Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Zece sfaturi înţelepte şi totodată pline de bun-simţ pentru a evita confruntarea cu stresul şi cu tensiunile de tot felul

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Pentru a ieşi din spirala obositoare a tensiunilor şi a stresului care tind cel mai adesea să ne copleşească atunci când ne adâncim în rutina cotidiană, este necesar înainte de toate să învăţăm să redevenim stăpânii propriului nostru timp. Este adevărat că acest obiectiv cere o anumită mobilizare, disciplină şi perseverenţă din partea noastră!

Fiecare dintre noi ştim că de fiecare dată când ne simţim obosiţi, tensionaţi ori stresaţi, opţiunea unei relaxări de o zi sau două ori, şi mai bine, a unei plecări într-o vacanţă de una sau două săptămâni, pot să fie pentru noi modalităţi ideale de reechilibrare sau chiar de evitare a stresului cronic, ce este adeseori generat de tensiunea activităţilor cotidiene. Adevărul este însă, că nu întotdeauna este cu putinţă să plecăm imediat într-o vacanţă.
Tocmai de aceea în aşteptarea următoarei vacanţe, care ne va aduce binemeritata relaxare, putem pune în practică, în cel mai scurt timp posibil, unele recomandări înţelepte şi pline de bun-simţ care sunt menite să  ne ajute să ieşim cu succes din iureşul ameţitor al obligaţiilor zilnice. Aplicându-le mai mereu într-un mod inteligent, vom putea să evităm confruntarea cu neplăcutele stări de oboseală, de tensiune sau de stres şi astfel vom reuşi să avem  mai mereu o stare stenică de bună dispoziţie şi de armonie în toate acţiunile benefice pe care le întreprindem zilnic.

Primul sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să ne formulăm, în mod ferm şi clar, obiective profund benefice şi creatoare

La începutul fiecărei perioade de lucru ori la trecerea la o nouă etapă din activitatea noastră cotidiană, este necesar să ne formulăm, într-un mod cât mai clar şi ferm, anumite obiective profund benefice şi creatoare, ce sunt conexe cu domeniul de activitate în care suntem angrenaţi.
Ne putem familiariza cu acest gen de practică individuală dacă vom urmări, de exemplu, ca la începutul fiecărei săptămâni să ne definim în mod cât mai clar anumite obiective precise pe care intenţionăm să le realizăm în săptămâna care va urma. Ar fi foarte util dacă ne-am rezerva minimul de timp necesar pentru a le scrie într-o agendă, pentru a avea o viziune obiectivă, de ansamblu, asupra lor. Apoi, este necesar, să facem o scurtă, dar atentă evaluare a acestor obiective propuse, pentru a vedea care dintre ele sunt prioritare. Chiar mai mult decât atât, este foarte bine dacă stabilim deja care este prioritatea numărul unu a săptămânii care tocmai începe.
Pentru a putea să ne ordonăm cât mai bine obiectivele pe care le avem, poate fi foarte util să le clasificăm de exemplu, având în vedere următoarele trei clase de prioritate: 1. obiectiv prioritar, 2. activitate stringent necesară şi 3. activitate facultativă. Vom realiza această clasificare a obiectivelor propuse în funcţie de perspectiva pe care noi o avem acum, la începutul săptămânii. Apoi, în funcţie de evaluările pe care le realizăm, vom urmări să ne focalizăm mai ales pentru a atinge obiectivele prioritare şi pentru a soluţiona problemele cuprinse în primele două categorii, fără să ne gândim deocamdată la cele din ultima categorie, până când nu le-am îndeplinit pe cele din primele două categorii.
La început, este posibil să ne fie dificil să clasificăm obiectivele noastre chiar şi în acest sistem simplu, cu trei clase de prioritate. În acest caz, va trebui să ţinem cont de faptul că pentru a nu ajunge la stări de tensiune sau încordare interioară şi, bineînţeles pentru a nu ajunge să ne stresăm singuri, este foarte bine să urmărim să nu ne fixăm mai mult de un obiectiv prioritar pe săptămână şi mai mult de o activitate din grupa celor neapărat necesare pe zi! Respectând acest principiu, vom fi capabili să ne păstrăm echilibrul interior şi să avem  mai mereu o minunată stare de relaxare a minţii.
Procedând mai mereu în acest mod plin de prevedere, vom putea să urmărim cu atenţie, într-o stare binefăcătoare de relaxare interioară, îndeplinirea obiectivelor benefice şi creatoare pe care ni le-am formulat în mod clar încă de la începutul săptămânii. Vom descoperi că formularea unei intenţii clare şi ferme, ce a fost în prealabil în mod înţelept cumpănită de către noi, pe baza unei juste evaluări anticipative, ne va ajuta considerabil de mult să ajungem să avem mai mereu succes în demersurile benefice în care ne angrenăm. Totodată, ne vom convinge într-un mod practic şi direct de realitatea afirmaţiei pline de înţelepciune care ne spune că „o acţiune benefică ce se întemeiază pe o intenţie clară şi fermă este deja pe jumătate realizată.”

Al doilea sfat  înţelept şi plin de bun-simţ:

Să ţinem în mod constant evidenţa priorităţilor şi acţiunilor necesare

Pentru a avea o eficienţă cât mai mare în ceea ce întreprindem, este util să urmărim să ne notăm în mod constant priorităţile şi acţiunile necesare într-un caiet sau într-o agendă. Chiar dacă aceasta ne pare la prima vedere o pierdere de timp, notarea cu atenţie şi responsabilitate a obiectivelor benefice pe care ni le-am propus într-o agendă este o activitate deosebit de utilă şi totodată, poate surprinzător la prima vedere, extrem de relaxantă. Acest gen de obiectivare pe care acţiunea de a ţine evidenţa priorităţilor ne-o oferă ne permite totodată să avem aproape întotdeauna o oglindire imediată a orientării noastre intenţionale şi a conţinutului nostru mental din prezent.
O astfel de practică simplă, dar foarte eficientă, ne va ajuta gradat să ne formulăm din ce în ce mai clar şi precis obiectivele, deoarece atunci când este necesar să scriem efectiv în cuvinte ceea ce intenţionăm să realizăm suntem determinaţi să realizăm totodată un minim efort de auto-obiectivare. Putem aprofunda acest exerciţiu practic, urmărind chiar, dacă se poate, să notăm cât mai precis inclusiv termenul (data şi uneori ora) la care noi estimăm că vom putea duce la îndeplinire respectiva acţiune pe care o intenţionăm şi pe care o notăm atunci, cu anticipaţie, în agendă.
De asemenea, pentru a ne păstra coerenţa în acţiune şi pentru a ne menţine o stare de focalizare exemplară în cursul realizării fiecărei astfel de acţiuni pe care ne-am propus-o cu anticipaţie, este bine să începem să ne gândim la altceva doar după ce am încheiat cu succes acţiunea anterioară sau numai atunci când am încheiat cu bine o anumită etapă prestabilită a unei acţiuni mai ample pe care ne-am propus-o anterior. Procedând astfel, vom beneficia şi de un sentiment pregnant şi din ce în ce mai puternic de împlinire interioară şi de satisfacţie, care rezultă în urma concordanţei dintre ceea ce ne-am propus şi ceea ce am realizat.
Este util să consultăm această agendă mai ales atunci când încheiem o anumită activitate şi ne pregătim să trecem la realizarea  unui nou obiectiv. Vom putea astfel să vedem dacă evaluările noastre iniţiale au fost juste şi care anume din activităţile propuse ca obiective este cea mai potrivită pentru a fi realizată în viitorul apropiat.
Pentru ca această activitate de planificare a obiectivelor şi de evaluare a termenelor pe care ni le propunem să fie cât mai eficientă, este important să consultăm periodic aceste  notiţe, de exemplu, la sfârşitul săptămânii sau la sfârşitul unei luni calendaristice, pentru a compara rezultatele reale cu obiectivele propuse. Vom urmări să fim cât mai obiectivi şi mai responsabili şi să realizăm cu luciditate şi detaşare acest tip de bilanţ individual al activităţii noastre. Procedând astfel, vom fi totodată capabili să ne cunoaştem şi să ne înţelegem din ce în ce mai bine pe noi înşine, fiind în măsură să ne corectăm, acolo unde este necesar, eventualele inconsecvenţe sau deficienţe pe care încă le mai avem în unele domenii ale activităţii noastre zilnice.

Al treilea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să lăsăm la o parte ambiţiile personale pentru a cultiva în schimb starea profundă de detaşare

Pentru a avea cu adevărat succes în ceea ce întreprindem, este util să urmărim să ne reducem la minim ambiţiile personale şi să nu ne lăsăm copleşiţi de dorinţa îndârjită de a realiza ceva anume. Pentru aceasta, este necesar să acţionăm mereu în mod divin integrat şi totodată cu deplină detaşare. Un mod înţelept de a aborda programul unei săptămâni sau chiar şi numai al unei zile de lucru este acela de a urmări să cultivăm în mod constant în fiinţă noastră starea de detaşare în toate acţiunile în care suntem implicaţi. Aceasta este o cheie esenţială a seninătăţii, a păcii interioare şi a reuşitei în toate acţiunile benefice şi divin integrate pe care noi le realizăm. Atunci când ne încrâncenăm  să facem ceva anume, atunci când suntem îndârjiţi şi plini de ambiţie sau atunci când ne încăpăţânăm să facem cât mai mult şi într-o manieră competitivă, egotică, noi nu facem altceva decât să ne epuizăm resursele vitale, psihice, mentale şi chiar sufleteşti într-un mod inutil şi absurd, iar în final, după ce constatăm că lucrurile nu au decurs aşa cum aveam noi ambiţia să se desfăşoare avem toate şansele să fim dezamăgiţi, epuizaţi, sau chiar să clacăm. Tocmai de aceea, pentru a integra de fiecare dată într-un mod cât mai armonios implicarea noastră într-o anumită acţiune este necesar ca, din perspectiva experienţei dobândite în decursul timpului, să ne dozăm cât mai armonios eforturile pe care le implică feluritele etape ale acţiunii respective. Totodată, este extrem de important să nu ne lăsăm amăgiţi de ambiţiile deşarte, de implicarea pătimaşă, de îndârjirea de a face, chiar şi atunci când bunul nostru simţ ne indică necesitatea de a fi atenţi la anumite circumstanţe existente, pentru a ne adapta în mod armonios acestora. De asemenea, atunci când suntem angrenaţi în anumite acţiuni sau proiecte pe care urmărim să le realizăm, este important să nu ne lăsăm derutaţi sau defocalizaţi de nu contează ce alte acţiuni ori preocupări secundare, care nu intră  în sfera obiectivelor de lucru pe care ni le-am stabilit anterior în mod clar şi ferm, într-o stare de luciditate. Foarte important este să urmărim în mod constant, fără întrerupere, să ne cultivăm şi să menţinem în fiinţa noastră o stare exemplară de detaşare faţă de ceea ce realizăm, ca şi cum altcineva ar privi întreaga desfăşurare a acţiunii respective, chiar dacă noi suntem cei care o realizăm. Menţinându-ne mai mereu în această stare exemplară de implicare detaşată, vom putea totodată să ne auto-observăm cu multă obiectivitate şi astfel să putem corecta în timp real eventualele tendinţe greşite care ar putea să survină.

Al patrulea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să urmărim să avem o perspectivă cât mai clară asupra timpului necesar activităţilor

De cele mai multe ori, motivul principal al nerealizărilor anumitor activităţi pe care ni le-am propus anterior este lipsa de timp. Adevărata artă constă în a gestiona în mod optim timpul pe care îl avem la dispoziţie. Pentru acesta, este necesar să urmărim să ne facem timp sau, altfel spuns, să ştim cum anume să alocăm în mod înţelept timpul de care dispunem pentru a realiza efectiv ceea ce ne-am propus. Este de asemenea important să alocăm un interval de timp pentru ceea ce noi nu am prevăzut încă, din cauza necunoaşterii tuturor aspectelor pe care le implică acţiunea ce se află în derulare. Tocmai de aceea va trebui să învăţăm să dăm dovadă mai mereu de spirit de prevedere şi de capacitate de anticipare a evoluţiei lucrurilor, iar pentru aceasta este util să ne alocăm mai mereu dinainte o rezervă de timp minim, pentru a putea face faţă unor situaţii neprevăzute care ar putea să survină la un moment, chiar în timpul desfăşurării unei anumite acţiuni pe care am demarat-o. Dacă noi nu vom ţine cont de acest sfat înţelept şi plin de bun-simţ şi dacă agenda noastră este plină până la refuz cu fel de fel de obiective cărora le alocă intervale de timp minimale, atunci este aproape sigur că la un moment dat vom întâmpina reale dificultăţi atunci când va fi necesar să răspundem prompt unor solicitări neprevăzute, deoarece în mod cert noi vom considera atunci că suntem „foarte ocupaţi”. Starea de „a fi ocupat” ţine mult de această lipsă de flexibilitate a noastră în raport cu timpul pe care îl alocăm cu anticipaţie feluritelor acţiuni. Mai mult chiar, este posibil  ca în mod real unele dintre activităţile pe care ni le-am propus să dureze mai mult decât am prevăzut, iar dacă noi nu am alocat un timp pentru astfel de situaţii neprevăzute, ne vom afla în situaţia de a nu ne putea ţine promisiunile şi de a ne destabiliza astfel aproape întregul program prestabilit. Această situaţie poate fi extrem de neplăcută şi adeseori ea ne face să devenim nervoşi, tensionaţi şi să ne stresăm, mai ales din cauza impresiei subiective de „a nu avea suficient timp”. Un sfat util şi plin de bun-simţ pe care îl putem aplica în acest sens este acela de a lăsa uneori în aşteptare acele obiective care nu sunt foarte urgente şi de a ne păstra cel puţin 30% din timpul unei săptămâni, chiar un minim de 5-7 ore, pentru a rezolva situaţii neprevăzute, care pot să apară pe parcurs şi care se pot prezenta la momentul respectiv ca fiind nişte necesităţi stringente sau ca nişte urgenţe. Este important să ştim că prioritatea unor obiective se poate modifica în timp, în funcţie de etapele parcurse în timpul realizării acelei acţiuni. Gradul de prioritate al unei acţiuni poate să crească sau să scadă şi tocmai de aceea, va trebui să dăm dovadă de o flexibilitate înţeleaptă, dublată de luciditate şi vigilenţă în ceea ce priveşte modul adecvat de acţiune pe parcursul desfăşurării etapelor intermediare ale unei activităţi prestabilite.

Citiți continuarea articolului aici
 
 
 
Fragment preluat din lucrarea Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi, vol. 1, de profesor yoga Gregorian Bivolaru, Editura Shambala
 
 

yogaesoteric
12 iulie 2012

 

 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga