Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
VASTU SHASTRA – Ştiinţa iniţiatică sacră a arhitecturii (2)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Citiţi aici prima parte a acestui articol


Găsirea practică, pe teren, a direcţiilor cardinale 
 

În vechime, în India era folosită o metodă numită SHANKUSTAMBHANA pentru găsirea direcţiei Nord-Sud. SHANKU înseamnă băţ (gnomon), iar STAMBHANA înseamnă a fixa, a potrivi. SHANKU este o baghetă din fildeş, lemn de santal sau alt lemn de esenţă tare, de lungime 5 cm, cu diametrul de 19 mm la vârf şi 6mm la bază.
Gnomonul era fixat în pământ, în centrul unui Cerc cu diametrul de două ori înălţimea lui, trasat în teren cu ajutorul unei simple sfori!
Centrul Cercului (figurat de noi cu negru), în care se află gnomonul fixat vertical, trebuie să se suprapună cu ombilicul (NABHI-ul) lui VASTU PURUSHA şi totodată cu centrul locului ales pentru casă.
La răsăritul şi la apusul Soarelui sau la două intervale egale înainte şi după prânz, umbra gnomonului atinge Cercul figurat de noi cu linie neagră în două puncte, care indică Estul şi Vestul. Se trasează apoi două Cercuri mai mari (numerotate 1 şi 2 şi figurate de noi cu linie roşie continuă), care au centrele în precedentele puncte corespunzătoare Estului şi Vestului. Intersecţiile acestor două Cercuri, numite „capul şi coada peştelui”, dau adevăratele direcţii Nord şi Sud. Direcţiile intermediare sunt localizate în mod analog, trasând încă două Cercuri (numerotate cu 3 şi 4 şi figurate de noi cu linie punctată roşie), iar de această dată punctele de intersecţie ale Cercurilor 1 şi 2, corespunzătoare direcţiilor cardinale Nord şi Sud sunt  folosite ca centre ale noilor Cercuri.
Intersecţiile Cercurilor 1 şi 2 cu Cercul 3 dau direcţiile Nord-Vest şi Nord-Est, iar intersecţiile Cercurilor 1 şi 2 cu Cercul 4 indică direcţiile Sud-Vest şi
Sud-Est. Se mai fac unele ajustări, în funcţie de momentul anului şi declinaţia Soarelui.
 

Poziţia intrării în casă

În ceea ce priveşte poziţionarea porţii principale şi a intrării în casă, situaţia ideală, întotdeauna benefică, prezentată de VASTU VIDYA este aceea în care sectorul de Sud-Est este situat la un nivel mai jos decât restul casei, el fiind dotat cu mai multe uşi şi ferestre.
Astfel, o uşă la Est este aducătoare de forţă  şi susţine, prin influenţele subtile pe care le vehiculează, împlinirea dorinţelor ocupantului, iar o uşă la Sud aduce şansă şi fertilitate.
Dacă totuşi casa nu este orientată spre Est sau Sud, trebuie aleasă o altă poziţie pentru intrare. Dacă drumul este la Vest, cea mai bună poziţie pentru poartă este între Vest şi Sud-Vest. Dacă drumul este la Nord, atunci cel mai bun loc pentru intrare este colţul de Nord-Est. Poziţia uşii de la intrare în raport cu poarta sau cu intrarea principală este importantă: de preferinţă, uşa de la intrare a casei sau a apartamentului ar trebui să fie orientată în aceeaşi direcţie ca şi poarta, pentru a obţine beneficiile respectivului punct cardinal. Este recomandată lipsa obstacolelor în faţa porţii (sau măcar un spaţiu minim până la ea, în condiţiile unui oraş aglomerat), pentru că ele obstrucţionează curgerea energiei. De asemenea, trebuie evitată situaţia în  care un drum este orientat ca o săgeată spre proprietate; remediul într-o situaţie inevitabilă este mutarea porţii ceva mai departe de drum sau folosirea unei YANTRA de protecţie. În mod frecvent, în India se cultivă o specie de busuioc (tulsi, Ocimum sanctum) în faţa casei, tradiţia considerându-l o plantă sfântă şi atribuindu-i puterea de a proteja fiinţa împotriva forţelor malefice. Până şi noroiul de la rădăcină este considerat destul de puternic pentru a alunga demonii.

Cărarea care conduce de la poartă la casă trebuie să fie eliberată de orice obstacole, precum tufişuri, pietre mari etc. În cazul în care cărarea este la Sud-Est, ea trebuie să fie mai largă la intrare şi să se îngusteze spre casă. Dacă, în schimb, cărarea este situată la Nord-Est, ea va trebui să facă meandre până la uşa de la intrare şi să aibă peste tot aceeaşi lăţime.
 

Uşa de la intrare este asociată cu gura lui PURUSHA. Deoarece gura este cel mai mare orificiu al trupului uman, prin analogie, uşa de la intrare trebuie să fie cea mai mare din întreaga casă. Ideal este ca ea să fie orientată spre Sud sau spre Est şi să fie precedată de câteva scări. Uşa nu va fi sub nicio formă plasată în mijlocul peretelui, ci mai mult spre colţul de Sud-Est. Dacă totuşi uşa este la Nord sau la Vest, este mai bine să fie la nivelul solului. Uşile a două apartamente nu trebuie să fie direct opuse, căci curentul energetic subtil care se declanşează favorizează confruntarea între vecini. În acelaşi mod, nici uşile a două camere nu trebuie să fie situate în opoziţie.

Despre proporţiile elementelor casei

În ce priveşte despre proporţiile uşii de la intrare, se consideră că în cazul unei uşi de înălţime egală cu lăţimea, ea aduce vibraţia păcii. Dacă înălţimea este de 1,25 = 5/4 ori lăţimea, conferă putere şi aduce prosperitate; dacă înălţimea este 1,5 = 3/2 ori lăţimea, aduce bucurie; dacă înălţimea este de două ori lăţimea (raport 2/1), ea este minunată din toate punctele de vedere. În conformitate cu recomandările din VASTU SHASTRA, uşa trebuie să fie construită din materiale de bună calitate, preferabil lemn, nu metal, căci acesta din urmă aduce o influenţă saturniană, limitatoare şi apăsătoare. Se consideră că este bine ca numărul uşilor din casă să fie par.
Proporţia este cunoscută ca MANA în VASTU şi este unul dintre principiile fundamentale ale arhitecturii: „Când casa este construită respectând în mod strict măsura şi proporţiile, ea devine sălaşul zeilor.” („MAYAMATA”) Simetria şi proporţia sunt considerate esenţiale pentru eleganţa şi frumuseţea unei clădiri, iar aplicarea lor corectă va atrage şi va face să iradieze o atmosferă pozitivă. Totul începe de la dimensiunile şi forma terenului ales pentru construcţie. Forma ideală a acestuia este cea pătrată sau dreptunghiulară, cu toate colţurile la unghiuri de 90 de grade. În cazul unui teren dreptunghiular, cea mai bună proporţie este dată de Raportul de Aur între lungime şi lăţime, dar este bună de exemplu şi proporţia 2:1 sau 3:2, corespunzătoare raportului a doi termeni consecutivi din şirul lui Fibonacci, care tinde, după cum ştim, la Numărul de Aur.
Înălţimea pereţilor exteriori trebuie să fie 4/3 din înălţimea uşii de la intrare.
Pereţii la Nord şi la Vest trebuie să fie, după prescripţiile scrierilor tradiţionale de arhitectură indiană, cu 30cm mai înalţi şi ceva mai groşi decât la Sud şi la Est.

Planifcarea unei case în conformitate cu  ştiinţa arhitecturii sacre

Ştiinţa tradiţională a arhitecturii sacre (VASTU VIDYA) a prescris împărţirea casei şi funcţiile corespunzătoare ale fiecărei camere în conformitate cu rotaţia Pământului şi cu poziţia Soarelui pe parcursul  zilei. Înţelepţii din vechime considerau că fiinţa umană este predispusă spre anumite activităţi, depinzând de momentul zilei, astfel că au gândit şi proiectat diferitele părţi ale casei în armonie cu mişcarea Soarelui şi cu ciclul uman diurn. Cele 24 de ore au fost împărţite la 8, numărul direcţiilor cardinale şi intercardinale. Natura fiecărei activităţi reflectă calităţile geomagnetice şi funcţionale ale direcţiei corespondente, luând în considerare că Soarele răsare la Est, se mişcă spre Sud şi apune la Vest, luminând şi dinamizând astfel diferitele zone ale casei. Orientarea necorespunzătoare a locuinţelor produce astfel un dezacord cu desfăşurarea firească a direcţiilor şi a energiilor, care provoacă apoi, în timp, perturbări şi predispoziţii nefavorabile în sfera activităţii şi sănătăţii umane.

Perioada între ora 3 şi 6 dimineaţa, imediat înaintea răsăritului, este numită BRAHMA MUHURTA. Soarele este situat în acest interval în partea Sud-Estică a casei. Aceste ore liniştite sunt ideale pentru practica yoga, meditaţie şi studiu.
În perioada dintre 6 şi 9 dimineaţa, Soarele se află în partea estică a casei, ceea ce permite absorbţia razelor benefice ultra-violete. Acesta este momentul favorabil pentru baie şi pregătitor pentru întreaga zi, astfel că direcţia Est este foarte bună pentru localizarea camerei de baie (fără WC). Perioada dintre 9 şi 12 este cunoscută sub numele de SURYA BHAGAVAN, când ziua începe propriu-zis şi începe să ne fie foame. În acest interval, Soarele se află în partea de Nord-Est a casei, localizarea cea mai favorabilă pentru bucătărie, care poate primi lumina şi căldura cea mai puternică din cursul zilei de la Soare, ceea ce permite menţinerea ei uscată şi igienică, în ciuda apei şi a aburilor, prezente din belşug.

Acesta este, de asemenea, momentul cel mai bun pentru pregătirea hranei. Între 12 şi 15, perioadă numită VISHRANTI, este timpul pentru odihnă. Soarele este acum localizat în partea de Nord, locul ideal pentru un dormitor.
Între 15 şi 18 este perioada favorabilă pentru studiu şi lucru. Soarele se află acum în partea de Nord-Vest a casei, locul ideal pentru o bibliotecă sau un birou.
Între 18 şi 21, Soarele se află în partea de Vest a casei; acest interval este potrivit pentru masă, citit sau şezut. Vestul este cea mai bună localizare pentru sufragerie şi camera de zi.
În mod tradiţional, Nord-Vestul era locul unde se ridica staulul pentru vaci.
Intervalul dintre 21 şi 12 era cel destinat îngrijirii animalelor. Practicienii moderni ai ştiinţei Vastu Vidya recomandă Nord-Vestul ca un loc bun pentru un alt dormitor.
Perioada dintre 12 şi 3, când Soarele este în sectorul sudic, este timpul întunericului şi al tainelor. Sudul este locul care oferă cea mai bună protecţie pentru comori şi valori, care pot fi ascunse aici.
 

Iată cum descrie un străvechi text VASTU împărţirea ideală a casei: „Baia trebuie să fie la Est, Nord-Estul este locul pentru bucătărie, Nordul este pentru dormitor, Nord-Vestul pentru garderobă sau toaletă, Sud-Vestul pentru staulul vitelor. Tezaurul va fi plasat la Sud, iar camera de rugăciune la Sud-Est”.

 
 
VASTU afirmă că atunci când clădirile şi formele geometrice reflectă analogic principiile şi forţele cosmice, ele devin parte integrantă a Universului, vibrând în armonie cu el, ceea ce are un efect direct şi benefic asupra locuitorilor. Ştiinţa arhitecturii tradiţionale deţine cheia secretă, chiar dacă încă neexplicată pe deplin în mod ştiinţific, de reacordare şi realiniere a ambientului uman la legile Cosmosului, ţinând seama de energia văzută şi nevăzută a Soarelui şi a Lunii, de mişcarea corpurilor celeste, de direcţiile Spaţiului, de cele trei GUNA-uri, de proporţii, de câmpul magnetic al Pământului şi de gravitaţie. Am putea spune că, deşi această ştiinţă are o vechime de cel puţin 5.000 de ani, ea oferă o abordare cât se poate de modernă, holistă asupra proiectării şi construcţiei caselor, care ar putea revoluţiona, în viitorul apropiat, lumea în care trăim.


Articol preluat din Caietul Taberei Spirituale Yoghine de Vacanţă Costineşti 2011 (adaptare după lucrarea Numărul de aur – Misterele dezvăluite ale numărului cel tainic al Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari de profesor yoga Gregorian Bivolaru).
 

yogaesoteric
8 decembrie 2011






Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga