Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Copiii indigo – mesagerii noului mileniu
de Rafael Matei
 
În ultimii 30 de ani, cei care se ocupă de creşterea copiilor, cum ar fi părinţi, profesori, educatori, psihologi şi medici au observat că se petrece ceva deosebit cu noile generaţii. Supranumiţi copii indigo sau de cristal, se pare că din ce în ce mai mulţi copii care se nasc în ultimul timp posedă o conştiinţă superioară şi un potenţial mult mărit de a se manifesta liberi şi creatori. Departe de a fi perfecţi, ei vin totuşi înzestraţi cu un nou set de caracteristici umane, menite să transforme într-un mod fundamental vechile concepţii asupra lumii. Mai mult ca oricând, noile generaţii nu sunt dispuse să  preia mecanic informaţiile pe care le transmite vechiul sistem. Lăsându-se ghidaţi de o intuiţie superioară, copiii indigo ştiu de mici cine sunt, direcţia lor în viaţă fiind inspirată de valori autentice şi nu de ţeluri materialiste. Cu cât „cei mari” vor recunoaşte mai repede noua conştiinţă care vine pe această planetă, lăsându-se inspiraţi de ea, cu atât mai repede rasa umană va face  saltul  către o lume mai bună şi nu în ultimul rând, mai spirituală.
 
În viziunea tradiţiei hinduse, planeta pământ se află acum la sfârşitul lui KALI YUGA, cea de-a patra epocă a unui mare ciclu temporal, epoca maximei decadenţe spirituale, caracterizată de faptul că fiinţele umane sunt complet ignorante faţă de originea lor divină. În cazul în care suntem capabili să privim în jurul nostru cu multă atenţie şi dincolo de aparenţe, putem observa că marea majoritate a oamenilor se comportă ca nişte fiinţe mimetice, pasive, adormite, având în general aceleaşi preferinţe, făcând aceleaşi alegeri, ducând vieţi liniare, aflate aproape în totalitate sub controlul dorinţelor şi pasiunilor inferioare, materialiste.
 
Să fie oare apariţia noilor generaţii de copii care, mulţi dintre ei, vin înzestraţi cu o nouă viziune asupra vieţii, unul dintre primele semne ale  respiritualizării rasei umane şi a îmbogăţirii zestrei sale genetice? Conform numeroaselor cărţi publicate asupra fenomenului „noilor copii”, aceştia au în general o inteligenţă superioară şi chiar genială, fiind înzestraţi, unii dintre ei, cu un potenţial creator foarte mare. Multe dintre deciziile şi acţiunile pe care le întreprind copiii indigo se bazează pe legătura lor cu tezaurul înţelepciunii eterne, exprimând valori care nu ţin de vârstă, educaţie sau context social.
 
Următoarea epocă (SATYA YUGA) în care umanitatea se pregăteşte să intre, va fi o lume a Adevărului Spiritual. Conform unor dovezi ştiinţifice şi a numeroase profeţii spirituale, în prezent (anul 2012) planeta noastră este foarte aproape de a pătrunde în cea de a patra dimensiune. „Noul pământ” va fi caracterizat de reînvierea conştiinţei divine a întregii umanităţi.
 
Într-un mod semnificativ, încă din anii ‘80, pe pământ au început să se nască unii copii diferiţi, care sunt înclinaţi spre a nu mai accepta iluziile şi minciunile lumii materialiste. Nu este prima dată când pe această planetă se nasc fiinţe umane cu un potenţial spiritual deosebit. Totuşi, în trecut ele nu veneau în număr atât de mare, ca în ultimii 20 de ani. Mulţi consideră aceasta un semn că rasa umană evoluează.
 
Semnificaţiile culorii indigo, prezentă din abundenţă în aurele „noilor copii”

Deşi clarviziunea este privită ca un element senzaţional la ora actuală, în viitorul rasei umane această însuşire va fi pe deplin trezită şi dinamizată. În prezent, există unele modalităţi ştiinţifice, cum ar fi fotografia Kirlian, prin care se poate atesta prezenţa unui câmp energetic (aura) în jurul trupului uman, colorat în mod diferit, în funcţie de personalitatea, potenţialul şi stările psihice şi mentale ale persoanei care este fotografiată.
Cromoterapia, o ştiinţă de vindecare şi armonizare care este utilizată pe această planetă cu succes de sute de ani, ne dezvăluie multe din tainele culorilor şi a influenţei acestora asupra psihicului şi organismului uman şi implicit asupra aurei energetice.
 
Culoarea indigo (sau albastrul închis) este o culoare foarte elevată. Ea semnifică în general negarea absurdului, acţiunea plenar inteligentă, viaţa spirituală, transcenderea iluziei, trecerea dincolo de aparenţe, dragostea de adevăr, inteligenţa practică, extraordinarul. Preferinţa spontană pentru indigo indică o fiinţă evoluată spiritual, detaşată de contingent, integrată în ideal, care se află deasupra a tot ceea ce este profan şi efemer. În unele situaţii, aceasta arată revolta şi evadarea dintr-un mediu perceput ca nefiind aşa cum ar trebui şi care nu o satisface cu nimic pe fiinţa respectivă.
 
La nivel psihologic, culoarea indigo are următoarele efecte: reţinere, transcendere, introversie exemplară, înduioşare, impresia de adâncime extraordinară, plinătate extatică, accelerarea gândirii, fuziune cu nemărginirea, atotputere, creativitate maximă. Semnificaţiile psihologice şi rezonanţele afective ale culorii indigo sunt detaşarea, libertatea, trăirea în obiectivitate, supraconştiinţa, plenitudinea euforică, autocunoaşterea deplină.
Din punct de vedere spiritual, culoarea indigo ne pune în rezonanţă cu energia Sfântului Duh şi aceasta ne permite să înţelegem imensa valoare pe care o are în îndepărtarea obsesiilor, a rezonanţelor demoniace şi chiar a stărilor de posesiune (are efecte de exorcizare).
 
Caracteristici ale „persoanelor indigo”

- Au o puternică stimă de sine şi un simţ al sinelui evident;
- Acceptă cu greu disciplina şi/sau autoritatea;
- Sunt frustraţi de sistemele rigid structurate, de rutină sau de procesele care presupun un nivel scăzut de creativitate;
- Adesea descoperă căi mai bune de a face lucrurile acasă, la şcoală sau la serviciu;
- Nu vor să se conformeze dorinţelor şi obiceiurilor altora;
- Vor mereu să ştie de ce, în special când li se cere sau li se spune să facă ceva;
- Au o intuiţie puternică;
- Au o empatie puternică faţă de alţii sau nu au deloc empatie faţă de alţii;
- Îşi dezvoltă foarte devreme gândirea abstractă;
- Au un caracter războinic, în comparaţie cu „copiii de cristal” care sunt mai împăciuitori;
- Copiii indigo sunt recunoscuţi pentru faptul că în cazul lor, educaţia şi condiţionarea pe bază de frică şi vinovăţie nu funcţionează. Ei niciodată nu îi vor asculta pe cei care îi tratează de sus şi nu îi vor respecta. Deşi vor continua să aibă o atitudine demnă, îşi vor pierde încrederea în adulţi, sfidându-i şi închizându-se în ei înşişi. Chiar şi atunci când vor părea că se conformează, ei vor face aceasta dintr-o datorie plină de compasiune şi nu dintr-un sentiment de vină.
- Adesea, aceşti copii acumulează cantităţi enorme de mânie pentru că nu se simt acceptaţi şi trataţi la adevărata lor valoare, pe care ei o intuiesc foarte bine;
- Sunt vizionari, înzestraţi, talentaţi şi/sau extrem de inteligenţi;
- În unele cazuri, copiii sau adolescenţii pot fi diagnosticaţi cu SAD (Sindromul Atenţiei Deficitare) sau SADH (Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive);
- Sunt foarte deschişi către planurile spirituale şi pot manifesta capacităţi extrasenzoriale;
- De multe ori au nevoie de ajutor pentru a se echilibra şi a se descoperi mai uşor pe ei înşişi;
- Vin în această lume cu atitudinea că sunt de viţă nobilă şi adesea se şi comportă în acest fel;
- Au sentimentul că şi-au câştigat dreptul de a fi aici şi sunt surprinşi că ceilalţi nu recunosc aceasta;
- Chiar şi atunci când sunt foarte micuţi, ei pot „citi” intenţiile ascunse ale oamenilor şi de aceea sunt greu de păcălit;
- Dacă nu le sunt impuse limite, pot fi foarte manipulatori cu cei din jurul lor, deoarece intuiesc destul de bine punctele slabe ale celorlalţi;
- Îi respectă doar pe aceia care chiar merită aceasta; pentru ei nu contează vârsta sau statutul social, ci autenticitatea şi integritatea caracterului.
- Par antisociali dacă nu sunt printre cei la fel cu ei. Dacă nu există în jurul lor şi alte persoane cu acelaşi gen de conştiinţă, adesea se interiorizează, considerând că nimeni nu îi înţelege;
- De cele mai multe ori le este greu să suporte şcoala ca organizare socială.
 
Tipuri de copii indigo
 
Conform mărturiilor părinţilor, profesorilor şi psihologilor, cercetătorii „fenomenului generaţiilor indigo” au ajuns la concluzia că există patru tipuri de copii indigo.
 
Umanistul
„Indigoul umanist” va lucra cu masele de oameni. Copiii aparţinând acestui tip sunt foarte interesaţi de binele celorlalte fiinţe umane şi sunt hiperactivi. Sunt extrem de sociabili şi prietenoşi iar părerile lor sunt foarte clare şi ferme. Uneori ei se lovesc de pereţi pentru că uită să pună frâna. Nu ştiu să se joace cu o singură jucărie, le întind pe toate peste tot şi apoi este posibil să se joace cu ele, sau nu.
 
Conceptualul
Acest tip este plin de idei şi concepte. Copiii indigo conceptuali se ocupă mai mult de proiecte decât de oameni. Sunt foarte atletici şi tind să fie dominatori, inclusiv cu propriii părinţi şi să deţină controlul în orice situaţie. Acest tip de copii indigo are tendinţe către dependenţe (în special droguri) în adolescenţă.
 
Artistul
Artiştii indigo sunt foarte sensibili şi pasionaţi de arte. Orice meserie ar face vor aborda partea de creaţie. Între patru şi zece ani pot alege 15 arte diferite – vor face una timp de cinci minute şi apoi vor renunţa. Artistul indigo poate lucra cu cinci, şase instrumente diferite, apoi, când ajunge la adolescenţă, va alege unul şi va deveni maestru.
 
Interdimensionalul
Au o structură fizică mai mare decât a celorlalţi şi încă de la un an sau doi nu le mai poţi spune nimic. Ei îi asigură mereu pe părinţii lor: „Ştiu. Pot să fac singur. Lasă-mă în pace.” În cazul în care apar probleme de comportament, aceşti copii vor avea nevoie de consiliere spirituală.
 
Copiii indigo în cadrul sistemului educaţional
 
Dacă nu sunt trataţi cu respect, copiii indigo nu vor comunica deloc cu adulţii şi nu îi vor accepta ca îndrumători. Concepţia potrivit căreia „cei mici” vin pe lume ca nişte vase goale care trebuie umplute cu învăţăturile provenite de la adulţi nu se potriveşte deloc tiparului copiilor indigo. Ei par să nu poată înţelege de ce ideile lor nu sunt luate în considerare şi sunt ignorate sau respinse din cauza vârstei, nivelului de pregătire sau dovezilor ştiinţifice. Iată o serie de exemple ce evidenţiază acest lucru.
 
În timpul unei lecţii de biologie la clasa a doua, profesoara şi-a început ora spunând:
„ – Spre deosebire de plante, apa nu are viaţă.
- Apa este vie, se mişcă - a spus o fetiţă din banca a doua.
- Nu, apa nu este vie - a răspuns profesoara.
- Dar ea se transformă; din fierbinte devine rece. Poate că ea decide acest lucru - a contrazis-o un băiat din ultima bancă.
- Nu - a spus profesoara. Cartea noastră de ştiinţă ne oferă o listă cu tot ce este viu, iar apa nu se află pe această listă.
- Dar apa simte anumite lucruri. Am văzut asta într-o carte - a răspuns un copil.
- În ce carte ai văzut asta? - l-a întrebat profesoara.
- O carte despre cum poate arăta apa, ca un fulg de nea fericit sau ca o zi proastă, în funcţie de ce îi faci.
- Ei bine, noi nu folosim acea carte, nu-i aşa? - a ripostat profesoara, trecând apoi cu lecţia mai departe.”
 
Un băieţel de zece ani a venit la cabinetul psihologului însoţit de mama sa pentru că nu vroia nicicum să mai meargă la ora de engleză. Întrebat de ce, copilul a răspuns că profesoara sa este proastă şi îl pune să citească o carte care pentru el nu are nicio valoare. În schimb, copilul a spus că împreună cu alţi colegi vor să rămână după ore să studieze engleza pe internet şi au nevoie de un adult care să îi supravegheze. Psihologul i-a sugerat că s-ar putea ca el să fie mai inteligent decât profesorii săi, dar că totuşi are de învăţat de la ei. În continuare, l-a încurajat pentru ideea sa inovatoare, iar băieţelul s-a relaxat. Mama copilului a fost uimită de intervenţia psihologului, dar până la urmă a decis să îşi sprijine copilul în dorinţa lui de a studia engleza după ore. După acest incident, o mare parte a problemelor şcolare ale respectivului copil s-au ameliorat considerabil.
 
Când unor elevi din clasa întâi, care participau la un seminar despre creativitate, li s-a pus întrebarea „Ce aţi venit să faceţi aici?”, primele răspunsuri vesele şi spontane includeau afirmaţii precum: să facem bine în lumea noastră, să învăţ tot ce pot înainte de a pleca, să determin o schimbare, să-mi fac prieteni, să ajut oamenii, să mă bucur. Atunci când profesoara lor, crezând că s-au abătut de la subiect, i-a întrebat ce au venit să facă la şcoală, atmosfera de comunicare s-a schimbat imediat, ca şi cum un aspirator ar fi resorbit toată energia şi entuziasmul. Apoi, profesoara i-a ajutat pe copii să întocmească o nouă listă. Aceste răspunsuri au fost date în linişte, cu mâinile ridicate. Ele includeau: să silabisim, să ascultăm, să nu vorbim, să stăm şi să ascultăm, să scriem ceea ce ne spuneţi.

Mulţi dintre copiii care s-au născut în ultimii 20 de ani sunt diferiţi faţă de generaţiile anterioare. Ei sunt conştienţi, sensibili şi pot avea capacităţi extrasenzoriale. „Noii copii” nu tolerează sub nicio formă necinstea şi lipsa de integritate. Lor le este greu să trăiască în sistemul educaţional actual în care există atâta falsitate: Să pretindem că ne place să fim aici. Să nu vorbim despre cât de nefericiţi suntem toţi, pentru că suntem forţaţi să venim în acest loc şi să învăţăm lucruri despre care nu suntem siguri că au aplicaţii practice în viaţă.

Din ce în ce mai mulţi profesori şi educatori care au darul de a empatiza cu elevii lor, recunosc faptul că programa şcolară actuală le refuză copiilor indigo accesul la modul lor natural de a învăţa. „Elevii indigo” au un simţ profund al misiunii vieţii lor, al necesităţii de a fi autentici şi, de aceea, ei au nevoie să se implice într-un sistem autentic de învăţare. Până se va petrece aceasta, prima reacţie a adulţilor în faţa comportamentului nou şi rebel al copiilor indigo este aceea de a le da medicamente pentru a reuşi să îi controleze.

Ritalin, medicamentul care îi „amorţeşte” pe copiii indigo

Din păcate, mulţi copii foarte înzestraţi şi talentaţi ai noilor generaţii sunt etichetaţi greşit ca suferind de SAD (Sindromul Atenţiei Deficitare) sau SADH (Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive), iar apoi le este prescris medicamentul Ritalin. Deşi nu toţi copiii indigo sunt diagnosticaţi cu aceste sindroame şi nu toţi cei care prezintă SAD sau SADH sunt copii indigo, cercetătorii au descoperit că un număr considerabil dintre „copiii cei noi” sunt trataţi în mod eronat cu Ritalin, doar pentru că adulţii preferă calea mai uşoară.
 
Copii care se dovedesc în urma testelor că sunt foarte inteligenţi sau chiar geniali şi extrem de talentaţi sunt „drogaţi” de către adulţii care îi au în grijă într-un efort inconştient de a opri manifestarea unei conştiinţe noi care vine prin aceşti copii pe pământ. Părinţii sunt exasperaţi de crizele de personalitate ale noilor copii şi de refuzul acestora de a urma regulile sociale prestabilite. De multe ori, copiii care se manifestă astfel nu înţeleg ce se petrece cu ei, fiind furioşi că adulţii care ar trebui să îi protejeze şi să-i îndrume, nu sunt în stare să facă aceasta şi se simt depăşiţi de situaţie.
 
Deşi Ritalinul este unul dintre cele mai populare medicamente prescrise elevilor cu probleme de comportament, efectele sale secundare nu sunt deloc de neglijat. S-a descoperit chiar că efectele sale negative sunt mult mai puternice asupra creierului sănătos, fapt ce ar trebui să impună o atenţie deosebită atunci când este prescris. În plus, medicamentul poate induce modificări la nivelul muşchiului cardiac, fiind atât de nociv încât armata americană îi respinge pe potenţialii recruţi care au luat Ritalin.
Numeroşi cercetători sunt de părere că o consiliere adecvată, o dietă echilibrată şi cât mai naturală, precum şi diferitele terapii neconvenţionale cum ar fi medicina tradiţională indiană, AYURVEDA, pot ajuta foarte mult la reechilibrarea şi însănătoşirea copiilor care au fost etichetaţi în mod greşit ca suferind de SAD sau SADH.

Cum abordează tinerii indigo locul în care muncesc
 
Dincolo de multele calităţi şi înzestrări excepţionale, „persoanele indigo” se pot dovedi o adevărată provocare pentru cei cu care interacţionează. Prin noua abordare a vieţii pe care aceştia o prezintă, indiferent de vârsta pe care o au, acasă, la şcoală sau în familie, copiii indigo îi forţează într-un mod indirect pe cei de lângă ei să îşi transforme într-un mod radical abordarea relaţiilor şi normelor sociale, asta dacă vor „să fie bine”, pentru că, „un indigo” nu se schimbă după ceilalţi, ci ceilalţi trebuie să se transforme astfel încât să poată avea acces la viziunea sa. Am putea spune că prin latura lor egocentristă, nerăbdătoare şi sceptică, tinerii indigo pun o oglindă în faţa societăţii umane în vederea transformării acesteia.
 
Indiferent de locul unde se află, acasă, la şcoală sau la serviciu, una dintre caracteristicile tinerilor indigo este aceea că ei îşi doresc să aibă relaţii cu cei din jur bazate pe respect şi iubire, nu pe însuşirea unor roluri şi pe aşteptări. De aceea, acestor „noi copii” le este greu să se integreze în sistemul social actual, unde se aşteaptă ca un copil, un adolescent sau un tânăr să corespundă anumitor tipare comportamentale.

Mărturii despre copiii indigo

Conform mărturiilor, se pare că o mare parte dintre „noii copii” îşi amintesc de vieţi trecute pe care le-au trăit, uimindu-i pe părinţi cu relatările lor. Unii dintre ei vin „treji” din punct de vedere spiritual, vorbindu-le adulţilor despre o nouă viziune spirituală asupra universului şi existenţei. Conştienţi de eternitatea spiritelor lor, de unitatea creaţiei lui DUMNEZEU, ei manifestă compasiune şi empatie faţă de tot ceea ce este viu pe această planetă.
Deşi mulţi copii indigo încă nu şi-au amintit de misiunea pe care o au aici, totuşi, prin simpla lor prezenţă, aceştia ajută la elevarea nivelului de conştiinţă planetar, la trecerea pământului într-o dimensiune superioară a păcii şi a iubirii, unde războaiele şi luptele pentru putere nu vor mai exista.

Când sunt întrebaţi despre DUMNEZEU, răspunsurile unor micuţi indigo de patru ani sună cam aşa:
„DUMNEZEU? Nu trebuie decât să îţi asculţi inima.”
„Poţi spune: Doamne, mă auzi? Şi El îţi va vorbi. Este ca şi când ai vorbi cu tine însăţi.”
„Nu trebuie decât să poţi auzi cuvintele din capul tău.”
„DUMNEZEU este iubire, DUMNEZEU este DUMNEZEU, desigur că există DUMNEZEU.”

Mărturia unei profesoare care a studiat comportamentul copiilor indigo: „Cel mai spectaculos lucru pe care l-am observat era modul în care formau grupuri, apropiindu-se unii de alţii în special în jurul unui copil care era bolnav sau supărat. Cel mai adesea se adunau pe perechi, dar câteodată formau grupuri sau se aşezau în triunghi, ori în formă de diamant. Era atât de natural pentru ei, încât atunci când un copil avea nevoie de ceva de la copiii indigo ei doar se duceau şi stăteau lângă el un timp, nici măcar nu vorbeau, apoi plecau.”

„Ce este violenţa, copilaşi?” O fetiţă frumoasă cu stele în ochi a răspuns: „E uşor, sunt nişte flori frumoase, violete. Le miros în fiecare zi şi ele mă fac fericită.” (Robert P Ocker, profesor)

„Fiica mea mi-a cerut acum câteva zile nişte sirop de tuse. Când am ezitat să îi dau, ea mi-a spus: ştii, mămico, de fapt nu medicamentul mă ajută... adevărul este că eu cred că va avea efect, aşa că el funcţionează”. Într-o zi, fetiţa era supărată pe tatăl ei şi i-a spus „Trebuie să fii drăguţ cu mine! M-ai vrut, aşa că m-ai avut. Acum ai face bine să ai grijă de mine!” (Linda Etheridge, profesoară)

Soţia mea şi cu mine îi spunem lui Nicholas care are doi ani că îl iubim. Uneori ne spune şi el că ne iubeşte, dar cel mai des Nicholas este de acord cu noi: „Şi eu mă iubesc”. (John O.)

„Odată, îngerii mei mi-au spus că şi stelele sunt îngeri şi că numele lor sunt Îngeri Stelari. Steaua dorinţelor este îngerul tuturor. Îngerii Stelari trebuie să aibă grijă de toată lumea de aici de pe Pământ – orice s-ar întâmpla.” (Megan Shubik, opt ani)

„Când m-a vizitat, Crăciunul trecut, nepoţelul meu de şapte ani pe nume Matthew, i-am oferit o şedinţă de masaj. El mi-a spus apoi că a văzut lumini care se mişcau pe sus în camera întunecoasă. Adeseori, vorbeşte despre dorinţa de a se întoarce înapoi la DUMNEZEU şi despre incinerare.” (Sunny G.)

„Fiul nostru şi-a adus prietena gravidă să locuiască cu noi. Într-o dimineaţă, cam cu şase săptămâni înainte să se nască copilul, am observat în colţul sufrageriei un stâlp de lumină strălucitoare. Stâlpul de lumină a continuat să apară continuu până când s-a născut copilul şi apoi încă două luni. Între timp toţi cei din casă l-au văzut şi s-au convins că era adevărat, deşi la început nu m-au crezut. Fetiţa mi-a spus la un an jumate că nu îi place să doarmă şi să viseze. La trei ani jumate mi-a mărturisit că îşi aminteşte de sângele din burtica mamei şi că îi făcea rău, nu îi plăcea să fie acolo.” (Mary V.)

„Când Sean în vârstă de nouă ani a intrat în cabinetul meu de homeopatie însoţit de mama sa, avea o expresie încordată, ceva de genul „Iar o luăm de la capăt!”. Îşi uda patul în fiecare noapte şi fusese deja la mai mulţi terapeuţi însă niciunul nu reuşise să îl ajute. De obicei, îi rog pe copii să îmi deseneze familiile lor, însă de această dată, după ce m-am uitat în ochii lui Sean, i-am spus ceva diferit: „Ştiu că tu ştii de ce ai nevoie, te rog desenează-mi acel lucru.” Copilul a zâmbit larg, desenând o reprezentare a unui remediu homeopatic pe care l-am recunoscut. I-am arătat o cutie mare cu 200 de remedii şi el a trecut uşor cu mâna pe deasupra ei spunând că nu este acolo. Apoi i-am arătat o altă cutie şi din nou şi-a plimbat mâna pe deasupra ei, încetinind într-un loc. A scos apoi sticluţa respectivă şi ţinând-o în mână a închis ochii şi s-a clătinat uşor. Sean a spus apoi că se simte mai bine şi de atunci, patul său este mereu uscat.” (Ann C.)

„Pe când lucram cu un grup de copii de şcoală generală, i-am rugat să scrie despre o experienţă semnificativă din viaţa lor. Un băiat din clasa a opta s-a ridicat şi a întrebat: «Ştiţi care a fost experienţa cea mai semnificativă din ultimii 100 de ani?» Elevii s-au privit întrebători unii pe alţii şi au spus că nu ştiu. Apoi elevul a răspuns sincer: «Eu?» Imediat, copiii ceilalţi au început să râdă încurcaţi. Cu blândeţe şi respect m-am apropiat de el, uitându-mă cu înţelegere în ochii săi derutaţi, spunându-i «Chiar aşa şi este! Mă bucur că eşti aici.»” (Robert Ocker, profesor)

„Fiica mea mi-a spus într-o zi despre Collin, nepoţelul meu de doi ani: «O, mamă, să îţi spună şi ţie Collin ce mi-a spus azi.» Şi Collin a spus: «Nu, nu vreau să spun.» Fiica mea a insistat şi atunci băieţelul a spus repede: «Îi spuneam mamei despre vremea când trăiam în tărâmul Magog (tărâm descris în vechiul testament) şi ea nu era mama mea pe atunci, era prietena mea, apoi a venit istoria şi noi nu am mai fost.” (Nancy T.)

„Într-o zi mă plimbam cu fiul meu Joshua de 3 ani pe plajă. La un moment dat, el m-a întrebat cine a fost Michelangelo. I-am răspuns că a fost un artist.
-A, da, a pictat cerul, nu-i aşa?
-Da, aşa este, a pictat „cerul” unor biserici mari. De ce, l-ai cunoscut?
-Da, l-am cunoscut, era un om bun.
-La ce te referi Joshie, spune-mi mai multe?
-Tati, totul s-a petrecut cu mult, mult timp în urmă.”
(C. Richards)

Câteva exemple de copii indigo

Akiane Kramarik este recunoscută pe plan mondial drept un copil indigo genial şi inspirat de DUMNEZEU. Pictoriţă şi poetă autodidactă, Akiane s-a născut într-o familie ateistă (nu credeau deloc în DUMNEZEU) la data de 9 iulie 1994, în oraşul Mount Morris din statul american Missouri. La patru ani a avut prima experienţă spirituală şi tot atunci a început să şi deseneze. Datorită ei, toţi membrii familiei sale s-au convertit la creştinism. Mama ei povesteşte despre ziua când fiica sa i-a mărturisit că îl cunoaşte pe DUMNEZEU:
„- Astăzi l-am întâlnit pe DUMNEZEU - mi-a spus Akiane.
- De unde ştii că era DUMNEZEU?
- Exact aşa cum eu ştiu că tu eşti mămica mea şi tu ştii că eu sunt Akiane.
- Dar cine te-a învăţat pe tine să foloseşti cuvântul DUMNEZEU?
- Ţi-aş spune, mami, dar nu ai putea să înţelegi.”
Fetiţa a început să picteze la vârsta de şase ani, iar un an mai târziu a început să scrie versuri şi aforisme. Ea afirmă că inspiraţia îi vine din viziuni, vise, contemplarea naturii, a oamenilor şi de la DUMNEZEU. Akiane speră ca oamenii să afle speranţă în picturile ei. Cu fiecare nouă creaţie, aspiraţia fetiţei este ca ceea ce ea pictează sau compune să fie un cadou pentru DUMNEZEU şi un sprijin pentru oameni.
Cea mai mare dorinţă a fetiţei este ca toţi oamenii să îl iubească pe DUMNEZEU şi să se iubească între ei. După cum afirmă Akiane, misiunea sa în această viaţă este să transmită peste tot în lume iubirea ei faţă de DUMNEZEU şi faţă de toţi oamenii.

Boris Kipriyanovici s-a născut la data de 11 ianuarie 1996 în oraşul Zhirinovsk din regiunea Volgograd, Rusia. La vârsta de şapte ani a ajuns pe prima pagină a jurnalelor din ţara sa, datorită cunoştinţelor sale uimitoare legate de univers şi a relatărilor despre planeta Marte. Mama sa, Nadejda afirmă că deşi nou născuţii nu îşi pot concentra privirea, de îndată ce fiul său s-a născut a privit-o în ochi, susţinându-şi capul singurel. La vârsta de opt luni, Boris a început să rostească fraze întregi. Copilul nu avea încă trei ani când a început să le povestească părinţilor despre univers.
 
„Câteodată se aşeza în poziţia lotusului şi începea să ne spună detalii despre planeta Marte şi despre alte civilizaţii decât cea actuală, iar spusele lui ne şocau. Putea să enumere toate planetele sistemului solar, inclusiv sateliţii acestora. Îmi vorbea mereu despre galaxii, menţionând numele şi numărul lor. La început m-am speriat crezând că fiul meu era nebun dar apoi m-am decis să verific ceea ce îmi spunea. Am citit câteva cărţi de astronomie şi am fost uimită să constat că acele nume chiar existau şi Boris ştia atât de multe despre această ştiinţă.” De asemenea, el povesteşte ca şi când s-ar fi petrecut ieri, despre civilizaţia lemuriană şi distrugerea acesteia. Conform dovezilor ştiinţifice, lemurienii au trăit acum 70 000 de mii de ani şi erau foarte avansaţi faţă de oamenii din ziua de azi.
 
„Atunci când am dus băiatul la diferiţi oameni de ştiinţă, inclusiv câţiva cercetători UFO, astronomi şi istorici, cu toţii au fost de acord că este imposibil ca Boris să inventeze lucrurile despre care vorbeşte de la vârste foarte fragede. El foloseşte limbi străine şi termeni specifici care sunt conoscuţi mai ales de oamenii de ştiinţă care studiază fenomenele respective.” Din cauza faptului că nu se putea acomoda la şcoală, deoarece îi întrerupea mereu pe profesorii lui spunându-le că greşesc, părinţii lui Boris au fost nevoiţi să îi angajeze profesori particulari. Pe lângă numeroase capacităţi extrasenzoriale pe care cei din jur le-au observat la el, dar despre care Boris nu vrea să vorbească, copilul este plin de compasiune şi empatie faţă de suferinţa din jurul său. Mama sa relateză un astfel de exemplu: „Atunci când submarinul Krusk s-a scufundat, Boris suferea foarte tare şi îl durea tot trupul. De asemenea, în timpul crizei de la Beslan din 2004, a refuzat să meargă la şcoală din cauza suferinţei pe care o simţea. Întrebat despre această situaţie, Boris a spus că arde pe dinăuntru şi ştia că acea criză se va termina într-un mod dramatic.” Întrebat ce simte în legătură cu moartea, Boris a spus că nu îi este frică de moarte deoarece el trăieşte etern. El a mai afirmat că „oamenii ar trebui să nu mai sufere pentru greşelile din trecut ci să cunoască cât mai repede ceea ce le este predestinat în prezent, să urmărească să atingă acele înălţimi şi să treacă mai departe în implinirea viselor lor. Este necesar să devenim mai prietenoşi şi mai buni. Dacă cineva vă loveşte, îmbrăţişaţi-vă duşmanul, cereţi-vă scuze şi îngenunchiaţi în faţa sa. Dacă cineva vă urăşte, iubiţi-l cu toată iubirea şi devoţiunea de care dispuneţi şi cereţi-i iertare.”
 
După spusele Dr. Vladislav Lugovenko, un binecunoscut om de ştiinţe din Rusia (care a petrecut mai mult timp împreună cu Boris), este perfect posibil să fie măsurate calităţile extrasenzoriale ale oamenilor cu ajutorul unor dispozitive speciale. Tot el afirmă că în prezent numeroşi oameni de ştiinţă de pe întregul glob pământesc efectuează cercetări cu privire la „noii copii” speciali. „Boriska este unul dintre copiii care sunt numiţi indigo. Se pare că aceşti copii au misunea de a transforma planeta pământ. Conform studiilor efectuate, mulţi dintre ei au spirale de ADN îmbunătăţite care le conferă un sistem imunitar excepţional. Cercetez acest fenomen de mai mult timp şi vă pot spune că am întâlnit astfel de copii peste tot în lume. Sunt convins că ei vor transforma civilizaţia umană în viitor”.
 
Matias de Stefano este un tânăr de 25 de ani din Venado Tuerto Argentina care la ora actuală susţine workshopuri de spiritualitate în Spania şi America de Sud. El s-a născut în luna august a anului 1987, crescând într-o familie care nu avea preocupări spirituale, religioase sau metafizice. Pe parcursul copilăriei şi adolescenţei băiatul a trecut prin experienţe spirituale extraordinare şi deşi mama sa nu înţelegea ce se petrece cu el, l-a sprijinit mereu, refuzând să-i administreze tratamentul medicamentos pe care doctorii îl prescriau pentru fiul său. Iată un fragment din relatarea lui Matias:
„Sunt unul dintre acei mulţi copii indigo care s-au născut în ultimul timp pentru a aduce şi a împământeni noua conştiinţă. În primii şapte ani de viaţă, puteam să văd fiinţele eterice pe care aproape toţi copiii le văd. Aceşti „prieteni imaginari” erau spirite elementale şi, de asemenea, fiinţe angelice care mă ajutau să înţeleg realitatea în care mă aflam. A urmat apoi o perioadă de 11 ani în care a trebuit să îmi amintesc treptat tot ceea ce am făcut înainte de a veni aici pe pământ, să scriu toate acestea şi să le desenez. În acea perioadă am primit nenumărate viziuni şi amintiri însoţite de nişte dureri de cap foarte mari care au încetat doar când am împlinit 18 ani. Toată suferinţa fizică pe care am îndurat-o în adolescenţă venea împreună cu milioane de emoţii şi amintiri, totul având pentru mine proporţii gigantice. O mare parte a misiunii mele aici pe pământ este aceea de a-mi aminti. Înainte să mă întrupez, lucram în ceea ce aici pe pământ se numesc înregistrările akashice, tocmai de aceea pot să îmi amintesc. „Esenţa mea” era obişnuită să lucreze cu cantităţi enorme de informaţie şi cunoaştere. Pentru că deja ştiam să organizez această informaţie, ghizii mei din subtil mi-au permis să îmi amintesc din ce în ce mai mult. Atunci când ne amintim, ni se activează o parte a creierului nostru care ne uneşte cu memoria cosmică. Toată lumea poate face asta, dar unii dintre noi venim deja specializaţi în aşa ceva. O altă parte a misiunii mele este să ajut la organizarea cunoaşterii pe care o are umanitatea la ora actuală, pentru a putea înţelege ce înseamnă procesul actual (la nivel terestru, galactic şi universal) de trecere a pământului într-o dimensiune superioară şi care este rolul nostru ca umanitate în cadrul acestuia. Toate proiectele la care lucrez poartă numele de Ater Tumti, ceea ce înseamnă „Cerul pe Pământ”. Această expresie este în limba sayonică, limbă ce se vorbea pe coasta actuală a Egiptului, în urmă cu 9000 de ani î.Ch. şi pe care ghizii mei spirituali mi-au permis să mi-o amintesc. În acea perioadă, Ater Tumti exprima Planul Divin pentru care umanitatea a fost creată, acela de a aduce conştiinţa cerească pe pământ, în vederea susţinerii evoluţiei planetei. Fiinţa care este planeta noastră se află într-o evoluţie continuă, iar rasele care locuiesc această lume, atât în interior cât şi la suprafaţa ei, au capacitatea şi misiunea de a ajuta în cadrul procesului de „iluminare a planetei”. În ultimii 12 000 de ani, omenirea a trecut prin ciclurile spirituale ale toamnei şi iernii galactice. Misiunea fiinţelor umane în această perioadă a fost aceea de a lucra aici pe pământ şi a purifica experienţele prin trăirea lor plenară. De aceea în ultimii 12 000 de ani umanitatea s-a deconectat de la esenţa ei Divină. În toţi aceşti 12000 de ani, omul s-a specializat în materie şi densitate. Anul 2012 este anul în care se termină acest „ciclu al densităţii” şi începe un ciclu spiritual de 12 000 de ani de primăvară şi vară galactice. Pământul are menirea să se transforme într-un soare. Noi cei care suntem acum pe pământ trebuie să ajutăm planeta să urmeze această cale de ascensiune. Munca noastră, a umanităţii este aceea de a impulsiona şi de a ajuta Terra să se „ilumineze” în mod conştient. Asadar, anul 2012 nu reprezintă sfârşitul lumii. În perioada de tranziţie care va urma după 2012, umanitatea se va adapta la schimbările de pe suprafaţa Terrei, care va trece prin transformări tectonice şi climatice, în vederea începerii primăverii galactice. Nu trebuie să ne fie frică de cataclisme, ceea ce ar trebui să ne preocupe este lipsa de comunicare şi multiplele probleme pe care ea le generează. Cel mai important lucru este să ne lăsăm ghidaţi de ceea ce trăieşte în prezent pământul. În procese atât de puternice cum este acesta de elevare a vibraţiei este important să ne echilibrăm cât mai mult emoţiile şi să facem exerciţii de respiraţie. De asemenea, alimentaţia ar trebui să fie cât mai pură. Este necesar să avem răbdare şi să ne respectăm ritmul de transformare cât şi pe cel al planetei deoarece suntem pe calea cea bună. Le-aş sugera oamenilor să devină stăpânii propriei cunoaşteri. Eu nu prezint lucruri noi, ci mai degrabă explic ceea ce se petrece la ora actuală într-o manieră simplă, pe baza informaţiilor care mi-au parvenit. Este necesar să fie prezentate în mod clar evenimentele istorice şi trebuie distruse miturile care fac umanitatea să trăiască în disperare la ora actuală.”
 
Având în vedere că în prezent se manifestă începutul unei transformări spirituale fundamentale a rasei umane, ne putem aştepta ca pe măsură ce înaintăm în această perioadă de tranziţie către noua dimensiune, din ce în ce mai multe suflete evoluate spiritual să se încarneze pe planeta pământ. Conform studiilor existente până în prezent asupra „fenomenului copiilor indigo” s-a observat o creştere a capacităţilor extrasenzoriale şi a inteligenţei creatoare la copiii născuţi în ultimii 10-20 de ani. Dacă cu adevărat vor fi necesari cel puţin 200 de ani până la instalarea deplină a noului nivel de conştiinţă la nivelul întregii planete, putem spune că generaţiile care urmează vor aparţine într-o foarte mare măsură „Noului Pământ” al Adevărului Spiritual.
 
Fie că suntem sau nu „copii indigo”, cu toţii avem şansa de a ne afla aici, în această perioadă de transformări extraordinare prin care trece planeta noastră şi astfel ni se oferă posibilitatea să evoluăm foarte mult spiritual împreună cu ea. Este important de reţinut că pentru fiinţele umane angrenate pe o cale spirituală autentică, şansele ca ele să devină „persoane indigo” sau chiar mai mult decât atât este foarte mare. Ca yoghini, este esenţial să punem în practică numeroasele procedee spirituale pe care le avem la dispoziţie. 


Bibliografie:
Copiii Indigo, de Lee Carrol şi Jan Tober
Copiii Indigo peste zece ani, de Lee Carrol si Jan Tober
Copiii Indigo - de la Mânie la Iubire, de Dianne Lancaster


Citiţi şi:
Mesajul spiritual al prinţesei japoneze Kaoru Nakamaru cu privire la anul 2012
10 motive pentru a practica Metoda Supremă şi Eficientă
Locul fiinţei umane în evoluţia universală 

yogaesoteric
24 februarie 2012

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga