Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
«Prin haos la ordine» (a doua parte)

sau de ce vrea cu disperare clica de la vârful francmasoneriei mondiale să treacă lumea prin foc şi sabie: pentru ca apoi să instaureze cu forţa regimul fascist pe întreaga planetă

 
Citiţi prima parte a acestui articol

Războiul împotriva Iranului, cu care ne tot ameninţă Israelul şi S.U.A., ar putea deveni pretextul pentru un al Treilea Război Mondial
 

În ultima vreme, şi tobele de război s-au auzit mult mai insistent: Statele Unite şi Israelul au ameninţat, amândouă, că vor lansa un atac împotriva Iranului, ale cărui consecinţe vor fi dezastruoase. Drept răspuns, comandantul Forţei Aeriene din Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (CGRI), generalul Amir Ali Hajizadeh, a avertizat că un atac militar al Statelor Unite şi Israelului împotriva Iranului ar declanşa, fără îndoială, datorită amplorii contraatacului, un al Treilea Război Mondial: „Vedem că Statele Unite şi regimul sionist se sprijină reciproc şi nici nu ne putem imagina că regimul sionist ar iniţia un război fără susţinerea Statelor Unite. Din acest motiv, dacă ar izbucni un război, vom lupta cu ambele părţi şi vom ataca şi bazele americane. Dacă s-ar petrece astfel, vor avea loc o serie de incidente neprevăzute ce ar putea scăpa de sub control şi un asemenea război s-ar putea transforma într-un al Treilea Război Mondial. Aceasta înseamnă, desigur, că anumite ţări ar putea intra în război alături de sau împotriva Iranului.”

Dacă ar fi atacat, Iranul ar viza simultan ţinte americane şi israeliene, inclusiv baze militare ale Statelor Unite situate în ţările vecine (de exemplu în Irak, Afghanistan, Pakistan şi în statele din Golf). Pregătirea activă a unui război împotriva Iranului este în desfăşurare de opt ani. Din 2005, Statele Unite şi aliaţii lor, printre care partenerii NATO şi Israelul, sunt implicate în desfăşurarea masivă şi depozitarea unor sisteme de arme avansate. Este vorba despre un efort coordonat al Pentagonului, al NATO şi al forţelor militare israeliene de „apărare” împotriva Iranului. Mai multe state partenere care nu sunt membre ale NATO, printre care statele arabe limitrofe, sunt de asemenea implicate (membrii „dialogului mediteranean” al NATO şi ai Iniţiativei de Cooperare de la Istanbul). Un fapt foarte straniu: departe de a fi prezentat opiniei publice ca o ameninţare la adresa umanităţii, războiul împotriva Iranului este înfăţişat în mod diabolic în presă ca o acţiune aşa-zis „umanitară”. Dezinformarea mediatică a atins apogeul şi mijloacele mass-media occidentale cheamă în mod deschis la război! Cuvântul de ordine pare a fi „eliminarea” Republicii Islamice.

Iranul deţine resurse militare semnificative şi represaliile lui împotriva ţărilor apropiate de frontierele sale, mai ales Israelul, ar putea fi devastatoare. Generalul-maior Mohammad Ali Jafari, comandantul şef al CGRI, a afirmat: „Este posibil să izbucnească războiul, dar dacă sioniştii întreprind ceva, acesta va fi începutul anihilării lor şi punctul final al istoriei lor.” Adjunctul său, generalul de brigadă Hossein Salami, a avertizat că orice atac al regimului sionist împotriva Republicii Islamice Iran ar oferi Teheranului o ocazie de a-l şterge de pe faţa pământului: „Dacă sioniştii se angajează într-o luptă împotriva Iranului, aceasta va oferi o ocazie istorică Republicii islamice de a-i şterge de pe harta lumii. Ameninţările regimului sionist nu ne îngrijorează. Cum vrea el să reprezinte o ameninţare pentru Republica Islamică a Iranului? Puterea noastră defensivă se bazează pe strategia noastră de apărare, care porneşte de la premisa că ne angajăm într-o luptă gigantică împotriva unei coaliţii conduse de Statele Unite.”

La rândul lui, comandantul-şef al forţelor armate iraniene, generalul maior Seyed Hassan Firouzabadi a avertizat şi el că Teheranul va riposta la orice atac împotriva ţării sale printr-o reacţie „imediată” şi „continuă”: „Nu ne simţim ameninţaţi de mascarada declaraţiilor făcute de conducătorii sionişti, pentru că ei sunt nişte creaturi teribil de speriate, care vorbesc într-una doar pentru că ştiu că reacţia Iranului la ameninţări va fi imediată şi neîntreruptă. De altfel, oficialii regimului sionist au declarat în estimările lor că Israelul nu poate conduce operaţiunile militare împotriva Iranului şi nici nu este necesar.”

În ultimele luni, declaraţiile războinice ale Israelului au răsunat mai răspicat decât de obicei, vizând Iranul şi alte câteva obiective de pe lista neagră a Israelului, precum Hezbollah-ul, Libanul şi Siria. Israelului îi place, se pare, să provoace la război de două ori pe săptămână. A fi ameninţat şi a ameninţa face parte din identitatea sa, iar a înspăimânta masele a devenit un fel de sport naţional al politicienilor israelieni. Problema este că uneori ei chiar vorbesc serios, iar cu această ocazie, ameninţările lui Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak au fost mai vehemente decât de obicei, ceea ce a trezit anumite nelinişti. De altfel, dacă luăm în considerare modul în care au acţionat până acum, aceşti politicieni nici nu par a fi indivizi prea paşnici.

De cele mai multe ori, guvernul israelian face tot ce poate pentru a nu se implica în mod direct în aceste războaie, pe care cel mai adesea Statele Unite le poartă în locul său, în afara cazului când este vorba de un război împotriva unor duşmani care nu au tancuri, elicoptere sau rachete, sau care sunt, în cea mai mare parte, înarmaţi cu rachete artizanale şi... pietre, ca în Gaza sau Cisiordania. În ceea ce priveşte Iranul, conducătorii israelieni nu-şi doresc nimic mai mult decât să-i vadă pe americani mergând la război în locul lor, în timp ce ei fac aranjamente de culise.

Totuşi, Barack Obama a fost mai degrabă preocupat de alegerile prezidenţiale şi a preferat să nu se implice într-o nouă aventură militară. Ca dovadă a faptului că potentaţii din administraţia SUA încă aşteaptă un moment favorabil pentru războiul cu Iranul, recent a fost redusă anvergura unui exerciţiu militar programat să se desfăşoare împreună cu Israelul. Pe de o parte, în niciunul dintre discursurile oficialilor din Statelor Unite sau Israel despre programul nuclear iranian nu se afirmă existenţa unor dovezi că acest program ar fi altfel decât paşnic. Pe de altă parte, chiar dacă programul nuclear iranian ar avea scopuri militare, nici Israelul şi nici Statele Unite nu au autoritatea morală de a-l critica, date fiind acţiunile militare agresive ale celor două state.

De remarcat că discursul israelian susţine că de această dată, Israelul este gata să acţioneze chiar de unul singur dacă este necesar. Fie că această ameninţare este doar praf în ochi, fie că liderii israelieni chiar au intenţia să o facă, acesta este un alt exemplu semnificativ despre modul în care cei care conduc lumea caută producerea haosului, chiar cu riscul propriei distrugeri.

În mod retoric şi ironic totodată, unii analişti se întrebau dacă Netanyahu nu îşi dă seama că, deşi are la dispoziţie armata cea mai puternică din Orientul Mijlociu, micul său stat rămâne totuşi foarte vulnerabil. Nu există prea multe locuri în care să te poţi refugia într-un stat de mărimea oraşului New Jersey. Câte atacuri cu bombe poate suporta teritoriul Israelului? Oricare ar fi dimensiunea pagubelor pe care Israelul le poate provoca altora, un război de amploare ar fi pentru el un act sinucigaş. 

„Facilitarea cantitativă” (Quantitative Easing) sau apocalipsa măsurilor financiare disperate ale aşa-zişilor „iluminaţi”

Agentul aşa-zişilor „iluminaţi”, Ben Bernanke, a declarat la 13 septembrie 2012 că Banca Rezervei Federale va tipări atâţia bani câţi va considera că sunt necesari, pornind din acel moment. Banca Rezervei Federale a anunţat recent că va cumpăra titluri de credit în valoare de 40 de miliarde de dolari pe lună, fără limită în timp. Expresia „Quantitative Easing 3” („Facilitare cantitativă 3”) nu înseamnă nimic pentru neiniţiaţi. Pe scurt, este vorba despre tipărirea suplimentară, am putea spune la rotativă, a unei imense cantităţi de dolari fără nicio acoperire şi fără valoare, în încercarea disperată de a-şi acoperi cheltuielile. Deci stăpânii Băncii Rezervei Federale vor emite dolari ex nihilo, folosind „maşina de tipărit bilete de bancă”. Este, de altfel, a treia operaţiune de acest gen după 2008. În timpul QE1 (Quantitative Easing 1), din 2008, Banca Rezervei Federale  a emis 2 milioane de miliarde de dolari americani (2x1015). Banca Angliei: 375 miliarde de lire sterline (375x109). Banca Japoniei: 55 de miliarde de yeni (55x109). Banca Centrală Europeană (BCE): 60 de miliarde de euro (6x1010). Acestea sunt nişte cifre astronomice, apărute din neant şi introduse în sistemul bancar. Aceeaşi operaţiune a mai fost realizată şi în 2010, prin QE2, în timpul căreia Banca Rezervei Federale a emis 600 de miliarde de miliarde de dolari americani suplimentari (6x1020). După cum a anunţat Banca Rezervei Federale, QE3 este un program de emitere monetară permanentă, şi aceasta până în momentul când economia S.U.A. „iese din criză“. Putem decela aici un punct de convergenţă cu situaţia din Zona Euro. De fapt, statutele Mecanismului European de Stabilitate (MES) sunt antidemocratice, pentru că obligă statele din zona euro să finanţeze sistemul de „stabilitate” la iniţiativa exclusivă a MES şi să scoată din buzunar în 15 zile suma decisă cu uşile închise de agenţii stăpânilor din umbră ai lumii, fără ca nici guvernele, nici parlamentele să aibă vreun cuvânt de spus. Acesta este un adevărat puci al instituţiilor financiare cu consimţământul ansamblului guvernelor din zona euro! Situaţia a scăpat oricărui control democratic, atât în S.U.A., cât şi în Europa, şi ne plasează de facto în mâinile şi la bunul plac al unor plutocraţi fără scrupule şi fără DUMNEZEU, dornici să facă din locuitorii planetei nişte sclavi.

Astăzi, tentaţia aşa-zişilor „iluminaţi” de a pune în funcţiune maşina de tipărit bani este cu atât mai mare, cu cât China şi Arabia Saudită au fonduri suverane enorme în dolari, iar S.U.A. şi Europa au datorii enorme. Această spirală infernală va acţiona ca o gaură neagră înfometată! De fapt, „nevoia de recapitalizare bancară” a băncilor centrale nu semnifică decât un singur lucru: sistemul bancar este pe moarte, se află sub perfuzie şi are nevoie de afluxuri neîncetate de bani proaspăt creaţi pentru a continua să supravieţuiască. Datorită acestei inflaţii monetare, valoarea principalelor monede este în cădere liberă exponenţială în raport cu valori tangibile ca aurul şi argintul. Lovitura de stat mondială este deci pe cale să devină permanentă şi intrăm într-o fază al cărei rezultat, din punct de vedere istoric, a fost întotdeauna războiul.

Parazitismul financiar şi jaful sunt „noua armă”, veche de când lumea, a bancherilor

Decizia anunţată de Consiliul de supraveghere al băncii centrale a Statelor Unite (Banca Rezervei Federale) de a furniza o susţinere nedefinită pieţelor financiare printr-un al treilea plan de Quantitative Easing (QE3), alături de o decizie anterioară a Băncii Centrale Europene (BCE) de a interveni pe pieţele de obligaţiuni, marchează o nouă etapă în prăbuşirea economiei capitaliste mondiale, care a debutat cu prăbuşirea băncii Lehman Brothers. Deciziile luate de principalele bănci centrale de a introduce mai mulţi bani în sistemul financiar mondial înseamnă că la patru ani după ce pieţele financiare s-au aflat pe marginea prăpastiei în 2008, nu mai există nicio altă perspectivă de revenire la ceea ce altădată era considerat a constitui aşa-numitele „condiţii normale”.

Conform teoriei, acţiunea Băncii Rezervei Federale va reduce dobânzile la toate nivelurile, făcând tentativa de a investi mai atrăgătoare pentru corporaţii şi conducând atât la o creştere economică, cât şi la o creştere a numărului locurilor de muncă. Dar, aşa cum ştiu foarte bine Bernanke şi stăpânii săi din umbră, în realitate aceste promisiuni deşarte sunt doar pentru amăgirea populaţiei, nefiind realizabile.

Instituţiile financiare continuă să acumuleze profituri care nu servesc la finanţarea unor noi investiţii productive, ci sunt canalizate spre vaste rezerve de lichidităţi destinate speculaţiilor. Mai mult, tăierea cheltuielilor guvernamentale atât în Europa, cât şi în Statele Unite, va conduce la reducerea salariilor şi la creşterea şomajului. BCE  a impus condiţia prealabilă ca guvernele de la care ea cumpără obligaţiuni să introducă în schimb măsuri de austeritate vizând reducerea cheltuielilor şi creşterea şomajului.

Decizia Băncii Rezervei Federale nu are deloc drept scop „relansarea” în vreun fel a economiei. Aplicarea sa pe piaţă vizează mai degrabă creşterea cursului acţiunilor şi al titlurilor garantate cu active, făcând să crească profiturile corporaţiilor, în primul rând ale băncilor şi instituţiilor financiare. 

Pe plan mondial, efectele vor fi cât se poate de nefavorabile atât asupra condiţiilor sociale şi economice ale muncitorilor, cât şi asupra săracilor lumii. Imediat după ce decizia a fost anunţată, cursul petrolului şi al aurului au crescut brusc, semnalând o nouă serie de speculaţii asupra produselor. Aceasta va influenţa preţurile carburanţilor pentru transport, dar şi pentru bucătărie şi încălzire şi va provoca inflaţia în cazul produselor alimentare de bază. Deja preţul porumbului, al grâului şi al boabelor de soia, care sunt esenţiale pentru hrana a milioane de oameni, a început să crească. Tipărind mai mulţi bani, Banca Rezervei Federale subminează de asemenea valoarea dolarului pe pieţele monetare, ceea ce va avea un impact semnificativ în Europa, ţinând cont de creşterea euro. Aceasta va antrena tot mai multe reduceri ale exportului şi o creştere a şomajului, în timp ce firmele vor face faţă din ce în ce mai greu concurenţei.

Planul de acţiune al bancherilor internaţionali este unul disperat şi totodată demonic: parazitismul asociat cu jefuirea sistematică şi sărăcirea populaţiei.

 

 

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga