Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Cele opt manifestări divine ale lui Padma-Sambhava (II)
de Lăcrămioara Visterneanu

„La vest de lotus, tu, cea mai desăvârşită formă
 ce-a fost vreodată-n această lume,
te manifeşti acum ca Padma-Sambhava,
care trăieşti în mijlocul miracolelor pe care le săvârşeşte pe deplin,
înconjurat fiind de floarea DAKINI-urilor lotusului.”


Citiţi prima parte a acestui articol:
Cele opt manifestări divine ale lui Padma-Sambhava (I)

A cincea manifestare Divină a lui Padma-Sambhava:
Padma-Sambhava, cel care îndeplineşte aspiraţiile pline de fervoare ale aspiranţilor sinceri


Marele Ghid Spiritual Padma-Sambhava a călătorit în ţinutul Zahorului, unde a întâlnit-o pe prinţesa Mandarava, care i-a devenit consoartă mistică. Ea l-a implorat pe Padma să-i prezinte învăţătura DHARMA-ei. Un păstor care l-a văzut pe Padma împreună cu Mandarava şi cu însoţitoarele ei, a mers la rege şi i-a spus acestuia că Mandarava trăieşte cu un BRAHMACHARI (adept tantric care realizează perfect continenţa sexuală). Regele a poruncit atunci ca Padma-Sambhava să fie ars pe rug, iar Mandarava să fie ţinută într-o groapă plină cu mărăcini timp de 25 de ani. Şapte zile mai târziu, când regele a cercetat rugul funerar, el a descoperit în locul rugului un lac învăluit în lumina magnifică a unui curcubeu, observând cu uimire că lemnele, care erau puse de jur împrejurul lacului, încă ardeau. În mijlocul lacului, pe o floare de lotus, şedea un tânăr cu o aură extraordinar de strălucitoare, care era chiar GURU Rinpoche (Padma-Sambhava), alături de el fiind opt femei fascinant de frumoase, toate având înfăţişarea lui Mandarava.

Cuprins de remuşcări, regele s-a căit amarnic pentru greşelile sale. Acceptând pocăinţa regelui, Padma i s-a adresat astfel: „O, rege al Zahorului, nu te mai măcina în zadar, căci viaţa mea este la fel de vastă precum cerul. Eu nu cunosc nici plăcerea, nici durerea. Focul nu poate arde acest corp al luminii extazului divin.”

Apoi, regele l-a îmbrăcat pe Padma în veşminte alese, l-a împodobit cu pietre preţioase şi i-a oferit atât regatul, cât şi pe fiica sa, Mandarava, ca soţie. Apoi tatăl Mandaravei, împreună cu alţi 21 de apropiaţi ai săi, au primit mai multe iniţieri spirituale din partea lui Padma, care le-a devenit Ghid spiritual. Fostul rege a devenit astfel un Învăţător al DHARMA-ei, iar în ţinutul Zahorului doctrina spirituală a BUDDHA-şilor s-a menţinut timp de 200 de ani. Padma  a primit atunci numele de Padma-Sambhava, Cel-Născut-din-Lotus.

În această manifestare, Padma este reprezentat ca având trei mantii. Cea de deasupra este roşie, cu minunate modele. Ea simbolizează învăţăturile MAHAYANA-ei. Este plasată deasupra celorlalte mantii, pentru că ea reprezintă iubirea şi compasiunea pe care marele Ghid spiritual Padma-Sambhava o oferă permanent lumii. Sub mantia roşie, el poartă mantia galbenă de călugăr, arătând că, deşi urmează calea tantrică ce depăşeşte obişnuinţele de bine şi rău, el reprezintă perfect pura disciplină morală. Căci Padma-Sambhava nu a abandonat principiile fundamentale ale budismului vremii sale, ci le-a ridicat către o înţelegere, o viziune superioară, profund spirituală. Mantia de dedesubt este albastră, culoarea regală în vechea Indie. Ea a ajuns să fie asociată cu învăţăturile tantrice, tocmai datorită acestui simbolism al regalităţii. De aceea, veşmântul albastru pe care Padma-Sambhava îl poartă, cel mai ascuns vederii şi cel mai aproape de inimă, simbolizează învăţăturile VAJRAYANA-ei.

Padma poartă încălţăminte specific tibetană şi este adesea reprezentat într-o poziţie corporală în care piciorul său stâng este întins în faţă, iar piciorul drept este doar uşor îndoit. Mâna dreaptă (în care el ţine un VAJRA) se odihneşte pe genunchiul drept. El prinde VAJRA-ul cu degetele mijlocii, în vreme ce realizează cu arătătorul şi degetul mic MUDRA îndepărtării demonilor şi a obstacolelor de pe calea spirituală. De aceea, multe scrieri ale şcolii Nyingmapa afirmă că puterea spirituală a marelui Ghid spiritual Padma-Sambhava creşte pe măsură ce condiţiile lumeşti se deteriorează. Căci el este Magicianul alchimist, Învăţătorul spiritual care transformă ura în înţelepciune, pasiunile inferioare în iubire, întunericul în lumină. Cu cât forţele răului devin mai puternice, cu atât mai pregnante sunt formele divine prin care marele Înţelept se manifestă.

Moartea ego-ului trezeşte extazul

„De legi de tine chiar bucuria cea mai pură
Pe dată ai şi frânt aripile vieţii;
Dar de te bucuri de această bucurie,
lăsând-o liberă în voia ei,
Tu vei trăi în minunatul
veşnic răsărit al Eternităţii.”
William Blake

În mâna stângă, Padma ţine o cupă făcută dintr-un craniu, care este plină de ambrozie. Craniul simbolizează moartea ego-ului, moartea spirituală care creează spaţiul necesar experimentării minunatei înfloriri în fiinţă a SHUNYATA-ei. Se cuvine aici să explicăm mai adânc acest simbolism complex. Moartea ego-ului creează premizele conştientizării, în fiinţa noastră, a vidului creator, şi acest moment produce în noi o adevărată revoluţie. Este momentul când înţelegem că forţele dorinţelor care ne provocaseră până acum atât de multă agitaţie şi suferinţă sunt, în realitate, sursa extazului divin. Cel mai adesea, noi experimentăm plăcerea în cadrul limitat al relaţiei subiect care percepe – obiect care este perceput. Atunci plăcerea amplifică sentimentul că avem un „Eu”, care este permanent orientat şi tentat să caute în afară, în ceilalţi, sursa fericirii lui. Rezultatul este, de multe ori, dorinţa obsesivă şi frustrarea. Când limitările de genul, „eu”, „ceilalţi” dispar, în noi rămâne doar bucuria pură, fără nici o dorinţă de a o elimina sau sufoca.

Craniul reprezintă SHUNYATA, iar lichidul pe care îl conţine este AMRITA, care simbolizează experimentarea Marelui Extaz Divin.

În îndoitura braţului stâng al lui Padma-Sambhava se află un fel de trident tibetan, cunoscut sub numele de KHATVANGA. Acest KHATVANGA este împodobit cu diferite obiecte: un DAMARU (o tobă tantrică) mai multe VAJRA-uri încrucişate. Deasupra lor se găseşte un vas folosit la iniţierile tantrice împodobit cu flamuri ale victoriei. Mai există apoi trei capete omeneşti: unul proaspăt tăiat, al doilea care este în putrefacţie şi al treilea care este deja craniu. KHATVANGA are în vârf un trident intens-strălucitor.

Multitudinea de asocieri simbolice conţinute de diferitele elemente ale acestui KHATVANGA este foarte complexă. Vom analiza doar două din aspectele referitoare la el. Primul este acela că acest KHATVANGA este considerat a fi consoarta mistică a marelui Ghid spiritual, care este în acest fel ocultată.

Potrivit biografiei lui Yeshe Tsogyal, care a fost una din principalele discipole ale lui Padma-Sambhava, Preţiosul Ghid spiritual a vrut la un moment dat să călătorească cu ea, dar fără ca ea să fie văzută de ceilalţi, aşa încât el a transformat-o prin mijloace magice în „toiagul” lui. Astfel, KHATVANGA simbolizează toate calităţile spirituale pe care VAJRAYANA le asociază cu aspectul feminin (în conformitate cu învăţăturile VAJRAYANA-ei, înţelepciunea este principala calitate spirituală asociată aspectului feminin). Faptul că Padma-Sambhava este reprezentat, în această manifestare Divină, purtând KHATVANGA, arată că el a integrat pe deplin în propria fiinţă aceste calităţi feminine. Mai mult, KHATVANGA este şi un instrument magic, căci Padma-Sambhava este magicianul spiritual fără egal. Pe această cale spirituală deschisă de el, fiecare fiinţă umană îşi poate transforma conştiinţa sa obişnuită, „plumbul” ignoranţei sale, în „aurul şi nestematele” spirituale oferite de practica tantrică.

Padma poartă pe cap o bonetă care are forma unui lotus de culoare roşie. Este una din zecile de feluri de bonete folosite în şcolile tantrice, fiecare cu semnificaţia ei specifică. Pe partea din faţă, această bonetă are fixate cinci nestemate aranjate sub forma unei MANDALA – albă în centru şi de jur împrejur albastru, galben, roşu şi verde, simbolizând cele cinci înţelepciuni. Deasupra lor se găseşte o semilună care are la rândul ei deasupra un soare auriu. Acestea simbolizează energiile subtile ale fiinţei pe care Padma-Sambhava le-a unificat, transcenzând în felul acesta dualitatea. Pe vârful acestei bonete este reprezentat o jumătate de VAJRA din care se ridică o pană de vultur. Vulturul are un simbolism care este asociat vieţii spirituale a yoghinilor, deoarece se spune că este pasărea care zboară la cea mai mare înălţime.

A şasea manifestare Divină a lui Padma-Sambhava:
Nyima Odzer, GURU-l razelor de soare, cel care conferă învăţătura VAJRAYANA-ei


„La sud-est de lotusul Celor Treziţi Spiritual,
tu te manifeşti acum ca Nyima Odzer,
cel care împrăştie pentru totdeauna
vălul ignoranţei
şi care stăpâneşte peste Bodhisattva-şi,
 binefăcătorii fiinţelor umane,
fiind înconjurat de Eroii Diamantului.”

În perioada în care îşi făcea studiile sub îndrumarea unuia dintre maeştrii săi spirituali care se numea Ananda, Padma a mers într-un cimitir de la Baiddha, unde sălăşluia zeitatea tantrică MAHAKALA, care avea trup de yak, cap de leu, picioarele asemenea şerpilor şi un cadavru ca stindard. Aici, Padma, aşezat într-o postură de meditaţie, cu spatele lipit de Muntele Potala Stupa, făcut din cel mai preţios cristal a oferit DAKINI-urilor învăţătura DHARMA-ei timp de cinci ani, fiind numit „GURU-l Razelor de Soare”.

În această nouă manifestare Divină a sa, ca SIDDHA şi ca yoghin, Padma-Sambhava poartă pe spate blana unui tigru, iar la gât o eşarfă pentru meditaţie şi o coroană din cranii. Din corpul lui radiază o lumină galben-strălucitoare. Părul lui, dat pe spate, este împodobit cu un VAJRA. În mâna dreaptă ţine un trident. Cu mâna stângă se joacă cu razele soarelui. Aceasta aminteşte de o situaţie miraculoasă din viaţa lui, atunci când a făcut ca, vreme de şapte zile, soarele să se oprească din mersul său. Acesta este un bun exemplu de practică tantrică ce a fost transformată în legendă. Ea simbolizează intrarea lui Padma-Sambhava într-o stare de conştiinţă în care curgerea timpului încetează, mintea şi energiile subtile ajung să se liniştească pe deplin, iar yoghinul trăieşte plenar şi neîntrerupt MAHASUKHA sau Marele Extaz.

A şaptea manifestare Divină a lui Padma-Sambhava:
Senge Dradog, Ghidul spiritual care conferă învăţătura cu vocea unui leu, cel care îi supune pe cei ale căror acţiuni negative contravin eticii spirituale


„La nord-vest de lotusul din care a apărut,
prin imaculată concepţie,
Fiinţa Ta nepreţuită,
tu te manifeşti acum ca Senge Dradog,
Maestrul DHARMA-ei celor şase capacităţi paranormale superioare.
Escortat de Eroii Lotusului,
tu răspândeşti mireasma
dorului de desăvârşire
în toate punctele cardinale.”

Patru vrăjitori, conducători ai unor grupări nebudiste, însoţiţi fiecare de către cinci sute de adepţi, au lansat grupărilor budiste din Bodh-Gaya (locul sacru unde a atins iluminarea spirituală Buddha Sakyamuni) o provocare doctrinală, fixând ca o condiţie ca partea învinsă să se  convertească la religia învingătorilor. O bătrână apărută în mod misterios la locul confruntării i-a avertizat pe budişti că nu vor putea învinge decât dacă vor apela la „fratele” ei, adică la Padma-Sambhava. Răspunzând rugăciunii pline de credinţă a budiştilor, maestrul Padma a ajuns levitând la Bodh-Gaya.

În zori, a început confruntarea. Aşezat pe „tronul de diamant” (care este chiar locul unde Buddha era aşezat în noaptea iluminării sale), Padma-Sambhava a făcut să se manifeste în cele patru puncte cardinale, graţie puterilor sale magice, patru zeităţi divine, înconjurate fiecare de sute de pandiţi investiţi să participe la confruntarea cu cei patru vrăjitori şi suitele lor. Acestea din urmă au fost învinse şi au acceptat să se convertească la budism. Cei patru vrăjitori însă, refuzând înfrângerea şi fiind constrânşi să fugă, l-au ameninţat pe Padma-Sambhava că-l vor distruge, folosind procedee de magie neagră. Padma-Sambhava le-a contracarat acţiunile prin intermediul unei puternice MANTRA-e învăţate de la o DAKINI cunoscută sub numele de „Îmblânzitoarea Morţii”, declanşând o ploaie de meteoriţi care a distrus locuinţa vrăjitorilor. Restul populaţiei s-a convertit la budism, iar flamura adevăratei doctrine spirituale s-a înălţat din nou victorioasă către ceruri. Pandiţii din Bodh-Gaya i-au dat acum lui Padma numele de Ghidul Spiritual Senge Dradok („Ghidul Spiritual care conferă învăţătura spirituală cu vocea unui leu”).

În această manifestare teribilă numită Senge Dradok, Padma-Sambhava poartă pe cap o diademă formată din cranii (în conformitate cu simbolismul tibetan, diadema exprimă bogăţia inestimabilă a calităţilor stării de trezire spirituală) şi are ca îmbrăcăminte o piele de tigru. Corpul său este înconjurat de un brâu din cranii, iar privirea sa este pătrunzătoare şi teribilă. Agitând un sceptru în formă de DORJE, realizând cu mâna stângă MUDRA îndepărtării demonilor, el calcă în picioare forţele potrivnice DHARMA-ei.

A opta manifestare Divină a lui Padma-Sambhava:
Dorje Drolo, GURU-l care aduce alinarea tuturor fiinţelor, cel care învinge spiritele malefice

„La nord de lotusul Operei
Care îmbrăţişează Totul,
tu te manifeşti acum ca Dorje Drolo,
cel ce i-a supus
pe demonii mizeriei şi ai suferinţelor omeneşti
şi care tronează peste cele cinci aspecte ale
Înţelepciunii divine primordiale,
fiind mereu înconjurat de
floarea DAKINI-urilor KARMA-ei.”

Padma-Sambhava s-a manifestat sub această formă teribilă în cele 13 locuri numite „Sălaşul Tigrului” (Taktsang, în tibetană) situate deasupra văii Paro din Bhutan; legenda afirmă că el a ajuns aici în zbor (adică prin levitaţie), călărind o tigroaică ce nu era altceva decât una dintre consoartele sale materializate sub această formă. Padma a rămas apoi izolat într-o grotă cu scopul de a supune divinităţile locale. Acestea, pentru a-l pune la încercare, l-au întrebat de ce anume s-ar teme el. Maestrul Padma a răspuns: „Dikpa”, ceea ce în tibetană înseamnă atât „acţiune negativă”, cât şi „scorpion”. Deşi Padma-Sambhava a făcut referire la primul sens al termenului (acela de „acţiune negativă”), divinităţile locale l-au luat în consideraţie pe al doilea (acela de „scorpion”).

Crezând că astfel îl vor putea învinge cu uşurinţă, ele s-au transformat într-un scorpion uriaş şi l-au atacat pe Padma. Însă maestrul, luând forma terifiantă numită Dorje Drolo (această manifestare mai este numită şi „Ghidul Spiritual care a supus demonii”), a anihilat monstrul, cu ajutorul puterilor sale excepţionale. Astfel Padma-Sambhava a putut converti la budism întreaga populaţie a văii Paro şi, de atunci, Taktsang a rămas până în zilele noastre unul dintre locurile cele mai venerate de pelerinaj din Bhutan, ţară în care credinţa în învăţăturile lui Padma-Sambhava este şi acum extrem de puternică.

În această manifestare, Padma-Sambhava călăreşte prin jungla vieţii pe o tigroaică. El are o privire feroce şi masivul său corp de culoare maroniu închis, împodobit cu cranii, este înconjurat de flăcări. El flutură un VAJRA în mâna dreaptă, iar în stânga are un PHURBA cu care ameninţă toate forţele răului. Această formă teribilă a lui Padma-Sambhava exprimă, de fapt, energia uriaşă şi forţa de care dispune un aspirant spiritual pentru a îndepărta orice obstacole de pe calea sa către Eliberarea Supremă (de aceea, Dorje Drolo mai este apelat şi sub numele de „GURU al Consolării Divine”).

Glosar

* Acţiuni negative – Sunt acţiuni aşa-zis negative, întrucât efectul lor retur, conform legii KARMA-ei, se traduce prin suferinţă pentru autorul acelui act, iar acel lucru se poate petrece fie în decursul aceleiaşi vieţi, fie în decursul unei vieţi viitoare. În acest caz, noţiunea de „acţiune” trebuie luată într-un sens mult mai larg decât de obicei, întrucât aceasta nu se limitează doar la acţiunile fizice, ci şi la cuvinte sau gânduri. Astfel, a ucide sau a fura vor fi considerate acţiuni negative, dar, în aceeaşi măsură, şi a răni pe cineva prin cuvinte sau a nutri gânduri pline de mânie reprezintă tot acţiuni negative.

* Cele cinci înţelepciuni (ye shes lnga, în tibetană) – înţelepciunea deplinei egalităţi, înţelepciunea oglindirii perfecte, înţelepciunea discernământului perfect, înţelepciunea care îndeplineşte totul şi înţelepciunea DHARMADHATU.

* Cele şase capacităţi paranormale superioare (mngon shes lnga, în tibetană) – capacitatea de a realiza miracole, clarvederea, clarauzul, capacitatea de a avea acces la vieţile anterioare, cunoaşterea gândurilor celorlalţi şi capacitatea de a-ţi anula, prin cunoaştere, toate reziduurile KARMA-ice.

* Cele trei sfere ale SAMSARA-ei (kham sum, în tibetană) - sfera dorinţei (care include infernurile, lumile spiritelor mereu lacome numite PRETA-şi, lumea animalelor, lumea oamenilor, lumea titanilor numiţi ASURA-şi şi şase categorii de zei (DEVA-şi)), sfera zeilor care au o formă fizică, care este mult mai subtilă decât cea  a fiinţelor umane (această sferă include 27 de categorii de zei) şi sfera zeilor care nu mai au o anumită formă fizică (această sferă include patru categorii de zei).

* DHARMA (chos, în tibetană) – învăţăturile budiste; uneori DHARMA se poate referi la fenomenele sau obiectele minţii, dar şi la atributele sau calităţile ei.

* DHARMADHATU (chos kyi dhyings, în tibetană) – Expansiunea realităţii ultime, vidul.

* Exprimările din text de tipul; nestemată (RATNA, în sanscrită), diamant (VAJRA, în sanscrită), lotus (PADMA, în sanscrită) şi KARMA fac referire, într-un mod simbolic, la primele patru familii spirituale din VAJRAYANA: RATNA, VAJRA, PADMA şi KARMA. Ele reprezintă, în esenţă, calităţile înnăscute ale esenţei divine din noi. Lor le sunt asociate patru forme de înţelepciune Divină: înţelepciunea perfectei egalităţi, înţelepciunea oglindirii perfecte, înţelepciunea deplinei discriminări şi înţelepciunea perfect realizatoare de Dumnezeu.

* MAHAYANA (theg pa chen po, în tibetană) – Marele vehicul, tradiţie a budismului practicată mai ales în ţările din nordul Asiei, în China, Japonia, Mongolia, Tibet şi în regiunile himalayene. Caracteristice pentru MAHAYANA sunt compasiunea şi dorinţa de a elibera toate fiinţele din lanţurile suferinţei şi din cauzele care o generează. Calea pentru atingerea supremei eliberări a stării de Buddha constă în  practica celor şase PARAMITAS (cele şase forme de practică prin care se dobândeşte înţelepciunea urmate de un BODDHISATTVA). Din punct de vedere filozofic, MAHAYANA cuprinde două şcoli principale, MADHYAMIKA şi CHITTAMATRA sau YOGACHARA. De asemenea, VAJRAYANA, învăţăturile tantrice ale BUDDHISM-ului, sunt o ramificaţie a MAHAYANA-ei. MAHAYANA are două aspecte: SUTRA, care pune accentul pe studiul teoretic al învăţăturilor şi MANTRA, care pune accentul pe aspectele profunde, subtile ale practicii spirituale.

* Marele extaz (bde ba chen po, în tibetană) – extazul inerent naturii minţii, care este dincolo de plăcerea lumească.

* Nebudiştii (phyi pa, mu stegs pa, în tibetană; tirthika, în sanscrită) – filozofi care aderă la concepţiile extreme reprezentate de nihilism şi eternalism; este vorba aici mai ales de un hindus, jainist sau LOKYATA (materialist).

* PHURBA
are, în simbolism, funcţia principală de supunere a duşmanilor DHARMA-ei şi de împiedicare a forţelor demoniace de a mai provoca răul; el este, de asemenea, modalitatea prin care este distrusă viziunea dualistă.

* SAMSARA (´khorba, în tibetană) – ciclul existenţelor, cercul vicios al morţilor şi al renaşterilor în cele şase tărâmuri ale existenţei caracterizate de suferinţă, transformare perpetuă şi ignoranţă. În sens figurat, exprimă starea fiinţelor conştiente încătuşate de ignoranţă, percepţie duală (generată de KARMA) şi emoţii disturbatoare.

* SHUNYATA – literar, se traduce prin vacuitate; în concepţia budistă, ea este natura ultimă a existenţei, aspectul absolut al tuturor lucrurilor cognoscibile.

* TRIDENT (tse sum, în tibetană) – în tradiţia tibetană, simbolizează dominaţia asupra celor trei sfere ale SAMSARA-ei, transcenderea timpului şi uneori, distrugerea celor trei „otrăvuri”: dorinţa furia şi ignoranţa.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 41    

Citiţi şi:
Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (I)
VAJRAYANA – Calea de Diamant 

yogaesoteric
februarie 2009


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga