Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga pentru avansaţi >
Identificarea cu Ghidul spiritual
de Omraam Mikhalel Aivanhov
fragment din cartea Ce este un Maestru spiritual?

Când două fiinţe se iubesc, se produc schimbări între ele, şi aura lor se nivelează. De aceea, când iubiţi un Ghid spiritual, când comunicaţi cu el, se produc, la fel, schimbări, iar aura voastră se purifică, se întăreşte, se amplifică. Iată avantajul de a iubi fiinţe foarte elevate, foarte evoluate. Chiar atunci când iubiţi Ghizi spirituali care nu sunt pe Pământ: Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru... se realizează între voi şi ei un fel de osmoză, iar voi beneficiaţi de Lumina lor. Dar dacă aveţi fericirea de a avea un Ghid spiritual viu, de a fi foarte aproape de aura sa, de a fi impregnat, bineînţeles, este încă şi mai bine.

Legătura magică dintre aspirant şi Ghidul său spiritual

Când aspiranţii se concentrează asupra Ghidului lor spiritual lor, ei primesc emanaţiile sale de puritate şi de Lumină, dar ei, ce îi dau ei? Credeţi-mă, pentru un Ghid spiritual, nu este atât de faimoasă această afacere, deoarece în schimbul a ceea ce el dă, el nu primeşte deseori decât murdării. Dar cum el a acceptat să facă sacrificii şi a învăţat să transforme impurităţile pe care le primeşte, el suportă, nu se plânge şi, astfel, ajunge să-i ajute pe aspiranţi.
Aspirantul care face eforturi pentru a se identifica cu Ghidul său spiritual creează între Ghidul său şi el o adevărată legătură magică şi, graţie acestei legături, el începe puţin câte puţin să-i semene. Nu-i va semăna poate fizic, cu toate că este posibil - cu multă voinţă, credinţă şi timp, este posibil -, dar în interior primeşte înţelepciunea şi Lumina Ghidului său spiritual.
Deja de foarte tânăr, am înţeles cât de benefic ar fi pentru mine să mă identific cu Ghidul meu. Nimeni nu m-a sfătuit, nici chiar el, este ca şi cum aş fi adus aceste cunoştinţe dintr-un trecut îndepărtat. Eu doream să intru în Spiritul său şi-mi imaginam că gândeam ca el, că simţeam ca el, că acţionam ca el. Am făcut aceasta fără a spune nimic la nimeni, nici chiar lui şi, ani după aceea, este curios, nu numai că am început să gândesc ca el, ci am început să-i semăn şi fizic. Această practică mi-a adus foarte mult. Eu simţeam că dacă, asemeni majorităţii oamenilor, mă mulţumeam să rămân ceea ce eram, nu aş fi mers foarte departe; atunci am vrut să înlocuiesc imperfecţiunile mele prin calităţile şi virtuţile tuturor marilor Ghizi spirituali, şi aceasta mi-a permis să avansez.

Sacrificarea naturii inferioare

Dar mergeţi să vorbiţi oamenilor să-şi înlocuiască mentalitatea lor limitată! Ei o păstrează, o protejează, se agaţă de ea şi de aceea se văd pe faţa lor urme de dezordini şi de chinuri în care sunt pe cale să trăiască. Viaţa lor nu este făcută, deci, decât din meschinării, din diviziuni, din discuţii, din jigniri inspirate de natura lor inferioară pe care nu vor să o sacrifice. De câte ori în timpul ceremoniilor focului vă spuneam: „Învăţaţi să descifraţi ceea ce se petrece în faţa voastră. Aceste ramuri din care am făcut focul sunt negre, răsucite şi priviţi ceea ce produc: ce splendoare, acest foc! Atunci de ce vă încăpăţânaţi să păstraţi toate ramurile moarte înăuntru, în loc să le sacrificaţi, pentru ca ele să se transforme în căldură şi în Lumină?” Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este întotdeauna frică să piardă ceva. Ei bine, nu vor avea nici căldură, nici Lumină.
Din cauza acestei frici de a sacrifica natura lor inferioară oamenii trec pe lângă Adevărurile esenţiale care ar fi putut să-i salveze. Iar când li se vorbeşte să intre în Spiritul Ghidului lor, ei resimt aceasta ca o voinţă de a-i limita, de a le îndepărta libertatea şi puterile lor. Deloc, din contră, a se identifica cu Ghidul spiritual, care-i depăşeşte, nu poate decât să-i ajute să le crească libertatea şi puterile. Dar, bineînţeles, cu condiţia ca acesta să fie un Ghid care-i depăşeşte, altfel este inutil.

Pentru a deveni ca Ghidul său, aspirantul trebuie să vibreze la unison cu el

Practica identificării este bazată pe cunoaşterea unei Legi fizice, Legea rezonanţei. Dacă ajungeţi să vibraţi la unison cu o făptură sau alta, nu numai că veţi cunoaşte gândurile şi sentimentele sale, dar şi calităţile sale vi se vor comunica. Altfel, veţi putea să o studiaţi, să o judecaţi, să decretaţi că aşa şi pe dincolo, dar, în realitate, nu o veţi cunoaşte cu adevărat, pentru că o veţi cunoaşte din exterior. O veţi cunoaşte cu adevărat doar atunci când veţi vibra la unison cu ea. Deci, faptul de a se găsi pe aceeaşi lungime de undă, apropie două fiinţe, pentru ca ele să poată să se cunoască. Aceasta este Iubirea; adevărata Iubire este adevărata Cunoaştere, pentru că adevărata Iubire nu este nimic altceva decât o fuziune.
Pentru a deveni ca Ghidul său, aspirantul trebuie să ajungă să vibreze la unison cu el. Da, este o problemă de vibraţii. Iar el poate să devină chiar mai mare decât Ghidul său spiritual; aceasta depinde de iubirea sa. Întotdeauna, cel care are cea mai mare iubire devine cel mai mare. Având cunoaşterea, forţa, evident ajută la ceva; dar nu cu cunoaşterea şi cu forţa se va merge departe. Pe când cu iubirea, mergeţi până la infinit! Iubirea vă face să alergaţi, încât nu vă mai opriţi... Da, iubirea aceasta este: a vă lua picioarele la spinare. Iubirea care vă lasă să stagnaţi nu este o adevărată Iubire.

Legenda Sfântului Cristofor

Exista odată într-un ţinut îndepărtat un tânăr băiat care era de o forţă excepţională şi care a decis să pună această forţă în serviciul omului cel mai puternic de pe Pământ. Astfel, el a mers să se pună în serviciul regelui ţării vecine care l-a luat în escorta sa personală. Într-o zi, în care regele şi suita sa traversau o pădure, au fost avertizaţi că se găseau în apropiere de un loc bântuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de întoarcere. „Oh! şi-a spus băiatul, dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teamă de cineva care se numeşte Diavol!…” L-a părăsit şi a plecat în căutarea Diavolului pentru a se pune în serviciul său.
Într-o seară, el a observat o întreagă trupă sinistră de călăreţi negri. ”Pe cine cauţi?” a întrebat şeful. „Î1 caut pe diavol.” „Eu sunt, ce vrei?” „.Am fost în serviciul celui mai puternic rege de pe Pământ, dar am văzut într-o zi că îi era frică de tine. Tu eşti, deci, mai puternic decât el şi de acum înainte vreau să te servesc”. Bine, este bine, vino cu noi. „Şi el l-a urmat pe Diavol... Într-o zi a remarcat că trupa evita un loc unde se găseau cruci şi a întrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau să le evite. Istoria nu spune ce explicaţii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tânărul om a înţeles că el trebuia să fie încă mai puternic decât Diavolul, din moment ce-i producea frică şi s-a decis să meargă să-l servească. A căutat mult timp, mult timp, fără a putea să-l găsească. S-a angajat atunci ca luntraş la malul unui râu şi era atât de puternic şi de mare că transporta călătorii pe umerii săi de la un mal la altul, sprijinindu-se pe un baston lung.
Într-o noapte, când era în mica sa cabană, a izbucnit o furtună teribilă: fulgere, trăsnete... Un adevărat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodată un copil care plângea. Mirat, a ieşit şi, în obscuritate, a observat un copil mic. „Dar, micuţul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme ?” . „Aş vrea să traversez râul, dar nu pot, sunt prea mic!”. „Nu mai plânge, te voi duce eu.” L-a luat pe umărul său şi a intrat în râu... Dar apele erau crescute atât de sus şi curentul era atât de violent încât avansa cu foarte multă greutate şi, mai ales, simţea că acest mic copil pe umerii săi devenea din ce in ce mai greu... „Dar, copilul meu, de ce eşti aşa de greu?” l-a întrebat luntraşul. „Cântăreşti tot atât cât Pământul!”. „Oh, răspunde copilul, eu sunt mai greu decât Pământul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai să-L serveşti. Începând de astăzi te vei numi Cristoforos, purtător al lui Hristos”. Iată legenda Sfântului Cristofor.

Identificarea cu Ghidul spiritual îmbogăţeşte sufletul aspirantului

Dacă, asemeni lui Cristoforos, aspirantul părăseşte un Ghid spiritual slab şi temător pentru un Ghid puternic şi fără frică, cine poate să i-o reproşeze? Dacă el vrea să servească cel mai tare Ghid, cu ce este el vinovat?

Adevărata magie pentru aspirant este, deci, de a putea să se identifice cu Ghidul său pentru a atinge ceea ce există în sufletul, în inima, în inteligenţa, în voinţa Ghidului său şi ca toate aceste comori să se verse în el. Deoarece un Ghid spiritual nu este aşa de egoist şi avar el vrea să vă dea în profunzime. Şi chiar dacă el vede că unul din aspiranţii săi îl depăşeşte, el este mândru. El spune: „Este copilul meu. Este mai inteligent decât mine, este mai bun decât mine, este mai puternic decât mine; cu atât mai bine, eu sunt tatăl său.” Şi el este mândru. Un tată care este furios că fiul său îl depăşeşte nu este un adevărat tată. Iar dacă un Ghid este furios că un aspirant a ajuns să-l depăşească, dacă el este gelos, dacă începe să-i joace feste, să-l chinuie, înseamnă că nu a ajuns încă la gradul superior de detaşare care este cea mai mare calitate a unui Ghid spiritual. Şi este adevărat că există Ghizi pe care gelozia nu i-a părăsit încă.

Punctul de sosire al tuturor făpturilor este Dumnezeu

Nu i se poate reproşa unui aspirant că vrea să-l depăşească pe Ghidul său. Dacă Dumnezeu v-a dat calităţi, cine vă poate împiedica să le dezvoltaţi? Punctul de sosire, idealul de ajuns, nu este nici tatăl vostru, nici mama voastră, nici Ghidul vostru, ci Dumnezeu Însuşi. Un Ghid este o etapă, un mijloc, o poartă, un educator, un tată, pentru un anumit timp, dar nu se spune nicăieri că voi trebuie să vă opriţi şi să faceţi rădăcini lângă Ghidul vostru spiritual. Se spune doar că prin Ghidul vostru voi trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Unde veţi găsi o idee mai înţeleaptă, mai veridică? Dacă vă confecţionaţi idei proprii, asta nu mă priveşte; eu vă dau totdeauna Ideile cele mai veridice, cele mai luminoase, cele mai divine.
Un Ghid spiritual este ca un tată sau ca o mamă care vă educă, dar nu trebuie să rămâneţi mereu lângă tatăl sau lângă mama voastră: trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Acum, dacă Ghidul vostru a ajuns până la Dumnezeu, veţi fi cu el lângă Dumnezeu şi va fi încă mai bine. Altfel, nu puteţi rămâne etern lângă Ghidul vostru spiritual. Da, altfel, un Ghid nu rămâne pe loc, el evoluează rapid; atunci veţi merge cu el, chiar va trebui să fugiţi! El merge spre Dumnezeu, nu rămâne lângă voi şi trebuie să fugiţi împreună cu el pentru a merge lângă Dumnezeu. De ce? Pentru că punctul de sosire al tuturor făpturilor este Dumnezeu... Şi punctul de plecare? Este tot Dumnezeu.
Veţi spune: „Dar tatăl meu? Dar mama mea?”. Ei au fost ca nişte antreprenori, ei au fabricat corpurile voastre, casa voastră: o cabană sau un templu, depinde. „Dar eu vreau ca ei să fie cu mine!”. Ei bine, încercaţi să-i antrenaţi în cursa voastră!

Identificarea cu Iisus

Mulţi dintre voi se întreabă cum reuşesc să explic unele pasaje din Evanghelii, care nu au fost într-adevăr niciodată explicate în decursul celor două mii de ani. Când Iisus spunea de exemplu: „Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez împreună cu El”, care era această activitate? Ei bine: „Căutaţi şi veţi găsi, cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”; căutaţi, bateţi, cereţi ce? Iar toate pildele: administratorul necredincios, cele cinci fecioare, cămila care poate să treacă prin urechile unui ac, când un bogat nu poate să treacă prin poarta Împărăţiei lui Dumnezeu... Iisus a dat poate multe explicaţii ucenicilor săi, dar ele nu au fost scrise în Evanghelii. Atunci cum să ştiţi exact ce vrea să spună?
Când eram foarte tânăr, mi-am pus această întrebare şi mi-am procurat foarte multe cărţi unde cuvintele lui Iisus erau comentate, dar nu eram atât de satisfăcut de toate acele explicaţii. Atunci, într-o zi, tot reflectând, am avut această revelaţie, că trebuia să ajung să „intru” în capul lui Iisus şi am început, deci, să fac o muncă prin imaginaţie. Dumnezeu a dat omului această facultate extraordinară: de a-şi reprezenta ceea ce nu poate să posede nici să execute în planul fizic şi de a crea astfel condiţii de realizare. Din nefericire, omul nu se serveşte de această facultate decât pentru satisfacerea instinctelor sale cele mai inferioare: senzualitatea, dorinţa de posesiune, de dominaţie, de răzbunare. Tot ceea ce oamenii pot să-şi imagineze în aceste domenii, este aproape incredibil! De aceea, acum trebuie să educaţi imaginaţia pentru a o face să servească unor activităţi cereşti. Deci, pentru „a intra” în capul lui Iisus, îmi imaginam că eram în Palestina, în toate locurile pe care le menţionează Evangheliile (oraşele, munţii, malurile Iordanului sau ale lacului din Ghenezaret), şi că eu pronunţam în faţa ucenicilor mei toate frazele al căror sens vroiam să-l cunosc. Îmi imaginam că intram în conştiinţa lui Iisus şi că vedeam, simţeam şi gândeam ca El. Evident, aceasta nu s-a făcut de la o zi la alta. Am lucrat mult timp, mult timp. Câteodată reuşeam, alteori nu. Şi, în fine, pot să spun acum că dacă am ajuns să elucidez un pic mai bine decât mulţi alţii sensul pildelor din Evanghelii, este graţie acestui exerciţiu pe care l-am făcut timp de ani de zile, pentru „a intra” în capul lui Iisus.

Exerciţiu de identificare cu Ghidul spiritual

Să vorbim, acum, într-un mod general, despre acest exerciţiu. Dacă şi voi vreţi să „intraţi” în capul Ghidului vostru spiritual pentru a-i cunoaşte gândirea, puteţi să o faceţi, dar cu condiţia ca scopurile voastre să fie pure, dezinteresate şi să nu cereţi decât lucruri cereşti. Deoarece „intrând” astfel în capul cuiva, îi aduceţi tot ceea ce este bun şi rău în voi. Nu puteţi, deci, s-o faceţi fără pagube decât cu fiinţe foarte avansate, pentru că ele sunt capabile să transforme chiar şi impurităţile pe care le aduceţi.
Cât de departe sunt oamenii de cunoaşterea acestor Adevăruri! Niciodată nu se vor preocupa să ştie dacă cumva gândurile şi dorinţele lor nu-i vor tulbura sau nu-i vor murdări pe ceilalţi. Când un om decide să meargă pe drumul spiritualităţii, există ceva frumos, luminos, puternic care se degajă din el. Atunci, bineînţeles, femeile sunt sensibile la acest farmec şi iată-le pe cale să-şi imagineze tot felul de lucruri fără a se gândi la tentaţiile pe care le creează pentru acest om în planul invizibil. Dar astfel este făcută natura feminină, nu poate fi cuminţită: din moment ce ea simte un impuls, trebuie să-l urmeze. Şi astfel mulţi Iniţiaţi au sucombat din cauza acestui asalt continuu al femeilor care vroiau să se facă iubite de ei. Doar cei care erau într-adevăr puternici au putut să reziste. Eu nu spun că nu trebuie să vă iubiţi Ghidul. Ba da, trebuie să-l iubiţi, dar într-un mod spiritual, pentru a-l susţine, pentru a-l proteja, astfel încât el să-şi realizeze misiunea sa.

Dacă vreţi să „intraţi” în capul unui Iniţiat, mai bine alegeţi un foarte mare Ghid spiritual, ca Iisus sau Hermes Trismegistul, sau Melchisedec, deoarece, cel puţin, chiar dacă sunteţi omul cel mai imperfect, nu riscaţi să le faceţi rău sau să le împiedicaţi lucrarea. Acest exerciţiu pe care-l făceam cu Iisus, îl făceam şi cu Ghidul meu, Petăr Deunov; dar nu-l făceam oricând şi în orice stare. Doar cu respect şi animat de un sentiment sacru îndrăzneam să „intru” în capul Ghidului. De altfel, numai cu condiţia de a simţi un sentiment de respect şi devoţiune acest exerciţiu, de „a intra” în capul unui Iniţiat, poate fi într-adevăr util şi benefic pentru voi, deoarece vibraţi atunci cu aceeaşi lungime de undă ca şi el şi, graţie acestei cunoaşteri, puteţi să exploraţi lumea gândirii sale.

Citiţi şi:
Necesitatea unui Ghid spiritual
Simpla apelare a Ghidului spiritual îl face pe acesta prezent pentru aspirant

yogaesoteric
6 ianuarie 2010



Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga