Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Terapii >
Terapia cu elemente minerale naturale şi utilizarea lor în vederea accelerării evoluţiei spirituale a fiinţei umane, în lumina tradiţiei orientale

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Cea mai importantă disciplină a tradiţiei medicale orientale este AYURVEDA (ştiinţa vieţii). Această ştiinţă conduce nu numai la eliminarea, prin mijloace naturale, a anumitor boli şi suferinţe, ci şi la descoperirea naturii profunde a fiinţei umane.

În terapia şi practica AYURVEDA-ei se disting opt ramuri principale:
1. KAYA CIKITSA (medicina internă);
2. SHALYA TANTRA (chirurgia);
3. SHALAKYA TANTRA (ORL);
4. AGADA TANTRA (toxicologia);
5. BHUTTA VIDYA (psihiatria şi afecţiunile care sunt provocate de posesiunile demonilor);
6. BALA TANTRA (pediatria);
7. RASAYANA TANTRA (geriatria şi modalităţile de reîntinerire şi de redobândire a longevităţii);
8. VAJIKARANA TANTRA (ştiinţa afrodiziacelor).

Ulterior s-a dezvoltat în AYURVEDA o ramură cu o excelentă aplicabilitate – iatrochimia, ştiinţă care este expusă în tradiţia RASA SHASTRA. Deşi puţin cunoscută pentru occidentali, RASA SHASTRA (RASA = „minerale şi metale, în general, şi mercur, în special”; SHASTRA = „ştiinţă”) a conferit o strălucire cu totul extraordinară AYURVEDA-ei şi a contribuit la dobândirea unor mari succese ale acestei profunde ştiinţe a vieţii.

RASA SHASTRA studiază prelucrarea în anumite laboratoare speciale şi folosirea terapeutică a metalelor, a minereurilor şi a aliajelor, după ce acestea au fost în prealabil atent purificate şi adaptate prin metode speciale, pentru a fi făcute compatibile cu organismul uman. În mod aparte, mercurul este numit RASA deoarece are puterea de a asimila (RASANA) toate celelalte metale şi este foarte eficient (RASYATE) în prevenirea procesului de îmbătrânire şi în prevenirea suferinţei. RASA SHASTRA include de asemenea descrierea substanţelor chimice, metodele exacte de prelucrare a lor şi modul de utilizare terapeutică.

Substanţele prezentate în RASA SHASTRA sunt clasificate în mai multe grupe:

1. MAHARASA (tipurile principale de RASA);
Exemple: MAKSHIKA (pirita de cupru), VIMALA (pirita de fier), CAPALA (bismutul), RASAKA (minereul de zinc), SASYAKA (sulfatul de cupru), HINGULA (cinabrul), SHROTONJANA (antimoniul), ABHRAKA (mica), RAJAVARTA (lapislazuli), VAIKRANTA (turmalina) etc.
2. UPARASAS (metalele secundare, submetalele şi mineralele);
Exemple: GANDHAKA (sulful), HARITALA (alaunul), GAIRIKA (ocrul – limonitul roşu), KASHISHA (sulfatul de fier) etc.
3. SADHARANA RASAS (substanţele chimice care sunt folosite în general în procesarea mercurului);
Exemple: GAURI PASANA (arsenul alb); NAVA SARAKA (cloridul de amoniu)
4. DHATUS (metalele);
Exemple: SVARNA (aurul), RAUPYA (argintul), TAMRA (cuprul), VANGA (staniul), YASHADA (zincul), NAGA (plumbul), LOHA (fierul).
5. UPADHATUS (submetalele şi compuşii minerali);
Exemple: MAKSHIKA (pirita de cupru), VIMALA (pirita de fier), KAMSYA (bronzul), SHILA JATU (răşinile) etc.
6. RATNAS (pietrele preţioase şi semipreţioase);
7. UPARATNAS (echivalenţii pietrelor preţioase şi semipreţioase);
8. SUDHAS (compuşii calciului);
9. LAVANAS (sărurile);
10. KSHARAS (sărurile alcaline);
11. VISHAS (plantele şi extractele din plante cu diferite grade de toxicitate);
12. UPA VISHAS (plantele şi extractele din plante cu un grad redus de toxicitate).

În RASA SHASTRA se consideră că metalele, la fel ca şi produsele vegetale, sunt compuse din cele cinci MAHABHUTA-uri (elemetele primordiale ale manifestării): PRITHIVI – pământ, APAS – apă, TEJAS – foc, VAYU – aer, AKASHA – eter.

Metalele prelucrate şi purificate conform procedeelor secrete din RASA SHASTRA sunt eficiente chiar şi în doze foarte mici, având efect sigur în vindecarea atât a bolilor obişnuite, cât şi a celor recurente şi cronice, iar utilizarea lor profilactică asigură o stare excelentă de sănătate globală şi o foarte bună imunitate. Unele dintre aceste substanţe au excelente virtuţi afrodiziace şi o deosebită eficienţă ca agenţi de întinerire. Există trei avantaje majore ale utilizării profilactice sau terapeutice a metalelor şi a elementelor purificate: 1) doza activă necesară este mică sau foarte mică; 2) datorită prelucrării lor prin procedee alchimice secrete, ele acţionează precis şi direct la diferite niveluri ale organismului (fără să fie necesară metabolizarea lor pe căile obişnuite ale organismului), 3) acţiunea lor este practic imediată.

Transformarea metalelor de bază în metale nobile
Practica secretă de prelucrare a mineralelor şi a metalelor oferite în RASA SHASTRA prezintă o mare asemănare cu faimoasele practici, acum uitate, ale alchimiei clasice occidentale. Aşa cum am arătat deja, aceste minerale sau metale obţinute conform unor proceduri de lucru foarte exacte din RASA SHASTRA sunt utilizate, pe de o parte, pentru menţinerea sau redobândirea sănătăţii optime, pentru reîntinerire (RASAYANA), pentru amplificarea vitalităţii şi a potenţei, pentru profilaxia anumitor boli grave şi, pe de altă parte, pentru obţinerea longevităţii, care poate ajuta la atingerea diferitelor stadii de iluminare spirituală şi a stării de eliberat în viaţă (JIVANMUKTA). Practica consecventă şi cu succes a iatrochimiei AYURVEDA-ice conduce la realizare lui DEHA SIDDHI (controlul perfect asupra corpului fizic).

Există însă şi o ramură, în aparenţă exterioară, a iatrochimiei indiene, care se ocupă cu transformarea metalelor de bază în metale nobile, cum sunt argintul şi aurul, cu ajutorul mercurului purificat. În această ramură a alchimiei indiene, numită LAUHA SIDDHI, mercurul este trecut prin optsprezece stadii de purificare gradată (ASHTADASHA SAMSKARAS). De fapt, înainte de utilizarea mercurului, conform procedeelor descrise în  DEHA SIDDHI, acesta era testat pe metale, conform procedeelor descrise în LAUHA SIDDHI, şi numai în cazul dobândirii succesului absolut în acest ultim caz, mercurul purificat era administrat intern. Mai exact, la sfârşitul celei de-a şaisprezecea etape de purificare a mercurului, acesta era amestecat în cantităţi mici cu diferite metale comune şi prelucrat în continuare. În cazul în care mercurul respectiv producea transformarea metalelor comune în aur sau în argint, se concluziona că efectul reîntineritor şi vindecător al mercurului era absolut sigur şi că putea fi administrat fiinţelor umane, atât pentru virtuţile sale terapeutice, cât şi pentru  dobândirea anumitor realizări spirituale excepţionale. Dacă se obţineau (în acest mod) respectivele metale nobile, se considera că purificarea mercurului a fost realizată cu succes şi se trecea (numai în urma acestei purificări) la administrarea sa internă, dar aceasta se făcea numai după ce corpul fiinţei în cauză fusese la rândul lui îndelung purificat prin terapii de eliminare a toxinelor.

Deşi metalele şi mineralele conţin cele cinci MAHABHUTA-uri (elementele fundamentale ale manifestării), structura lor este mult diferită de cea a constituenţilor corporali (DHATUS) ai fiinţei umane. Tocmai de aceea, metalele şi mineralele, dacă nu sunt purificate şi prelucrate prin procedee speciale, nu pot avea acţiuni terapeutice directe, ci, dimpotrivă, în această stare anorganică nepurificată şi neprelucrată pot produce leziuni şi stări de intoxicare grave, care în unele situaţii pot fi chiar mortale. Procedeele de purificare şi de prelucrare a metalelor şi a elementelor minerale erau extrem de exacte şi luau în consideraţie un ansamblu complex de factori. De exemplu, în Delhi, pe peretele altarului aflat în faţa templului LAKSHMI NARAYANA cunoscut ca BIRALA MANDIRA, se află următorul text, care descrie succint un astfel de procedeu alchimic: „În luna CITRA (numele unei anumite luni lunare din calendarul hindus – n.t.) a anului 1942, Sri Krishna Pala Sharma, RASA VAIDYA SHASTRI („doctor în ştiinţa RASA SHASTRA” – n.t.), originar din Punjab, a venit din Rishikesh la Delhi, pentru a demonstra o metodă practică de preparare a aurului din mercur. Cu această ocazie, în faţa unor înalţi demnitari ai statului indian, Sri Krishna Pala Sharma a amestecat 200 tola-s (1 tola = aprox. 12 g – n.t.) de mercur cu 1 tola de pudra dintr-o substanţă, pe care însă acesta a menţinut-o secretă. Amestecul a fost ţinut pe foc timp de 30 de minute, după care mercurul s-a transformat în aur.” În acelaşi templu există şi o altă mărturie: „În prima zi a chenzinei luminoase din luna JYESHTHA (numele unei anumite luni lunare din calendarul hindus – n.t.) a anului 1941, Sri Krishna Pala Sharma a transformat 1 tola de mercur în 1 tola de aur. Mercurul, care era ţinut într-un fruct de RITHA (Sapindus trifoliatus), a fost amestecat cu o pudră albă dintr-o plantă medicinală şi cu o pudră galbenă, în cantitate de 1– 1,5 rati (1 rati = 125 mg – n.t.), ambele fiind menţinute secrete de către Sri Krishna Pala Sharma. După aceea, fructul de RITHA a fost uns cu nămol şi ţinut pe foc timp de 45 de minute. În acest timp, focul a fost mărit gradat cu ajutorul unui evantai. Când cărbunii au ars până ce au devenit cenuşă, Sri Krishna Pala Sharma a aruncat apă peste fruct. Din interiorul fructului, care iniţial conţinea mercur, a apărut aur. Cantitatea de aur era cu doar 1 sau 2 rati mai mică decât cantitatea de mercur care fusese folosită iniţial. Era aur pur şi nimeni nu a putut să explice misterul din spatele acestei demonstraţii. Natura şi provenienţa celor două pulberi adăugate mercurului nu a fost dezvăluită. În tot timpul experimentului, Sri Krishna Pala Sharma a rămas la 10-15 picioare depărtare de locul experimentului. La acest experiment au asistat înalţi demnitari ai statului indian.”
 
Originea alchimiei indiene este menţionată pentru prima dată în VEDA, cea mai veche culegere de învăţături ştiinţifice şi spirituale ale cunoaşterii umane. YAJUR VEDA invocă binefacerile metalelor precum fierul, plumbul, staniul şi aurul în obţinerea unor stări excelente de sănătate şi longevitate. ATHARVA VEDA prezintă o metodă de tratament numită DAIVI CIKITSA, în care se folosesc preparate metalice, în primul rând mercuriale, pentru prevenirea şi tratarea bolilor. În CHARAKA SAMHITA remediile sunt clasificate în trei mari categorii, iar cea de-a treia categorie conţine aurul, fierul, cuprul, staniul, argintul, plumbul, realgarul, pietrele preţioase şi semipreţioase ş.a. CHARAKA a făcut recomandări pentru utilizarea internă a  mercurului, a sulfului şi a piritei de cupru. De asemeni SUSHRUTA SAMHITA descrie utilizarea medicinală a mineralelor şi a metalelor. Şi Herodot vorbeşte în scrierile sale despre yoghinii din India care atingeau o incredibilă longevitate utilizând preparate pe bază de mercur purificat. În ARTHASHASTRA, Kautilya face referiri la diferitele tipuri de metale şi de pietre preţioase şi semipreţioase şi descrie o varietate de aur (RASA VIDDHA SVARNA), care este obţinut prin transmutarea metalelor de bază cu ajutorul mercurului. Acest tip de aur era astfel disponibil oamenilor, prin categoria de metode care conducea totodată la dobândirea lui LAUHA SIDDHI.

În epoca budistă, utilizarea ştiinţei alchimice în AYURVEDA a atins o perioadă de apogeu. Datorită faptului că oamenii acelei epoci cultivau foarte mult starea de compasiune şi de nonviolenţă, practicile medicale precum chirurgia şi chiar PANCHAKARMA (cele cinci modalităţi terapeutice fundamentale) erau considerate violente. De aceea, călugării budişti au perfecţionat modalităţi de tratament care să le înlocuiască pe cele chirurgicale. Astfel, RASA SHASTRA s-a dezvoltat mult în această perioadă. În fruntea medicilor din această epocă s-a aflat marele filozof budist Nagarjuna.

Începând cu secolul al IX-lea şi până în secolul XX au fost elaborate numeroase tratate despre RASA VIDYA, unele dintre ele păstrându-se până în zilele noastre: RASA RATNA SAMUCHAY, RASA HRIDAYA TANTRA, RASA SARA, SARVA DARSHANA SANGRAHA, RASENDRA KALPADRUMA, RASA KAUMUNDI, RASAKAMADHENU, AYURVEDA SAMKHYAM, AYURVEDA PRAKASHA.

Aceste tratate descriu metode de purificare a mercurului, a metalelor şi a mineralelor, precum şi a pietrelor preţioase şi semipreţioase şi a anumitor extracte din plante, arătând şi eficienţa lor pentru dobândirea lui DEHA SIDDHI şi LAUHA SIDDHI.

Alchimia nu este un mit, ci o realitate
Mai aproape de zilele noastre, în secolul XX, au fost de asemeni scrise tratate importante despre RASA SHASTRA, RASAYANA SARA, PARADA VIJNANIYAM, RASAJALANIDHI, PARADA SAMHITA, RASA RAJA MAHODAHI, RASA YOGA SAGORA, RASODDHARA TANTRA, RASA TANTRA SARAVA SIDDHA PRAYOGA SANGRA RASAMRITA.

Existenţa acestor tratate demonstrează că alchimia nu este un mit, ci o realitate, chiar dacă tehnicile şi procedeele ei au rămas mai mult sau mai puţin ocultate pentru cei nepregătiţi şi ignoranţi, în scopul de a se evita utilizarea lor greşită sau malefică.

Metodele care au fost descrise în RASA SHASTRA nu sunt, din păcate, practicate astăzi nici măcar în laboratoarele celor mai importante universităţi din India. Dimpotrivă, medicii zilelor noastre, chiar şi cei din India, se sperie – datorită ignoranţei – de ideea utilizării terapeutice a metalelor şi mineralelor, necunoscând metodele străvechi alchimice de purificare şi de preparare specială a acestora, care le făceau perfect compatibile cu corpul fiinţei umane. Care să fie cauza acestei uitări a unor metode pe care scrierile autentice le prezintă ca fiind extrem de exacte şi de eficiente? Fără îndoială că această uitare, dincolo de scepticism, provine mai ales dintr-o stare aproape generală de ignoranţă a omului de astăzi, care este rupt de realităţile profunde ale naturii înconjurătoare şi, implicit, de realităţile naturii sale intime.

Procedeele şi tehnicile iatrochimiei din RASA VIDYA necesită totodată participarea psihomentală efectivă a operatorului – care generează în felul acesta anumite procese de rezonanţă – în toate etapele purificării metalelor şi mineralelor respective. Vechii alchimişti indieni îşi alegeau cu cea mai mare grijă ucenicii şi chiar preferau să păstreze (fără a transmite) secretul iniţierilor pe care le deţineau în această ştiinţă atunci când nu găseau un ucenic pregătit. Să vedem acum – PE SCURT – cum putem recunoaşte un ghid spiritual autentic în RASA VIDYA. Conform descrierilor tradiţionale, acesta trebuia să aibă o deplină stare de înţelepciune şi de detaşare, un caracter nobil şi o înaltă stare de moralitate. Trebuia de asemeni să fie o fiinţă foarte compasivă şi extrem de sinceră; să aibă o foarte mare fermitate; să fi atins perfecţiunea în practica MANTRA-elor (LAYA YOGA) şi să aibă întotdeauna o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu; să aibă o foarte mare răbdare şi un foarte mare curaj; să fie întotdeauna în armonie cu legile naturii; să cunoască în profunzime RASA SHASTRA, atât în teorie cât şi în practică.

Cel ales să-l asiste pe un asemenea iniţiat alchimic în timpul proceselor de purificare a metalelor şi a mineralelor şi în timpul realizării preparatelor din acestea trebuia, la rândul său, să aibă următoarele trăsături de caracter: să fie energic şi entuziast în a-l asista pe ghidul spiritual în practica sa; să aibă o stare de puritate fizică şi mentală; să fie profund benefic orientat, curajos, puternic şi atent; să fie onest, deschis şi sincer, să consume numai alimente pure, SATTVA-ice.

Calităţile celui considerat apt pentru a fi iniţiat în procedeele secrete din RASA VIDYA erau de asemeni bine stabilite. Cel ales trebuia să aibă o mare credinţă în DUMNEZEU, un caracter nobil şi o moralitate înaltă; să fie expert în meseria lui de bază; să fie respectuos faţă de Ghidul spiritual, dar şi faţă de ceilalţi oameni şi să aibă compasiune faţă de toate fiinţele; să fie curajos, sincer, plin de aspiraţie, hotărât să dobândească cunoaşterea autentică; să fie ascultător, umil şi eliberat din stările TAMAS-ice; să fie foarte inteligent şi să cunoască în profunzime şi alte ramuri ale AYURVEDA-ei; să fie complet devotat studiilor sale.

Cei care erau consideraţi apţi pentru a deveni farmacişti specialişti în iatrochimie (pentru a putea prepara ei înşişi remedii din metale şi minerale) trebuiau să îndeplinească următoarele condiţii: să fie buni la suflet, să fie în mod special interesaţi de această ramură a AYURDEVA-ei, care se ocupă cu procesarea mercurului, a metalelor şi a mineralelor, a pietrelor preţioase şi semipreţioase, precum şi a plantelor şi a extractelor din plante toxice sau netoxice; să fie familiarizaţi cu identificarea şi cu proprietăţile substanţelor chimice, cu termenii tehnici care definesc metodele secrete ale practicii alchimice etc.

Şi în alchimia occidentală întâlnim astfel de exigenţe în legătură cu practicanţii acestei ştiinţe excepţionale. În lucrarea sa, „Aurul  celei de-a o mia dimineţi”, alchimistul contemporan Armand Barbault precizează, de exemplu, care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă cel care cultivă sau culege plantele şi descrie totodată modul în care cultivarea sau culegerea plantelor trebuie să fie realizate: „Nu este suficient, aşa cum am  fi tentaţi să credem, să cunoaştem bine plantele şi calităţile lor particulare. Practicantul trebuie de asemeni să fie iniţiat în toate fenomenele tainice ale naturii şi trebuie să fie capabil să înţeleagă existenţa şi manifestarea simultană a energiilor subtile care le sunt specifice plantelor pe mai multe planuri (atât în planul fizic, cât şi în planurile subtile ale manifestării – n.n.). Pentru aceasta, el trebuie să fi atins în prealabil un anumit grad de dezvoltare spirituală, să fie sănătos şi armonios, să aibă darul unor percepţii subtile (să aibă deci dezvoltată măcar într-o anumită măsură clarviziunea – n.n). şi să aibă o anumită senzitivitate, care să-i permită să perceapă puterea subtilă tainică a unei plante: vigoarea sa eterică şi intensitatea fluidului său astral (puterile oculte psihice, mentale şi spirituale pe care le conferă anumite plante – n.n.). Pentru atingerea şi menţinerea acestor acestor facultăţi psihice, el trebuie să se purifice frecvent, să se izoleze de oamenii impuri şi să urmărească să intre (şi apoi să rămână la voinţă) în starea de comuniune profundă cu natura, cu forţele ascunse ale spiritelor care susţin toate regnurile naturii (mineral, vegetal, animal). Practica tehnicilor adecvate de HATHA YOGA, a meditaţiei şi a metodelor de izolare de lumea exterioară sunt de mare folos în această direcţie. Într-adevăr, el trebuie totodată să poată zădărnici capcanele pe care uneori le întind forţele inferioare ce urmăresc la rândul lor să-şi însuşească fluidele vitale ale plantelor sau ale mineralelor pentru propriile lor scopuri. Nu există nicio îndoială că stabilirea unui contact cu fenomenele profunde ale Vieţii – fie ea umană, animală, vegetală sau chiar minerală –  fără luarea unor precauţii minime, nu este lipsită de pericole. În alchimie, pericolul ce însoţeşte însuşirea de către adept a materiei prima este simbolizat de lupta sa cu dragonul (cel care asigură paza acesteia). Culegerea plantelor, aşa cum se realizează ea astăzi, în mod profan, nu este periculoasă, dar nici nu este eficientă din punct de vedere subtil, pentru că o anumită parte din fluidul vital pe care plantele îl conţin se pierde în sol chiar în momentul recoltării.”

Pentru a putea dobândi, o dată cu plantele culese, şi preţioasele lor fluide subtile, alchimistul realiza recoltarea acestora în momentele astrale favorabile, conform unor procedee ritualice specifice şi numai după ce obţinea în prealabil – prin consacrarea fructelor acţiunii sale lui Dumnezeu şi prin meditaţie – acceptul de a acţiona astfel, ceea ce urma să genereze armonizarea sa subtilă cu respectivele plante.

Indicaţii generale privind utilizarea remediilor ce rezultă din mercurul purificat şi a preparatelor din minerale şi din metalele purificate
Pacientul care utilizează aceste remedii trebuie să respecte, pe întreaga durată a tratamentului, o serie de reguli de igienă şi de moralitate: să se roage frecvent la Dumnezeu pentru reuşita tratamentului său; să consume alimente SATTVA-ice – orez şi alte cereale, ghee (unt clarifiat), lapte de vacă etc. – care să fie în acest caz preparate corespunzător, în funcţie de afecţiunile pe care urmăreşte să le trateze; el trebuie de asemeni să evite în special consumarea alimentelor care sunt incompatibile.

Din textele alchimice reiese că regimurilor alimentare de acest gen le erau asociate anumite plante medicinale, alese special în funcţie de nevoile pacientului. De asemeni, alte terapii blânde puteau fi atunci asociate terapiei cu metale şi cu minerale purificate. De exemplu, în fiecare dimineaţă înainte de răsărit şi seara după apus se recomandă să se bea câte 64 tolas (64 x 12g) şi respectiv 48 tolas (48 x 12g) de apă pură proaspătă.

Pe întreaga durată a tratamentului, adeptul trebuie să poarte numai haine din fibre naturale şi să evite expunerea excesivă la soare, la vânt sau la ploaie. Trebuie totodată să urmeze un regim moderat de activitate şi de odihnă (evitând strict somnul din timpul zilei) şi trebuie să realizeze zilnic un program de exerciţii uşoare (HATHA YOGA, exerciţii respiratorii etc.).

 
Fragment prelat din lucrarea Enciclopedia naturistă a elementelor minerale de profesor yoga Gregorian Bivolaru

 
yogaesoteric
15 februarie 2010
 
 
 
 
 

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga