Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Astrologie >Articole >
Solstiţiul de iarnă şi nopţile sfinte şi sacre care îl încadrează: noaptea Gnomilor şi noaptea lui Shiva
– 22.12.2011, 07h30 (+2h00GMT –
 
de astrolog Rodica Purniche
 
 
Noaptea cea mai lungă a anului este noaptea solstiţiului de iarnă. Ea este sărbătorită în mod tainic şi magic de către toate spiritele Naturii şi în special de către gnomi, spiritele asociate lui Prithivi Tattva (Elementul Pământ). Gnomii sunt cei care au grijă de seminţele îngropate adânc pregătindu-le pentru primăvară, cei care îngrijesc animalele pădurilor şi câmpiilor, cei care păzesc comorile de orice fel. Îi cunoaştem din poveştile copilăriei şi din basmul „Albă-ca-zăpada şi cei 7 pitici”, dar mulţi dintre noi îi cunosc cu adevărat din relaţia directă cu ei. 
 
Astfel de persoane care au avut acces la lumea gnomilor şi la tainele care le guvernează existenţa sunt olandezii Rien Poortvliet şi Wil Huygen, care au scris mai multe cărţi despre ei, traduse azi în mai multe limbi, dar nu încă şi în limba română. Imaginile care însoţesc articolul de faţă aparţin traducerii în limba italiană. Din aceste cărţi (prima dintre ele intitulată „Secretele Gnomilor”) aflăm că noaptea solstiţiului de iarnă este marea lor noapte, când gnomii deschid cartea sacră şi scriu, într-o singură frază, evenimentul lor cel mai special al anului care tocmai se încheie.
 
În această noapte este bine să scriem pe o hârtie dorinţele, idealurile sau aspiraţiile noastre cele mai înalte pe care dorim sa le realizăm în 2012. Ele vor deveni „harta comorilor”, pe care o vom ţine într-un loc discret sau personal din casă, dar unde s-o putem privi aproape zilnic. Gnomii ne vor vizita în această noapte şi, dacă vor găsi aceste hărţi, vor rămâne tot anul în casă, păzind „comorile” noastre şi având grijă ca ele să se împlinească.

Oare ce „comori” putem descoperi în Cerul foarte bogat al acestui solstiţiu de iarnă, al cărui moment de maxim este cu puţin înainte de răsăritul Soarelui şi care are o încadrare nocturnă atât de deosebită!?
 
1. Prima comoară este Soarele, în condiţia specială a solstiţiului de iarnă, moment în care el atinge distanţa sa maximă sub ecuatorul ceresc şi când intră, totodată, în Semnul zodiacal Capricorn. Intrarea lui în acest Semn amplifică treptat şi apoi stabilizează în noi rezonanţa cu calităţile specifice acestui Semn de expresie a Elementului Pămant, considerat „uşa zeilor”, deoarece zeii intră „bătrâni” pe ea şi ies „tineri”. Este, desigur, metafora care simbolizează schimbarea anilor deoarece, în vechime, anii nu se schimbau la date calendaristice, ci la date astronomice, corelate cu drumul Soarelui pe bolta cerească, iar noaptea solstiţiului de iarnă era celebrată ca An Nou. 
 
Totodată, această „uşă a zeilor” se referă inclusiv la Natură. Moartea aparentă a Naturii corespunde, de fapt, plenitudinii spirituale: este momentul de început pentru sămânţa îngropată în sol să crească în sine, ca ea să dea rod bun mult mai târziu, în vară; este momentul propice profunzimii care asigură un deplin control de Sine, al antrenamentului sistematic şi răbdător al voinţei, exersată pentru a dobândi un control deplin asupra instinctului şi sensibilităţii maladive. Asemeni seminţei, renaştem lăuntric şi noi odată cu Soarele care, atingând punctul cel mai sudic al cursei sale celeste, începe să urce în Zodiac până când va atinge punctul său cel mai înalt, la solstiţiul de vară. 
 
Ştiind aceasta, înţelegem mai uşor miturile solare şi chiar naşterea Mântuitorului în preajma acestui moment astronomic, precum şi sincretismul dintre credinţele dacilor şi creştinism. Primăvara este momentul re-naşterilor, dar momentul adevăratelor naşteri cosmice şi terestre este cel în care Soarele începe să prindă putere şi căldura lui să învăluie lumea, chemând lent, dar sigur, toate formele de viaţă la Lumină. Iisus, asemeni tuturor predecesorilor lui spirituali din marile tradiţii spirituale autentice ale lumii, se naşte odată cu Soarele, venind din profunzimile cele mai înalte ale Creaţiei, ca semn al biruinţei Luminii asupra Întunericului (care înseamnă, înainte de toate, ignoranţa spirituală). Solstiţiul de iarnă este, deci, o pregătire a întregii Naturi terestre pentru această sărbătoare a inimii noastre şi a Fiinţei Divine.

2. A doua comoară sunt relaţiile planetare benefice, indicatori ai unei perioade de acum solare în totalitate, deoarece de la solstiţiul de iarnă începe să crească predominanţa energetică de polaritate masculină, emisivă, yang, care va atinge momentul ei de maxim la hiatusul solar 7/7 corespondent echinocţiului de primăvară. Această predominanţă amplifică în fiinţa umană dinamismul, spiritul de iniţiativă, de decizie şi de acţiune, caracterul matur, generos, ocrotitor şi puternic conducător. Tot ceea ce începem în următoarele trei luni, până la momentul ocult al hiatusului solar de 7/7 corespondent echinocţiului de primăvară, va avea etape bine definite, se va integra în ordinea clară a acţiunilor pregătite cu maturitate şi conduse direct la „ţintă” într-un mod armonios, plăcut, elevat. Toate aceste calităţi sunt redate de către următoarele relaţii planetare, care alcătuiesc, totodată, mai multe configuraţii, aşa cum am observat încă din luna noiembrie şi aşa cum ele vor fi extrem de prezente şi active încă multe luni de acum încolo:

Careul în T fix-cardinal
alcătuit din opoziţia Saturn-Jupiter şi cuadraturile lui Venus faţă de ambele planete, care activează astfel Semnele zodiacale Balanţă, Vărsător, Taur. „Amestecul” Semnului zodiacal Balanţă în „treburile” Semnelor fixe se datorează lui Saturn, aflat la finalul acestui Semn, care impregnează configuraţia cu un plus de reuşită şi de spiritualitate, făcând ca urgenţele ce vizează transformări şi înnoiri să fie mai plăcute pentru noi şi mai uşor de realizat.
 
 
Cortul, alcătuit din aceeaşi opoziţie Saturn-Jupiter şi sextilele Saturn-Soare, Soare-Neptun, Neptun-Jupiter, planetele implicând în configuraţie Semnele zodiacale Balanţă, Capricorn, Vărsător şi Taur. Cortul reprezintă o energie creatoare care se manifestă cel mai adesea la nivel mental şi intelectual, conferind o extraordinară stăpânire de sine, deschidere de spirit şi capacitate deosebită de comunicare. Până la momentul ocult al hiatusului solar de 7/7 corespondent echinocţiului de primăvară este posibil să avem realizări în domenii precum învăţământ, cercetare, medicină, jurnalism, explorare, beletristică, totul fiind însă puternic impregnat cu energii spirituale, datorită planetelor generatoare de reuşită spirituală ori de câte ori ele sunt împreună, şi anume: Jupiter (Marele învăţător şi ocrotitor), Saturn (factorul moral şi limitator câtă vreme nu au fost eliminate obstacolele sau structurile limitatoare ale ego-ului), Neptun (spiritualitatea în cel mai înalt grad şi cunoaşterea divină), precum şi asteroidul Chiron (conjunct cu Neptun), semnificatorul ghidului spiritual. 
 
 
Nicovala în două variante: una alcătuită din trigonul Lună-Uranus şi sextilul Soare-conjuncţia Neptun/Chiron, şi una alcătuită din trigonul Soare-conjuncţia Jupiter-Lilith şi sextilul Venus-Uranus. Această configuraţie indică şi susţine capacitatea de a depune un efort major în lupta cu orgoliul nostru spiritual, pentru a ne purifica fiinţa şi pentru a ne revela Sinele Nemuritor Atman. Totodată, ea conţine şi în acelaşi timp conferă un mare potenţial de introspecţie analitică şi de focalizare mentală, ajutându-ne să transmutăm toate angoasele şi conflictele interioare în esenţe şi energii eliberatoare ale spiritului din tirania limitărilor egotice.
 
 
 
Prima variantă este chiar foarte dinamică şi puternic mobilizatoare, generând şi şansa sublimărilor spontane şi totale a energiilor negative. A doua variantă vizează mai degrabă evenimentele interioare ale sufletului, extrem de active chiar şi atunci când ele nu transpar în exterior. Prezenţa Soarelui şi a lui Uranus în ambele poate fi considerată, alături de Saturn (implicat în alte configuraţii) energia de bază a solstiţiului de iarnă.
 
3. A treia comoară o reprezintă sextilul dintre Marte şi asteroidul Junon, pe Semnele zodiacale Fecioară-Scorpion, care pare cumva „în afara” întregului spectacol cosmic caracteristic solstiţiului de iarnă. Aceasta este o comoară foarte specială şi, adeseori, atunci când ea este „dublată” de un întreg arsenal astrologic, riscă să fie ignorată sau tratată cu mai puţină atenţie. Absolut întreg complexul energetic alcătuit de cele două corpuri cereşti şi de cele două Semne zodiacale constituie lecţia iubirii profunde, totale (Junon şi Scorpion), care ne poate tranforma (Marte şi Scorpion) printr-un sacrificiu suprem, eroic realizat (Marte şi Fecioara) pentru fiinţa iubită (Junon) pe care, conştient sau nu, o căutăm întreaga viaţă, pentru a ne împlini total şi etern într-un cuplu polar opus, prin intermediul fuziunilor amoroase realizate cu consacrare, transfigurare şi continenţă sexuală perfectă (Scorpion). Nu în ultimul rând, sextilul Marte-Junon atrage atenţia şi asupra puterii (Scorpion) vindecătoare (Fecioară) a iubirii (Junon), atunci când acţionăm cu credinţă şi curaj (Marte în Fecioară).

4. A patra comoară este una simbolică şi ea va putea fi fructificată (sau o vom primi dacă o merităm cu adevărat) abia la vară, ori de câte ori vor trece planetele prin aceste două zone energetice majore ale Zodiacului.
Dacă privim cu atenţie astrograma întocmită pentru momentul de maxim al solstiţiului de iarnă, indiferent pentru ce zonă geografică a planetei o vom realiza, constatăm că toate energiile sferelor subtile de forţă planetară se „condensează” în două puncte, corespunzătoare cuspidelor dintre Semnele zodiacale Capricorn-Vărsător şi Vărsător-Peşti. Le-am putea numi „micile hiatusuri” dintre Semne, dar cărora le corespund, exact pe axă, două „sectoare energetice” zodiacale majore: 
A. Opus micului hiatus dintre Capricorn şi Vărsător este unul dintre cele trei puncte majore cunoscute în astrologia vedică sub numele de Gandantha, aflat la trecerea dintre Rac şi Leu. El are semnificaţia de „nod karmic” sau de „nod spiritual” care, la un moment dat, trebuie rezolvat ca noi să facem saltul dorit, atunci când suntem conştient implicaţi într-un proces sau eveniment evolutiv. Un astfel de punct nodal poate fi cel mai adesea un test spiritual major finalizat fie cu un salt spiritual real, fie cu o... repetenţie spirituală.
B. Opus micului hiatus dintre Vărsător şi Peşti este micul hiatus dintre Leu şi Fecioară, acest al doilea Semn conţinând sectorul energetic mai larg activat la fiecare moment ocult al hiatusului solar de 3/7 din fiecare august, când Soarele se află la 4°17’08” Fecioară. Pe o „suprafaţă zodiacală” de ±5° faţă de poziţia Soarelui (deci de la 29°17’08” Leu până la 9°17’08” Fecioară) influenţele energetice ale acelui moment sunt deosebit de puternice şi constituie adevărate emisii spirituale în spaţiul cosmic, după fiecare meditaţie realizată în spirală cu ocazia acelui moment.
Dispunerea planetelor, aşa cum o vedem acum, la momentul acestui solstiţiu de iarnă, este o pregătire energetică şi spirituală majoră a Cerului pentru acel moment care va avea loc la data de 27.08.2012, 6h44 (+3h00GMT), Costineşti, România.

5. O ultimă şi foarte de preţ comoară spirituală adusă de solstiţiul de iarnă este noaptea care îi va urma, binecuvântată de sărbătoarea spirituală Shiva Ratri (Noaptea lui Shiva). Aşadar, după noaptea gnomilor, urmează noaptea lui Shiva, când toate fiinţele cu aspiraţia sinceră şi profundă de a se desăvârşi spiritual pot fructifica eforturile lor spirituale reale, Îl pot adora frenetic pe Shiva sau se pot abandona Lui într-o dăruire totală, asemeni unei ofrande.
Importanţa acestui aspect este copleşitoare. Pe de o parte, în această noapte a lui Shiva, care urmează după noaptea solstiţiului de iarnă, putem reedita meditaţia în spirală yang (şi toate darurile ei spirituale) care a avut loc în data de 28.08.2011, 00h56’ (+3h00GMT) la Costineşti, România, când momentul de maxim al hiatusului solar de 3/7 a coincis cu momentul de Shiva Ratri. Pe de altă parte, la momentul ocult al hiatusului solar de 7/7 corespondent echinocţiului de primăvară din data de 20.03.2012, 7h15 (+2h00GMT), Bucureşti, România, prima noapte care va urma va fi tot noaptea lui Shiva. 
 
Practic, cele două momente astronomice – solstiţiul de iarnă din decembrie 2011 şi echinocţiul de primăvară din martie 2012 – sunt „reverberaţii” energetice ale momentului ocult al hiatusului solar 3/7 din august 2011, energiile sale spirituale amplificându-se şi totodată prelungindu-se pe durate temporale mult mai mari decât de obicei. Faţă de august 2011, solstiţiul de iarnă este în acelaşi timp şi cel care „transferă” încărcătura energetică a momentului ocult al hiatusului solar 3/7 către momentul ocult al hiatusului solar 7/7 din martie 2012. Privind simbolic toate aceste 3 momente, am putea spune că momentele oculte de hiatus, alături de solstiţiul de iarnă şi echinocţiul din intervalul august 2011 – martie 2012 reprezintă jocul divin dintre Shiva şi Shakti manifestat cu iubire şi la dimensiuni cosmice pentru desăvârşirea noastră spirituală, pentru integrarea noastră în ordinea divină, superioară, a fiinţelor elevate, de Lumină. 
 
Vom încheia interpretarea solstiţiului de iarnă cu un citat amplu din interpretarea pe care profesorul Yoga Gregorian Bivolaru a elaborate-o pentru momentul ocult al hiatusului solar 3/7 din august 2011, care a coincis cu Shiva Ratri:
 
„Expresia „Shiva Ratri“ are, în limba sanscrită, mai multe semnificaţii. Termenul „ratri“ înseamnă, la modul general, „noapte“, el desemnând în primul rând pacea şi întunericul nopţii. Shiva Ratri este deci „Noaptea lui Shiva“ sau, altfel spus, noaptea dedicată lui Shiva, în care ar trebui să ne dăruim cu totul lui Shiva (Dumnezeu în ipostaza Sa de Suprem Ghid spiritual şi de Mântuitor al tuturor făpturilor). 
Etimologic, termenul „ratri“ este derivat din rădăcina verbală „ra“, care înseamnă „a dărui“. De aceea, din punct de vedere ezoteric, se atribuie nopţii (ratri) sensul de dătătoare a păcii extatice şi a beatitudinii nepieritoare, care transcende toate aspectele efemere ale Manifestării. Shiva Ratri mai înseamnă aşadar şi „noaptea revărsării Graţiei Divine“, acesta fiind (şi prin puterea integrării şi a tradiţiei, care se adaugă la influenţele subtile benefice specifice acestei conjuncturi astrale) momentul în care putem simţi cu o mult mai mare uşurinţă decât în mod obişnuit Graţia şi Iubirea infinită a lui Shiva. Shiva Ratri este, prin urmare, pentru orice yoghin, o perioadă deosebit de favorabilă din punct de vedere spiritual.
 
Din punct de vedere astronomic, Shiva Ratri este cea de-a 14-a „zi“ a ciclului lunar, moment în care Luna este aproape cu totul ascunsă (Luna va fi aproape în totalitate ocultată peste încă una sau două zile după Shiva Ratri – mai exact, atunci când se manifestă faza de Lună Nouă). După momentul de Lună Plină, Luna pierde în fiecare zi câte a 16-a parte din strălucirea sa, descrescând constant până în momentul chiar de dinainte de Luna Nouă, când mai manifestă doar a 16-a parte din puterea sa. În astrologia indiană, mintea individuală (manas) este intim asociată cu Luna: Chandra, misterioasa divinitate guvernatoare a Lunii, este totodată şi divinitatea care guvernează mintea (manas). Momentul de Lună Nouă (ca şi cel de Shiva Ratri, care îl precede) pot fi asociate prin urmare cu acea stare a minţii (manas) în care fluctuaţiile şi capriciile ei sunt mult reduse, ele putând fi astfel suspendate cu uşurinţă şi controlate prin disciplină spirituală. Mai precis, s-ar putea spune în această direcţie că momentul cu totul special ce este specific nopţii de Shiva Ratri „pregăteşte“ din punct de vedere ocult momentul hiatusul lunar sau faza de Lună Nouă. În această noapte specială (Shiva Ratri) – care în tema astrală a hiatusului solar din acest an corespunde celei de a 14-a zi lunare (chaturdashi) din chenzina întunecoasă (Krishna Paksha) a lunii august 2011 – toţi aspiranții la desăvârşirea spirituală ar trebui să Îl adore pe Shiva.  
 
(…) În această perioadă de-a dreptul magică a nopții sublime de Shiva Ratri, mintea (manas) este foarte uşor de controlat, iar acest control poate fi realizat atunci cel mai bine prin focalizarea intensă a întregii noastre atenţii asupra gloriei nepieritoare a lui Dumnezeu (Shiva). Aceasta ne va permite să ne transcendem cu mult mai ușor mentalul și să ne expansionăm nesfârşit şi extatic în tainicul univers supramental (de altfel, reamintim aici că însăşi esenţa practicilor yoga care sunt revelate de înţeleptul Patanjali este descrisă ca fiind „controlul sau suprimarea tuturor fluctuaţiilor minţii“). De aceea, noaptea de Shiva Ratri mai este numită adesea în ansamblul tradiţiei spiritualităţii indiene și „sfânta noapte a Transcendenţei Divine.“
 
yogaesoteric
21 decembrie 2011 
 
 
 
 
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga