Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Şivaism >Articole >
Timpul dispare în procesul devenirii (I)

de prof. yoga Dan Bozaru

Marii înţelepţi eliberaţi ai şivaismului din Caşmir s-au raportat întotdeauna la cele mai înalte aspecte ale Divinităţii, descriind cu o acurateţe inegalabilă procesele extrem de subtile care au loc în diferitele faze ale Creaţiei. Asemenea viziune şi percepţie foarte nuanţate şi precise asupra tainelor ancestrale ale lui Dumnezeu Tatăl (PARAMASHIVA) nu au mai fost atinse niciodată până la uluitoarea perioadă de înflorire spirituală a şivaismului non-dualist din Caşmir (sec. 8 – 11 d.Hr.) şi nici de atunci încoace. Expunerile doctrinare şi practice extraordinar de profunde ale principalelor sisteme spirituale ale şivaismului din Caşmir sunt atât de dificil de înţeles şi de intuit în toată amploarea lor, încât practic nu este de mirare de ce această divină cale către eliberarea spirituală supremă a fost cu rapiditate uitată şi abandonată de către adepţii şi căutătorii lui Dumnezeu. Motivul principal este tocmai colosala dificultate de înţelegere şi asimilare corectă a noţiunilor care sunt prezentate în doctrina şivaismului non-dualist din Caşmir, al cărei corpus a fost genial sintetizat de marele înţelept şi eliberat Abhinavagupta. Pe de altă parte, volumul informaţiilor care cuprind doctrine, ritualuri, tehnici şi mijloace ce au drept unic scop eliberarea spirituală supremă a sufletului individual înlănţuit de ignoranţă este atât de mare şi de cuprinzător, încât nici până în zilele noastre nu a putut fi descifrat şi analizat în întregime de către cercetătorii orientalişti (fără a mai lua în calcul textele definitiv pierdute).

Dintre numeroasele subiecte metafizice abordate de marii înţelepţi ai şivaismului caşmirian (subiecte cu perfectă aplicabilitate practică prin intermediul tehnicilor specifice menţionate în tratatele respective), o pondere specială o are procesul creaţiei şi desfăşurării ei, precum şi descrierea caracteristicilor ontologice ale TATTVA-elor (ale categoriilor sau realităţilor de manifestare) şi a timpului (ca energie universală extrem de subtilă).

Străfulgerarea orbitoare a creaţiei

La modul general vorbind, înţelepţii şivaismului din Caşmir afirmă că procesul cosmic, care este eminamente un proces al devenirii, constă în realitate dintr-o serie de aşa-zise „creaţii şi distrugeri ciclice” care se succed precum găleţile pe roata uriaşă a unei mori de apă (comparaţie sugestivă pe care o putem găsi în ediţia bilingvă a textului YOGHINIHRIDAYA TANTRA, pag. 15). Deşi în cadrul acestui proces elementul fundamental este schimbarea (iar aceasta, la rândul ei, constituie însăşi baza apariţiei timpului), SHIVA (Dumnezeu Tatăl) este în eternitate şi în mod simultan implicat în toate fazele actului de creaţie şi de distrugere. Totodată el realizează aceste faze de succesiune, una după alta, şi creează astfel iluzia timpului. Această stare paradoxală este admirabil descrisă de marele eliberat Utpaladeva într-un imn de slavă pe care l-a închinat gloriei nesfârşite a lui SHIVA: „Slavă Stăpânului Unic şi Absolut, etern cufundat în beatitudinea actului de emisie creatoare (SRISHTI) şi de menţinere (STHITI) a Creaţiei! El este veşnic mulţumit de hrana oferită de Cele Trei Lumi (fizică, subtilă şi cauzală) ale Manifestării”. (SHIVASTOTRAVALI).

Deşi nu este divizată sau fragmentată de timp şi nici nu se plasează în spaţiu, activitatea creatoare a conştiinţei lui SHIVA reprezintă însăşi baza tuturor manifestărilor spaţiale şi temporale, totdeauna secvenţiale şi clar definibile. Prin urmare, acţiunea este de două feluri: primul fel de activitate este acela care poate fi „spart” într-o serie (KRAMA) sau succesiune de acţiuni integrate într-un complex spaţio-temporal; al doilea tip de activitate este nesuccesiv (AKRAMIKA) şi are loc doar în sânul conştiinţei absolute al lui Dumnezeu Tatăl. Acest al doilea tip de acţiune reprezintă, de fapt, chiar sursa de apariţie a spaţiului şi timpului şi tocmai de aceea se află dincolo de limitările spaţio-temporale care caracterizează orice succesiune.

În lucrarea fundamentală ISHVARAPRATYABHIJNA KARIKA, Utpaladeva oferă o explicaţie clară a acestei realităţi: „Acţiunea obişnuită poate fi descrisă ca succesivă, tocmai datorită manifestării puterii timpului; însă activitatea eternă a Stăpânului Suprem (PARAMASHIVA), ca şi natura Sa proprie, nu pot fi descrise în acest fel (şi nici într-un altul).”

Atunci când este contemplată de la cel mai înalt nivel (PARA) de conştiinţă, realitatea supremă a lui Dumnezeu Tatăl este experimentată ca un întreg unic, perfect omogen, neschimbător. La nivelurile inferioare ale creaţiei (APARA) putem percepe aceeaşi realitate supremă ca o succesiune (KRAMA) de evenimente care îşi modifică poziţia în spaţiu şi se află totodată într-o continuă tranziţie de la un moment de timp la altul. La nivelurile intermediare ale Creaţiei (PARAPARA), realitatea este experimentată în chiar momentul manifestării ei cosmice care poate fi asemănată atunci cu fulgerarea unei lumini orbitoare, ce are o energie gigantică.

Momentul iniţial al străfulgerării creatoare este sursa înfloririi sau expansiunii creatoare care mai apoi dă viaţă întregii manifestări.

Şi sămânţă, şi floare, şi fruct

Practic vorbind, acesta este momentul esenţial al actului creator al lui Dumnezeu Tatăl. Luând ca etalon descrierile din doctrina şivaismului non-dualist din Caşmir, niciun alt sistem spiritual şi nicio altă religie a lumii nu a redat într-un mod atât de exact (în limitele de exprimare care sunt impuse de folosirea cuvintelor) felul în care Dumnezeu a creat lumea, deşi acest subiect a constituit întotdeauna o preocupare metafizică şi filosofică de bază în tradiţia umanităţii.

În conformitate cu revelaţiile care au fost făcute de marii înţelepţi eliberaţi ai şivaismului caşmirian, expansiunea cosmică a Creaţiei (sau, cu alte cuvinte, chiar apariţia Creaţiei) este precum un flash, o străfulgerare orbitoare gigantică, unică şi nesecvenţială, care transcende atât schimbarea succesivă, cât şi manifestarea tuturor fazelor sale deodată. Kshemaraja precizează că SHIVA străfulgeră doar o singură dată (la începutul unui nou ciclu enorm al Creaţiei); această străfulgerare conţine în ea toate lucrurile şi nu există loc sau spaţiu în care ea să nu se manifeste. În lucrarea fundamentală TANTRALOKA, marele înţelept eliberat ABHINAVAGUPTA face chiar unele precizări importante asupra acestui subiect: „(…) Conştiinţa lui Dumnezeu nu apare succesiv atunci când dă naştere Creaţiei, aşa cum se petrece, de pildă,  în cazul dezvoltării unei plante, când din sămânţă apar întâi mugurele, apoi tulpina, petalele, floarea şi la sfârşit fructul, iar procesul se reia ciclic. Mugurele apare din sămânţă, iar tulpina apare apoi din mugur şi nu din sămânţă, ceea ce înseamnă că procesul are o succesiune. Totuşi, conştiinţa absolută a lui Dumnezeu Tatăl se manifestă pretutindeni în Creaţie, simultan în orice circumstanţă a vieţii de zi cu zi, deoarece ea este în eternitate completă şi perfectă. Conştiinţa absolută este astfel cauza tuturor lucrurilor, deoarece izvorăşte pretutindeni, în orice formă de manifestare.”

O succesiune are sens doar atunci când apare ca o serie de elemente diferite. Pe de altă parte, din punctul de vedere al Conştiinţei Absolute a lui SHIVA, evenimentele nu se petrec în succesiune. Succesiunea (KRAMA) depinde de existenţa anumitor diferenţe, iar diferenţa depinde, la rândul ei, de existenţa unui anumit tip de manifestare bruscă, precum o străfulgerare (ABHASA), şi de non-existenţa (simultană) a alteia. Pe de altă parte, este clar că evenimentele cosmice nu pot fi interpretate ca fiind simultane, deoarece simultaneitatea, de exemplu, este posibilă numai în cazul în care există două entităţi diferite. În realitate, putem intui faptul că succesiunea şi lipsa acesteia nu reprezintă proprietăţi obiective ale unei entităţi (fiinţe) din planul fizic sau din planurile subtile ale Manifestării, ci sunt doar nişte formate sau tipare de percepţie.

Din această perspectivă, succesiunea este o funcţie a timpului care nu trebuie înţeleasă ca o realitate de sine existentă, ci doar ca o percepţie ce defineşte conceptele de „dinainte” şi de „după” a ceva anume (obiect, fiinţă, fenomen etc.). Astfel, succesiunea se bazează pe amintirea unor evenimente trecute care se află în relaţie cu evenimente din prezent sau din viitor, aşa cum sunt ele percepute în câmpul conştiinţei individuale. Tocmai de aceea, Utpaladeva precizează în ISHVARAPRATYABHIJNA (2,1,3) că „în realitate, timpul nu reprezintă altceva decât succesiunea observabilă în mişcarea Soarelui etc., în creşterea feluritelor plante (fiecare în sezonul care îi este favorabil) sau în trecerea de la un anotimp la altul”.

Nici succesiune, nici simultaneitate

Ceea ce ne conferă senzaţia de trecere a timpului este, de fapt, „mişcarea”  pe care conştiinţa noastră individuală o face de la o percepţie la alta. Prin urmare, fenomenul temporalităţii apare numai datorită faptului că noi percepem separarea între diferite fenomene individuale atât prin raportarea la ele însele, cât şi prin raportul dintre noi (ca entităţi separate) şi acele fenomene. Acest aspect apare atunci când conştiinţa se ocultează pe ea însăşi, contractându-se şi pierzând astfel legătura sau focalizarea asupra naturii ei esenţiale: Sinele. Din perspectiva lumii obiective, această „contracţie” este percepută însă ca o veritabilă expansiune, ca o mişcare spre exterior, în lumea dualităţii. Paradoxal, deşi dă impresia de dezvoltare şi creştere (mai ales prin apariţia aspectelor iluzorii de spaţiu şi timp), în realitate această acţiune constituie o limitare dramatică de la condiţia supremă a omnicunoaşterii şi omnipotenţei Sinelui. În chiar natura noastră divină esenţială (Sinele Suprem), care este eternă, imuabilă şi neschimbătoare, timpul nu există, deoarece atunci totul este perceput compact şi în mod unitar. Timpul operează numai în sfera obiectivităţii, deoarece nu poate să dividă sau să fragmenteze subiectivitatea de monolit a conştiinţei supreme. Aceasta este cu atât mai uşor de înţeles cu cât dobândim convingerea fermă (prin intermediul practicii meditaţiei profunde) că timpul izvorăşte chiar din sânul conştiinţei noastre, care este sursa lui.

Kshemaraja insistă asupra faptului că discuţiile despre feluritele procese care au loc în conştiinţa universală a lui SHIVA, în termeni de succesiune a evenimentelor, nu se referă la starea reală a Conştiinţei Absolute, ci au drept scop doar să redea într-o anumită măsură unele caracteristici şi atribute ale acesteia (ale Conştiinţei lui Dumnezeu) în singurul mod accesibil cunoaşterii directe, adică prin limbaj (cuvinte). Este foarte important de reţinut că activitatea veşnic creatoare a lui SHIVA nu implică nicio diversificare temporală, ea nu este în niciun fel supusă acţiunii timpului, ci o transcende cu mult pe aceasta. De altfel, aşa după cum am precizat mai sus, însuşi timpul este unul dintre rezultatele directe ale activităţii creatoare a Conştiinţei Divine în Manifestare.

Aşadar, oricare ar fi tipul acţiunii sau evenimentului care apare sau dispare din aşa-zisul corp infinit al Conştiinţei Divine, el nu reuşeşte să dividă sau să fragmenteze unitatea indistructibilă a conştiinţei supreme. Cu toate acestea, noi experimentăm şi ne confruntăm în permanenţă cu fenomenul schimbării, care implică succesiunea temporală. Tocmai de aceea, în unele texte ale tradiţiei spirituale hinduse, timpul este asemănat cu „marele devorator”, care distruge până şi cea mai îndelungată existenţă în dualitate.

La polul opus se află realitatea imuabilă a Conştiinţei Supreme a lui SHIVA, care, de fapt, este Conştiinţa Absolută a lui Dumnezeu Tatăl. În legătură cu acest tainic şi fascinant aspect, marele înţelept eliberat Abhinavagupta precizează în TANTRALOKA: „Întrucât în Conştiinţa Supremă nu există fenomenul succesiunii, nu există nici simultaneitate; şi, pentru că nu există simultaneitate, nu există nici succesiune. Conştiinţa extrem de pură a Realităţii Absolute a lui PARAMASHIVA (Dumnezeu Tatăl) transcende orice analiză discursivă care implică noţiunile de succesiune sau de absenţă a ei.”

(va urma)


 
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 54
 
 
yogaesoteric
octombrie 2008

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga