Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Dependenţa afectivă şi ataşamentul (2)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţí aici prima parte a articolului:
Dependenţa afectivă şi ataşamentul (1)  

Nu lăsaţi ca frustrările, suferinţele, egoismele să înlocuiască iubirea dintre voi

Tocmai de aceea, este necesar să dăm dovadă de luciditate maximă şi să fim foarte atenţi pentru a realiza diferenţa netă ce apare între stările care au existat la începutul relaţiei de iubire şi stările pe care le trăim atunci când aşa-zisa iubire a fost înlocuită cu altceva şi în locul ei s-a instalat posesivitatea sexuală, ataşamentul obsesiv sau aşa-zisa dependenţă afectivă. Într-o astfel de situaţie, este totodată necesar să tragem semnalul de alarmă şi să facem cât mai repede ceva (ceea ce trebuie) pentru a nu accepta degradarea în continuare a relaţiei, care va atrage în mod ineluctabil după sine tensiuni, chinuri şi acumulări de suferinţe, frustrări şi alte reacţii pe care acea înlocuire le generează în universul lăuntric atât la unul, cât şi la celălalt, făcându-i apoi pe cei doi iubiţi să constate că relaţia lor a devenit un calvar insuportabil, în care ei totuşi continuă să spere că ceea ce a fost cândva va mai apărea, cu toate că fac în continuare, unul sau amândoi, aceleaşi greşeli pe care le-au făcut la un moment dat, ajungând astfel să schimbe dominanta relaţiei într-o relaţie ce nu se bazează pe iubire şi în care predomină schimburile pasionale, sexuale, ataşamentul, gelozia, dorinţa tiranică de a se poseda unul pe celălalt. Tocmai de aceea trebuie să ne dăm seama că în astfel de situaţii cei doi iubiţi pot să înceapă extraordinar de frumos şi de bine o relaţie de iubire bazată pe iubire reciprocă şi transfigurare şi apoi, pe măsură ce cad la anumite teste care survin în cadrul relaţiei lor de cuplu, să se trezească fie unul dintre ei, fie amândoi, că au deviat de la idealul sublim şi de la trăirile paradisiace divine pe care le induceau în ei schimburile reciproce de iubire care existau şi predominau la începutul relaţiei, înlocuind toate acestea cu o caricatură, în care pasionalitatea sexuală, gelozia, posesivitatea, implicarea îndârjită şi egoismul generează rezonanţe pregnante, nefaste, preponderente, ce îi chinuie şi adeseori îi înlănţuie într-o relaţie toxică, penibilă, obsesivă în care datorită obişnuinţei ei ajung să se complacă adeseori chiar ani de zile până când unul dintre ei se hotărăşte să pună capăt acestui calvar şi, pierzându-şi speranţele aberante, se decide să spună stop şi să iasă din această relaţie, în care iubirea a dispărut de mult, sau în loc să fie prezentă într-o proporţie de 90% sau chiar 99%, a ajuns să fie prezentă într-o proporţie catastrofală de numai 1%, restul fiind înlocuit de energiile pasionale, josnice, de gelozie, de posesivitate bolnăvicioasă, de implicare obsesivă etc., etc.
Nu este de mirare că în astfel de situaţii, unele fiinţe umane confundă în mod prostesc astfel de manifestări inferioare, obsesive, în care apar pasionalitatea exacerbată, egoismul feroce şi tendinţa de a-l subjuga sau de a-l controla pe celălalt, considerându-le ca fiind, totuşi, o dovadă de mare iubire. Dincolo de aparenţe, în astfel de cazuri este evident că iubirea a dispărut de mult sau este prezentă într-un procent infim, astfel că cei doi iubiţi ajung doar să maimuţărească ceea ce a fost cândva la începutul relaţiei lor pure, ideale, extraordinare de iubire, atunci când au trăit ceea ce numim momentul magic, divin, al începutului. În cazul în care privim cu suficientă atenţie, luciditate, inteligenţă şi bun simţ aceste manifestări, ne putem da seama cu uşurinţă că numai absenţa energiei iubirii poate face ca în locul trăirilor sublime, pure, paradisiace ce au existat între cei doi iubiţi la începuturi, atunci când se iubeau sincer şi se transfigurau, deci în locul acelor schimburi sublime, pure pe care energia iubirii le declanşează, să apară schimburi preponderent pasionale, sexuale, ce evidenţiază exacerbarea egoului, trezirea şi amplificarea geloziei, a posesivităţii, ce îi face pe cei ignoranţi să-şi imagineze că aceasta este o relaţie de iubire, cu toate că, în realitate, acolo iubirea este aproape inexistentă, iar în unele cazuri este chiar inexistentă, fiind însă înlocuită de o banală relaţie preponderent sexuală, pasională, inferioară, egotică ce provoacă totodată fie la amândoi, fie la unul dintre ei, reacţii furibunde de posesivitate, gelozie şi alte trăiri tensionante chinuitoare.

Într-o aşa-zisă relaţie de iubire dominanta apare şi se menţine la nivelul centrilor de forţă inferiori

Prin urmare, este esenţial să avem în vedere că astfel de manifestări inferioare, stihinice, preponderent pasionale, în care energia iubirii dispare aproape în totalitate, nu trebuie niciodată să fie confundate cu o relaţie ideală, pură, sublimă de iubire, în care schimburile de energie a iubirii între cei doi iubiţi predomină aşa cum se petrecea la începuturile relaţie lor. Astfel de regrese sunt cu uşurinţă constatate dacă, privind cu atenţie la reacţiile care apar în noi, observăm că atât starea afectivă pe care o trezeşte în noi iubitul, cât şi starea afectivă pe care o declanşează în universul nostru lăuntric manifestarea sa afectivă este aproape minimă sau inexistentă, toate acestea fiind însă în mod evident înlocuite cu un flux năucitor de energii pasionale, joase, inferioare şi care nu sunt niciodată sublimate pentru a declanşa în universul lăuntric al celor doi iubiţi retrezirea şi redinamizarea stărilor afective ce erau fireşti la începutul relaţiei lor, când energiile iubirii erau preponderente şi curgeau într-un flux neîntrerupt între ei. Este, deci, esenţial să reţinem că atunci când în cadrul unei aşa-zise relaţii de iubire, observăm că dominanta apare şi se menţine mai ales la nivelul centrilor de forţă inferiori cum ar fi doar MANIPURA CHAKRA sau doar SWADHISTHANA CHAKRA, ori numai MULADHARA, iar stările afective ce sunt intim corelate cu dinamizarea şi activitatea intensă, plenară a centrului de forţă ANAHATA CHAKRA sunt în mod evident diminuate sau chiar inexistente, aceasta trebuie să provoace în noi serioase semne de întrebare şi trebuie neîntârziat să tragem semnalul de alarmă, atrăgându-i eventual atenţia celuilalt dacă toate acestea au fost declanşate de el, iar dacă toate acestea au fost declanşate de noi trebuie să luăm neîntârziat măsurile ce se impun. Mai ales în astfel de situaţii, este necesar ca cei doi iubiţi să facă o pauză, urmărind să corecteze cât mai repede cu putinţă regresul evident care a apărut în cadrul relaţiei lor, pentru a elimina astfel, prin eforturi individuale susţinute, predominanţa trăirilor pasionale, inferioare în care iubirea a scăzut sau chiar a ajuns să dispară cu desăvârşire, urmărindu-se în felul acesta să se revină la starea magică a începutului, când acele energii ale iubirii erau preponderente şi se manifestau într-un mod armonios şi reciproc în cadrul relaţiei minunate ce exista în momentele sublime ale începutului relaţiei. Procedând în felul acesta, putem oferi o nouă şansă relaţiei, urmărind să o readucem pe făgaşul pe care s-a aflat la începuturi, iar în cazul în care constatăm că aceste eforturi sunt zadarnice, ori atunci când observăm că această aspiraţie de revenire nu este susţinută prin eforturi puternice şi perseverente de ambii iubiţi la unison, este stringent necesar ca foştii iubiţi, care au ajuns în această stare de evident regres al relaţiei, să facă imediat o pauză considerabilă de mai multe luni, observând după aceea dacă relaţia poate sau nu să continue fără hibele, greşelile şi regresele care au apărut. În măsura în care se constată că atât unul, cât şi celălalt întreţin vechile obiceiuri nefaste, este cel mai bine ca o astfel de relaţie care nu mai este bazată pe iubire, şi în care doar pasionalitatea sexuală, posesivitatea şi egoismele predomină, să înceteze şi trebuie să avem în vedere ideea-forţă că decât să ne chinuim la nesfârşit, este de mii de ori mai bun un sfârşit brusc, chiar dacă acel sfârşit poate să ne pară a fi de groază sau chinuitor, decât să continuăm cu o astfel de relaţie degradantă, în care suferinţa, chinurile şi calvarul vor fi perpetuate la nesfârşit. Mai ales când ajungem în astfel de situaţii, este important să ne dăm seama cu multă luciditate şi detaşare că dacă într-o astfel de relaţie iubire nu mai e, atunci acolo este altceva, şi tocmai de aceea putem spune că dacă iubire în acea relaţie nu mai e, atunci acolo, de fapt, nimic benefic şi profund transformator pentru fiecare dintre cei doi iubiţi nu este. O astfel de relaţie trebuie, tocmai de aceea, să înceteze cât mai repede cu putinţă, pentru că ea este cu totul altceva decât o relaţie de iubire, aşa cum unii dintre cei ignoranţi îşi imaginează că este, chiar şi atunci când de fapt acolo iubirea a dispărut şi este înlocuită de cu totul altceva, în care iubirea este infimă sau chiar inexistentă. În cazul în care nu vom lua în considerare cu o maximă luciditate şi înţelepciune ceea ce se petrece, vom observa că starea de dependenţă afectivă, ataşamentul, gelozia, tensiunile şi problemele care nu vor întârzia să apară în cadrul acelui cuplu vor creşte şi chiar se vor exacerba.

Bunul simţ ne dictează dacă ceva nu este în regulă în relaţia noastră de cuplu

Mai mult decât atât, o astfel de relaţie ne va lăsa un gust amar şi mai târziu când, la un moment dat, ajungând la concluzia că trebuie să punem capăt unei astfel de relaţii toxice, penibile, vom regreta amarnic timpul pierdut şi regresul care a apărut, complăcându-ne într-o astfel de relaţie în care iubirea a ajuns să fie aproape inexistentă sau chiar inexistentă. În astfel de situaţii, atunci când unul dintre cei doi iubiţi sau amândoi ajung, datorită unei inducţii reciproce toxice, chinuitoare ajung să se comporte ca nişte fiinţe ce sunt complet dependente una de cealaltă sau uneori manifestând o astfel de dependenţă numai una faţă de cealaltă, dependenţă care în anumite situaţii generează ceva obsesiv, chinuitor sau bolnăvicios, toate acestea evidenţiază (dacă în noi mai persistă întrucâtva starea de luciditate, inteligenţă şi bun simţ) că acolo, în acea relaţie, ceva nu este în regulă şi că, mai mult decât atât, acea relaţie evidenţiază o pasionalitate bolnăvicioasă, un ataşament exacerbat şi toate acestea indică apariţia unor lanţuri insidioase, chinuitoare, care ne leagă într-un mod aberant de celălalt, fără a contribui câtuşi de puţin la creşterea noastră lăuntrică sau la transformarea spirituală. O astfel de relaţie este totodată plată, se întinde la nesfârşit, dar pe orizontală, nu mai prezintă culmi, ci doar abisuri care se îndesesc, iar în locul fluxului de iubire care este în mod evident vizibil la alte cupluri, care se iubesc într-un mod armonios, aici este prezentă doar o stare joasă, preponderent TAMAS-ică sau uneori preponderent RAJAS-ică, în care obişnuinţa tiranică şi posesivitatea obsesivă îi fac pe cei doi, sau măcar pe unul dintre cei doi, să fie dependenţi, astfel încât ei ar fi capabili să moară, dar nu să oprească o astfel de relaţie chinuitoare, vădit toxică din punct de vedere subtil, care îi face să regreseze şi să lunece într-un abis ce generează apoi în ei tainice procese de rezonanţă nefaste, ce îi deschid către o comuniune înspăimântătoare cu tărâmurile infernale ce există în universul astral. Mai ales în astfel de situaţii, se impune separarea totală a celor doi pentru o perioadă cât mai mare de timp, ce implică în cazul lor să înceteze să se mai vadă în lumea fizică, să înceteze să mai comunice, să înceteze această hrănire a stării de dependenţă obsesivă şi să oprească hrănirea obişnuinţei bolnăvicioase care a apărut şi este deja evidentă în cazul relaţiei lor, care nu se mai bazează pe iubire reciprocă şi transfigurare. În astfel de situaţii nu este de mirare că astfel de fiinţe umane încep chiar să se urască şi manifestă din ce în ce mai des tendinţe agresive ori sunt tentate să acţioneze astfel încât să distrugă fiinţa umană pe care, paradoxal, pretind că o iubesc „la nebunie“. În cazul unor astfel de cupluri, apar şi unele zvâcniri, în care unul sau celălalt manifestă tendinţa de a pune capăt relaţiei iar apoi, după o perioadă destul de scurtă de timp, ei se reîmpacă şi speră într-un mod aberant că relaţia se va orienta pe făgaşul ce exista la începuturi, cu toate că transformările după astfel de despărţiri şi împăcări nu durează mai mult de o zi-două, pentru că puterea obişnuinţei inferioare, tiranice, se manifestă, datorită faptului că a ajuns să fie o a doua natură şi astfel ei se despart şi se împacă din nou şi din nou, predominanţa pasională inferioară rămânând între ei mai departe, întocmai ca un fir roşu, chiar dacă ei continuă să hrănească iluzia sau speranţa deşartă că au început să apară semnele unei transformări ce le va permite să se reintegreze în momentul magic al începutului. Totuşi, nu excludem că pot să existe şi excepţii, dar ele sunt mult mai rare, atunci când se lunecă într-o astfel de stare şi, dacă după trei astfel de despărţiri nu apar semne sigure şi evidente de transformare fundamentală, atunci vă sfătuim ca a patra despărţire să fie apoi definitivă. În astfel de situaţii, când cei doi au înlocuit starea de iubire reciprocă cu o stare de posesivitate sexuală bazată pe egoism, din când în când ei se despart pentru anumite perioade scurte de timp, şi apoi se împacă din nou şi din nou, spre ironia şi amuzamentul prietenilor şi al celor care le sunt apropiaţi. În unele cazuri, astfel de relaţii degradate se pot încheia brusc atunci când unul dintre cei doi iubiţi se angrenează într-o altă relaţie de iubire şi, descoperind universul magic al începutului unei relaţii armonioase, creatoare, constructive, sublime în care energia iubirii predomină, poate să spună adio cu uşurinţă unei astfel de relaţii bizare în care, paradoxal, s-au complăcut ani de zile.

Descoperindu-l pe Dumnezeu în noi şi în celălalt, relaţia de iubire se spiritualizează

Într-o astfel de relaţie, frustrările, tensiunile, traumele sau rănile sufleteşti pe care şi le provoacă reciproc cei doi şi care se accentuează în timp, fac să apară fie la unul, fie la amândoi (aşa-zişii iubiţi) un calvar îngrozitor, care se perpetuează prin complacerea în respectiva stare de dependenţă. În cazul unor astfel de situaţii, atunci când unul dintre cei doi iubiţi începe o altă relaţie bazată pe iubire reciprocă, suferinţa despărţirii acelei fiinţe care începe o nouă relaţie bazată pe iubire reciprocă este redusă şi totodată apare şansa unui nou început, în care fiinţa umană în cauză va trebui să vegheze să nu lase să apară sau să repete greşelile grave pe care le-a făcut şi le-a perpetuat în vechea relaţie, din care a ieşit apoi cu atâta greutate. Trebuie să nu pierdem din vedere că în astfel de relaţii toxice, una dintre fricile prosteşti, predominante ale celor care se scufundă în starea de dependenţă afectivă este singurătatea. Toate acestea sunt cu putinţă pentru că în cazul lor este evident că astfel de fiinţe umane nu L-au descoperit încă pe DUMNEZEU, căci dacă ar fi reuşit aceasta, nu ar fi fost cu putinţă să se complacă ani de zile într-o astfel de relaţie toxică, chinuindu-se şi suportând cu stoicism o relaţie ce se bazează pe o pasionalitate sexuală, josnică şi exacerbată. În cazul unor astfel de cupluri care au regresat şi au ajuns să se complacă într-o relaţie bazată pe pasionalitate exacerbată, dacă fiecare dintre ele sau dacă măcar una şi-ar da seama că relaţia a involuat şi că în acea situaţie ambii sau cel puţin unul dintre ei se complac într-o relaţie în care iubirea adevărată este aproape inexistentă, conştientizarea acestei situaţii ar trebui să-i facă imediat să pună capăt unei astfel de relaţii, neîntârziat. Dacă ei ar avea luciditatea şi detaşarea necesară, atunci şi-ar da imediat seama că, din moment ce într-o astfel de relaţie bizară amândoi încetează să mai fie fericiţi şi continuă să se chinuie datorită schimburilor joase, pasionale, sexuale ce predomină între ei, aceasta ar trebui să le dea de gândit şi, din moment ce reala fericire a iubirii a dispărut, aceasta ar trebui să îi facă să pună capăt unei astfel de relaţii, în care iubirea a încetat să mai fie ingredientul predominant. În cazul fiinţelor umane care se complac o scurtă perioadă de timp în astfel de relaţii şi apoi, pe măsură ce îşi continuă progresul spiritual, reuşesc să facă salturi şi îşi dau seama de situaţia anormală în care se complac în acea relaţie bizară, ele ajung apoi să se detaşeze şi pun capăt imediat unei astfel de relaţii, datorită transformărilor spirituale profunde care au loc în paralel în universul lor lăuntric.

Citiţi în continuare:
Testul orientativ, ce evidenţiază dacă ne aflăm în stare de dependenţă afectivă şi de ataşament în relaţia sau în relaţiile amoroase în care suntem integraţi

Preluat din Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga Costineşti 2009

Citiţi şi:
În cadrul relaţiilor amoroase, urmăriţi să vă cunoaşteţi cu frenezie şi adoraţie unul pe celălalt  
Feriţi-vă fără încetare să manifestaţi nu contează ce formă de orgoliu, în cadrul relaţiilor amoroase


yogaesoteric
11 noiembrie 2009




Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga