Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
De la bioetică la auto-etică prin medicinile naturale (II)


Medicinile naturale străvechi, un posibil răspuns la crizele biomedicale moderne?


de Alina Antonia
 
Motto: „Cunoaşte adevărul şi el te va elibera

Citiţi aici prima parte a acestui articol

Medicinile bazate pe terapiile naturale câştigă din nou teren în societatea modernă, suscitând totuşi multe reacţii controversate, care pot merge de la scepticism până la adeziuni entuziaste. Dar ce sunt medicinile naturale? Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ele reprezintă „practicile, metodele, cunoştinţele şi credinţele în materie de sănătate care implică folosirea în scopuri medicale a plantelor, a unor componente cu provenienţă animală, a mineralelor, a terapiilor spirituale, a tehnicilor şi exerciţiilor manuale – separate sau în asociere – pentru îngrijrea, diagnosticarea,  prevenirea bolilor sau pentru păstrarea sănătăţii”.
 
Pe 29 mai 1990, Parlamentul european a votat Rezoluţia A4-0075/97, Rezoluţia asupra statutului medicinilor non convenţionale, prin care se cerea Comisiei Europene, să se angajeze într-un proces de recunoaştere a acestora. Ea precizează că Uniunea Europeană prevede o importantă sumă de bani destinată cercetărilor asupra eficacităţii altor metode terapeutice: chiropraxia, osteopatia, acupunctura, medicina chineză, medicina antropozofică, fitoterapia etc. Este nerealist, precizează această rezoluţie, să se ignore starea de fapt în care o importantă parte a populaţiei Statelor membre ale Uniunii Europene recurge la anumite medicini şi terapii non-convenţionale. Ea face de asemenea referire la libertatea de alegere a terapiilor de vindecare şi la dreptul  pacientului la informare asupra inocuităţii, eficacităţii şi a eventualelor riscuri ale acestor metode medicale, ca de exemplu riscul unor practici ilicite şi periculoase.

În 2003 OMS a construit prima strategie cu privire la medicina tradiţională. Conform datelor acesteia, 25 % dintre medicamentele moderne sunt preparate pe bază de plante, utilizate mai întâi în mod tradiţional. Acupunctura şi-a demonstrat eficacitatea în calmarea durerilor postoperatorii, în cazul greţurilor din timpul sarcinii sau al greţurilor şi vărsăturilor asociate chimioterapiei, a durerilor dentare etc. În China, planta medicinală Artemisa annua s-a dovedit a fi eficace contra paludismului rezistent, astfel că utilizarea ei ar putea permite evitarea a aproximativ un milion de decese anual, în special la copii. În Africa de Sud, în Consiliul Medical de Cercetări, se realizează cercetări asupra plantei Sutherlandia Mycrophylla, pentru tratamentul contra SIDA, datorită acţiunii sale tonice, energizante, care face să crească apetitul şi masa corporală a bolnavilor atinşi de acest sindrom. Există de asemenea studii care arată că yoga poate reduce atacurile de astm, iar tehnicile de tai-chi, frica de cădere la persoanele în vârstă etc. Ebrahim Samba, director regional al OMS pentru Africa, afirmă că în jur de 80 % din populaţia africană foloseşte terapiile tradiţionale, motiv pentru care politicile de sănătate în această regiune vor fi orientate către protecţia patrimoniului şi conservarea cunoştinţelor medicale tradiţionale.

Politicile mondiale pe probleme de sănătate iau deci în considerare faptul că în ţările în curs de dezvoltare rezervele medicinilor tradiţionale sau non-convenţionale, sigure şi eficiente, ar putea deveni un instrument care să favorizeze accesul majorităţii populaţiei la sistemul de sănătate şi îngrijiri medicale. În prezent, medicina tradiţională a fost complet integrată în sistemele de sănătate din China, Coreea de Sud şi Vietnam. Ţările europene nu au ajuns încă să colecteze şi să standardizeze un număr suficient de fapte care să ducă la formularea unei politici clare asupra medicinilor tradiţionale şi complementare, chiar dacă ele sunt totuşi practicate pe scară largă.

Prezenţa din ce în ce mai vizibilă şi posibilul impact al medicinilor non-convenţionale în viaţa socială modernă constituie o provocare şi pentru politicile de educaţie şi de mediatizare a informaţiei. Un grup de cercetători de la spitalul canadian NW Calgary a urmărit să identifice aspectele referitoare la posibila implementare a medicinilor non-convenţionale în sistemele de educaţie occidentale. Astfel, suntem informaţi că din 1998 studiile au arătat că 81 % dintre şcolile medicale canadiene  au introdus în planurile lor de învăţământ medicinile complementare, dar nu într-o manieră formalizată, deoarece este necesar să se cunoască mai multe informaţii vis-à-vis de conţinutul acestor medicini şi asupra metodei de predare a lor în universităţi. Medicinile complementare preocupă deja gândirea unei bune părţi a medicilor alopaţi, ca bază pentru o viziune integratoare a îngrijirilor medicale ale viitorului. Cercetătorul Verhoef şi echipa sa propun utilizarea „campionilor” medicinilor alternative şi complementare ca profesori pentru aceste discipline. Însă o opinie critică face observaţia că ei nu trebuie să piardă din vedere faptul că un lucru poate fi cunoscut doar atunci când i se acordă încredere. De aceea este subliniată necesitatea ca, în vederea unei comunicări eficiente, medicii să înţeleagă şi să fie sensibili la modul în care pacientul îşi reprezintă boala, la convingerile religioase şi la specificul cultural căruia pacientul îi aparţine prin tradiţie. De asemenea, medicii ar trebui să ştie că pacienţii lor ar putea avea credinţe speciale referitoare la vindecare, dar care se situează în domeniul a „ceva plauzibil dar neverificabil şi ireal”.

Numeroase convenţii internaţionale cu privire la drepturile omului sau la sănătatea publică pun accentul pe libertatea şi pe dreptul pacientului de a-şi alege metodele de tratament prin care doresc să-şi vindece bolile. Dezbateri ca cele evocate mai sus, ca de altfel însăşi strategia OMS referitoare la medicinile tradiţionale şi complementare, arată totuşi că în prezent sistemele de sănătate, de educaţie şi de mediatizare a informaţiei nu sunt încă proporţionate în raport cu cererea, dacă le comparăm cu sistemele convenţionale de îngrijiri medicale. În aceste condiţii mai putem încă afirma că ne aflăm în situaţia unei adevărate alegeri a metodelor de tratament şi îngrijiri medicale de către pacient?

Alături de aceste aspecte, în anumite ţări guvernele se lasă greu convinse de legitimitatea practicilor medicale non-convenţionale. De unde vine îngrijorarea? De la industria farmaceutică alopată şi de la industriile tehnologiilor medicale care-şi văd ameninţat monopolul asupra pieţei, sau dinspre domeniul protecţiei pacientului în faţa pericolelor reale şi potenţiale ale unor practici iresponsabile şi ilicite? Chestiunea devine încă şi mai pasionantă atunci când vine vorba de dimensiunile mistice, magice, religioase, spirituale ale vindecării prin aceste metode. Atunci, faptul de a măsura aceste fenomene pentru a le circumscrie unui text de lege care le reglementează devine şi mai problematic.
 
(va urma)

 

Bibliografie selectivă:

1. ADAM Philippe et HERZLICH Claudine, Sociologie de la maladie et de la médecine, Armand Colin, 2004
2. BEAUCHAMP T. et CHILDRESS J., Principles of Biomedical Ethics, Oxford University Press, 2e edition, 1983
3. LE BRETON David, Sociologie du corps, PUF, Paris, 1992
4. DUFRESNE Jacques, DUMONT Fernrd, MARTIN Yves (dir.), Traité d’anthropologie médicale. L’institution de la santé et de la maladie, PU Québec, PU Lyon, 1985
5. KEMP Peter, Four Ethical Principles in Biolaw, Bioethics and Biolaw vol. II, Rhodes International Science and Arts Publishers, Copenhague 2000, p.11-22
6. MORIN Edgar, La méthode : 6. Ethique, Seuil, 2004
7. OPPEL Lloyd et alii, Introducing Medical students to CAM, in “Canadian Family Physician”, vol. 50: November, 2004
8. SCHMITZ Olivier, Les médecines en parallele. Multiplicité des recours aux soin en Occident, ed. Karthala,2006
9. VERHOEF Marja et alii, Complementary and alternative medecine in undergratuate medical education. Associate dean’s perspectives, in “Canadian Family Physician”, vol. 50: November, 2004
10. ZANER Richard M. Integrity and Vulnerability in clinical medecine : the dialectic of appeal and response, in Bioethics and Biolaw, II: integrity and Vulnerability

 
 
Citiți aici partea a treia a acestui articol


yogaesoteric
12 decembrie 2011

 

 


Articole publicate recent

> 22 IunieNetanyahu vs Soros: Premierul israelian îl acuză pe magnatul american că a încercat să contracareze planul de deportare a migranților din Israel

> 22 IunieBancuri stenice pentru cei plini de umor

> 20 IunieFemeia în orizontul de destin al civilizației arabe

> 19 IunieRomânia întoarce spatele Uniunii Europene

> 18 IunieVictoria însângerată din decembrie ʼ89

> 17 IunieViktor Orban amenință să închidă ONG-urile care îi ajută pe solicitanții de azil în Ungaria

> 17 IunieRomânia moare, la propriu. Sporul negativ al populației s-a accentuat: În 2017 numărul deceselor a crescut iar numărul nou-născuților a scăzut

> 15 IunieGelu Vișan: Statul paralel și maimuțoiul Iohannis

> 14 IunieFost deputat al Dumei de Stat a Rusiei: Putin a ordonat personal anexarea Crimeei

> 13 IunieReplică la ipocrizia fenomenului #metoo. #120db, mișcarea «fiicelor Europei» contra violențelor comise de migranți și a deschiderii granițelor

> 13 IunieUn preot român din America acuză DNA că a devenit organizație teroristă

> 13 IunieSindromul dependenței de ecran sensibil: efectele adicției față de «a petrece timp în fața unui ecran sensibil»

> 12 IunieUltima vânzare a Vaticanului: China ar fi cel mai bun exemplu de doctrină socială a Bisericii

> 11 IunieEmmanuel Macron pregătește reorganizarea islamului din Franța. Reacția unui lider musulman: NU vă amestecați în religia noastră!

> 11 IunieSorin Ovidiu Vântu acuză Occidentul și SUA că au acaparat România

> 9 IunieDe unde vine si cine finanțează noul comunism cultural?

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga