Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
SHIVA-CHANDRASHEKHARA

SHIVA în ipostaza de Protector divin perfect al principiilor tainic complementare
 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

În tradiţia vedică, CHANDRA este numele zeului antic al lunii numit şi luminosul. În reprezentările personificate CHANDRA este un tânăr cu un aspect foarte atrăgător care conduce un car tras de o antilopă, care în realitate este simbolul tradiţional al energiilor tainice vitalizante ale naturii. CHANDRA ţine în mâinile sale scoica, ce este simbolul prosperităţii şi al fluxurilor şi refluxurilor marine şi al perioadelor lunare menstruale ale femeii, precum şi al alternanţei dintre viaţă şi moarte.

SHIVA-CHANDRASHEKHARA este ipostaza în care SHIVA ni se înfăţişează purtând simbolul lunii în păr. La baza acestei ipostaze profund benefică a lui SHIVA se află următoarea povestire cu tâlc. Se spune că DAKSHA, fiul creatorului universului, BRAHMA, avea 27 de fiice care toate aveau  nişte înfăţişări de stele. Toate erau îndrăgostite de tânărul CHANDRA, cel luminos şi plin de o neasemuită frumuseţe. Ele s-au hotărât să se căsătorească toate cu CHANDRA. Cu toate acestea, CHANDRA era atras dintre toate soţiile sale, cu precădere, mai mult de ROHINI,  pe care o iubea cu mult mai mult decât pe toate celelalte. Atunci, celelalte soţii s-au plâns tatălui lor, DAKSHA, că nu sunt iubite în mod egal şi că nu sunt tratate corect de către soţul lor, CHANDRA. Atunci DAKSHA l-a pedepsit pe CHANDRA condamnându-l la o istovire gradată care avea să dureze cincisprezece zile, timp în care lumina lui va scădea pe zi ce trece. Imediat lumina lunii a început atunci să scadă în intensitate până când în cea de-a cincisprezecea zi a dispărut aproape de tot. De frică şi de ruşine, CHANDRA s-a ascuns atunci în ocean. Însă multe plante aveau nevoie de lumina, influenţa şi energia subtilă, vitalizantă a lunii pentru a creşte şi pentru a se dezvolta armonios. Fără influenţa benefică a lunii multe dintre ele ar fi fost vătămate, astfel că viaţa lor era deja în pericol. În întunericul creat odată cu absenţa luminii tainice a lunii, lumea a început atunci să sufere.

Pentru a rezolva în mod înţelept această problemă fiinţele celeste au sfătuit luna să caute imediat refugiu în fiinţa supremă a lui SHIVA. Rămânându-i doar puţin din ultima ei zi, KALA, luna (CHANDRA) l-a rugat pe SHIVA să-i ofere refugiu. Cu o neasemuită iubire şi plin de o nesfârşită graţie, atotputernicul SHIVA a pus atunci luna pe fruntea sa divină făcând-o imediat după aceea să-i crească strălucirea  în decursul următoarelor cincisprezece zile. Cu o adâncă recunoştinţă, CHANDRA l-a rugat apoi pe SHIVA ca de acum înainte, fiecare a 28-a noapte să-i fie consacrată în întregime lui SHIVA şi să se numească de atunci SHIVARATRI. Noaptea în care luna, CHANDRA, şi-a găsit refugiul divin în fiinţa lui SHIVA, a devenit de atunci o noapte sfântă. Ea este noaptea în care SHIVA le oferă fiinţelor care merită graţia de a-şi găsi un refugiu divin în fiinţa sa veşnică. De atunci CHANDRA a continuat să-şi mărească şi să-şi micşoreze luminozitatea ciclic. De atunci SHIVA-CHANDRASHEKHARA este acea ipostază a lui SHIVA de protector al fiinţelor pregătite şi pline de aspiraţie care meditează profund la el şi se roagă lui în noaptea de SHIVARATRI. Prin intermediul acestei ipostaze SHIVA se manifestă ca un susţinător divin al ritmurilor tainice ale naturii şi ca un protector al vieţii ciclice al oricărei plante sau fiinţe vii din natură.

SHIVA-CHANDRASHEKHARA este refugiul divin şi susţinătorul tuturor ciclurilor universale, a ritmurilor şi al interacţiunilor complementare armonioase. Tocmai de aceea luna, CHANDRA, reprezintă una dintre detaliile semnificative care apar frecvent în reprezentările iconografice ale lui SHIVA, simbolul lunii în creştere fiind mai mereu prezent în coroana de păr împletit în şuviţe a lui SHIVA. În general, tratatele iconografice, cum ar fi spre exemplu SILPA RATNA, alătură această ipostază a lui SHIVA, SHIVA-CHANDRASHEKHARA, cu ipostazele în care SHIVA se află în prezenţa iubitei sale, PARVATI, cum ar fi spre exemplu celebra ipostază UMA SAHITA sau UMA PATI în care SHIVA  este în ipostaza de suveran al iubirii, ori altfel spus de iubit al lui UMA sau PARVATI. Această asociere sugerează în plus faptul că SHIVA- CHANDRASHEKHARA este acea ipostază tainică a lui SHIVA de protector al energiei subtile feminine a cărei manifestare alături de fiinţa cosmică a lui SHIVA care reprezintă aspectul masculin, solar sau altfel spus polaritatea plus, dă naştere tuturor interacţiunilor polare generatoare de armonie şi de fericire în întregul macrocosmos.

În tratatul iconografic, UTARAKAMIKA, se precizează că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este atunci reprezentat într-o stare de echilibru perfect,  fără nici o aplecare în vreo parte a trupului şi această atitudine specială este explicată ca fiind indiciul stării sale divine ce permite controlul perfect al oricăror stări de perturbare, stări în care predomină tendinţa RAJAS şi a tuturor momentelor de trecere de la un ciclu la altul. Starea de echilibru perfect este în realitate starea contemplativă a lui SHIVA-CHANDRASHEKHARA ce permite fiinţelor pregătite care îl apelează cu o mare fervoare şi iubire traversarea cu succes a oricărui moment de hiatus.

Detaliile ce sunt legate de obiectele care sunt purtate în mâini de către SHIVA-CHANDRASHEKHARA sunt descrise în tratatul UTARAKAMIKA. Toporul, TANKA, este ţinut de SHIVA în mâna sa dreaptă de sus şi antilopa în mâna sa stângă de sus. Cu mâinile din faţă el realizează atunci gestul cel secret al protecţiei, ABHAYA MUDRA şi cu mâna dreaptă din faţă el realizează gestul cel secret al oferirii darurilor, VARADA MUDRA. El are atunci o coroană de păr împletit, JATAMAKUTA, iar simbolul lunii în creştere îi este prins în păr. El are trei ochi, un veştmânt din piele de elefant şi podoabe în urechi. În plus, în textul tratatului SAKALA DIKARA se precizează că mâinile reprezentării lui SHIVA nu trebuie să se găsească deasupra nivelului umărului şi că partea de sus a toporului ori a antilopei nu trebuie să depăşească atunci linia părului. Chiar dacă pare a fi nesemnificativ acest detaliu iconografic ne indică faptul că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este fără întrerupere refugiul divin al fiinţelor care sunt profund dăruite lui, chiar dacă el continuă să acţioneze în simultaneitate, prin intermediul oricăruia dintre celelalte ipostaze ale sale.

În acest mod luna, care este prinsă în părul său divin, este astfel protejată fără încetare de către SHIVA.
 

yogaesoteric
octombrie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga