Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sinestezia: un fenomen perceptiv ce se situează la graniţa dintre normal şi paranormal (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Termenul „sinestezie” provine din cuvântul grecesc „syn”, care înseamnă „uniune”, „alăturare”, „împreunare” sau „contopire” şi termenul „aisthesis”, care înseamnă „senzaţie” sau „percepţie”. Fenomenul adeseori neobişnuit al sinesteziei se referă la toate acele situaţii particulare în care se produce un proces de unificare a două sau mai multe tipuri de senzaţii sau de percepţii senzoriale.

În neurologie şi în ştiinţele psihice, termenul „sinestezie” reprezintă numele generic ce este atribuit anumitor stări cognitiv-asociative complexe. În majoritatea situaţiilor, sinestezia desemnează o asociaţie ce este realizată între două sau mai multe senzaţii de natură diferită, care conduc la apariţia impresiei particulare că respectivele senzaţii sunt corelate sau că una este asociată simbolic cu cealaltă.

Sinestezia desemnează totodată o percepere simultană, pe căi senzoriale diferite, a unui stimul ce este atunci receptat simultan prin intermediul unor analizatori diferiţi. În esenţă, sinestezia realizează o corespondenţă semnificativă între senzaţii diferite ca natură. Sinestezia este modalitatea prin care senzaţiile diverse, fie ele auditive, tactile, coloristice, gustative sau olfactive, evidenţiază în anumite circumstanţe particulare existenţa unei tainice corespondenţe în plan afectiv sau în dimensiunea cognitivă individuală.

În literatură, sinestezia reprezintă o tehnică literară prin care se realizează transpunerea metaforică a unor aspecte senzoriale în terminologia ce este consacrată descrierii senzaţiilor generate de un alt simţ. În psihologie, sinestezia reprezintă o asociaţie spontană între senzaţii de naturi diferite, dublată de stabilirea unei corespondenţe semnificative. În pictura expresionistă, sinestezia este descrisă, de exemplu, ca fiind o modalitate de elaborare a unei forme sau de transpunere coloristică a unei anumite game de senzaţii auditive.

În sens mai larg, în cadrul sistemului yoga, sinestezia desemnează întreaga gamă de procese complexe de percepţie simultană, unificată şi concordantă a două sau chiar mai multe tipuri de energii subtile cu frecvenţe de vibraţie net distincte, care există în Macrocosmos. În practica yoga, percepţia de tip sinestezic reprezintă o componentă importantă a experienţelor de natură subtil-energetică şi a percepţiei extrasenzoriale. În cazul practicanţilor yoghini care sunt capabili să aibă în mod constant experienţe spirituale de natură supramentală, sinestezia se poate manifesta în felurite moduri, pornind de la întrepătrunderea concordantă şi semnificativă a unor senzaţii de naturi diferite, până la percepţia unificatoare, ce este manifestată în stări superioare de intuiţie supramentală, a unor aspecte ce unifică domeniul senzorialului cu cel al conceptualului.

În ansamblul său, sinestezia reprezintă un fenomen deosebit de misterios şi captivant, ale cărui manifestări au fascinat lumea ştiinţifică, în special cea medicală, şi au suscitat totodată interesul multor oameni înzestraţi cu unele capacităţi neobişnuite, superioare, de percepţie paranormală. Sinestezia este un  fenomen psiho-perceptiv cu reale baze neurologice, în ciuda faptului că mult timp a fost greşit interpretat de către unii sceptici, obtuzi şi ignoranţi ca fiind un semn de perturbare mentală sau o consecinţă a unei imaginaţii hiperactive.

Asocierea unei culori cu un număr, asocierea unui parfum cu o anumită melodie, identificarea existenţei unei reale percepţii gustative de ordin lăuntric în condiţiile contemplării culorii violet a apusului de soare, simţirea inefabilă de natură tactilă a sunetului unei ape curgătoare, toate acestea sunt realităţi senzoriale şi perceptive care sunt  în general grupate sub numele de sinestezie. Sinestezia a început să fie studiată de către oamenii de ştiinţă abia în ultimele câteva decenii. Recent, a fost alcătuită o impresionantă bază de date ce poate permite descifrarea misterelor funcţionării creierului uman. Studiile recente despre sinestezie contribuie şi mai mult la înţelegerea tainelor proceselor cognitive ce se desfăşoară în fiinţa umană. Deşi în marea majoritate a situaţiilor sinestezia este considerată de specialişti ca fiind doar o condiţie de ordin neurologic, în realitate ea este un fenomen psiho-perceptiv mult mai vast, care este lipsit de riscuri şi care nu perturbă modul normal în care fiinţa umană se manifestă în viaţa de zi cu zi. Sinestezia adaugă un plus de cunoaştere actului perceptiv şi face posibilă translaţia de la funcţionarea liniară şi diferenţiată a minţii senzoriale către funcţionarea complexă şi intercorelată pe care o oferă dinamizarea capacităţilor superioare, de regulă numite paranormale.
Un fapt semnificativ în acest sens este acela că sinestezia nu apare menţionată în clasificările din Manualul Statistic de Diagnostic al Bolilor Psihice publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Un studiu al Universităţii din Edinburgh a ajuns la concluzia că aproximativ 4% din populaţia planetei manifestă o formă sau alta de sinestezie. Expertul în sinestezie Vilayanur Ramanchandran, director al Centrului pentru Cogniţie şi profesor în cadrul Departamentului de Psihologie şi Neuroştiinţă al Universităţii California din San Diego, subliniază faptul că procentul sinestezicilor este de opt ori mai mare în rândul persoanelor cu o creativitate bogată, cum sunt de exemplu pictorii, muzicienii, scriitorii, sculptorii, poeţii, în comparaţie cu restul populaţiei. În acest sens, poetul francez Charles Baudelaire, compozitorii Nikolai Rimsky-Korsakov, Franz Liszt şi romancierul Vladimir Nabokov sunt doar câteva nume de sinestezici celebri. Celebrul Pitagora se pare că a fost şi el înzestrat cu anumite capacităţi de percepţie sinestezică, după cum reiese şi din afirmaţia care îi aparţine: „Fiecare număr are propria  sa personalitate. El poate  fi masculin  sau feminin. Fiecare număr poate să se afle în perfectă armonie sau în distonanţă cu ceea ce îl înconjoară.”

Există, prin urmare, o legătură directă între gradul de creativitate al unei anumite fiinţe umane şi capacitatea sinestezică pe care ea o deţine. Pe măsură ce fiinţa îşi dezvoltă anumite capacităţi creative, posibilitatea ei de a experimenta diferite forme de sinestezie creşte proporţional. Persoanele care trăiesc sinestezia pot percepe de exemplu cifrele sau literele colorat, pot simţi un gust distinct al sunetelor, pot vedea muzica în culori. Sinestezia generează apariţia unei serii de senzaţii superb combinate, ce apar a fi generate chiar la nivelul cortexului cerebral, şi care au ca rezultat experienţe adiţionale care îmbogăţesc percepţia generală a persoanei în cauză. Sinestezia trezeşte în fiinţa umană care are posibilitatea experimentării acestui fenomen inedit senzaţii absolut reale, mult mai complexe decât cele comune, ea fiind mai degrabă o condiţie neurologică superioară, care generează un fel de „plus” senzorial şi perceptiv şi multiple alte beneficii. Prin urmare, sinestezia nu este nicidecum vreo boală sau vreun handicap.

Chiar dacă oamenii folosesc adeseori în limbaj unele metafore, ce acţionează ca factori declanşatori ai unor senzaţii încrucişate sau multiple, de exemplu „culoare ţipătoare”, „voce spartă” sau „miros pătrunzător”, şi care sunt uneori descrise ca ţinând tot de sfera sinesteziei, trebuie înţeles că sinestezia este o formă complexă de percepţie superioară, ce reprezintă totodată o condiţie neurologică specială, şi ea se manifestă ca un proces perceptiv aparte, care se exprimă în mod distinct. La unele persoane, acest tip de percepţie sinestezică este spontană şi apare involuntar, iar în cazul yoghinilor, ea se manifestă la voinţă şi poate fi declanşată în anumite condiţii precise.

Privind fenomenul sinesteziei în ansamblul lui, constatăm că în realitate există trei categorii majore de fenomene de sinestezie. Primul tip de sinestezie este „sinestezia senzorială”, în care existenţa unui anumit tip de stimul senzorial determină apariţia unei senzaţii de alt tip, de exemplu o senzaţie vizuală poate genera o senzaţie de tip auditiv. Cel de-al doilea tip de sinestezie este „sinestezia cognitivă”, formă mult mai subtilă de percepţie unificată, în care anumite categorii cognitive, cum ar fi literele, numerele, numele proprii ale unor locuri sau persoane determină apariţia spontană în conştiinţă a anumitor tipuri de senzaţii asociate, de exemplu referirea la anumite numere poate genera apariţia spontană a unor percepţii vizuale distincte asociate sau a unor culori. Cea de-a treia formă de sinestezie, mult mai subtilă decât celelalte două şi care este, în marea majoritate a cazurilor, accesibilă mai ales yoghinilor avansaţi, este „sinestezia spaţio-temporală“, în care percepţia de natură spaţială, ce este de regulă asociată unui anumit loc precis din spaţiu, poate determina apariţia unei percepţii temporale distincte sau chiar a unei translaţii temporale şi invers, conştientizarea plenară a energiei specifice a momentului prezent poate conduce la declanşarea unei anumite forme de percepţie spaţială ce este net diferită de cea care este asociată în mod normal percepţiei fizice a locaţiei prezente.

Dincolo de această clasificare generală, este necesar să precizăm că în toate formele de sinestezie se produce la nivel perceptiv, în conştiinţa celui care are o astfel de percepţie de tip sinestezic, o întrepătrundere unificatoare a câte două sau mai multe tipuri de energii subtile formatoare distincte, cu frecvenţe de vibraţie net diferite şi care există în dimensiunile vibratorii bine delimitate din Macrocosmos.

În cazul oricărui fenomen de sinestezie, percepţia unificatoare este generată de un fenomen de determinare atipică, de natură cauzală, sau, altfel spus, de o asociere unificatoare spontană ce are loc la nivel perceptiv şi ale cărei legităţi se află întotdeauna în afara determinismului fizic, fiind în realitate alimentate prin stări de rezonanţă ocultă®, în mod tainic, de la nivel AKASHA-ic.

Pentru yoghinii avansaţi, percepţia sinestezică reprezintă o sui generis poartă de acces în dimensiunea subtilă AKASHA-ică şi ea poate fi generată într-un mod voluntar şi totodată perfect controlat printr-o intensă şi armonioasă trezire şi dinamizare a centrilor subtili de forţă VISHUDDHA CHAKRA şi AJNA CHAKRA. Sinestezia, indiferent de forma în care ea se manifestă, reprezintă o percepţie unificatoare ce depăşeşte limitele perceptive umane şi care generează o experienţă perceptivă de tip paranormal.

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Caietul Taberei Spirituale Yoghine de Vacanţă Costineşti 2011, vol. I

Citiţi şi:
Activarea lui Vishuddha Chakra ne ajută să trăim starea arhetipală de copil
Ajna Chakra - aspecte psihologice

 
 

yogaesoteric
1 martie 2012
 
 
 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga