Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Substanţele toxice din mediu afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii fiinţei respective, prin moştenire epigenetică trans-generaţională


de Cristina Georgescu

În ultimii ani au existat foarte multe studii referitoare la modul în care toxinele din mediul înconjurător afectează sănătatea. Descoperirile recente ale cercetătorilor ne arată însă ceva foarte alarmant: aceste toxine nu afectează doar generaţia prezentă, expusă la ele, ci şi urmaşii acesteia!  Vă redăm pe scurt în continuare rezultatele unor astfel de studii, iar apoi o explicaţie asupra mecanismului prin care se produce îmbolnăvirea generaţiilor următoare.

Studii ştiinţifice care arată pericolul substanţelor toxice din mediu asupra sănătăţii generaţiilor viitoare

În mai 2008 cercetătorii au observat că prin administrarea unor pesticide la femele şobolan gestante, efectele nocive nu apar doar la nou-născuţii acestora ci şi la generaţia următoare, la „nepoţii” femelelor respective.

În februarie 2010 cercetări realizate prin expunerea animalelor de laborator  la bisfenol A (BPA) au arătat că aceasta poate conduce la apariţia unor probleme permanente de reproducere la urmaşii femelelor respective. BPA este un compus comun al substanţelor plastice din care se realizează recipienţi pentru depozitarea hranei, cum ar fi de exemplu sticlele pentru apă, sticlele pentru sugari, rezinele pentru căptuşirea conserverlor de mâncare, precum şi unele materiale dentare. Studiul realizat arată că expunerea la BPA afectează permanent uterul prin afectarea reglării expresiei genelor, proces apărut prin acţiunea unor mecanisme epigenetice (termenul se va explica ulterior). Sensibilitatea la estrogen, astfel indusă prin apariţia modificărilor epigenetice ca urmare a expunerii la substanţele respective, poate conduce la probleme de fertilitate, pubertate precoce, dezvoltare mamară alterată, probleme ale funcţiei reproducătoare, precum şi la o varietate de cancere estrogen-dependente. Ca un comentariu la acest material, editorul şef al revistei de specialitate în care s-a publicat studiul, The FASEB Journal, dr. Gerald Weissman, a spus: „Înfricoşătoarea sticlă cu BPA a sugarului poate fi doar vârful icebergului. Să ne reamintim cum dietilstilbestrolul a cauzat defecte de  naştere şi cancere la femeile tinere ale căror mame au luat aceşti hormoni în timpul sarcinii. Mai bine ne-am feri de BPA, care pare a purta riscuri epigenetice similare de-a lungul generaţiilor”.

În luna martie 2012, o echipă de cercetători de la universitatea Washington a demonstrat că sunt mai multe toxine de mediu care pot avea efect negativ nu numai pentru animalele expuse ci şi pentru următoarele trei generaţii de urmaşi ai acestora. Era pentru prima dată când se arăta că o mare varietate de substanţe toxice – dioxină, substanţe folosite la confecţionarea de materiale plastice (BPA şi ftalaţi), pesticide, permetrină, o mixtură de hidrocarburi (JP8 şi eşapament de la combustibilul de avioane) – determină boli trans-generaţionale prin modificări epigenetice în celulele reproducătoare. „Nu ne aşteptam deloc să existe un efect trans-generaţie, dar toate aceste subtanţe l-au avut”, a spus Michael Skinner, conducătorul echipei de cercetare.

În mai 2012 cercetătorii, investingând o altă serie de substanţe toxice de mediu, au descoperit că boala ovariană poate apare ca urmare a expunerii la o gamă largă de substanţe chimice prezente în mediu şi poate fi moştenită de generaţiile viitoare. Astfel, cercetătorii de la universitatea de stat Washington, printre care Michael Skinner, Eric Nilsson şi Carlos Guerrero-Bosagna, au arătat că mixturile de fungicide, pesticide, substanţe plastice, dioxină şi hidrocarburi afectează progeniturile de femelă-şobolan  gestantă pe mai multe generaţii. Ei au observat că generaţiile următoare „primesc” boala ovariană prin moştenire epigenetică trans-generaţională. Skinner  spunea în urma acestui studiu:  „substanţele  la care a fost expusă stră-străbunica ta când a fost însărcinată pot să-ţi producă o boală ovariană, şi tu eşti pe cale să o transmiţi nepoţilor tăi”. „Bolile ovariane au crescut ca frecvenţă în ultimele decenii, afectând mai mult de 10% din populaţia feminină, iar epigenetica conexă cu mediul înconjurător poate susţine un motiv pentru această creştere”.

În septembrie 2012 acelaşi grup de cercetători a publicat rezultatele unui nou studiu realizat cu dioxină, unul din ingredientele agentului Orange. Dioxina administrată la femelele şobolan  gestante a condus la apariţia de probleme ale reproducerii şi boli la generaţiile următoare. Prima generaţie de şobolani avea multe afectări ale sănătăţii: boală prostatică, ovar polichistic şi foliculi ovarieni (structurile care conţin ovulele) în număr  mai mic decât normal. Spre surpriza lui Skinner şi a colegilor săi a treia generaţie după cea expusă la dioxină a avut un număr de cazuri  de boală ovariană mult mai mare, iar la şobolanii masculi s-a observat o frecvenţă mult crescută a bolii renale. Dar chiar dacă toată dioxina ar fi eliminată de pe planetă, au spus cercetătorii de la universitate, efectele sale vor persista prin modul în care inhibă sau activează anumite gene la descendenţii celor care au fost expuşi la dioxină în ultima jumătate de secol! Din 1960, când agentul Orange a fost utilizat pe larg în Vietnam, grupuri militare, industriale şi de mediu au dezbătut toxicitatea unuia din ingredientele sale, dioxina, şi cum anume poate fi atenuată sau pot fi reduse efectele acesteia. După rezultatele cercetărilor din ultimul an se pare că efectele produse de această substanţă nu pot fi atenuate şi aceasta nu numai pentru generaţia în curs ci pentru încă câteva generaţii!

În prima lună a anului 2013 cercetătorii de la universitatea de stat Washington au mărit lista de afecţiuni care se pot transmite trans-generaţional. Pe lângă bolile în sfera reproductivă şi cele renale care se transmit generaţiilor următoare datorită expunerii indivizilor din generaţia prezentă la diferite substanţe toxice, se pare că şi obezitatea se poate transmite în acest mod. Cercetătorii conduşi de Michael Skinner au raportat că expunerea separată a unor femele şobolan gestante la BPA, ftalaţi şi la o mixtură de hidrocarburi determină nu numai boală reproductivă la descendenţi ci şi obezitate. Studiile sunt primele de tipul lor care observă obezitatea apărând prin procesul moşternirii epigenetice trans-generaţionale.

 Unul din cercetătorii care a condus cele mai multe din aceste studii în ultima vreme, Michael Skinner, este profesor de biologia reproducerii şi epigenetică corelată cu factorii de mediu, la universitatea de stat Washington.

Studiile au deschis un nou domeniu asupra modului în care bolile se pot dezvolta. În timp ce, în general, cercetătorii se focalizează asupra efectelor care apar la animalele de laborator expuse la un anumit compus munca lui Skinner merge mai departe demonstrând că bolile ce apar ca urmare a substanţelor toxice din mediu se pot transmite generaţiilor viitoare, chiar dacă acestea  nu vor fi expuse la aceeaşi substanţă. De asemenea ne putem gândi că pot de asemenea să apară astfel de boli la generaţia prezentă ca urmare a unor expuneri vechi, ale generaţiilor anterioare, prin  transferarea  modificărilor epigenetice ce au avut loc în celulele reproducătoare.

Din fericire pentru generaţia actuală, nu se poate spune că în trecut au existat atât de multe deversări şi infestări ale solului, apelor şi aerului cu substanţe poluante, puternic toxice aşa cum are loc începând cu secolul XX, mai ales după a doua jumătate a lui, când industria chimică a luat un puternic avânt. Aşadar, după cum au arătat cercetătorii, generaţiile viitoare este posibil să sufere de anumite boli ca urmare a expunerii generaţiei prezente la diferite substaţe toxice de mediu. Şi acesta este doar începutul cercetărilor în această direcţie… cum s-ar spune, vârful icebergului! 

Epigenetica şi moştenirea trans-generaţională

Am învăţat cu toţii în clasele de gimnaziu şi apoi la liceu despre transmiterea genetică a trăsăturilor în cadrul speciilor. Genomul unei fiinţe este totalitatea genelor moştenite de la părinţii săi şi este prezent în fiecare celulă a organismului respectiv. Această moştenire genetică este considerată răspunzătoare de funcţionalitatea şi trăsăturile pe care fiinţa le are în viaţă. Dar biologia dezvoltării organismelor, şi în special a organismului uman, a arătat că existenţa codului genetic în toată complexitatea sa, nu poate explica la modul concret cum se diferenţiază celulele pe parcursul dezvoltării fătului pe parcursul celor nouă luni, cum este posibil ca grupuri de celule care au acelaşi genom (celulele întregului organism au acelaşi set de gene!) să funcţioneze diferit, unele dintre gene fiind activate în anumite celule, altele nu. Teoria câmpurilor morfice, a cărei apariţie datează de la începutul secolului XX (1910), a fost utilizată din ce în ce mai mult în ultimele decenii de către biologii cercetători în domeniul biologiei dezvoltării organismelor pentru a explica modul de formare a organismelor diferitelor specii şi modalitatea de funcţionare diferită a ţesuturilor şi organelor chiar dacă toate celulele prezentau acelaşi genom. Dar încă nu apărea explicaţia concretă, fizică a modului în care aceasta era posibil. Ca urmare a răspunsurilor pe care le căutau oamenii de ştiinţă la această problemă, în ultimele două decenii s-a conturat un domeniu aparte în studiul biologiei organismelor vii – epigenetica. Acest domeniu se ocupă de studierea modificărilor în exprimarea genelor sau a fenotipului celulelor. Deci epigenetica nu studiază modificarea genelor, ci modificarea exprimării genelor. Aceasta se realizează prin nişte  mecanisme aparte, numite mecanisme epigenetice, care fac ca anumite gene să fie activate în anumite ţesuturi şi organe, iar altele nu, în funcţie de rolul celulelor respective în organism.

Pentru a înţelege mai uşor cum se poate petrece aceasta, ne putem gândi că genomul uman este claviatura unui pian. Fiecare clapă, o genă. Clapa scoate un anumit sunet când este apăsată. Gena produce o anumită moleculă când este activată. De cele mai multe ori „sunetele” „pianului” sunt mai puternice sau mai intense, sau nu sunt deloc audibile – adică aceleaşi molecule sunt secretate în cantităţi mai mari, mai mici sau deloc, în funcţie de tipul fiecărei celule. Descoperirea proceselor epigenetice a condus la înţelegerea modului în care are loc exprimarea nuanţată a genelor. Ceea ce apare la nivelul celulelor, ca urmare a intervenţiei mecanismelor epigenetice, este precum o aliniere de „arii simfonice” care rezultă prin interpretarea simultană a  „partiturilor” (epigenetice) specifice diferitelor tipuri de celule. Pe toată perioada de timp cât are loc formarea organismului uman, pe parcursul celor nouă luni, putem spune că asistăm la o adevărată „simfonie” ale cărei părţi se desfăşoară exact în ordinea şi succesiunea temporală şi spaţială care sunt cele necesare, aflate într-un deplin acord cu rostul fiinţei umane care se va naşte în această lume.

În organismul adult se menţin „partiturile” epigenetice corespunzătoare pentru fiecare tip celular în parte şi apar „partituri” noi în urma interacţiunii organismului cu mediul înconjurător. Alimentaţia, substanţele poluante din aer, factorii de stres, etc. ajung să determine anumite modificări la nivel epigenetic ca răspuns al organismului la mediul înconjurător, iar unele din aceste modificări – cele care au loc în celulele reproducătoare, ovulele sau spermatozoizii, se transmit generaţiilor următoare. Aceasta este moştenirea epigenetică trans-generaţională pe care cercetătorii au pus-o în evidenţă în cazul studiilor precizate la începutul articolului. Acest nou domeniu apărut, epigenetica, pune în evidenţă faptul că funcţionalitatea proprie şi forma corespunzătoare fiecărei celule, dar şi integrarea acţiunilor mediului exterior asupra organismului în fiziologia proprie, sunt procese care nu ţin de secvenţele ADN sau de succesiunea genelor moştenite de la părinţi, ci de modul în care genele existente în fiecare celulă se exprimă.  

Noul domeniu al biologiei, epigenetica, cu metodele specifice de investigare, a arătat cum substanţele poluante din mediul înconjurător pot afecta generaţiile viitoare. Este un prim început al cercetărilor de accest gen iar acest început ne aduce dovezi concrete despre rezultatele nefaste ale acţiunilor criminale de poluare inconştientă sau voită a mediului înconjurător. Putem spera că aceste studii vor fi citite sau vor ajunge şi pe biroul organismelor de resort. Dar cel mai bine este să ne ferim să consumăm sau să inhalăm astfel de substanţe, nu numai pentru a ne proteja pe noi însine, dar şi generaţiile viitoare.


Sursa: Science Daily.


Citiţi şi:
Parabenii – noi descoperiri ştiinţifice asupra nocivităţii lor
Gravele afecţiuni ce sunt provocate de dârele morţii (chemtrails-uri) (2)


yogaesoteric
18 martie 2013

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga