Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Anthony de Mello - Din învăţăturile unui preot iezuit

de Elena Godeanu

„Ce este dragostea?”
„Absenţa fricii”, a spus Ghidul spiritual.
„Şi de ce anume ne este teamă?”
„De dragoste”, a spus Ghidul spiritual.

S-a născut pe 4 septembrie 1931, în Santa Cruz, o suburbie din Bombay, India. Părinţii săi catolici protestanţi, erau din Goa, o colonie portugheză din sud-vestul Indiei. Încă din copilărie el a visat să ajungă preot, dar părinţii săi l-au oprit, deoarece îşi doreau ca fiul lor să fie aproape şi să aibă grijă de ei. Ştiind că dorinţa sa nu se va putea îndeplini altfel, Anthony a început să se roage la Dumnezeu să-i dăruiască un frate, pentru a putea pleca apoi la mănăstire fără a-şi lăsa părinţii singuri. Şi acesta a apărut, deşi mama sa avea pe atunci peste 40 de ani, iar el împlinise deja 13 ani. Astfel că, pe 1 iulie 1947, Anthony a intrat la seminarul Vinayalaya din Bombay. În anii care au urmat, el a învăţat filozofia, teologia, tradiţiile orientale. A devenit preot iezuit, iar înţelepciunea sa a atras alături de el mulţi discipoli. În lucrările sale el a realizat o uimitoare îmbinare a înţelepciunii orientale şi occidentale. Acest lucru nu a fost apreciat de Vatican, scrierile sale fiind sau cenzurate sau interzise. A părăsit planul fizic în anul 1987.
 
Dintre lucrările sale amintim:
„Trezirea – conversaţii cu Maestrul", „Esenţa iluminării – O carte de povestiri şi meditaţii”, „Sadhana – o cale către Dumnezeu” etc.
 
Vă oferim în continuare câteva fragmente din aceste foarte frumoase şi inspirate scrieri.

* Aspiranţii la spiritualitate meditau asupra unui dicton al lui Lao Tze:
„Cei care cunosc nu spun
Cei care spun nu cunosc.”
Când Ghidul spiritual a intrat, ei l-au întrebat ce semnificaţie au aceste cuvinte. Ghidul spiritual i-a întrebat: Care dintre voi cunoaşte parfumul trandafirilor?” Toţi au ridicat mâna. Apoi le-a spus: „Exprimaţi-l în cuvinte!” Toţi au rămas tăcuţi.

* Potrivit unei legende, Dumnezeu a trimis la Ghidul spiritual un înger cu acest mesaj: „Cere-Mi un milion de ani de viaţă şi Eu îţi voi da. Sau cere-Mi milioane şi milioane de ani. Cât îţi doreşti să trăieşti?” „Optzeci de ani”, a răspuns Ghidul spiritual fără cea mai mică ezitare. Aspiranţii la spiritualitate erau uluiţi. „Dar, dacă ai trăi un milion de ani, gândeşte-te câte generaţii vor beneficia de sfaturile tale înţelepte.” „Dacă aş trăi un milion de ani”, răspunse ghidul spiritual, „oamenii ar urmări mai degrabă să-şi prelungească durata vieţii, decât să cultive înţelepciunea.”

* „Cum trebuie cineva să caute comuniunea cu Dumnezeu?”
„Cu cât căutarea ta este mai înverşunată, cu atât distanţa dintre tine şi El este mai mare.” „Şi ce este de făcut în privinţa acestei distanţe?” „Să înţelegi că ea nu există.” „Aceasta înseamnă că Dumnezeu şi cu mine suntem una?” „Nu unul, nu doi.” „Cum este posibil?” „Soarele şi razele sale, oceanul şi valurile sale – nu unul, nu doi.”

* De ce ai nevoie de un Ghid spiritual? a întrebat un vizitator pe unul dintre aspiranţi.
„Dacă apa trebuie încălzită, este necesar un vas intermediar între foc şi ea însăşi”, a fost răspunsul.

* Un om a mers mări şi ţări pentru a vedea cu ochii săi pe Ghidul spiritual a cărui faimă ajunsese şi în locul naşterii sale. „Ce miracole a făcut Ghidul vostru?”, a întrebat el pe unul dintre aspiranţii spirituali.
„Există miracole şi miracole. În ţara voastră, când Dumnezeu îndeplineşte voinţa unui om, acest fapt este considerat a fi un miracol. În ţara noastră este considerat un miracol când cineva îndeplineşte voinţa Lui.”

* Ghidul spiritual susţinea că obstacolul final în atingerea comuniunii cu Dumnezeu este însuşi cuvântul şi conceptul de „Dumnezeu”.
Aceasta l-a înfuriat pe preotul din localitate, care a venit în grabă să discute această problemă cu Ghidul spiritual.
„Dar cuvântul «Dumnezeu» ne poate conduce la Dumnezeu”, a spus preotul.
„Cu siguranţă”, a răspuns calm Ghidul spiritual.
„Cum poate ceva să ajute şi în acelaşi timp să fie un obstacol?”
Ghidul spiritual a răspuns:
„Măgarul care te-a adus până la poartă nu este mijlocul cu ajutorul căruia tu intri în casă.”

* Existau atât de multe reguli în mănăstire, dar Ghidul spiritual se împotrivea întotdeauna tiraniei acestora.
„Supunerea păstrează regulile”, spunea el.
„Dragostea ştie când să le încalce.”

* „Cum poate deveni un om sfânt – aşa ca tine?”
„De ce să devină un om sfânt?”, a spus Ghidul spiritual. „Să fii un om este o realitate îndeajuns de mare.”

* „Pot deveni discipolul tău?”
„Eşti doar un aspirant pentru că ochii tăi sunt închişi. În ziua în care îi vei deschide vei vedea că nu ai nimic de învăţat de la mine sau de la oricine altcineva.”
„Atunci la ce foloseşte un Ghid spiritual?”
„Să te facă să vezi că nu ai nevoie de un Ghid spiritual.”

* Un cuplu de tineri căsătoriţi a întrebat: „Ce să facem ca dragostea noastră să dureze?”
„Iubiţi împreună alte lucruri.”

* Toate întrebările care au fost formulate la acea întâlnire se refereau la viaţa de după moarte.
Ghidul spiritual râdea şi nu dădea niciun răspuns.
Le-a explicat aspiranţilor: „Aţi observat că exact cei care nu ştiu ce să facă cu această viaţă sunt cei care îşi doresc o alta care să dureze veşnic?”
„Dar există sau nu viaţă după moarte?”, a insistat un aspirant spiritual.
„Există viaţă înainte de moarte? Aceasta e întrebarea!”, a răspuns Ghidul spiritual enigmatic.

* Un vizitator dezamăgit a întrebat: „De ce şederea mea aici nu a avut niciun rod?”
„Poate că ţi-a lipsit curajul să scuturi copacul!”

* Ajută-ne să-l găsim pe Dumnezeu.”
„Nimeni nu vă poate ajuta în această direcţie.”
„De ce?”
„Din acelaşi motiv pentru care nimeni nu poate ajuta peştele să găsească oceanul.”

* De ce este toată lumea atât de fericită, cu excepţia mea?
„Pentru că ei au învăţat să vadă frumuseţea şi bunătatea peste tot în lume.”
„Şi eu de ce nu pot vedea astfel?”
„Pentru că nu poţi vedea în exterior ceea ce nu vezi în interior.”

* Un tânăr aspirant spiritual citea atât de mult, încât toţi erudiţii îi urmau sfaturile şi se minunau de cunoştinţele sale vaste. Când guvernatorul a fost în căutarea unui sfătuitor, a venit la Ghidul spiritual şi l-a întrebat: „Spunem-mi, este adevărat că acest tânăr cunoaşte atât de multe pe cât mi s-a apus?”
„Ca să fiu sincer”, a răspuns Ghidul spiritual, „citeşte atât de mult încât nu văd când i-ar mai rămâne timp să şi cunoască ceva.”

* Un jucător i-a spus într-o zi Ghidului spiritual:
„Am fost prins trişând ieri şi partenerii mei m-au bătut măr şi apoi m-au aruncat pe fereastră. Ce mă sfătuieşti să fac?”
Ghidul spiritual l-a privit cu atenţie şi i-a spus: „Dacă aş fi în locul tău, de acum înainte aş juca doar la parter.”
Aspiranţii spirituali au fost uimiţi: „De ce nu i-ai spus să nu mai joace?”
„Pentru că ştiam că nu ar face-o”, a răspuns el.

* Unui discipol care era întotdeauna prezent la rugăciune i-a spus:
„Când te vei opri din a te mai sprijini pe Dumnezeu şi vei sta pe picioarele tale?”
Discipolul uluit i-a răspuns:
„Dar chiar tu eşti cel care ne-a spus să-L privim pe Dumnezeu ca pe un Tată.”
„Şi când vei înţelege că un tată nu este cineva pe care să te sprijini, ci cineva care te scapă de tendinţa de a te sprijini?”

* Unui aspirant spiritual care se plângea întotdeauna de ceilalţi, Ghidul spiritual i-a spus:
„Dacă ceea ce cauţi tu este pacea, urmăreşte să te transformi pe tine însuţi, nu pe cei din jurul tău. Este mai uşor să porţi papuci, decât să pui covor în întreaga lume.”

* Mântuirea este obţinută prin acţiune sau meditaţie?”
„Nici prin una, nici prin cealaltă. Mântuirea este obţinută când vei şti să vezi.”
„Ce să vezi?”
„Să vezi că brăţara de aur pe care ţi-o doreşti o porţi deja la mână. Să vezi că şarpele de care îţi este atât de frică este doar o frânghie.”

* „Spune-ne ce ai devenit atunci când ai atins eliberarea. Ai devenit divin?”
„Nu.” 
„Ai devenit sfânt?”
„Nu.”
„Atunci ce ai devenit?”
„M-am trezit.”

* „Cum să obţin eliberarea?”
„Află ce te înlănţuie”, a spus Ghidul spiritual.
Aspirantul spiritual s-a întors după o săptămână şi a spus: „Nimic nu mă înlănţuie.”
„Atunci de ce ceri eliberarea?”
Acesta a fost un moment iluminatoriu pentru discipol.

* „Liniştea nu este absenţa sunetului, ci absenţa egoului.”

* Aspiranţii îşi tot întrebau Ghidul spiritual despre momentul când el a atins eliberarea spirituală, dar acesta rămânea întotdeauna tăcut. Tot ceea ce au aflat despre acest subiect a fost răspunsul pe care l-a dat la această întrebare fiului său: „M-am simţit nebun!” Când fiul l-a întrebat de ce, i-a răspuns:
„Este ca şi cum ai trece prin suferinţe mari ca să intri într-o casă căţărându-te pe zid şi spărgând fereastra şi ai realiza apoi că uşa a fost întotdeauna deschisă.”

Preluat din Yoga Magazin nr. 37

yogaesoteric
ianuarie 2008

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga