Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Binele sălăşluieşte în fiecare dintre noi

Fragment din lucrarea „Profetul” de Kahlil Gibran

„Profet al Domnului, în căutarea celor necuprinse, îndelung ai scrutat orizonturile, pentru a-ţi descoperi corabia.
Şi acum, iată, corabia ta a sosit şi trebuie să pleci.
Totuşi, înainte de a ne părăsi, am dori să ne vorbeşti şi să ne dezvălui câte ceva din adevărurile tale.
Iar noi le vom dărui copiilor, iar aceştia nepoţilor noştri şi ele nu vor pieri niciodată.

Fiindcă, în singurătatea ta, vegheat-ai zilelor noastre şi, în veghea ta, ai ascultat suspinele şi râsetele somnului nostru.
Acum arată-te, dar, nouă şi vorbeşte-ne despre tot ce ai descoperit, despre ceea ce se află între naştere şi moarte.”

Unul din bătrânii cetăţii spuse: „Vorbeşte ne despre Bine şi despre Rău.”


Despre Binele care sălăşluieşte în voi aş putea vorbi, dar nu şi despre rău.
Fiindcă răul ce-i, oare, dacă nu binele chinuit de propria-i foame şi de propria-i sete?
Întradevăr, când binele este hămesit, el îşi caută hrana chiar în cele mai întunecate hrube, iar când este însetat se adapă chiar din apă moartă.

Sunteţi buni când sunteţi una cu voi înşivă,
Totuşi, când nu sunteţi numai cu voi înşivă nu sunteţi răi,
Pentru că o casă învrăjbită nu-i un cuib de hoţi, ea nu este decât o casă învrăjbită,
Iar o corabie fără cârmaci poate rătăci fără scop printre stânci, fără să se scufunde.

Sunteţi buni când încercaţi să dăruiţi din voi înşivă.
Totuşi nu sunteţi răi când căutaţi să câştigaţi pentru voi înşivă,
Fiindcă atunci când căutaţi un câştig, nu sunteţi decât o rădăcină care, prinzându-se de pământ, se hrăneşte din sânul acestuia.
Desigur, fructul nu poate spune rădăcinii: „Fii asemeni mie, plină şi rumenă, dăruind fără oprire din abundenţa ta.”
Fiindcă pentru un fruct a dărui este o nevoie, aşa cum pentru o rădăcină a primi este o nevoie.

Sunteţi buni când sunteţi pe deplin treji în discursurile voastre,
Totuşi nu sunteţi răi când picotiţi, când limba vi se clatină ameţită
Şi chiar un discurs cu poticneli poate fortifica o limbă slabă.

Sunteţi buni când cu pas ferm, întreprinzători, mergeţi spre scopul propus,
Totuşi nu sunteţi răi când vă îndreptaţi într-acolo şchiopătând, pentru că, chiar cei ce şchioapătă nu rămân în urmă.
Însă cei care sunteţi puternici şi iuţi, feriţi-vă să şchiopătaţi în faţa celor schilozi, cu gândul că le faceţi plăcere.
Sunteţi buni în nenumărate feluri şi nu sunteţi numaidecât răi când nu sunteţi buni,
Nu faceţi decât să hoinăriţi şi să leneviţi.
Ce păcat că nici cerbii nu pot învăţa broaştele ţestoase să fugă precum vântul!
În dorul după eul vostru uriaş vă stă bunătatea, iar această năzuinţă trăieşte în voi toţi.
La unii, însă, bunătatea e ca un torent care se prăvale furtunos spre mare, ducând cu el tainele colinelor şi cântecele pădurilor.
Iar la alţii, asemenea-i unui biet pârâiaş, care se pierde în meandre, ocolind şi întârziind înainte de a atinge ţărmul mării.
Dar cel cu năzuinţa arzătoare să nu zică, cumva, celui a cărui dorinţă este domoală:
„Pentru ce eşti încet şi leneş?”
Fiindcă cei buni nu-l întreabă pe cel gol „Unde ţi-s hainele?”, nici pe cel fără de acoperiş „Ce s-a întâmplat cu casa ta?”

Binecuvântaţi fiţi voi, mai ales că:
Dăruiţi mult şi nu ştiţi nicicum că dăruiţi,
Întradevăr, bunătatea care se contemplă în oglindă, până la urmă se pietrifică,
Iar o binefacere care se proclamă pe sine cu nume dulci devine rădăcina unui blestem.


Citiţi şi:
Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin  
Bucuria de a trăi Adevărul  


yogaesoteric
21 decembrie 2009





Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga