Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Cum putem dialoga, în intimitatea fiinţei noastre, cu Dumnezeu (II)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Citiţi aici prima parte a articolului.
 
Este oare Dumnezeu personal sau impersonal?

Este important să răspundem acum la această întrebare care, în acest caz, nu este absolut deloc teoretică sau strict filosofică, deoarece înţelegerea deplină şi profundă a răspunsului şi crearea unei atitudini lăuntrice corespunzătoare ne poate ajuta extraordinar de mult să intrăm în comuniune intimă cu Dumnezeu. Mulţi oameni ignoranţi, chiar dacă ei se autointitulează cu snobism metafizicieni, preferă să nu se gândească absolut deloc la Dumnezeu sub un aspect personal, în ideea că orice concepţie antropomorfică este limitată şi, prin urmare, în viziunea lor este incompatibilă cu Dumnezeu. Ei Îl consideră, în schimb, pe Dumnezeu Tatăl ca fiind un Spirit Impersonal, o Putere Supremă, o Forţă Absolută Inteligentă, care este responsabilă de crearea întregului univers.

Dar, dacă Cel care ne-a creat este în veşnicie numai impersonal, ne putem întreba atunci, cum se face că El a creat totuşi fiinţe umane?

Fiecare dintre noi suntem personali, avem o individualitate a noastră, gândim, simţim, dorim, iar Dumnezeu Tatăl ne-a dăruit nu numai puterea de a găsi plăcere în gândurile, stările şi sentimentele altora, ci şi de a le răspunde cu iubire. Atunci, cu siguranţă că nici Tatăl Ceresc – Dumnezeu nu poate fi lipsit de acest spirit al reciprocităţii cu care El şi-a înzestrat totuşi propriile Sale creaturi. Aşadar, înţelegând aceasta, ne dăm seama că Tatăl nostru Ceresc poate avea o relaţie personală cu fiecare dintre noi şi că, fără îndoială, El (Dumnezeu Tatăl) o va stabili, atunci când noi îi vom permite.

Dacă noi nu am ţine seama decât de aspectul impersonal al lui Dumnezeu, ne-am putea atunci crea despre El viziunea unei Fiinţe total îndepărtate sau abstracte, care se mulţumeşte să primească toate rugăciunile noastre, fără ca să ne răspundă însă niciodată sau, chiar ne-am putea gândi că, de fapt, rugăciunile noastre nu au decât o valoare simbolică şi acţionează numai precum nişte banale autosugestii. Astfel, noi ne-am putea atunci imagina în mod ridicol că, deşi Dumnezeu Tatăl este omniscient şi, prin urmare, ştie tot, El păstrează permanent o tăcere plină de indiferenţă sau cruzime. O asemenea convingere ar constitui însă o gravă eroare filosofică şi spirituală întrucât, în realitate, Dumnezeu Tatăl nu numai că ştie ci, totodată, şi este TOTUL. Atâta vreme cât există nenumărate individualităţi care sunt create în manifestarea Sa divină, este evident atunci că El, totodată, are şi un aspect personal, la fel cum El are şi un aspect impersonal. Acest mic  ghem  de amintiri, aspiraţii, gânduri, dorinţe şi speranţe pe care noi îl numim  eu, nu poate fi ignorat.

Dumnezeu Tatăl a creat persoane sau, altfel spus, fiinţe umane individualizate; şi, privind manifestarea Sa divină din această perspectivă, este clar că nici Creatorul lor nu poate fi în întregime impersonal.

Credinţa că Dumnezeu Tatăl poate lua chiar o formă umană, venind printre noi şi vorbind cu noi, satisface, de fapt, o nevoie profundă a inimii noastre care este, prin ea însăşi, o expresie simbolică a acestui adevăr. Totuşi, noi ne putem întreba, de ce însă nu o face El oare cu fiecare dintre noi? Numeroşi sfinţi au auzit vocea lui Dumnezeu în sanctuarul inimii lor transfigurate.
 
De ce oare nu am putea stabili şi noi o astfel de comunicare? Prin iubirea sa plină de dăruire către Dumnezeu, omul Îl poate convinge astfel pe Dumnezeu Tatăl să îşi asume o formă personală, dacă el Îi va cere aceasta cu o inimă neşovăitoare, implorându-L printr-o astfel de rugăciune:  O, Doamne Dumnezeule, TATĂ CERESC, Tu eşti acum pentru mine invizibil, impersonal, necunoscut şi misterios; eu cred însă, cu toată ardoarea iubirii şi dăruirii mele către Tine, că Tu vei lua o formă şi Te vei arăta pentru a Te  manifesta în fiinţa mea. La fel ca şi Francisc din Assisi şi alţi mari sfinţi, şi noi putem, de asemenea, printr-o rugăciune frenetică şi plină de iubire, să ajungem să vedem corpul cel glorios şi viu al lui Cristos.

UPANISHADELE
 afirmă:  Cel care îl cunoaşte cu adevărat pe BRAHMAN (Supremul Absolut, Dumnezeu Tatăl) este BRAHMAN Însuşi.  Iisus Cristos ne-a revelat, la rândul său, acelaşi adevăr, atunci când a spus: Eu şi Tatăl Ceresc una suntem (Ioan 10;30). Marele înţelept şi eliberat yoghin Shankara a spus la rândul lui:  Eu sunt, în esenţa fiinţei mele, UNA cu Spiritul Suprem, Divin  şi, de asemenea, tot el este acela care a afirmat:  Tu eşti Acela (sau, cu alte cuvinte, Absolutul divin, BRAHMAN), indicându-ne astfel că fiecare dintre noi are, în profunzimile fiinţei sale, esenţa divină nemuritoare, care este o scânteie din Dumnezeu Tatăl. La aceasta noi putem avea acces prin iubire, prin introspecţie şi prin cunoaştere adevărată. Aşa cum au mărturisit mulţi sfinţi şi înţelepţi, omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar acest aspect constituie însăşi efigia luminoasă a speranţei noastre în îndumnezeire.

Un alt mare JNANA-yoghin care a atins desăvârşirea spirituală, prin revelarea deplină a Sinelui Suprem (ATMAN), Nisargadatta Maharaj, afirma:  Cea mai mare parte din cunoaşterea mea provine de la Dumnezeu. Eu nu citesc cărţi, ci vă spun doar ceea ce percep, în mod intim, în adâncul fiinţei mele. Iată de ce vorbesc cu atâta autoritate pentru că, de fapt, această autoritate mi-o oferă însăşi percepţia mea directă asupra Sinelui meu divin, ATMAN. Chiar dacă întreaga lume mi-ar fi potrivnică, autoritatea percepţiei directe a lui Dumnezeu ar rămâne pentru mine suverană.

Semnificaţia tainică a expresiei după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu

În Biblie se spune:  Căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui  (Geneza, 9:6). Nimeni nu a explicat însă vreodată, în mod satisfăcător, ce semnificaţie are cu adevărat expresia  după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este Spirit Divin etern; în esenţa naturii sale profunde, ultime, omul este şi el Spirit Divin nemuritor, scânteie veşnică ce este minusculă şi provine din oceanul infinit al Spiritului Divin etern care este Dumnezeu Tatăl. Aceasta este prima semnificaţie şi cea mai importantă a acestui pasaj biblic, dar trebuie să ştiţi că mai există şi altele, la fel de adevărate.

În ansamblul său, fiinţa umană, împreună cu conştiinţa şi toate forţele subtile sau energiile care există în ea, este o reprezentare, la scară microcosmică, a macrocosmosului care este conceput şi manifestat de Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, în conştiinţa oricărui om rezidă, în mod aproape virtual, dar într-o anumită proporţie, starea potenţială de omniscienţă şi omniprezenţă a lui Dumnezeu. Cu ajutorul gândului focalizat ferm şi cu o suficient de mare putere interioară, noi putem ajunge, aproape instantaneu, pe Steaua Polară sau pe planeta Marte. În interiorul  fiinţei noastre, profund, dincolo de toate determinismele şi limitele specific umane, există tărâmul misterios şi nesfârşit al transcendenţei, unde nu mai există nicio prăpastie între noi şi ceilalţi. Întrucât conştiinţa divină sau, cu alte cuvinte, ATMAN există tainic sub forma unei scântei nemuritoare în interiorul omului, se poate spune, tocmai de aceea, că el este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl.

Conştiinţa divină nemuritoare (ATMAN) prezentă în fiecare fiinţă umană este, de asemenea, pe deplin conştientă de sine; ea se simte, în mod intuitiv, pe ea însăşi. Prin Conştiinţa Sa Cosmică, neîncetat omniprezentă, Dumnezeu Tatăl este permanent conştient de El Însuşi, în fiecare atom al creaţiei Sale, aşa cum este, de altfel, indicat şi în Evanghelii: Nu vindeţi voi oare două vrăbii care zboară prin văzduh pentru un ban? Şi totuşi, să ştiţi că nici una dintre ele nu poate cădea la pământ fără voia Tatălui nostru ceresc (Matei 10:29).

Oamenii dispun şi ei, cu toate că în stare potenţială, de această putere tainică înnăscută a Conştiinţei omniprezente dar, cu toate acestea, foarte puţini dintre ei se preocupă să şi-o trezească şi să o conştientizeze. La fel ca şi Creatorul nostru, noi, într-o anumită proporţie, avem puterea demiurgică de a crea, printr-o voinţă purificată, care se dăruieşte total Voinţei lui Dumnezeu Tatăl, diferite lumi şi tărâmuri în mod instantaneu; dar câţi dintre noi îşi trezesc şi îşi dezvoltă această infailibilă putere latentă dumnezeiască? Animalele, în general, nu pot gândi, însă omul poate, pentru că el este înzestrat pe deplin cu această aptitudine superioară.

Toate atributele fundamentale pe care le are Dumnezeu Tatăl – conştiinţă, raţiune, voinţă, sensibilitate, iubire – le are, într-o anumită proporţie, şi omul. Aceste calităţi care sunt prezente în fiinţa umană în proporţii diferite, în funcţie de gradul de trezire a conştiinţei noastre divine, demonstrează şi ele, încă o dată că, de fapt, omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Energia subtilă extraordinară psihică, mentală sau spirituală, pe care o simţim în fiinţa noastră, în anumite momente privilegiate, implică, fără îndoială, existenţa unei puteri uriaşe şi nesfârşite, cu mult mai vaste şi mai complexe decât cea care ne este necesară pentru a ne deplasa corpul fizic, care nu este pentru noi altceva decât un banal vehicul. În plus, însăşi energia subtilă cosmică pe care noi o percepem, prin intermediul proceselor de rezonanţă, în multiplele sale aspecte care sunt reflectate în fiinţa noastră, este şi ea un aspect al lui Dumnezeu Tatăl.

În consecinţă, analizând în mod lucid şi inteligent toate acestea constatăm, încă o dată, că noi suntem, în realitate, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, chiar şi din punct de vedere auric (bioenergetic) şi fizic.

Dacă noi vom auzi, fie chiar şi o singură dată, răspunsul lui Dumnezeu, nu ne vom mai simţi niciodată separaţi de El. Această supremă experienţă divină va rămâne de-a pururi în noi. Dar această prima oară  este, la început, mai greu de obţinut căci, de cele mai multe ori, inima şi mintea nu sunt uşor de convins să renunţe definitiv la tendinţele inferioare. Adeseori noi ne mai îndoim încă şi suntem frământaţi sau tulburaţi de această neîncredere, din cauza impulsurilor noastre materialiste anterioare (deoarece unele dintre acestea sunt adânc scufundate în subconştientul nostru).
  
În realitate, corpul nostru fizic nu este materie, ci energie

Ne putem acum pune întrebarea ce este oare, de fapt, această energie pe care noi o avem în corpul nostru? Din punct de vedere ştiinţific, se ştie la ora actuală faptul că forma noastră fizică este alcătuită din molecule, care sunt constituite la rândul lor din atomi, iar atomii sunt constituiţi din electroni, iar electronii sunt creaţi din aşa-zisa forţă vitală a particulelor de PRANA sau vitatroni care se constituie în miliarde şi miliarde de  grăunţe  de energie. Prin intermediul clarviziunii spirituale, chiar şi corpul nostru fizic poate fi văzut ca nefiind altceva decât o masă care este formată din minuscule focare vibrânde şi intens strălucitoare de lumină, care reprezintă energia tainică şi diversă care emană din cele 27 de trilioane de celule ale sale. Noi nu ne percepem trupul ca fiind o masă solidă şi strict fizică, decât datorită iluziei cosmice care, cel mai adesea, limitează şi mutilează percepţiile precare ale simţurilor noastre. În realitate, totdeauna trupul nostru nu este format din materie, ci din energie.

Datorită ignoranţei, noi ne imaginăm adeseori că suntem slabi, lipsiţi de forţă şi eficacitate, dar toate aceste stări survin numai datorită faptului că noi ne identificăm, în mod eronat, cu oasele şi cu carnea noastră.

Dacă noi realizăm însă că Sinele nemuritor Divin, ATMAN, conştiinţa supremă a lui Dumnezeu, se află permanent în trupul nostru, vom înţelege că această carne nu este în fond altceva decât manifestarea fizică a celor cinci elemente energetice vibratorii (TATTVA-ele), care sunt: pământul (PRITHIVI), apa (APAS), focul (TEJAS), aerul (VAYU) şi eterul (AKASHA).
  
Cele cinci elemente TATTVA-ice de bază sau, altfel spus, universale se află la temelia structurii corpului uman

Întregul macrocosmos despre care putem spune că este corpul lui Dumnezeu Tatăl – este alcătuit din cele cinci elemente TATTVA-ice principale care se află la baza structurării corpului uman.

Forma de poligon stelat cu cinci colţuri, care exprimă într-un mod simbolic şi arhetipal fiinţa umană, reprezintă, de fapt,  razele energetice tainice ale celor cinci elemente subtile TATTVA-ice. Capul, cele două mâini şi cele două picioare formează împreună cele cinci braţe ale acestei stele.

Aşadar, şi din această perspectivă, noi suntem în realitate creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl.

Cele cinci degete de la fiecare mână reprezintă şi ele, în virtutea principiului universal al analogiei şi corespondenţei MICROCOSMOS – MACROCOSMOS, cele cinci elemente TATTVA-ice ale Vibraţiei Cosmice Inteligente şi Divine, care menţin şi însufleţesc permanent creaţia. Degetul mare corespunde celui mai dens element TATTVA-ic, Pământul şi, tocmai de aceea, acest deget este mai mare şi mai gros decât celelalte. Arătătorul se află în legătură cu elemental TATTVA-ic Apă, degetul mijlociu se află în legătură cu elemental TATTVA-ic Foc, despre care ştim cu toţii că este ascendent prin excelenţă; aşa se explică de ce acesta este mai lung decât celelalte. Inelarul reprezintă, analogic vorbind, elementul Aer, iar degetul mic simbolizează Eterul, care este foarte fin.

La modul cel mai banal, dacă noi ne masăm unul dintre degete prin tehnici de masaj şi digitopunctură, noi dinamizăm astfel, prin tainice procese de rezonanţă, puterea subtilă corespondentă pe care acesta o reprezintă. Astfel, dacă noi ne masăm simultan degetul mijlociu (care ne permite trezirea şi amplificarea prin rezonanţă a elementului subtil Foc) şi zona ombilicului (sau eventual realizăm ASANA-e care sunt de natură să ne dinamizeze MANIPURA CHAKRA, care ştim că guvernează în fiinţă energia subtilă a  focului), ne putem astfel trezi şi amplifica, mult mai uşor, voinţa şi perseverenţa.

Dumnezeu Tatăl manifestă mereu mişcarea în creaţia Sa. Omul, la rândul său, dispune de picioare, de mâini şi de toate celelalte organe de acţiune, tocmai pentru a putea  traduce, la rândul său, prin fiinţa sa această mişcare cosmică. La fel ca şi degetele de la mâini, degetele de la picioare exprimă aceeaşi relaţie de corespondenţă cu cele cinci elemente TATTVA-ice fundamentale.
  
De asemenea, se cuvine să amintim că tradiţia ezoterică ne oferă şi alte asemenea fascinante analogii între corpul uman şi macrocosmos sau, altfel spus, între noi şi  corpul  lui Dumnezeu. De exemplu, unii iniţiaţi consideră că pupila, irisul şi partea cea albă a ochilor sunt reprezentări în miniatură ale lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi a Sfântului Duh. Pe de altă parte, tradiţia yoghină secretă afirmă că, dacă ne concentrăm intens şi neîntrerupt asupra punctului focar central din mijlocul frunţii, cei doi ochi fizici ai noştri vor ajunge să reflecte o unică lumină subtilă, nespus de frumoasă, iar noi vom percepe astfel, la acest nivel, trezirea şi deschiderea  ochiului spiritual. Acest focar tainic energetic spiritual este denumit, în ezoterismul creştin,  ochiul lui Dumnezeu. În acelaşi context, se afirmă că noi dispunem, în această etapă, de doi ochi, din cauza universului nostru dual, în care predomină legea relativităţii. Făcând aluzie tocmai la această fuziune atotintegratoare pe care ne-o conferă viziunea spirituală, Iisus a spus:  Dacă ochiul tău (de fapt, AJNA CHAKRA) este unic, întregul tău corp va fi luminat  (Matei, 6:22). Dacă noi reuşim să  privim  prin ochiul spiritual (AJNA CHAKRA) sau, cu alte cuvinte, prin ochiul unic al lui Dumnezeu, care este permanent prezent în fiinţa noastră în zona din mijlocul frunţii, putem atunci percepe, de la acest înalt nivel spiritual, că întreaga creaţie este, în realitate, alcătuită dintr-o unică substanţă, Lumina Divină.

Citiţi aici urmatoarea parte a articolului.

Citiţi şi:
 
yogaesoteric
25 octombrie 2010


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga