Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Tantra >Transfigurarea >
Limbajul iubirii nr.2: Timpul acordat


Există persoane care se simt iubite numai atunci când li se acordă timp, prin timpul acordat înţelegând întreaga atenţie pe care o acordăm cuiva. A petrece timp cu cineva pe canapea la televizor, de exemplu, nu înseamnă să îi acorzi din timpul tău, căci atunci, ceea ce captează atenţia amândurora este programul de la televizor şi nu fiinţa iubită de lângă tine. A acorda cu adevărat timp fiinţei iubite, înseamnă a-i acorda atenţie totală, a discuta cu ea şi a asculta cu toată atenţia ceea ce ea vrea să comunice.

Fiinţele care au ca limbaj de bază al iubirii timpul acordat, nu se vor simţi iubite dacă nu le veţi acordaţi timp pentru a fi împreună doar voi doi, pentru a discuta şi a vă împărtăşi unul celuilalt diverse lucruri legate de viaţa voastră interioară şi exterioară.

Doi oameni care sunt aproape unul de celălalt nu sunt neapărat împreună. Unii oameni cred că trăiesc împreună, când în realitate ei doar trăiesc unul în preajma celuilalt. Unii locuiesc în aceeaşi casă, dar nu sunt cu adevărat împreună. Un bărbat care urmăreşte un meci la televizor în timp ce vorbeşte cu iubita lui, nu îi acordă acesteia un timp pe măsură, pentru că nu se concentrează exclusiv asupra ei.

Timpul petrecut împreună nu înseamnă neapărat că trebuie să ne sorbim din ochi unul pe celălalt, ci să facem ceva împreună şi să ne acordăm unul celuilalt toată atenţia. Din punct de vedere afectiv, indiferent de ceea ce facem împreună, important este să ne concentrăm atenţia unul asupra celuilalt. Activitatea pe care o desfăşurăm este doar un mijloc care creează acel sentiment de a fi împreună. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce se petrece la nivel afectiv. Faptul că ne petrecem timpul împreună având dorinţa comună de a ne comunica afecţiunea şi că ne place să fim împreună şi să facem diverse lucruri împreună este esenţial pentru persoanele al căror limbaj este timpul acordat. Dacă nu vă veţi manifesta faţă de ele iubirea în acest mod, ele nu se vor simţi iubite în adâncul sufletului, nevoia lor de iubire nu va fi împlinită, indiferent de ce alte limbaje ale iubirii veţi manifesta.

Aşadar, aspectul central în ceea ce priveşte timpul acordat este ca acesta să fie petrecut cu adevărat împreună. Şi nu este suficient să fim alături de cealaltă persoană... Împreună înseamnă ca nimic altceva să nu ne distragă atenţia; înseamnă să participăm total cu trupul, cu mintea şi cu sufletul la timpul pe care îl petrecem împreună cu fiinţa pe care o iubim.

Adevărata conversaţie

Ca şi vorbele de încurajare, limbajul timpului acordat are mai multe dialecte. Unul dintre cele mai importante este cel al adevăratei conversaţii. Prin adevărata conversaţie înţelegem un dialog plin de înţelegere, în cadrul căruia cei doi iubiţi îşi împărtăşesc experienţele, gândurile, sentimentele şi dorinţele într-un context echilibrat, plin de iubire, de prietenie, de armonie. Majoritatea celor care se plâng că fiinţa iubită nu le vorbeşte nu se referă la faptul că aceştia nu scot niciun cuvânt, ci la acela că rareori ei participă la un dialog deschis. Dacă limbajul principal al fiinţei pe care o iubiţi este timpul acordat şi dialectul adevărata conversaţie, o astfel de discuţie este esenţială pentru ca ea să aibă sentimentul împlinitor că este iubită.

Adevărata conversaţie este un limbaj al iubirii destul de diferit faţă de primul limbaj al iubirii. Cuvintele de încurajare se concentrează asupra a ceea ce spunem, în vreme ce adevărata conversaţie se concentrează asupra a ceea ce auzim. Dacă ne vom împărtăşi iubirea prin timpul acordat şi vom petrece mai multă vreme discutând, înseamnă că ne vom concentra să ascultăm şi să înţelegem ce spune iubitul sau iubita noastră. Vom pune întrebări, dar nu la întâmplare, ci din dorinţa reală de a înţelege ce gândeşte, ce simte şi ce doreşte fiinţa iubită.

Mulţi oameni sunt educaţi să analizeze problemele şi să găsească soluţii. Trebuie însă să nu uităm că cuplul nostru este o relaţie şi nu un proiect care trebuie dus la bun sfârşit sau o problemă care trebuie rezolvată. Atunci când iubitul/iubita noastră are ceva pe suflet şi simte nevoia să discute despre aceasta sau doar vrea să ne împărtăşească din experienţele ei, din sentimentele şi gândurile ei, dacă o vom asculta cu atenţie şi deschidere, într-o stare de iubire şi transfigurare, vom putea astfel să-i cunoaştem mai bine sufletul, să pătrundem în universul ei interior, îmbogăţindu-ne astfel propria fiinţă. Vom putea atinge astfel împreună stări de intimitate sufletească profundă, care sunt întotdeauna împlinitoare şi pline de savoare şi duc la maturizarea relaţiei de cuplu.

Sfaturi practice pentru a avea o conversaţie adevărată cu fiinţa iubită:

1. Păstrează contactul vizual atunci când iubitul/iubita îţi vorbeşte.
Aceasta te va ajuta să nu-ţi fugă gândul în altă parte şi îi vei comunica astfel fiinţei iubite că îi acorzi toată atenţia. În plus, se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Dacă îţi vei privi în ochi iubitul/iubita, vei putea empatiza mai uşor cu ea, simţindu-i astfel mai uşor sufletul.

2. În timp ce asculţi, nu mai face şi altceva.
Aminteşte-ţi! Timpul acordat presupune întreaga atenţie. Dacă vă aflaţi într-o situaţie în care nu îi puteţi acorda chiar atunci fiinţei iubite timpul pe care îl solicită, decât să o ascultaţi în mod superficial, mai bine rugaţi-o să aştepte câteva minute, până când vă terminaţi treaba, pentru a-i putea acorda întreaga voastră atenţie. Majoritatea va respecta o asemenea doleanţă.

3. Ascultă-i sentimentele.
Întreabă-te: Oare prin ce stare emoţională trece iubitul/iubita? Atunci când ai impresia că ai găsit răspunsul, aşteaptă ca acesta să-ţi fie confirmat. De exemplu: „am impresia că eşti dezamăgită că am uitat...” În felul acesta îi dai ocazia să îşi clarifice sentimentele şi îi comunici indirect că asculţi cu atenţie ceea ce spune.

4. Observă limbajul trupului.
Pumnii strânşi, lacrimile, sprâncenele ridicate şi mişcarea ochilor îţi pot da indicii referitore la ceea ce simte celălalt. Uneori limbajul trupului transmite un mesaj, în vreme ce cuvintele transmit altceva. Cere precizări, pentru a fi sigur că ştii exact ce gândeşte sau ce simte fiinţa iubită.

5. Refuză întreruperile.
Cercetări recente au arătat că, în medie, omul nu este atent mai mult de şaptesprezece secunde, după care întrerupe conversaţia sau scoate o interjecţie. Dacă îi acordăm toată atenţia fiinţei iubite atunci când ea ne vorbeşte, ne vom abţine să ne apărăm, să aducem acuze sau să ne afirmăm poziţia. Scopul nostru este acela de a descoperi gândurile şi sentimentele fiinţei pe care o iubim şi nu acela de a ne apăra sau de a o aduce pe drumul cel bun, ci acela de a o înţelege cu adevărat.

Adevărata conversaţie nu presupune însă doar a asculta, ci şi a ne destăinui.  De exemplu, dacă limbajul de iubire al iubitei dvs. este timpul acordat şi dialectul adevărata conversaţie, rezervorul ei de iubire nu va fi niciodată plin până când dvs. nu îi veţi destăinui gândurile şi sentimentele voastre.
 
Dacă vrei să înveţi limbajul adevăratei conversaţii, este necesar să înveţi să-ţi conştientizezi emoţiile. Pentru aceasta nu trebuie decât să fii atent la emoţiile pe care le ai pe parcursul zilei. Mulţi adulţi s-au format în familii în care exprimarea gândurilor şi sentimentelor nu numai că nu a fost încurajată, ci chiar condamnată. Reprimându-şi astfel emoţiile mai multă vreme, în timp ei au ajuns să nu mai fie foarte conştienţi de trăirile lor emoţionale. Această problemă se poate rezolva cu uşurinţă, dacă, fiind atent şi reţinând emoţiile sau sentimentele pe care le-ai trăit în cursul zilei, le împărtăşeşti după aceea fiinţei iubite. Dacă vei face aceasta câteva săptămâni la rând, vei observa că apoi îţi va veni mult mai uşor să-i comunici iubitei/iubitului sentimentele şi experienţele tale.

Activităţile comune

Pe lângă timpul acordat şi conversaţia adevărată, mai există un dialect: cel al activităţilor comune. Activităţile comune pot consta în orice v-ar interesa pe unul dintre voi. Accentul cade pe cuvântul împreună, pe a face lucruri împreună şi pe acordarea unei atenţii exclusive. Accentul nu cade pe ceea ce facem, ci pe motivaţia a ceea ce facem.  Scopul este să trăim ceva frumos împreună cu fiinţa iubită, gândindu-ne că ea a fost dispusă să facă ceva ce ne place nouă. Aceasta înseamnă iubire. Pentru cei al căror limbaj este timpul acordat cu dialectul activităţi comune, aceasta este chiar exprimarea cea mai clară a iubirii.

Activităţile comune presupun:
1. cel puţin unul vrea să facă acel lucru
2. şi celălalt este dispus să facă acel lucru
3. ambii ştiu de ce fac acel lucru – pentru a-şi exprima iubirea prin a fi împreună.

Ne putem întreba cum să găsim timp pentru toate acestea. Tot aşa cum ne găsim timp pentru a mânca.

De ce? Pentru că este un lucru tot atât de important pentru relaţia noastră de iubire, pe cât este mâncarea pentru sănătatea noastră.
Trebuie totul planificat cu grijă? Da.
Înseamnă că trebuie să renunţăm la anumite activităţi personale? Eventual.
Înseamnă să facem şi lucruri care nu ne plac în mod special? Categoric.
Oare merită? Fără îndoială. 
Şi eu cu ce mă aleg? Cu plăcerea de a trăi alături de o fiinţă care se simte iubită şi ştie că ai învăţat să te exprimi fluent în limbajul iubirii sale.

Citiţi şi:
 
Limbajele iubirii
1 iulie 2010
 
 
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga