidei şi la restabilirea polarităţii energetice pe planetă.

„Un vortex este o masă de energie care se mişcă în spirală, creând astfel un vacuum în centru... Aceste focare de putere ale Pământului se manifestă ca nişte coagulări energetice sub formă de spirală, ele reprezentând calităţile electrice, magnetice ori electromagnetice ale energiei vieţii.” Astfel defineşte vortexul Page Bryant în lucrarea sa Terravision: A Traveler's Guide to the Living Planet Earth.

 Un vortex este o zonă de intensă concentrare de energie. Aceste zone sunt considerate ca fiind porţi către alte planuri. În mod obişnuit, în locurile în care există vortexuri, apar anomalii gravitaţionale. Cele mai cunoscute astfel de zone sunt Marea Piramidă din Egipt şi Complexul Megalitic Stonehenge.

Ipoteze emise privind rolul complexului megalitic de la Stonehenge

În decursul istoriei au fost vehiculate diverse teorii, unele mai surprinzătoare decât altele, care caută să dezlege misterul acestui fascinant cromleh.

 Arheologii englezi îi atribuie o funcţie de  observator astronomic. El ar fi fost destinat determinării unor importante cicluri astronomice, precum şi prevederii eclipselor.

Astfel, astronomul Gerald Hawkins a avansat, în anii ’60, o ipoteză conform căreia seria de gropi de la Stonehenge era destinată prezicerii eclipselor de Lună. E a constat că datele eclipselor de Lună pot fi prezise dacă şase dintre pietre sunt aşezate peste şase dintre aceste 56 de gropi şi apoi mişcate în jurul cercului în câte o groapă pe an. Sistemul nu este valabil pentru un alt număr de gropi şi mai mult, niciun alt monument neolitic nu prezintă un inel de 56 de pietre sau gropi.

O altă teorie afirmă că Stonehenge ar fi fost un locaş de cult consacrat Soarelui. Alinierea monoliţilor de piatră este astfel gândită încât marchează răsăritul şi apusul soarelui chiar la data solstiţiului de vară şi de iarnă.

S-a păstrat până în zilele noastre o sărbătoare populară tradiţională, cu ocazia solstiţiului de vară, în cursul căreia populaţia din Salisbury şi localităţile învecinate se adună la Stonehenge pentru a asista la răsăritul Soarelui.

Un alt rol al complexului megalitic de la Stonehenge este cel de loc funerar şi de oficiere a ritualurilor legate de cultul morţilor.

Dar toate aceste teorii sunt deocamdată doar ipoteze, grandiosul sanctuar de la Stonehenge rămânând în continuare învăluit în mister.

Citiţi şi:
Misterele fascinante ale druizilor
Dansul uriaşilor

yogaesoteric
iunie 2008






Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga