Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Şivaism >Articole >
Legendele sărbătorii MAHASHIVARATRI

de Bianca Andrei

În noaptea de MAHASHIVARATRI, conform unui obicei de păstrat de mii de ani în India, se obişnuieşte să se asculte legende despre SHIVA şi MAHASHIVARATRI şi să se mediteze asupra semnificaţiei lor profunde. Acestea explică tradiţiile legate de această sărbătoare în care devoţii lui SHIVA renunţă la somn, meditând şi rugându-se.

Căsătoria  dintre SHIVA şi PARVATI

Una dintre cele mai importante legende asociate cu MAHASHVARATRI este despre căsătoria lui SHIVA cu consoarta sa divină, PARVATI.

SHIVA era căsătorit cu SATI, fiica lui DAKSHA. Atunci când tatăl său, DAKSHA, a realizat o ceremonie tradiţională (YAGNA), el nu i-a invitat nici pe SATI şi nici pe SHIVA. Totuşi, SATI a venit să participe împreună cu SHIVA la acea ceremonie, iar părinţii săi au adoptat un comportament făţarnic şi linguşitor faţă de SHIVA. Neputând suporta această insultă la adresa soţului său, spre disperarea părinţilor săi, SATI şi-a ars propriul corp prin puterile sale paranormale yoghine.
Mânios şi îndurerat, SHIVA, a început RUDRA TANDAVA, dansul distrugerii şi disoluţiei. A nimicit întregul regat al lui DAKSHA. Întreaga lume a fost îngrozită, pentru că dansul lui SHIVA putea distruge întregul univers. BRAHMA l-a condus pe SHIVA pe marginea unui lac, unde şi-a regăsit pacea interioară prin contemplarea a ceea ce este neschimbat. El a rămas acolo până când SATI, renăscută ca PARVATI, fiică a muntelui Himalaya, l-a smuls din solitudine.
Legendele spun că SHIVA s-a căsătorit cu PARVATI cu o noapte înainte de AMAVASYA (ziua fără lună) în luna lui Phalgun. De aceea MAHASHIVARTRI este considerată a fi cea mai mare sărbătoare a întregului an.

Există mai multe variante ale legendei legate de nunta lui SHIVA cu PARVATI. Noi vă prezentăm una dintre acestea, pentru care SHIVA este cunoscut ca KALYANASUNDARA.

PARVATI era tânăra fiică preafrumoasă a muntelui Himalaya şi totodată a soţiei lui, MENA. Ca tânără fecioară, PARVATI nu era deloc preocupată de joaca cu ceilalţi copii. Încă de mică era adeseori înclinată către a realiza o profundă meditaţie asupra supremului SHIVA, retrăgându-se periodic singură în munţi.

Ea îşi dorea cu o mare ardoare să fie iubita şi mireasa spirituală a lui SHIVA. Pentru aceasta ea a început la un moment dat să realizeze o retragere pentru a medita fără încetare în munţii cei înzăpeziţi din Himalaya. Părinţii ei au ezitat să-i acorde permisiunea de a face aceasta, însă hotărârea tinerei fete, care totodată era neasemuit de frumoasă, senzuală şi plină de o mare vitalitate, i-a înduplecat pe părinţii ei în cele din urmă. PARVATI a mers atunci la un ASHRAM care se afla în munţi, realizând acolo toate meditaţiile şi întregul tapas care îi era consacrat lui SHIVA. Atunci SHIVA fiind încântat de fermitatea şi aspiraţia cu totul extraordinară a acestei tinere fete a venit personal în locul unde ea medita profund pentru a-i testa fervoarea devoţiunii sale.

Luând înfăţişarea unui bătrân aspirant, el s-a apropiat de PARVATI. Atunci tânăra PARVATI i-a acordat tot respectul cuvenit unui bătrân care era dăruit adorării iubitului ei SHIVA. Fără să pregete, bătrânul i-a spus atunci fetei că nu are rost să-şi irosească tinereţea şi energia realizând toate acele austerităţi atât de severe şi că ar fi mult mai bine ca ea, fiind atât de tânără, atât de senzuală şi atât de frumoasă, să se mărite. Mai mult decât atât, bătrânul respectiv i-a sugerat că ar fi cel mai potrivit să se mărite chiar cu el, care era un mare adorator al lui SHIVA. Ce rost avea, a adăugat el, să-l tot dorească pe acela, deci pe SHIVA, care dansează prin cimitire şi care poartă oase şi cranii drept podoabe.

PARVATI, care l-a început nu şi-a dat seama că sub înfăţişarea acelui bătrân se afla chiar iubitul ei SHIVA, s-a mâniat foarte tare auzind vorbele acestuia. Revoltată, ea i-a spus atunci bătrânului că până acum ea îi acordase respectul numai pentru că el părea că este un sincer adorator al lui SHIVA. Însă iată că acum el vrea să o abată de la practica ei spirituală, aşa că din acel moment ea nu mai vrea să audă din gura lui niciun fel de blasfemie referitoare la SHIVA. Cu o voce fermă şi foarte autoritară ea i-a spus bătrânului să părăsească imediat acel loc.  

Încântat de hotărârea de nezdruncinat pe care tânăra şi frumoasa PARVATI o avea în a-l adora, SHIVA i s-a revelat atunci sub înfăţişarea care deja îi era cunoscută ei. PARVATI a fost atunci plăcut surprinsă de apariţia cea neaşteptată şi şi-a cerut iertare pentru că nu l-a recunoscut imediat pe SHIVA sub înfăţişarea acelui bătrân. SHIVA i-a spus atunci că a acceptat dojana ei anterioară ca pe o chemare sinceră şi foarte profundă ce exprima dorul neţărmurit al tinerei şi frumoasei fete de a-l îmbrăţişa plină de dragoste pe el. Oare acea dojană nu venea în realitate dintr-o adâncă iubire faţă de SHIVA? Atunci SHIVA a decis să-i ofere tinerei şi preafrumoasei PARVATI darul cel nepreţuit pe care ea şi-l dorea cu ardoare şi anume acela de a deveni iubitul ei.  

Familia regală a fetei din Himalaya a fost foarte încântată să afle că fata lor cea frumoasă şi iubită se va mărita. Întreaga regiune a fost împodobită foarte frumos şi a început să se pregătească pentru ceremonia celestă, fiind prinsă de o strălucire divină încântătoare. PARVATI a fost împodobită şi ea radia o fericire fără seamăn în preajma momentului contopirii ei extatice cu SHIVA. SHIVA era aşteptat. Atunci el a venit la ceremonia de nuntă călare pe un taur, cu cranii şi oase atârnându-i pe corp drept podoabe şi având înfăşurat în jurul taliei doar o piele de tigru. Drept alai de nuntă SHIVA a venit împreună cu câteva cohorte de spirite fantomatice, BUTAGANA, ale morţilor. Văzând această grozăvie mama tinerei mirese a leşinat pe dată, fiind foarte revoltată la gândul că mirele fetei sale, cea plină de dulceaţă şi senzualitate, mai frumoasă decât toate florile de pe pământ, avea o înfăţişare atât de terifiantă.

Ajungând însă la locul de nuntă, mirele divin, SHIVA, şi-a transformat pe dată înfăţişarea sa de ascet şi li s-a înfăţişat tuturor celor prezenţi sub un chip şi cu o vestimentaţie de o neasemuită frumuseţe şi strălucire, fiind scânteietor şi plin de podoabe nepreţuite şi în plus având o îmbrăcăminte splendidă. Când mama fetei, MENA, şi-a revenit din starea de leşin, ea a fost de data aceasta foarte încântată de înfăţişarea mirelui fetei sale şi acum s-a bucurat foarte mult, descoperind că el este cel mai potrivit pentru iubita sa fiică, şi ea a realizat astfel în final, că jocul divin cel tainic al lui SHIVA nu are niciodată limite. În acest caz, mama tinerei PARVATI, nu a văzut iniţial decât aspectul exterior, aparenţa lui SHIVA. Însă în realitate nicio altă fiinţă nu a putut vedea dinainte măreţia şi splendoarea mirelui divin, SHIVA, şi gloria care emană mereu din fiinţa sa divină în afara iubitei sale, PARVATI. Încântătorul SHIVA, în veştmânt de nuntă, s-a căsătorit cu fiica munţilor, PARVATI, şi de atunci, forma sa cea plină de frumuseţe, care a fost văzută de către oameni în ziua nunţii sale divine, a fost numită KALYANASUNDARA.  
 
SHIVA, salvatorul lumilor create

Această legendă foarte populară din PURANA-e explică de ce SHIVA este cunoscut şi ca NILAKANTHA şi de ce adoratorii lui SHIVA rămân treji în noaptea de MAHASHIVARATRI.

SHIVA NILAKANTHA este ipostaza tainică a lui SHIVA cu gâtul de culoare albastră, numit şi VISHAPAHARANIA - cel care preia în fiinţa sa gigantică veninul teribil al păcatelor lumii, pentru a-l sublima apoi în nectar. Fundamentul acestei manifestări divine de alchimist perfect este mitul despre acţiunea cosmică pe care forţele misterioase ale luminii, zeii (DEVA-şii) au realizat-o împreună cu forţele ascunse ale întunericului, demonii (ASURA-şii);
La începuturile lumii, la scurt timp după ce toate fiinţele fuseseră create, DEVA-şii şi ASURA-şii voiau să obţină doar pentru ele însele nectarul cel divin (AMRITA), elixirul ce face posibilă o viată extraordinar de fericită, ce conferă neasemuite puteri spirituale şi chiar nemurirea. Pe atunci, cu toate că erau veri apropiaţi, zeii şi demonii trăiau în continuă rivalitate şi se luptau deseori între ei. Într-una din aceste confruntări, zeii erau pe punctul de a fi înfrânţi de demoni. Conduşi de temutul şi curajosul INDRA, DEVA-şii i-au cerut imediat ajutorul lui BRAHMA, creatorul tuturor lumilor. BRAHMA însa i-a îndemnat să meargă la VISHNU, cel care are puterea de a menţine ordinea macrocosmică. VISHNU, la rândul sau, i-a sfătuit atunci pe zei să se împace imediat cu demonii şi să înceapă să decanteze împreună tainicul nectar divin (AMRITA) ascuns în oceanul nediferenţiat, supranumit oceanul de lapte al Universului. INDRA s-a întâlnit după aceea cu BALI, conducătorul forţelor ascunse ale întunericului; amândoi au înţeles atunci necesitatea de a renunţa la luptă şi de a acţiona împreună într-un mod creator, ca sa poată obţine elixirul pe care toţi îl căutau, izvorul misterios al fericirii, puterii şi nemuririi. Spre surprinderea lor, tocmai când decantau laptele oceanului primordial (SAMUDRA MATHANA) pentru a obţine astfel nectarul esenţial cel misterios (AMRITA), o teribilă otravă ucigătoare (HALAHALA) a ţâşnit din adâncuri, ameninţând toate lumile existente cu distrugerea iminentă.

Pentru a salva însă întreaga Creaţie, SHIVA s-a sacrificat fără să ezite şi a sorbit pe loc toata otrava. PARVATI, mama Universului şi divina sa iubită, s-a temut atunci ca nu cumva cumplita băutură să distrugă trupul lui gigantic ce cuprinde în eternitate lumile văzute şi nevăzute. Aşa că s-a îndreptat fulgerător spre preaiubitul ei şi l-a apăsat strâns pe gat, pentru a opri astfel otrava fatală şi a o împiedica să treacă mai departe. Băutura ucigătoare a fost într-adevăr stăvilită înainte ca SHIVA să o înghită, dar gâtul sau a devenit de aceea imediat albastru (NILAKANTHA). Zeii au fost sfătuiţi să-l ţină pe SHIVA treaz toată noaptea şi pentru aceasta ei au cântat şi au dansat. Zeii au stat de veghe toată noaptea contemplându-L pe SHIVA. La răsăritul soarelui SHIVA i-a binecuvântat pe toţi. MAHASHIVARATRI este celebrarea acestui eveniment, când SHIVA a salvat lumile create, prin acţiunea Sa plina de curaj.

Venerarea SHIVA LINGAM-ului

SHIVA PURANA relatează legendara intervenţia divină a lui SHIVA în lupta ce părea interminabilă şi care distrugea această lume dintre BRAHMA, creatorul universului şi VISHNU, menţinătorul universului.
Văzând această distrugere iminentă a universului, care ar fi fost prematură şi ar fi venit într-un moment nepotrivit, prezenţa invizibilă a lui SHIVA şi-a asumat forma terifiantă a unei imense coloane de foc care a apărut între cele două ipostaze divine. Şi astfel, cele două armate cuprinse de flăcările războiului, care erau suficiente pentru a calcina întregul univers, au fost absorbite în imensa coloană de foc.
Văzând acest uimitor fenomen care le-a neutralizat armele, cei doi zei aflaţi în conflict s-au întrebat unul pe celălalt: „Ce este această apariţie uimitoare?
Ce este această coloană de foc care s-a ridicat între noi? Ea depăşeşte domeniul percepţiei noastre senzoriale. Trebuie să-i găsim începutul şi sfârşitul, să aflăm care este baza ei şi care îi este vârful!” VISHNU, asumându-şi forma unui mistreţ, a pornit către în jos pentru a căuta baza coloanei de Lumină. La rândul său BRAHMA a luat forma unei păsări migratoare (HAMSA) şi a zburat către înalt, în căutarea vârfului coloanei. Amândoi s-au întors în punctul de plecare, fără vreun rezultat. Atunci SHIVA, plin de compasiune, le-a vorbit astfel:
„Eu am două aspecte: unul manifestat şi unul nemanifestat. Nimeni altcineva nu deţine aceste două aspecte, de aceea nimeni altcineva nu poate fi Stăpânul Suprem al Universului. Această coloană infinită de foc sugerează natura mea supremă, impersonală. Acest LINGAM va fi simbolul meu şi voi toţi îl veţi adora întotdeauna. Dragii mei fii, această coloană de foc fără început şi fără sfârşit va putea fi reprezentată de acum înainte şi într-o formă restrânsă, pentru necesităţile percepţiei obişnuite şi ale adorării sale. 

Acest simbol al LINGAM-ului va aduce celui înţelept starea de beatitudine. Adorarea sa este cel mai bun mijloc de a obţine atât fericirea nesfârşită în această lume cât şi desăvârşirea spirituală ultimă. El va putea înlătura toate eventualele renaşteri obligatorii în sfera iluziei şi a ignoranţei, ale oricăror fiinţe încarnate.
Îndeplinirea ceremoniilor spirituale, realizarea de ofrande sau rugăciunea, tot ceea ce va constitui o practică spirituală în legătură cu acest simbol va fi de un milion de ori mai eficient decât fără raportarea la el.

Dacă voi fi adorat în forma Mea supremă de LINGAM şi dacă în această raportare la LINGAM se vor realiza toate celelalte ceremonii şi procedee spirituale, se vor obţine cu siguranţă cele cinci forme de eliberare [cunoscute în tradiţia indiană]: a trăi în aceeaşi lume divină cu Mine – SALOKYA, a fi mereu aproape de Mine – SAMIPYA, a fi întru totul la fel ca Mine – SARUPYA, a atinge aceleaşi puteri divine ca Mine – SARISHTI şi a fi în întregime identificat cu Mine – SAYUJIA.
Astfel veţi putea obţine cu toţii împlinirea tuturor dorinţelor voastre!
Simbolul LINGAM-ului şi Eu Însumi, care sunt astfel simbolizat, nu suntem două entităţi diferite. LINGAM-ul este chiar Fiinţa Mea Absolută. El permite adoratorilor Mei să se apropie de Mine. El este astfel întotdeauna şi în întregime demn de veneraţie.”

Legenda devotului Lubdhaka

Un devot al lui SHIVA, pe nume Lubdhaka, mergând să strângă lemne de foc, a fost surprins de căderea întunericului în pădure. Era noaptea de dinainte de Luna Nouă astfel încât lumina Lunii era foarte slabă. Din cauza întunericului Lubdhaka s-a rătăcit. Un tigru flămând s-a apropiat şi a scos un răget puternic. Înspăimântat, Lubdhaka s-a căţărat într-un copac de bilva. Ca nu cumva să aţipească şi să cadă din copac, devenind astfel o pradă sigură pentru tigru, Lubdhaka a decis să petreacă noapte rupând frunze de bilva şi să cânte în acest timp numele lui SHIVA. Fără să ştie acest lucru, pe toată durata nopţii Lubdhaka a presărat mii de frunze peste un SHIVALINGAM aflat sub copac şi pe care nu-l văzuse în întuneric. SHIVA, impresionat a alungat tigrul şi a revărsat Graţia Sa asupra lui Lubdhaka. Noaptea când s-a petrecut acest fapt este noaptea de MAHASHIVARATRI.

Legenda fluviului Gange

Legenda coborârii fluviului Gange din ceruri este relatată în RAMAYANA şi explică de ce SHIVA mai este numit şi GANGADHARA.

Conform scrierilor sfinte, pentru ca un rege să devină împărat (SAMRAT) şi să îi fie recunoscută gloria de cuceritor (CHAKRAVARTI) trebuie să realizeze ritualul (YAGNA) cunoscut ca ASHVAMEDHA. În acest ritual un cal alb este sacrificat. Înainte de aceasta, calul este condus la graniţele regatului şi lăsat liber timp de un an, urmărit îndeaproape de gărzile regelui. Cârmuitorul locului în care merge calul, oricare ar fi acesta, trebuie, fie să se supună împăratului, fie să lupte cu acesta şi armata sa. Dacă acesta câştigă, ASHVAMEDHA este oprită. Dacă pierde, fie va fi omorât, fie va deveni un supus al împăratului.

Regele Sagar din Ayodhya, strămoş al lui RAMA, a realizat cu succes ritualul ASHVAMEDHA YAGYA 99 de ori. Regele Sagar s-a pregătit pentru realizarea celui de-al 100-lea ritual. 60.000 de fii ai regelui şi gărzile lor au pornit în urmărirea calului. În Ceruri, Indra, conducătorul zeilor, a devenit gelos pe succesul regelui SAGAR. Unul dintre numele lui Indra este SHATAKRATU – cel care a realizat de 100 de ori ASHVAMEDHA YAGYA. Pentru a nu fi egalat de regele Sagar, Indra a răpit calul şi l-a ascuns în ashramul lui MAHARSHI KAPILA. Fii lui Sagar plecaţi în căutarea calului au ajuns la ashramul lui KAPILA. Crezând că înţeleptul a furat calului l-au atacat. Instantaneu acesta i-a transformat pe cei 60.000 de prinţi în cenuşă.
Aflând ce s-a petrecut, regele Sagar l-a vizitat pe MAHARSHI KAPILA pentru a afla cum pot fi readuşi la viaţă fii săi. Răspunsul înţeleptului a fost că doar apa Gangelui i-ar putea aduce în mod miraculos la viaţă.

Sagar, apoi fiul său Anshumana şi-au petrecut viaţa urmând o asceză dedicată lui BRAHMA prin care îl implorau să coboare Gangele pe Pământ. Anshumana a avut un fiu, Dilipa, şi el un mare rege, care şi el şi-a dedicat viaţa acestei asceze. Fiul său Bhagiratha a continuat tradiţia familiei. BRAHMA, înduplecat, i-a răspuns acestuia. SHIVA a fost singurul care a putut susţine coborârea zeiţei GANGA. Aceasta, furioasă că trebuie să părăsească Cerurile, s-a revărsat cu o asemenea forţă încât ar fi distrus Pământul. Plin de compasiune, SHIVA a prins în părul său torentul. Astfel s-a născut râul Gange, care i-a adus din nou la viaţă pe fiii regele Sagar. De aceea apa râului Gange este considerată pură şi sfântă, pentru că este adusă din ceruri de către SHIVA. Această ipostază a lui SHIVA este numită GANGADHARA.
Devoţii lui SHIVA toarnă peste SHIVA LINGAMU-uri apa din Gange, ca ofranda, în noaptea sfântă de MAHASHIVARATRI.

Noaptea favorită a lui SHIVA

După ce a creat întreaga lume, SHIVA şi-a stabilit împreună cu PARVATI reşedinţa pe muntele Kailasa. Într-una din zile PARVATI l-a întrebat care dintre multitudinea de ritualuri pe care devoţii le practică pentru adorarea sa este cel mai plăcut inimii sale.

Iată ce i-a răspuns SHIVA: noaptea dinaintea zilei de Lună Nouă, în februarie – martie, este noaptea sa favorită. Pentru El, frunzele de bilva pe care devoţii i le oferă sunt mai preţioase decât bijuteriile şi florile rare. În această zi, devoţii urmează o practică spirituală riguroasă, postesc şi îl adoră pe SHIVA în patru forme diferite pe parcursul a patru perioade succesive (de câte 3-4 ore) ale nopţii. SHIVA a indicat ca în prima perioadă să fie îmbăiat cu lapte, în a doua perioadă cu lapte bătut, în a treia perioadă în ghee (unt clarifiat) şi în final să fie îmbăiat în miere. La ieşirea din postul pe care devoţii îl ţin în această zi, hrana trebuie consacrată lui SHIVA.
În final SHIVA a adăugat că ritualurile realizate de MAHASHIVARATRI nu pot fi comparate cu niciun alt ritual. Impresionată, PARVATI a povestit totul apropiatelor ei. Prin ele, cuvintele lui SHIVA s-au răspândit în întreaga creaţie. De atunci MAHSHIVARATRI se sărbătoreşte prin post, ofrande de frunze de bilva şi băi ceremoniale ale SHIVA LINGAM-ului.



Citiţi şi:
Elemente esenţiale referitoare la sărbătoarea spirituală MAHASHIVARATRI
Chipurile tainice ale lui Shiva

yogaesoteric
februarie 2009






Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga