Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Călătorie în constelaţia zodiacală a Leului

Din copilărie călătoream foarte des pe munte. Şi tot din acea perioadă am început să am vise conştiente. În nopţile magice din timpul şi după aceste călătorii prin munţi, în care contemplam fascinat peisaje extraordinar de frumoase, obişnuiam să adorm foarte repede şi să am vise de un farmec deosebit. Şi aproape la fel de repede „mă trezeam” în visele mele fiind conştient de faptul că visez. De fiecare dată „mă trezeam” în visele mele într-un acelaşi peisaj montan de o frumuseţe extraordinară. Mă trezeam întins pe iarbă, aproape de malul unui lac cu apa rece şi limpede, aflat chiar pe vârful muntelui. În imediata mea apropiere se întindea o vale plină de vegetaţie, care dădea naştere unei privelişti sublime, a cărei frumuseţe îmi tăia respiraţia. Apa lacului, iarba, florile, arborii şi chiar stâncile şi muntele emanau o anumită lumină internă (aproape transparentă), ca o irizaţie ce le dădeau un farmec aparte în acea perioadă a amurgului. De cealaltă parte erau câţiva arbori verzi prin frunzele cărora adia un vânt călduţ de vară, ce era foarte plăcut şi care mă ajuta să mă simt într-o stare de etern îndrăgostit. Îmi dădeam seama de această stare de îndrăgostire deoarece simţeam zona pieptului foarte intens activată la fel cum simt atunci când sunt îndrăgostit şi iubesc intens. În această minunată stare de conştiinţă de etern îndrăgostit îmi începeam apoi călătoriile mele sub forma unor zboruri. În aceste călătorii zburam cu braţele întinse în sus pe lângă cap ca în postura arborelui – TALASANA, dar cu palmele atingându-se.

Cel mai adesea porneam în călătoriile mele astrale cu o mare curiozitate şi aspiraţie de a cunoaşte şi vedea lucruri noi. Aceeaşi aspiraţie şi sete de a cunoaşte se manifesta pentru mine şi în planul fizic. Din copilărie, cerul înstelat m-a fascinat şi a constituit pentru mine o atracţie deosebită. Astfel, am devenit foarte pasionat de astronomie, această atracţie o simţeam ca o chemare şi adeseori, mai ales în serile calde de vară, rămâneam noaptea până târziu să contemplu cerul înstelat căutând să identific constelaţiile care erau vizibile în acea perioadă a anului. Priveam cu nesaţ cerul plin de stele aspirând să călătoresc prin Univers şi să vizitez stelele, constelaţiile şi galaxiile, iar fiinţa mea se expansiona în aceste contemplări şi deseori simţeam că îmbrăţişez Nemărginirea, Infinitul. În timpul zilei studiam pasionat harta cerului înstelat şi memoram denumirea şi forma constelaţiilor. Îmi construisem chiar un astrolab foarte simplu cu ajutorul căruia puteam identifica ce constelaţii sunt vizibile în orele nopţilor de vară. Apoi, ieşeam noaptea să verific şi să îmi confirm cele învăţate, redescoperind constelaţiile de pe hartă cu cele de pe bolta cerească.

În studiul meu plin de entuziasm despre constelaţiile de pe bolta cerească am ajuns la un moment dat să studiez constelaţia Leului, care m-a fascinat într-un mod aparte. Pentru început am memorat forma constelaţiei, precum şi stelele care o alcătuiesc. Apoi am studiat miturile care prezentau această constelaţie. În acelaşi timp, făcusem rost de o vedere extraordinar de frumoasă ce prezenta un leu maiestuos în junglă, care părea că mă priveşte drept în faţă. Ţineam această vedere cât mai la îndemână pe biroul meu şi în acea perioadă de studiu contemplam uneori minute în şir acea imagine, identificându-mă plenar cu acel Leu care mă fascina.

Într-una din acele nopţi, studiul meu despre constelaţia Leului precum şi contemplarea acelei imagini s-a prelungit până la ore târzii în noapte. Brusc m-a cuprins o stare de somn foarte adâncă. Îmi amintesc că abia am mai apucat să desenez pe o coală albă de hârtie constelaţia zodiacală a Leului cu stelele sale componente, după care am privit câteva secunde într-o stare ca de transă imaginea Leului de pe biroul meu, apoi am făcut ca prin vis trei paşi şi m-am întins în pat unde am şi adormit imediat. Aproape la fel de rapid m-am „trezit” conştient în vis (în planul astral) aşa cum obişnuiam în acea perioadă. Numai că de data aceasta m-am descoperit plutind direct în spaţiul cosmic foarte aproape de planeta Pământ, pe care o vedeam în întregime, rotundă, albastră şi de o frumuseţe cosmică, scăldată în lumina blândă şi eterată a Soarelui (pe care îl vedeam strălucind intens, fiind însă mai mic deoarece se afla la o distanţă mai mare). Am contemplat extaziat imaginea planetei Pământ câteva zeci de secunde, apoi la un moment dat o întrebare s-a născut în mintea mea: „Tu te afli acum în spaţiul cosmic în afara Pământului, unde este vid şi deci nu există aer. Dacă nu ai aer nu vei putea supravieţui deoarece fără aer nu poţi să respiri şi te vei sufoca”. Această idee m-a determinat să devin mult mai atent la tot ceea ce mă înconjura şi să aflu cât mai multe despre noua situaţie în care mă aflam. Chiar în momentul în care, în mine simţeam că e pe punctul să apară ideea de îngrijorare, o voce foarte caldă şi familiară mi-a şoptit chiar din zona inimii: „Dar tu poţi să respiri, uite fii atent tu chiar acum respiri”.

În timp ce vocea inimii îmi spunea aceasta, am inspirat cu nesaţ şi apoi am expirat profund de mai multe ori pentru a mă convinge. Astfel, am constatat uimit şi încântat că într-adevăr respiram, şi ceea ce respiram era chiar acea lumină blândă, uşor difuză şi totuşi strălucitoare, care venea de la Soare şi care scălda întreg spaţiul în care gravitau Pământul şi celelalte planete ale sistemului nostru solar. La o analiză mai atentă, am observat că acea lumină ce provenea de la Soare era formată din particule infinitezimale de „firicele de lumină” (care vibrau într-un anume fel) şi că acele „firicele de lumină” constituiau compoziţia „aerului luminos” pe care îl respiram şi care în plus mă energiza şi mă hrănea.

Odată ce am înţeles că în acest plan astral astfel se realizează procesul respiraţiei, fiinţa mea s-a liniştit complet şi m-a cuprins o stare de pace euforică. Apoi, dintr-odată mi-am amintit că vroiam să fac ceva important şi care era legat de dorinţa de a cunoaşte cât mai profund constelaţia Leului.

În acel moment am fost translatat fulgerător într-o altă parte a Universului în care străluceau pe fundal alte galaxii şi alte stele. În acelaşi timp m-am descoperit ca fiind expansionat, iar corpul meu dilatat acum era mult mai eterat şi diafan. Priveam plin de curiozitate urmărind să descopăr unde mă aflu. În acea clipă, chiar în faţa mea am văzut un Leu gigantic, care umplea aproape tot spaţiul cosmic din faţa mea şi al cărui corp era format din multitudinea de stele, norii cosmici şi praful interstelar ce se desfăşura în profunzime. Pentru câteva secunde în mintea mea s-a născut următoarele întrebare-dilemă: „Acum nu te mai afli lângă Soare şi planeta Pământ. Cum vei mai putea să respiri?” Chiar în momentul în care în mintea mea a apărut această întrebare am constatat încântat că respir. Acum însă am observat că întregul meu nou corp dilatat, eterat şi diafan era scăldat într-o lumină mult mai difuză şi eterată care provenea chiar de la stelele, norii cosmici şi praful interstelar cuprinse şi delimitate de acest Leu gigantic. Această lumină mult mai difuză devenise acum aerul pe care îl respiram. Am observat că ea era constituită într-un mod asemănător, tot din particule foarte fine, infinitezimale de firicele din această lumină diafană a stelelor. Concentraţia acestor firicele de lumină era însă mult mai mică. Mi-am dat seama însă că e firesc să fie aşa pentru că deşi lumina care mă energiza, mă hrănea şi pe care o respiram era mult mai „diluată” şi difuză ca luminozitate, pentru corpul meu diafan, eterat şi mult mai expansionat, constituia atmosfera optimă pentru respiraţie. Imediat m-am liniştit ştiind că sunt în siguranţă.

M-am focalizat pentru a studia acest Leu gigantic care avea o blană foarte viu colorată, galben maronie cu reflexe portocalii. Într-o stare de minunare intensă, am observat în acelaşi timp că puteam să văd şi prin acest Leu stelele şi praful interstelar care îl alcătuiau de parcă ar fi fost în acelaşi timp şi transparent. Am conştientizat că percepeam tridimensional acest Leu, văzut din faţă, şi în acelaşi timp îl percepeam în întregime ca şi cum l-aş privi din toate unghiurile simultan. Astfel, am observat şi privit acest Leu din faţă, şi din lateral, şi din spate simultan. Am observat apoi, că anumite stele străluceau mai intens. Ele erau poziţionate la nivelul capului, coamei şi a picioarelor şi trasau într-un anume fel conturul Leului care umplea aproape tot spaţiul cosmic din faţa mea.

Graţie intuiţiei mi-am dat seama că aceasta era chiar constelaţia zodiacală a Leului. În mintea mea a răsărit o altă întrebare: „Oare aceasta este cu adevărat constelaţia zodiacală a Leului? Deoarece ea nu arată aşa cum o ştiu din harta cerului şi cum am desenat-o adeseori”. Imediat vocea inimii mi-a răspuns cu un ton blând şi plin de pace: „Bineînţeles că nu arată precum figura din harta cerului şi pe care ai memorat-o. Deoarece aşa se vede constelaţia Leului numai de pe planeta Pământ şi din apropierea lui. Însă atunci când te afli foarte aproape de ea (la faţa locului) desigur că ea arată altfel. De aceea şi vezi acest Leu gigantic ce cuprinde stelele, norii cosmici precum şi praful interstelar difuz din faţa ta, tocmai ca să te ajute să îţi dai seama că te afli în constelaţia zodiacală a Leului. Altfel ţi-ar fi fost mult mai dificil să îţi dai seama unde te afli”. Fulgerător întreaga mea fiinţa s-a umplut de linişte, pace şi bucurie. În această nouă stare de conştiinţă în care percepeam Leul maiestuos în întregime, fiind ajutat şi de această nouă facultate a conştiinţei de a-l percepe complet şi simultan din toate unghiurile şi ipostazele, m-am identificat complet cu constelaţia zodiacală a Leului şi cu calităţile acestuia – nobleţe, generozitate, curaj. Am înţeles că toate stelele care formează această constelaţie zodiacală a Leului aveau un fundal comun, erau scăldate în aceeaşi lumină eterată astrală şi că acest influx subtil astral, cu aceeaşi  frecvenţă specifică (comună) de vibraţie, „genera” de fapt în conştiinţa mea şi această imagine a Leului cosmic.

Mai departe, am dorit să cunosc mai precis aceste stelele principale care delimitau constelaţia zodiacală a Leului. Priveam plin de curiozitate aceste stele, căutând pe care să o aleg să o vizitez. Deoarece îmi era încă dificil să mă hotărăsc, vocea inimii mi-a şoptit cu o voce caldă: „Alege steaua de care te simţi mai atras şi spre care ai afinitate”. Imediat am fost translatat lângă una din aceste stele ale constelaţiei zodiacale a Leului. Am fost uimit să văd că această stea era de fapt un sistem solar asemănător cu al nostru: cu planete care se roteau pe diferite orbite în jurul stelei care se afla în centru. Am observat şi faptul că timpul avea o alta durată aici, deoarece vedeam planetele rotindu-se destul de repede, mai ales cele mai apropiate de Steaua centrală. Mi-am dorit să ajung pe una din aceste planete să o explorez. Acum mi-a fost mult mai uşor să mă decid, astfel că m-am îndreptat spre planeta care mă simţeam mai atras şi care era de fapt şi cel mai aproape de locul unde mă aflam. Instantaneu am fost translatat chiar pe această planetă.

Am „descoperit” cu uimire că pe această planetă exista viaţă inteligentă, iar locuitorii ei îşi trăiau existenţa firesc, deşi civilizaţia lor era mult diferită de a noastră. Faptul care m-a mirat foarte mult era că acea civilizaţie îmi sugera o atmosferă specifică începutului secolului XX de la noi şi că, fiind un anotimp ploios în acea perioadă, percepeam mai totul în alb-negru şi în diverse nuanţe de gri. Nimeni nu părea să remarce prezenţa mea ca fiind un vizitator străin în acea lume şi fiecare îşi vedea de treburile lui, toţi fiind complet absorbiţi şi integraţi în preocupările lor.

Dintr-odată am conştientizat diferenţa vizibilă între modul lor de viaţă, care acum mi se părea foarte diferit chiar străin faţă de al nostru, şi am simţit că locul meu nu mai era acolo. Un dor imens, fără cuvinte a apărut în mine. Am ridicat capul în sus spre cer şi am spus cu o voce plină de speranţă şi credinţă: „Nu îmi mai place aici, vreau înapoi, vreau să mă întorc Acasă!”
M-am întrebat: „Oare cui mă adresez? Şi unde anume e Acasă, oare ce înseamnă cu adevărat pentru mine Acasă?”. Am intuit că acest Acasă are o importanţă hotărâtoare pentru mine şi deja devenisem foarte curios să văd ce se va  petrece. Instantaneu, o coloană de lumină alb strălucitoare a coborât din înalturi şi mi-a inundat toată fiinţa prin creştetul capului. Am trăit cu toată fiinţa mea sentimentul că mă aflu Acasă. Un sentiment de libertate infinită şi de eternitate m-a învăluit, totul în jurul meu a dispărut, pentru ca în următoarea clipă să descopăr că am fost translatat instantaneu în acelaşi loc mirific, de o frumuseţe extraordinară, şi care devenise pentru mine acel „acasă” din planul astral în care „mă trezeam” în visele mele, aproape de malul îndrăgitului meu lac cu apa rece şi limpede aflat chiar pe vârful muntelui de unde îmi începeam fascinantele călătorii astrale şi în care reveneam înainte de a mă trezi în planul fizic. Am recunoscut „vântul” călduţ de vară ce era foarte plăcut şi care mă ajuta să conştientizez că sunt într-o stare de etern îndrăgostit. O pace plină de iubire şi recunoştinţă mi-a inundat fiinţa. Mi-am dat seama că această călătorie are o semnificaţie deosebită pentru mine şi că trebuie să fiu foarte atent pentru a înţelege cât mai profund ceea ce am experimentat.

Îmi creasem acest obicei, ca, în momentul când mă reîntorceam din călătoriile mele în planul astral, în punctul de plecare de pe vârful muntelui – acel „acasă” din planul astral, de a recapitula ceea ce am experimentat, pentru a putea apoi să îmi reamintesc cu mai mare uşurinţă şi în planul fizic aceste minunate experienţe. Astfel, mi-am evocat cât mai precis călătoria în constelaţia Leului în toate etapele sale. Apoi, m-am întins uşor pe iarba moale şi mătăsoasă de lângă malul lacului. Imediat am revenit în planul fizic, m-am trezit şi m-am ridicat apoi din pat cu amintirea foarte vie a tot ceea ce am experimentat în această uluitoare călătorie în constelaţia Leului. Eram într-o stare de efervescenţă deosebită. În mintea mea a apărut următoarea întrebare: „Oare tu acum te-ai trezit cu adevărat? Eşti în Realitate?” M-am ciupit uşor de obraji pentru a mă „convinge” astfel că nu visez şi că sunt treaz. Apoi am început să zâmbesc dându-mi seama de inocenţa testului meu pentru a vedea dacă sunt treaz şi care nu ar avea cum să mă edifice pe deplin (deoarece aş putea să îl fac la fel de bine şi în vis). Atunci vocea inimii mi-a şoptit: „Bineînţeles că sunt treaz şi mă aflu în planul fizic adică în ceea ce numesc a fi Realitatea. Sunt sigur de asta datorită sentimentului evidenţei pe care îl am şi a unei siguranţe specifice ce o recunosc în acest plan fizic. Totuşi, ce semnificaţie au toate acestea? Faptul că mă întreb aceasta, vrea de fapt să mă ajute să înţeleg şi să îmi arate că este posibil ca, dincolo de ceea ce numesc acum a fi realitatea – adică planul fizic – să existe o altă Realitate, mult mai profundă şi aşa cum mă trezesc din lumea astrală în lumea fizică, într-un mod similar, aş putea să mă trezesc la o Realitate mult mai profundă, pe care am conştientizat că o intuiesc a fi dincolo de toate aceste aparenţe”. Eram foarte uimit şi încântat de această concluzie plină de profunzime şi înţelepciune, la care am fost ajutat să ajung.

Dintr-odată, am realizat cu toată fiinţa că DA, am fost ajutat să înţeleg. Am ştiut din acel moment cu toată fiinţa mea că există Cineva, Acela, care permanent mă ocroteşte, mă călăuzeşte şi îmi ghidează paşii în taină şi care atunci când îi cer cu iubire, umilinţă şi credinţă întotdeauna este cu mine şi mă ajută în cele mai potrivite şi tainice moduri ca să Îl descopăr. O stare de sacralitate, recunoştinţă şi împăcare mi-a umplut fiinţa. Am ştiut că acestea sunt cele mai importante lucruri (esenţiale) pe care le-am descoperit în această călătorie astrală în constelaţia zodiacală a Leului. Faptul că dincolo de toate aceste aparenţe există o altă realitate – mult mai profundă – Adevărata realitate – la care trebuie să mă trezesc şi faţă de care trebuie să devin pe deplin conştient. Manifestarea acelei coloane de lumină alb strălucitoare care mi-a inundat fiinţa de sus m-a ajutat să descopăr faptul că există o Prezenţă Eternă şi misterioasă – unii îi spun Fiinţa Supremă – Dumnezeu, Acela care este omniprezent în această lume şi în acelaşi timp dincolo de toate aceste aparenţe, care permanent mă veghează, mă îmbrăţişează şi care atunci când Îl chem cu toată fiinţa îmi răspunde cu o infinită iubire şi mă ghidează şi mă ajută să Îl descopăr ca într-un Joc divin (care pentru mine a fost această călătorie astrală) şi prin Graţia căruia am aflat cum pot ajunge cu adevărat Acasă.

Am descoperit că de la această experienţă s-au declanşat anumite transformări profunde în fiinţa mea (din  momentul în care am descoperit aceste adevăruri) începând chiar din acea dimineaţă. Am continuat să realizez în planul fizic activităţile mele obişnuite – zilnice. M-am îmbrăcat şi m-am pregătit să merg la şcoală. Am observat însă că, deşi eram concentrat şi focalizat foarte bine la tot ceea ce făceam, mai ales la orele de studiu de la şcoală, ceva din mine asista ca un martor la tot ceea ce făceam. Din această extraordinară stare de conştiinţă, în care mă contemplam detaşat am observat că puteam să mă manifest mult mai conştient şi foarte eficient, angrenând exact energia necesară pentru fiecare acţiune. Însă priza mea de conştiinţă nu mai era focalizată preponderent doar pe această realitate din planul fizic, ci intensitatea căutării mele se mutase şi se focalizase pe acea conştiinţă de martor detaşat, care gradat îmi revela existenţa unei realităţi mult mai profunde şi din care intuiam acea Prezenţă Eternă.

Tot din acel moment am descoperit un nou Joc la care această Prezenţă eternă m-a invitat să particip. Uneori, odată cu trecerea timpului, mai ales dacă într-un anume fel aveam tendinţa să „îmi diminuez atenţia” faţă de adevărata mea natură eternă, anumite persoane veneau foarte curioase la mine şi mă întrebau foarte convinse dacă sunt din zodia Leului. Când le răspundeam că nativ sunt altă zodie erau foarte contrariate. Le mărturiseam apoi că, chiar dacă sunt din altă zodie au o intuiţie foarte bună deoarece şi rezonanţa cu constelaţia zodiacală a Leului este foarte vie în fiinţa mea. Apoi, un zâmbet divin îmi izvora din inimă şi se expansiona, luminându-mi faţa şi întreaga fiinţă, deoarece, prin aceste fiinţe recunoşteam (şi continui să recunosc) Prezenţa Eternă care îmi zâmbeşte şi ea şi care, prin această modalitate jucăuşă, îmi reaminteşte în acelaşi timp de adevărata noastră natură eternă – Sinele Suprem!

Anonim

*****

Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa redactie@yogaesoteric.net. Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.


yogaesoteric
5 februarie 2010



Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga