Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
SHIVA TRIPURANTAKA

SHIVA în ipostaza tainică ce ne arată că el a pătruns, prin puterea enigmatică a zâmbetului său divin, manifestarea distinctă a celor trei lumi
 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
SHIVA TRIPURANTAKA este o ipostază tainică în care SHIVA purifică şi totodată transformă cu iubirea sa divină, nesfârşită toate cele trei lumi: lumea fizică, lumea subtil-astrală şi lumea cauzală. În tradiţia indiană, această ipostază a lui SHIVA mai este numită şi TRIPURARI. În această ipostază tainică, SHIVA este cel care îi distruge pe cei trei demoni (ASURA-şi) foarte puternici, precum şi cetăţile lor ce au fost construite din aur, argint şi fier. În interiorul acestora, fiinţele sunt cu o mare putere înlănţuite de iluzia (MAYA). SHIVA este numit în această ipostază TRIPURARI, pentru că atunci el i-a supus pe cei trei demoni şi a distrus fortăreţele lor iluzorii care se aflau în cele trei lumi. Tocmai de aceea, în această ipostază el este numit TRIPURA SAMHARA. Ca ipostază personificată a lui SHIVA, el este cunoscut în această stare sub numele de TRIPURANTAKMURTI.
 
SHIVA TRIPURANTAKA este totodată o ipostază teribilă a lui SHIVA VIRAMURTI. SHIVA apare aici ca fiind distrugătorul celor trei cetăţi. Cetăţile, sau, altfel spus, fortăreţele, sunt în cazul de faţă simbolul celor trei impurităţi majore ale fiinţei, impurităţi care, în acelaşi timp sunt cauzele principale ale limitării şi înlănţuirii fiinţelor (PASA). Acestea sunt: 1 - egoismul (AHAM), 2 - atât acţiunile rele, cât şi cele neintegrate în armonia divină, împreună cu toate consecinţele lor (KARMA), şi 3 - iluzia (MAYA).

Îndepărtarea completă a acestor impurităţi majore din fiinţă se produce mai ales atunci când SHIVA îşi revarsă graţia sa misterioasă, ce în cazul acestei ipostaze se manifestă sub forma zâmbetului său divin, simultan purificator. Atunci când toate cele trei impurităţi sunt arse instantaneu prin energia enigmatică a iubirii divine copleşitoare ce este manifestată de către SHIVA, mai ales în acea situaţie, în fiinţă rămâne doar starea de beatitudine, care atunci este lipsită de orice impuritate. Fiind astfel purificată, prin graţia misterioasă a lui SHIVA, fiinţa participă în felul acesta extaziată la nesfârşitul dans extatic al lui SHIVA. Scena acestui dans cosmic este acum propria fiinţă a celui care este în felul acesta „săgetat” de iubirea lui SHIVA, care, printre altele, face cu putinţă arderea instantanee a celor trei mari impurităţi înlănţuitoare.

Episodul mitic care descrie manifestarea lui SHIVA în această ipostază este cuprins în poemul KARNAPARVA din Mahabharata.
În vremurile legendare, cu mult timp în urmă, în trecut, a existat o confruntare majoră între forţele tainice ale binelui, care sunt reprezentate de zei (DEVA-şi) şi forţele ascunse ale întunericului, care sunt reprezentate de demoni (ASURA-şi). Datorită orientării lor preponderent rele, demonii (ASURA-şii) au fost în final înfrânţi în această luptă, însă chiar şi după înfrângerea ce a dus la încetarea acţiunilor lor, tendinţele rele care erau ascunse adânc în fiinţa lor, nefiind încă anihilate complet, prin acţiunea zeilor, s-au trezit din nou. Având cel mai puternic trezită sămânţa răului în ei, cei trei fii ai demonului TARAKA au început să fie mistuiţi de dorinţa de a se răzbuna pe zei, pentru umilinţa înfrângerii la care au fost supuşi. Cei trei demoni se numeau: KAMAYAKSHAN, DARUKASHAN şi IDULMARI.
Fiind suficient de vicleni şi abili, ei au realizat că, fără a avea o forţă superioară zeilor, ei nu-i vor putea înfrânge şi supune pe aceştia, pe zei. Ori ei mai ştiau, că această forţă necesară nu o puteau obţine decât cerând-o chiar lui SHIVA. Tocmai de aceea, ei au început să realizeze în mod consecvent o practică riguroasă de adorare a lui SHIVA. Pentru a le răsplăti dăruirea de care au dat dovadă, Supremul SHIVA le-a oferit atunci celor trei demoni, prin intermediul lui BRAHMA, Creatorul Universului, puterea paranormală pe care ei şi-o doreau, şi prin intermediul căreia ei nu puteau fi înfrânţi de nimeni, înafară de situaţia în care cineva putea să-i străpungă pe toţi trei deodată, cu ajutorul unei singure săgeţi. Având atunci această formidabilă înzestrare care le conferea o mare forţă, ei au ridicat apoi trei fortăreţe puternice, câte una în fiecare dintre cele trei părţi ale lumii, şi au început să pună în aplicare planul lor de a conduce lumea după legea lor. Una dintre aceste fortăreţe era făcută numai din aur, şi a fost zidită în universul celest, care desemnează universul cauzal. A doua era numai din argint, şi ea a fost construită în aer, care desemnează, astfel, universul astral. Iar cea de-a  treia a fost realizată numai din fier, şi ea a fost ridicată pe pământ, care desemnează, astfel, universul fizic. Construindu-le în cele trei dimensiuni esenţiale ale Macrocosmosului, cei trei demoni (ASURA-şi) s-au asigurat astfel că nimeni nu ar putea să-i atace pe toţi trei deodată.

Având în felul acesta toate aceste avantaje, cei trei demoni au început să îi atace pe zei şi pe înţelepţi pentru a-i supune. Atunci, fiinţele divine (DEVA-şii) au început să fie din ce în ce mai tulburate de acţiunile rele ale celor trei demoni. Toţi aceştia s-au plâns mai întâi lui BRAHMA, creatorul Universului. BRAHMA le-a spus atunci că nimeni înafară de SHIVA, care cunoştea la perfecţie ştiinţa secretă a eliberării spirituale, şi care totodată era expert în cunoaşterea sistemelor YOGA şi SAMHYA, nu va putea să-i înfrângă pe cei trei ASURA-şi. Atunci zeii l-au rugat pe SHIVA să-i oprească imediat pe cei trei demoni din acţiunile lor distrugătoare. Însăşi SHIVA le-a răspuns zeilor că, atât timp cât acei demoni şi oamenii din cetăţile lor îi vor arăta supunere şi se vor ruga lui în inima lor, el nu-i va distruge. Atunci, marele VISHNU a urmărit să verifice sinceritatea şi tăria credinţei în SHIVA a celor trei demoni, şi a oamenilor din cetăţile lor. VISHNU a luat pentru aceasta înfăţişarea unui sfătuitor. Pentru a le pune la încercare intensitatea credinţei în SHIVA, el le-a sugerat celor trei demoni să se oprească să-l mai adore pe SHIVA şi să continue prin a-şi aduce lor înşişi cât mai multe laude şi preamăriri (AVAVATA). Le-a mai spus, de asemeni, că procedând în felul acesta, ei, demonii, vor putea să-i supună mai uşor pe înţelepţi şi pe zei (DEVA), deoarece oamenii le vor da după aceea numai lor ascultare.

Fiind orbiţi de mândrie şi lăsându-se tentaţi de perspectiva fascinantă de a-şi preamări iluzoria lor mare putere, cei trei demoni au renunţat la adorarea lui SHIVA. În felul acesta, ei au pierdut singura calitate divină pe care încă o mai aveau. Atunci, de îndată ce ei nu i se mai supuneau lui SHIVA, alungându-l astfel din inima lor, SHIVA a decis că este necesar să îi înfrângă.

Fiind copleşiţi de vanitate şi orbiţi de iluzoria lor putere, cei trei demoni au uitat de darul divin care încă îi mai puteau proteja şi pe care îl mai aveau. Ei au venit toţi trei deodată să se lupte cu SHIVA. Atunci zeii s-au gândit că dacă SHIVA se va lupta cu cei trei demoni, care erau foarte puternici, era necesar ca ei să-l sprijine cu puterea lor pe SHIVA în acţiunea sa de anihilare a demonilor. Ei au decis pentru aceasta să-i ofere lui SHIVA un car de luptă care era alcătuit din toate formele necesare, care erau existente în univers. Drept urmare, întregul pământ s-a transformat atunci în carul de luptă a lui SHIVA. BRAHMA a devenit conducătorul carului, VISHNU s-a transformat în săgeată, SOARELE (SURYA) şi LUNA (CHANDRA) în roţi, muntele MERU a devenit arcul, iar şarpele VASUKI s-a transformat în coarda cea întinsă şi plină de forţă a arcului lui SHIVA.

Toţi zeii din ceruri s-au adunat, luând fiecare anumite forme care erau atunci necesare pentru a alcătui carul de luptă a lui SHIVA. Dar zeul focului (AGNI) şi zeul morţii (YAMA) au alcătuit roţile carului, în loc să se transforme în săgeată. Atunci înţeleptul BINAYAKA a spart roata carului şi i-a determinat în felul acesta pe cei doi să se transforme în săgeată. Atunci, atât SOMA, cât şi AGNI au participat şi ei la alcătuirea săgeţii.

În final totul era pregătit, însă, iată că şi zeii deveniseră plini de mândrie la ideea că numai cu ajutorul lor SHIVA se va putea duce să-i distrugă pe cei trei demoni împreună cu fortăreţele lor. Atunci ei l-au rugat pe SHIVA să tragă cu săgeata pregătită de ei asupra celor trei demoni şi asupra fortăreţelor lor, pentru a-i distruge pe toţi cei care se aflau înăuntru. Fiind orbiţi de dorinţa de a-i distruge pe cei păcătoşi, zeii nu au realizat deloc faptul că scopul esenţial al acţiunii de distrugere pe care o îndeplineşte Supremul SHIVA este acela de purificare a fiinţei, căci, după cum ştim, „DUMNEZEU nu vrea distrugerea păcătosului, ci îndreptarea lui”. Însă, spre uimirea tuturor, SHIVA nu a folosit nimic din toate acestea. El s-a mulţumit doar să zâmbească şi atunci, toate cele trei fortăreţe ale demonilor s-au topit imediat sub dogoarea formidabilă a iubirii divine ce a fost revărsată de către SHIVA atunci, prin zâmbetul său.

Toate fiinţele care se aflau în cele trei cetăţi au început atunci să plângă sub dogoarea focului iubirii divine pe care ele o negau până atunci şi pe care o respingeau ca urmare a îndemnurilor rele ale celor trei demoni. În plus, gândul plin de vanitate al zeilor, cum că fără ajutorul lor SHIVA nu ar putea să distrugă cele trei cetăţi, s-a dovedit a fi o mare amăgire şi prostie pentru ei. Doar el singur, SHIVA, a fost cel care a continuat să manifeste neclintit starea divină de iubire nesfârşită, a cărei energie misterioasă este capabilă să distrugă în scurt timp toate impurităţile din fiinţă.

În continuare, pentru a le pune la încercare umilinţa, SHIVA le-a spus zeilor că el singur nu poate distruge şi pe cei trei demoni (ASURA-şi), deoarece ei erau foarte puternici, dar că ei, zeii, vor fi capabili să îi înfrângă pe cei trei, numai cu ajutorul a jumătate din puterea sa divină pe care le-o oferă. Însă atunci, zeii au realizat că erau puşi la încercare şi i-au răspuns imediat lui SHIVA că ei nu pot purta jumătate din puterea lui SHIVA şi că numai el, SHIVA, va trebui să ducă la îndeplinire acţiunea de anihilare a celor trei demoni. Ei i-au oferit atunci cu umilinţă lui SHIVA jumătate din puterea lor însumată. Atunci SHIVA a fost imediat de acord, deoarece el a constatat că intenţia zeilor era lipsită de orice urmă de vanitate.

SHIVA a adunat după aceea toată această forţă şi a îndreptat-o în mod ferm asupra celor trei demoni, folosind săgeata ce fusese pregătită de zei, străpungându-i dintr-o dată pe toţi cei trei demoni cu puterea însumată a tuturor forţelor benefice ale universului, ce erau prezente în săgeata sa divină. Toţi zeii i-au mulţumit atunci cu umilinţă lui SHIVA şi apoi au revenit în ceruri. După aceea, SHIVA le-a redat viaţa celor trei demoni (ASURA-şi), care fuseseră ucişi de teribila lor săgeată. Fiind străpunşi de puterea binelui divin, care era emanat de fiinţa lui SHIVA, cei trei au renăscut după aceea într-o nouă viaţă care pentru ei a devenit profund spirituală. Ei au devenit la scurt timp după aceea adoratorii devotaţi ai lui SHIVA, regretând sincer toate greşelile lor din trecut, rugându-l totodată pe SHIVA să-i ierte.

Fiind plin de o imensă compasiune, SHIVA i-a iertat pe toţi. Unuia dintre ei, SHIVA i-a oferit după aceea importantul rol de însoţitor şi adorator apropiat al său, iar celorlalţi doi le-a oferit sarcina de a asigura paza reşedinţei sale celeste.

În India, templul de la TIRUADIKAI este închinat adorării acestei ipostaze divine a lui SHIVA. Această ipostază divină, SHIVA TRIPURANTAKA, este prezentată în lucrările iconografice indiene astfel: „Fiind de culoare roşie ca sângele, având un chip foarte luminos şi tinând antilopa, simbol al stăpânirii forţelor tainice ale naturii, şi arcul, ca simbol al puterii sale masculine în mâinile din partea stângă, iar în cele din partea dreaptă săgeata şi asul de luptă (paraşul), cu ajutorul căruia este învinsă ignoranţa fiinţelor create, având luna în creştere şi apele Gangelui celest prinse în părul său divin, fiind aproape tot timpul adorat de către VISHNU şi de către BRAHMA, el, SHIVA TRIPURANTAKA este cel care a topit instantaneu cele trei oraşe fortăreţe aparţinând celor trei lumi - respectiv lumea cauzală, lumea astrală şi lumea fizică, cu zâmbetul său divin care a manifestat atunci o nesfârşită iubire copleşitoare. El este astfel, suveranul divin al celor trei lumi, care distruge prin puterea sa tainică cele trei impurităţi ale fiinţei, care sunt rezultate ale iluziei (MAYA)”.

 
 

yogaesoteric
21 februarie 2012

 

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga