Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Astrologie >Astrologia vedică >
SURYA – Soarele în astrologia vedică
 
de Rodica Purniche
 
Citiți partea a patra a articolului


Scurtă introducere

Concluziile astronomice, astrologice şi spirituale au fost scrise în Vede, cele mai vechi cărţi din biblioteca omenirii. În vechime, nu era nici o diferenţă între astronomie şi astrologie. Ele erau cunoscute sub un singur nume: „JYOTISH – studiul corpurilor cereşti luminoase”. Cu timpul, această denumire s-a pierdut, ştiinţa divină a fost împărţită în astronomie şi astrologie, iar astrologia vedică a ajuns la noi sub numele de „JYOTISH, Lumina lui DUMNEZEU”.

Scopul declarat al Vedelor este acela de a conduce omenirea către Eliberare (MOKSHA), desăvârşirea şi realizarea spirituală ultimă, finală, în care fiinţa este resorbită în DUMNEZEU. Ştiinţa astrologiei, ca parte a scrierilor spirituale care sunt Vedele, este ea însăşi spirituală atât prin structură cât şi prin funcţie. Conceptele fundamentale de bază ale astrologiei sunt spirituale prin natura lor.

SEMNELE ZODIACULUI (RASIS) SUNT variaţii subtile de energie ce se succed de la un nivel al Manifestării la altul. Ele arată FELUL ÎN CARE CREŞTE SUFLETUL de la un stagiu de conştiinţă la celălalt.

CASELE HOROSCOPULUI (BHAVAS) SUNT EVOLUTIVE în caracterul lor şi sunt destinate să arate evoluţia fiinţei umane de la un stadiu al vieţii ei la altul, până când ea atinge perfecţiunea spirituală.

Planetele (GRAHAS) au locuri de maximă exaltare siderală. STAREA DE EXALTARE A UNEI PLANETE REPREZINTĂ CONDIŢIA EI SPIRITUALĂ MAXIMĂ, atinsă ca urmare a faptului că ea a depăşit cu bine testul la care a fost supusă în acel loc, de către Semnul zodiacal care o găzduieşte.

Natura spirituală a astrologiei se manifestă inclusiv în numele fiecărei planete, în felul în care planetele interacţionează unele cu altele, în felul în care Casele se aspectează unele pe altele, în modul de acţiune a NAKSHATRA-elor şi în felul în care hărţile divizionale analizează până la cea mai subtilă nuanţă, până la cel din urmă strat rezonanţele în contul cărora ne naştem şi atragem evenimente şi oameni în existenţele noastre terestre.

SURYA – SOARELE

Importanţă

SURYA nu este un zeu obişnuit, ci un mare zeu – MAHADEVA – care aparţine celor 5 divinităţi venerate de către hinduşi: GANESHA, SURYA, SHAKTI, VISHNU şi SHIVA. Cultul său este răspândit pe tot teritoriul Indiei şi, de fapt, pe întreaga suprafaţă a planetei, deoarece, oriunde a înflorit o civilizaţie spirituală autentică, acolo a înflorit şi un cult solar de excepţie, Soarele fiind perceput atât ca sursă directă de viaţă în lumea materială, cât şi ca simbol al Divinităţii Absolute.

El este centrul Universului, proiecţia în Manifestare a Inimii Divine a lui DUMNEZEU, Suveranul suprem al Roţii energiilor zodiacale. Asemeni lui, regele, preşedintele, primul ministru sau orice alt demnitar care are la modul real puterea politică este pivotul central al sistemului politic de guvernare. În mod similar într-o familie, într-un domeniu profesional şi într-un grup spiritual de amploare. În toate acestea, pe baza principiului corespondenţelor, Soarele indică „sufletul” acelui grup, esenţa lui, factorul principal care polarizează în jurul său viaţa, căldura, ţinta directă a energiilor declanşate acolo. El este originea, baza, suportul, centrul, responsabilul şi conducătorul, ghidul.

RIG VEDA (8-33) spune: „prin intermediul Soarelui, acţionând ca o uriaşă piatră preţioasă de o strălucire extraordinară, şi mişcându-se circular, şi creând toate necesităţile, se susţine Pământul în poziţia sa din toate părţile şi nu-şi încalcă legea mişcării cereşti”. Este o referire cât se poate de poetică la o realitate astronomică evidentă, şi anume, legea gravitaţiei care păstrează corpurile cereşti în jurul centrului lor. Deci Soarele este sufletul, axul şi suportul central a tot ceea ce există în preajma sa şi în sfera sa de influenţă.

Simbol

Geometric, Soarele este reprezentat printr-un cerc cu un punct central. Punctul reprezintă sursa/originea energiei primordiale din care provine fiecare formă de manifestare, iar cercul reprezintă planul Manifestării. Atunci când apar un centru şi un cerc exterior, este postulată relaţia dintre universul manifest şi cauza lui primordială. Acest simbol sugerează întreaga natură universală a Soarelui. Tot ceea ce există în Manifestare este rezultatul radiaţiei solare iar Soarele include în sine fiecare aspect al ei şi îl hrăneşte.

Dintre cele 108 nume date Soarelui, denumirile cele mai importante sunt:
- TAMISHRAHAN – distrugătorul întunericului, Cel Ce dizolvă iluzia
- LOKA CHAKSHU – Ochiul Lumii
- BHASKARA – creatorul strălucirii, al reflexiei sau dorinţei
- KARMA-SAKSHI – martorul faptelor bune ale oamenilor
- GRAHA RAJA – regele planetelor
- SAHASRA-KIRAN – Cel Ce are o mie de raze de lumină
- MARTANDA – fiul avortat/fiul unui embrion mort
- SURYA – Soarele, sau numărul 12 derivat din cele 12 forme/niveluri ale Cerului.

Fiecare nume indică o trăsătură semnificativă a planetei. Trăsătura lor comună este asocierea Soarelui cu razele de lumină. Dar lumina în sine se referă la natura esenţială, la esenţa sau la sufletul a tot ceea ce există. În absenţa Luminii totul este mort. Când radiaţia sa, când energia sa dătătoare de viaţă se retrage, Universul intră în disoluţie.

Mitologie

Unul dintre cele mai interesante şi misterioase nume este MARTANDA, sau fiul embrionului mort. PURANA-ele povestesc că ADITI, mama zeilor, a rămas însărcinată cu 8 ADITYA-s, dar ea a păstrat doar 7 şi l-a lepădat pe al 8-lea, pe care l-a crezut mort. Deoarece Soarele nostru s-a născut din acest ou presupus a fi mort, el este numit MARTANDA. Ceilalţi ADITYA-s au devenit zeităţile supuse lui.

Divinităţile timpurii cărora li s-a cerut să-şi asume responsabilitatea creării Universului au refuzat să facă asta, deoarece trebuiau să coboare în Manifestare şi să renunţe la împărăţia eternă. Refuzul celor 7 fii ai lui ADITI de a crea lumea reprezintă aceste forţe înalte care nu au vrut să se implice în procesul Creaţiei Materiale.

Al 8-lea embrion din care s-a născut Soarele a apărut la început „ca un embrion mort”. Se pare însă că el i-a conţinut pe YAMA (zeul morţii), pe VISHNU (menţinătorul vieţii), pe MAYA (iluzia creatoare, dar totodată şi vălul ignoranţei), şi pe KAMADEVA (zeul iubirii). Astfel, acest embrion cu expresia lui complexă de mişcare a vieţii nu putea fi considerat mort. Deoarece roata Creaţiei se pune în mişcare numai când, deopotrivă, viaţa si moartea participă în mod egal la acest proces, Mama Universală ADITI s-a consultat cu MARTANDA (sau Soarele), ca el să preia funcţia ideaţiei cosmice. Dând curs voinţei mamei sale, SURYA a creat ziua şi noaptea ca simboluri ale vieţii şi ale morţii.

Oul este simbolul vieţii potenţiale. Soarele, în calitate de creator al vieţii şi al morţii, este în mod necesar Începutul şi Sfârşitul, ALPHA şi OMEGA. Funcţia primară a Soarelui este, aşadar, să exteriorizeze ceea ce conţine. Soarele este, de aceea, UNUL în propria sa natură eternă, SADAIKARUPA, Sinele imuabil şi fără de schimbare, în vreme ce în Manifestare el este numit EKANEKA-RUPA, Unul care devine Mai mulţi, Cel Ce Se multiplică.

În procesul său de coborâre în planurile din ce în ce mai joase ale Manifestării, Soarele primeşte diferite nume care indică nivelul său de expresie:
- MAHAPURUSHA/PARATMAN – Spiritul/Sinele Suprem Nemuritor Atman
- ATMA/PURVAJA – Spiritul viu al Naturii
- INDRYATMAN/HRISHIKESHA – Sufletul intelectual
- BHUTATMAN – Sufletul vieţii
- KSHETRAJNA – Sufletul/spiritual întrupat în Materie

SURYA este fiul lui KASHYAPA şi ADITI. KASHYAPA s-a căsătorit şi cu ADITI, şi cu 12 dintre cele 60 de fiice ale lui DAKSHA. El a creat cu ADITI cei 12 ADITYA-şi şi cu DITI (una dintre celelalte soţii), DITYA-şii sau demonii. SURYA, Soarele nostru, a fost al 8-lea ADITYA, născut din ADITI şi KASHYAPA.

Soarele s-a căsătorit cu fata constructorului celest VISHWAKARMA, numită TWASHTRI su SANJA, dar radiaţia sa era îi era fetei insuportabilă. VISHWAKARMA a tăiat energia radiantă solară în câteva părţi din care a făcut tridentul lui SHIVA, discul lui VISHNU, sceptrul lui KUBERA, fulgerul lui INDRA, toiagul lui YAMA şi lancea lui SKANDA, toate fiind arme invincibile. Vrând să-şi viziteze părinţii, TWASHTRI şi-a lăsat umbra, numită CHHAYA, să aibă grijă de SURYA şi a plecat. Soarele s-a îndrăgostit nebuneşte de CHHAYA şi, împreună cu ea, l-a făcut pe Saturn. Mai târziu, când TWASHTRI s-a întors la soţul ei, ea a rămas îngrozită de legătura cu propria sa umbră şi i-a părăsit, umblând prin lume sub forma unei iepe. Realizând ce greşeală a făcut, Soarele a urmat-o luând forma unui cal şi, fuzionând amoros cu ea, ei i-au creat astfel pe cei doi ASHWINI, doctorii celeşti.

Alegorie

Soarele sau SURYA este reprezentat într-un car cu o singură roată, la care sunt înhămaţi 7 cai, dintre care unul este iapă. Alteori, carul este tras de un singur cal, dar care are 7 capete. Ei sunt numiţi după cele 7 culori ale spectrului: oranj (ROCHIKA), violet (MOCHIKA), alb (SHUKLA), galben (PITA), roşu (RAKTA), verde (NILA), albastru (INDRANILA). Roata este forma vizibilă a anului. Ea are 5 spiţe (cele 5 Elemente), iar carul are trei învelişuri, reprezentând natura triplă a fiinţei umane: fizică, emoţională şi mentală. Totodată ele indică însă şi cele trei atribute primare ale Naturii: RAJAS (activitatea), TAMAS (inerţia) şi SATTVA (armonia). Roata are 8 învelişuri, simbolizând cei 8 VASUS sau zei ai luminii care ghidează evoluţia Universului. Marele NAGA sau şarpele sacru (NAGA-DEVA, simbolul înţelepciunii) înconjoară roata.

SURYA, numele cel mai important pentru Soare, provine din rădăcina cuvântelor „SUR”, „SWAR” şi „SURA”. „SUR” înseamnă Soare, zeu, om învăţat şi, numeric, reprezintă numărul 33. „SWAR” reprezintă galaxia sau Calea Lactee şi înseamnă sunet, voce, notă muzicală, scară, ton sau acord, şi, numeric, indică numărul 7. „SURA” este asociat cu curajul, valoarea şi autoritatea.

Soarele este întruchiparea vizibilă a Absolutului invizibil şi subiectiv, Voinţa Celui Nemanifestat. Creaţia şi disoluţia Universului provin din respiraţia şi inspiraţia sa. Forţa vieţii energizând Manifestarea este personificată sub forma lui AGNI, zeul Focului. Indiferent pe care dintre ei îi considerăm drept sursa de bază a energiei – SURYA sau AGNI – ambii sunt descrişi ca acţionând în ritmul emanaţiei cosmice. Soarele călătoreşte într-un car tras de 7 cai, în vreme ce AGNI se ridică în 7 flăcări. MUNDAKA UPANISHAD numeşte aceste şapte flăcări astfel: KALI (negru), KARALI (ruginiu, „fieros”), MANOJAVA (viteza minţii/mintea grăbită/iute), SULOHITA (roşul profund/intens), SUDHUMRAVARNA (culoarea fumului), SPHULINGINI (scânteierea), VISVARUCHI (albul strălucitor). Accentuând emanaţia septenară, ea arată în mod suplimentar că „din El, de asemenea, din capul Său, se nasc cele 7 simţuri, care sunt cele 7 flăcări sau cele 7 puteri de cunoaştere, cele 7 obiecte, cele 7 cunoaşteri, care acţionează în întreaga Manifestare prin aceste canale înşeptite”. Fiecare dintre aceste 7 canale sunt clasificate şi caracterizate într-un mod distinct. Ele permit marilor yoghini să practice meditaţia şi să-şi respecte austerităţile asumate în conformitate cu vibraţiile razei lor specifice.

Aşadar, Soarele este baza originii, a menţinerii şi a disoluţiei Manifestării. El este unitatea în trinitate. Este cel mai vechi, este cauza primordială a Manifestării, zeitatea care o hrăneşte şi în care ea în final se resoarbe.

Astrologie

Soarele este considerat sufletul omului cosmic PURUSHA, al cărui corp este alcătuit din cele 12 energii zodiacale conmplet trezite. În analogie cu ele, Soarele manifestă 12 cuante energetice specifice, care sunt, totodată, simbolul celor 12 petale ale lui ANAHATA CHAKRA, menţionate în MAHANIRVANA TANTRA:
- TAPINI – Cea care conţine căldură
- TAAPINI – Cea care emană căldură
- DHUUMRAA – Cea fumurie
- MARICHI – Cea care produce raze
- JVAALINI – Cea care arde
- RUCHI – Cea care străluceşte
- SUDHUMRA – Cea roşu-purpurie
- BHOGADA – Cea care dăruieşte bucurie
- VISHVA – Cea universală
- BODHINI – Cea care se face cunoscută
- DHARINI – Cea care adună apele
- KSANIA – Cea care manifestă conştiinţa.

Soarele este „inima” și sufletul sistemului planetar, iar planetele – corpul acestui sistem. RIG VEDA menţionează (8-35): „fiind legat de toate cele trei lumi – lumea terestră, corpurile cereşti şi spaţiul cosmic – şi luminând toate cele opt direcţii cardinale terestre cu cele cele şapte mări, strălucitorul Soare, cu razele sale de aur, inspiră pe, şi păstrează în sine bijuteriile inestimabile pentru cel care este în dispoziţie caritabilă.”

Gemele („bijuteriile Soarelui”) sunt pentru „cel care are/se află în dispoziţie caritabilă”, adică pentru cel ce se află într-o rezonanţă deosebită cu Soarele, a cărui natură este total SATTVA-ică, Soarele fiind foarte caritabil şi filantrop. El va transfera calităţile sale celui ce va fi asemeni lui, celui care va fi „în rezonanţă” cu el, în conformitate cu gradul la care Soarele se află în tema natală a acelei persoane.

Referitor la aspectele medicale corespunzătoare lui SURYA, RIG VEDA menţionează (11-51): „O, Soare, slăvitul nostru care te înalţi pe Cer, distruge bolile inimii mele care îmi periclitează viaţa!” Astfel, în astrologie, Soarele şi Semnul pe care îl guvernează reprezintă în corpul uman al 5-lea organ, care este inima. Afectările Soarelui şi ale Semnului zodiacal Leu, precum şi condiţia astrologică pe care o au, indică sau duc inevitabil la probleme ale inimii.
Soarele nu este vizibil doar pentru ochi (trup), ci şi pentru minte, unde el reprezintă educaţia, învăţătura, Lumina cunoaşterii.

Din punct de vedere spiritual, Soarele, într-o temă, indică sufletul şi mult mai mult decât atât, SINELE.
Tot în RIG VEDA citim (13-51): „Răsari, Soare, şi întreaga ta putere arunc-o asupra duşmanului meu, doarece mie nu mi se permite să-mi ucid adversarul!”. Textul se referă la CURAJUL Soarelui, care are puterea de a ucide şi înfrânge duşmani. Astrologic vorbind, când Soarele este puternic în temă (în Casele UPACHAYA), duşmanii omului sunt distruşi, indiferent unde se află în acea temă natală Casa duşmanilor.

Iată un text faimos din RIG VEDA (1-15): „Soarele este ochiul atoatevăzător al corpurilor cereşti, al aerului, al căldurii, al apei. El este prezent (prin influenţa sa) în Cer, pe Pământ şi în Spaţiul cosmic (în spaţiul dintre ele). Când este la zenit (la meridian, în totala sa strălucire), el nu poate fi văzut. El este Sinele, tot ceea ce mişcă sau simte, şi tot ceea ce este inert.” Altfel spus, SURYA este Sinele sau sufletul/ATMA a tot.

În tema natală Soarele indică, totodată, şi cantitatea totală de energie divină care curge prin diferitele niveluri ale fiinţei şi calitatea manifestării ei. De relaţia armoniasă dintre AS şi Soare depinde viaţa nativului şi direcţia în care îl vor conduce urgenţele lui interioare.

Sinteză

SURYA este sau reprezintă:
- ATMA – sufletul lui KALA PURUSHA, sursă continuă de vitalitate şi putere a tot ceea ce există.
- REGELE – puterea politică.
- LUMINA şi, metaforic, lumina cunoaşterii, a învăţăturii.
- Ca început al vârstei mature, Soarele indică vârsta de 50 de ani.
- Reprezintă CUPRUL sau aurul roşu.
- Reprezintă RUBINUL, gema cea mai preţioasă şi emblema regelui planetelor.
- Reprezintă casta KSHATRYA, împreună cu planeta Marte.
- Ca BĂRBAT – Soarele, Jupiter şi Marte sunt planetele „masculine”. Ele influenţează, prin asociere sau aspect, factorii de concepţie.
- PRINCIPIUL FERMITĂŢII – Soarele guvernează Semnul zodiacal Leul, un Semn FIX.
- Scrierile antice spun că Soarele trebuie considerat în legătură cu TATĂL, cu SINELE, cu vitejia şi cu masculinitatea solară, elevată, puterea sănătăţii şi bogăţia.
- Soarele reprezintă, conform sistemului AYURVEDA, PITTA DOSHA; el are puţin păr pe corp fiind o planetă de Foc şi este predominant SATTVA-ic în natura sa.
- Este exaltat în starea de MOKSHA (Gradul de maximă exaltare siderală se calculează scăzând 24 de grade din zodiacul tropical, şi anume, atunci când Soarele se află la 4º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul tropical (occidental – n.n.), el este, de fapt, la 10º în Semnul zodiacal Berbec în zodiacul sideral (vedic)).

În astrologia vedică, Soarele atinge starea sa de maximă exaltare siderală când ocupă gradul 10 în Semnul zodiacal Berbec, grad care aparţine asterismului (NAKSHATRA-ei) ASHWINI. Acest asterism ocupă porțiunea de zodiac dintre 1º şi 13º20’ Berbec şi este guvernat de către KETU (Nodul Sud al Lunii), semnificatorul stării de MOKSHA. Semnul zodiacal Berbec este guvernat de către Marte, cel ce indică circumstanţele „pline de păcate”. Atunci când Soarele se află în starea de MOKSHA, el nu este afectat de către atmosfera păcătoasă şi ispititoare a lui Marte cel greşitor. El este aici în condiţia sa de maximă exaltare siderală, adică în condiţia sa spirituală maximă, oglindind natura pură, divină şi absolută a SINELUI SUPREM ATMAN cu care, de altfel, se şi identifică. Aici Soarele este „testat” de către Marte „cel păcătos” (cel care ne „provoacă” spre a ne purifica şi a ne exorciza de tot răul din noi). Practic, SURYA are de ales dacă să se mnaifeste egotic, orgolios şi trufaş, sau dacă, dimpotrivă, se lasă inundat de Divinitatea pe care o reprezintă în acest plan al Manifestării, spre a ne infuza cu starea de spiritualitate totală, plenară, ce ne conduce către desăvârşirea spirituală ultimă.

 


 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga