Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
TETRAKTYS, știinţa ciclurilor şi a ritmurilor care compun universul


de Ioana Plăviţu


Mai mult decât o reprezentare matematică, Tetractys-ul este un simbol metafizic ce ascunde esenţa principilor lumii manifestate, armonia cosmică, ideea ascensiunii către Divin şi misterele lumii spirituale

În filosofia platonică, principiul mental precede principiul material şi este totodată cauza acestuia. Universul este privit ca o emanaţie a Minţii Divine.
Ca simbol grafic, Tetraktys-ul este un triunghi echilateral format din 10 puncte aliniate pe patru rânduri, ca în figura alăturată.

Pentru filozofii antici, Tetraktis-ul avea valenţe sacre, astfel că ei îşi realizau jurămintele după următoarea formulă: „Jur pe acela care a dăruit seminţiei noastre muritoare Tetraktis-ul, care este izvorul întregii noastre cunoaşteri şi înţelepciuni, rădăcina nemuritoare a întregii Naturi.”

Cele patru niveluri ale învăţăturii pitagoreice
Învăţăturile lui Pitagora, cunoscute sub denumirea de quadrivium, corespund celor patru niveluri ale Tetraktis-ului. Astfel, primul nivel corespunde aritmeticii, studiul numerelor. Aici numarul este considerat drept o expresie a Unităţii. Mai mult, cele patru niveluri ale Tetraktis-ului (1+2+3+4=10) conţin elementele fundamentale ale aritmeticii. La al doilea nivel de studiu se află muzica, nume străvechi al ştiinţei matematice a proporţiilor. Această ramură a matematicii a generat alcătuirea scării muzicale şi are totodată aplicaţii importante în domeniile geometriei şi astronomiei, corespunzând nivelurilor al treilea şi al patrulea ale învăţăturilor pitagoreice. În viziunea lui Pitagora, proporţiile 1:2 (octava muzicală, progresia geometrică), 2:3 (cvinta muzicală, progresia aritmetică) şi 3:4 (octava muzicală, progresia armonică) sunt elementele ce compun muzica sferelor.

Pe cel de-al treilea nivel se situează geometria, studiul celor trei dimensiuni: lungime, lăţime şi înălţime. În sfera geometriei, Unu reprezintă punctul, Doi – linia, Trei – suprafaţa şi Patru – tetraedrul, care este prima formă tridimensională.

Cel de-al patrulea nivel de studiu în acest sistem îl reprezintă astronomia, studiul obiectelor tridimensionale în cea de-a patra dimensiune, sau mişcarea în spaţiu-timp. Astronomia cuprinde fiecare din primele trei știinte și o a patra în plus, mișcarea în timp, Patru simbolizând aici cele patru elemente fundamentale ale realității fizice: aer, foc, apă și pământ.

Aceste patru științe sunt treptele ce conduc către al cincilea studiu, cel transcendent: dialectica, studiul domeniului metafizic al ideilor și legătura ce unește toate domeniile anterioare.

În dialectică, Unu îl reprezintă pe Dumnezeu, principiu unic și sursa a întregii Existențe, care este dincolo de toate numerele și formele. Poate că cel mai mare mister din toate filosofiile este răspunsul la întrebarea: „De ce Unu dă naștere multiplicității?” Din perspectiva filosofilor antici, Unu este atât de perfect încât întreaga creație nu este altceva decât manifestarea perfecțiunii sale. Unicul este caracterizat de omnipotență și de aceea crează lumile fără a-și cauza vreo lipsă sieși. Din acest preaplin apare diada infinit-limitat, calități ce definesc categoriile de zei în teologia pitagoreică. Al treilea nivel al acestei desfășurări ierarhice a cosmosului este Ființa însăși, sursa triadică a existenței, a Vieții și a Inteligenței și totodată paradigma sufletului cu cele trei aspecte ale sale – dorința, voința și rațiunea. Tetrada corespunde ultimei legături din marele lanț al existenței: planul fizic și cele patru elemente ce-l alcătuiesc.

Primele zece numere care constituie Tetraktys-ul sunt recunoscute de asemenea ca simboluri ale desfășurării și extensiei Unității Minții Divine. Numerele sunt principii arhetipale și puteri divine care au o influență cauzală asupra lumii noastre.
Unu – este principiul monadei, simbolul unității, al completitudinii și al totalității reprezentat printr-un cerc.
Doi – diada este puterea dualității, a contrastului și a multiplicității, de exemplu: masculin-feminin, cer-pământ, dreapta-stânga.
Trei – triada introduce în plus o medie între cele două extreme și reprezintă puterea de a aduce ordine și armonie în multiplicitate. În tradiția pitagoreică, sufletul este intermediarul între ceea ce este nemuritor, făcând din aceste două principii un întreg.
Patru – tetradra. În aritmetică, tetrada reprezintă un stadiu al completitudinii, căci primele patru numere însumate dau 10. Geometric tetrada este exprimată prin pătrat sau printr-un tetraedru. Metafizic, tetrada reprezintă principiul material şi primele patru elemente.

O interpretare actuală a Tetraktys-ului
În epoca lui Pitagora, Spiritul şi Materia începeau să se distingă dar nu erau complet separate. Numerele nu erau, pentru înțelepţii acelor epoci, o modalitate de reconstituire a unităţii spirit-materie, ci de exprimare acestei unităţi, care constituia sistemul lor de referinţă.

Colette Tréhel, profesoară de matematică din Paris, Franţa, prezintă în cele ce urmează o nouă interpretare a modelului pitagoreic al Tetraktis-ului. Reluând reprezentarea triunghiulară a numerelor întregi şi considerând Tetraktis-ul ca pe un sistem organizat pe patru niveluri, acest Tetraktys apare ca o metaforă a procesului individuaţiei şi a diverselor moduri de funcţionare a conştiinţei umane de-a lungul evoluţiei sale istorice, o reprezentare a etapelor expansionării câmpului conştiinţei.

Primul nivel: Unu    îl simbolizează pe Dumnezeu, principiul creator dinaintea creaţiei, unitatea primară în care totul este nediferenţiat, sau totul este inconştient. La primul nivel nu există încă formă, doar antagonismul potenţialitate-actualitate în „aşteptarea” creaţiei, a conştiinţei. Acest nivel corespunde modului de fucţionare magic, fuziunii mistice.
 
Dinamica lui Doi
Al doilea nivel: Unu+Doi
Semnul + nu reprezintă aici un semn operativ, ci indică faptul că Unu şi Doi se integrază pentru a constitui un sistem mai complex, în care ele devin subniveluri. „De fiecare dată când judecata umană doreşte să înţeleagă un lucru pe care, la o analiză ultimă, nu l-a înţeles, ea trebuie (dacă este sinceră), pentru a sesiza anumite aspecte, să se supună unei contradicţii şi să scindeze respectivul obiect în aparenţele sale opuse”. (Carl Gustav Jung, „L'homme à la découverte de son âme”).

Al doilea nivel este cel al dinamicii lui Doi, capacitatea de a distinge, care devine activă în inima lui Unu. Este începutul prizei de conştiinţă care se produce în acelaşi timp cu actualizarea, „duplicaţiile identice ale obiectelor, în vise ca şi în mituri, indică de fapt că un conţinut păşeşte pe pragul conştiinţei ca element discernabil înfăţișând astfel un prim studiu de manifestare”. Jung spune despre acest subiect: „Percepţia conştientă este discriminare. De aceea, formele care sunt în inconştient se disting atunci când ating pragul percepţiei; o astfel de formă apare în acel moment ca două...” (cf. „Număr şi timp”).
Asocierea priză de conştiinţă-materializare în energia lui Doi se regăseşte în ideea reîncarnării, conform căreia o entitate îşi alege un corp, se încarnează, se actualizează în spaţiu-timp, în scopul de a-şi expansiona câmpul de conştiinţă, de a se informa.

Al doilea nivel este cel al gândirii religioase, pentru care Spiritul şi Materia se află separate în unitatea lui Unu. Lumea interioară şi lumea exterioară se prezintă ca subniveluri ale lui Unu, care ia astfel o nouă formă, mai complexă. Dar posibilitatea de a distinge, oferită de acest nivel Doi, se poate uneori perverti şi poate conduce la separaţii, prin pierderea referenţialului. Doi devine în loc de , iar dinamica lui Doi o înlocuieşte pe cea a lui Unu în loc să o complexifice, această disociere creând numeroase probleme, atât individuale cât şi colective. Unii nu se interesează decât de Materie – demersul lor se va numi ştiinţific, alţii se interesează numai de Spirit, iar demersul lor se va numi mistic. Ambele demersuri sunt parţiale şi dezechilibrante, conştiinţa unitaţii este pierdută, unul din cei doi termeni ai antagonismului este refulat în Umbră. Conform logicii pitagoreice, numărul sacru de Doi este Unu+Doi=Trei, ceea ce anunţă următorul nivel de complexitate.

Logica terţului inclus
Al treilea nivel: Unu+Doi+Trei   

Orice tensiune a aspectelor opuse implică o desfăşurare din care se naşte trei. În trei tensiunea se relaxează. Prin urmare, trei se află dincolo de actualizările dinamice ale continuumului unitar, în dimensiunile spaţiu-timp ca şi în conştiinţa noastră”. Trecerea dintre Doi şi Trei se face prin „adăugarea unei conştiinţe care observă (martor)”. Aceasta este Trinitatea care există în toate tradiţiile.

Ea se prezintă fie „ca trei figuri de egală importanţă”, fie „ca o figură principală unică însoţită de alte două”. „Prima tendinţă reprezintă mai degrabă dinamismul preconştient al arhetipului, iar cea de a doua, începutul realizării unităţii din opuşii interni şi apariţia acestui Unu într-un spaţiu-timp, adică în conştiinţă”. (cf. C.G. Jung, „Număr şi timp”)

Sistemul unitate-cuplu reconstituie unitatea într-o mai mare diferenţiere, pe un nou nivel de conştiinţă mai complex. Din perspectiva acestei dinamici, dezbaterea dintre materialişti, care fac din Spirit o proprietate a Materiei, şi idealişti pentru care Materia este o creaţie a Spiritului, apare ca o falsă dezbatere. Nu este vorba de a stabili relaţii cauză-efect între Spirit, domeniu potenţial, şi Materie, domeniu actual, într-o logică a terţului exclus, ci relaţii de Semnificaţie, într-o logică a terţului inclus, aşa cum apare în fenomenele de sincronicitate, „acte de creaţie în timp”.

Nu este vorba de a face o sinteză între gândirea ştiinţifică şi cea mistică, aşa cum propun mulţi cercetători, ceea ce ar reveni la a suprima antagonismul dintre cele două moduri, ci de schimbarea nivelului de conştiinţă, de a trece la un nivel mai complex în care gândirea ştiinţifică şi gândirea mistică apar drept subniveluri, în relaţie de antagonism, reconstituind unitatea originară într-o mai mare diferenţiere, aşa cum propune Jung: „(deplasând) noţiunea de realitate şi centrând-o asupra Sufletului (Psyché), numai atunci această noţiune este la locul său şi conflictul dintre Natură şi Spirit, ca principii explicative, se rezolvă de la sine. Natura şi Spiritul nu mai sunt desemnări de origine ale conţinuturilor psihice care se aglomerează în conştiinţă.” (L'homme à la découverte de son âme”)

După cum a remarcat dr. R. Cahen, psihologia şi ştiinţa clasică se bazează pe arhetipul Trinităţii. Dar energia acestui arhetip este adesea utilizată într-un al doilea sens greşit, adică sub forma  şi nu sub forma  unde referinţa la unitate s-a pierdut, ceea ce conduce la modele ternare care rămân mecaniciste, într-o logică a terţului exclus, cauzală.

Modelul celor trei materii al lui Ştefan Lupaşcu este corespunzător lui Trei în forma sa sistematică. Punctul de vedere al lui Lupaşcu este analog celui lui al lui Jung, a treia materie, micro-materia având o funcţie analoagă celei a Sufletului (Psyché). Fenomenele de sincronicitate sunt produse de energia „unui simbol din universul interior psihic”. Simbolurile sunt transformatoare ale energiei, ele permiţând transmutarea energiei psihice între lumea Spiritului şi cea a Materiei. Pe planul informaţiei, simbolurile stabilesc noi relaţii de semnificaţie între cele două lumi. Punctul de vedere simbolic este cel al Sufletului (Psyché).

În simbolistica Tetraktys-ului, numărul sacru Trei este Unu+Doi+Trei=Şase, reprezentat de pecetea lui Solomon  adică integrarea Spiritului  şi a Materiei  într-un sistem reconstituind unitatea sub o nouă formă, mai complexă, într-o diferenţiere mai mare decât  cea a nivelului Doi.

Trecerea de la Trei la Patru
Al patrulea nivel: Unu +Doi+Trei+Patru
De la începutul secolului al XX-lea , arhetipul lui Patru este în mod deosebit activ, energia sa se actualizează în toate domeniile, punând în evidenţă partea Psyché-ului încă neconştientizată.

Pentru Hubert Reeves, Patru este un „număr magic” în fizică. Între Trei şi Patru apare o asimetrie. Studiile asupra activităţii electrice a creierului au permis punerea în evidenţă a patru benzi de frecvenţă: beta, alpha, theta şi delta, corespunzând celor patru stări de conştiinţă: veghe, somn cu vise, somn profund şi starea transpersonală sau de conştiinţă cosmică. Această a patra stare, aşa cum indică şi numele ei, transcende ego-ul. Fizicienii au identificat la rândul lor patru forţe de legătură, dintre care forţa gravitaţională pare să joace un rol aparte. Până în prezent, orice tentativă de a elabora o teorie a câmpului unificat nu a reuşit să integreze şi forţa gravitaţională.

Einstein a făcut trecerea de la reprezentarea tridimensională a spaţiului la cea cvadridimensională. Iar dacă în ecuaţiile teoriei relativităţii aceste patru dimensiuni joacă acelaşi rol, nu la fel se petrec lucrurile în cazul percepţiei actuale a evimentelor, în care timpului are un rol aparte.

Am putea oferi şi alte exemple. Toate aceste modele nu sunt Realitatea însăşi, ci doar reprezentări ale realului, de data aceasta la nivelui lui Patru, un nou nivel de conştiinţă care ne permite să integrăm mai multă informaţie, să pătrundem mai în profunzimea problemelor.

Pentru pitagoricieni, numărul sacru reprezentat prin Tetraktys este 10, deoarece 1+2+3+4=10, Unitatea regăsită pe un alt plan, ce corespunde trecerii de la ego la Sine. 10=5×2, cinci este chintesenţa, tot aşa cum Sinele este „arhetipul central”. Astfel putem înţelege mesajul lui Iisus crucificat (patru) în centrul Crucii (cinci), el se sacrifică (sacrificiul personalităţii umane) şi renaşte într-un alt plan al realităţii (naşterea Sinelui).

Tetraktys-ul este, ca şi piramidele egiptene, un model al Totului, forma triunghiulară ascunzând misterul său divin. Iar dacă cele patru niveluri ale Tetraktys-ului conţin toate cele 10 numere arhetipale, forma sa triunghiulară are puterea de a le unifica şi de a revela esenţa lor în unitate. Aici se află ocultat secretul Tetraktys-ului. Deşi realitatea se desfăşoară într-o divină progresie pe patru niveluri, unitatea se revelează atunci când transcendem cel de-al patrulea nivel, cel al planului fizic, ascensionăm către viziunea luminii strălucitoare a Fiinţei şi dobândim înţelegerea adevăratului număr, principiul, sursa şi rădăcina întregii manifestări.

Articol preluat din Revista Misterelor nr. 35

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga