Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Dacă MISA nu ar fi existat... (III)

de Ana-Maria Dorde

Citiţi a doua parte a acestui articol

Continuăm proiectul „Dacă MISA nu ar fi existat”. Vă mulţumim pentru mesajele, răspunsurile şi relatările trimise pe adresa electronică a redacţiei redactie@yogaesoteric.net şi cele postate la rubrica comentarii. Unele dintre acestea au fost incluse în acest articol, urmând să le publicăm şi pe celelalte în articolele viitoare. Aşteptăm reacţiile voastre pentru a continua acest proiect important pentru Şcoala noastră de yoga.

Nu este deloc uşor să ne imaginăm ce ar fi fost dacă Şcoala de Yoga MISA nu ar fi existat. Răspunsul la această întrebare poate fi complex şi profund pentru că sunt nenumărate aspecte şi valenţe ale vieţii noastre care au fost transformate odată ce am intrat în această „frăţie spirituală”. În cadrul acestui articol vom aborda unul dintre aspectele importante ale vieţii noastre care a fost însufleţit şi influenţat de valorile şi principiile promovate de către Școala de Yoga MISA. Mesajele, răspunsurile şi relatările pe care le-am primit de la dumneavoastră vor fi incluse în acest articol şi în cele care vor urma. 
 
Este necesar ca fiecare dintre noi înainte de toate să se cunoască pe sine 
 
„Când vă veţi cunoaşte pe voi înşivă cu adevărat atunci veţi fi recunoscuţi şi vă veţi recunoaşte ca fiind fii Tatălui celui viu fără de început şi fără de sfârşit, dar dacă nu vă veţi cunoaşte pe voi înşivă cu adevărat, veţi trăi zadarnic şi veţi fi înăbuşiţi de deşertăciune.”  - Evanghelia după Toma
 
Pentru mulţi dintre yoghini începutul practicii spirituale a însemnat un tainic început al unei fascinante călătorii către sine. Cunoaşterea de sine este fundamentală pentru a atinge desăvârşirea şi pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Căci ceea ce este în fiinţa noastră este pretutindeni în afara noastră, şi ceea ce nu este în fiinţa noastră, deci, cu alte cuvinte, în microcosmosul fiinţei noastre, nu este nicăieri în afara noastră. Este necesar ca fiecare dintre noi înainte de toate să se cunoască pe sine. Astfel, practicanţii yoga realizează că Dumnezeu nu este doar în ceruri, undeva în afara noastră ci fiinţa umană este o miniatură a Totului, a Spiritului Universal, a lui Dumnezeu Tatăl. Această „cunoaştere rodnică” a noastră înşine este elementul esenţial ce ne permite să pătrundem prin empatie toate tainele care altfel în afara acestei cunoaşteri de sine rămân exterioare nouă. Cunoaşterea de sine este cheia rezonanţei care ne permite să recunoaştem, să înţelegem fenomenele ce au loc în jurul nostru şi să ne branşăm la surse infinite de energie. 

Cunoaşterea ştiinţifică se axează preponderent pe o cunoaştere exterioară, raţională, observabilă, explicabilă. În cele mai multe cazuri cunoaşterea ştiinţifică este seacă pentru că ea doar constată şi nu ne transformă absolut deloc, adică încearcă să schimbe doar obiectul şi să ignore subiectul cunoscător. Oamenii de ştiinţă remarcabili, precum Albert Einstein, Nikola Tesla ş.a. au ajuns la concluzia că la un moment dat ştiinţa se intersectează cu spiritualitatea şi că ştiinţa devine vie şi cu adevărat transformatoare atunci când acceptă pătrunderea misticului, a misterului dumnezeiesc în „toate cele vizibile şi invizibile”. La ora actuală, multe direcţii ştiinţifice, din păcate, au ajuns să devieze, să facă rău, fiind – din perspectiva înţelepciunii – adevărată nebunie. Numeroase aşa-zise progrese ştiinţifice duc la degradare, la distrugere, la o anulare a armoniei fireşti.
 
Yoghinul practicant datorită orientărilor sale profund spirituale ajunge să descopere, să contemple, apoi  datorită stării de rezonanţă şi comuniunii cu o anumită realitate el „gustă” cu anticipaţie din cunoaşterea autentică. Cunoaşterea unui yoghin practicant este şi transformatoare pentru că el, yoghinul, este capabil să fuzioneze, să aplice şi să se folosească de „descoperirile” sale interioare pentru a cunoaşte şi universul exterior. Pe când omul de ştiinţă cercetează o realitate şi o percepe ca fiind exterioară lui, adică se separă de acea realitate, yoghinul acţionează prin deschidere, unificare şi integrare în fiinţa sa a respectivei realităţi. Astfel, cunoaşterea interioară este net superioară cunoaşterii exterioare. 
 
Monica ne relatează: „MISA - calea către mine însămi. Dacă nu ar fi fost MISA nu aş fi înţeles iubirea, nu aş fi aflat ce-mi doresc, ce am nevoie ca să mă simt integrată. Nu aş fi cunoscut libertatea, nu aş fi avut curajul de a mă „dezbraca” de toate costumele şi măştile sociale şi a renunţa să  fac ceea ce este la modă în locul lucrurilor cu adevărat frumoase şi care nu se schimbă. Nu m-aş fi cunoscut.”

Laura S. ne relatează: „Ce-ar fi fost dacă n-ar fi existat MISA? Pentru mine personal... foarte probabil că m-aş fi pierdut în alcool, droguri sau sexualitate degradantă, căutând iubirea şi împlinirea şi găsind doar nefericire, deziluzie. Sau devenind o fiinţă rigidă, critică, răutăcioasă, bolnavă trupeşte şi sufleteşte, care îi chinuie pe alţii deoarece considera că ei sunt vinovaţi pentru tot răul lumii... Am învăţat multe la aceste cursuri ale vieţii - cursurile, acţiunile, taberele MISA - conştientizând rând pe rând erori de gândire, incapacitaţi care nu sunt demne de numele de OM... Învăţ încet-încet să îl descopăr pe Dumnezeu şi nu doar să „ştiu” că El există, învăţ să am curajul să îmi exprim liberatatea, să fiu responsabilă pentru propria mea existenţă, să iert, să iubesc, să fiu fericită... Dacă  nu ar exista MISA? Şansa mea şi a mii de oameni pentru a fi fericiţi, pentru a trăi într-o lume mai bună, nu ar exista.”
 
Elena, 39 ani, ne relatează prin intermediul unei poezii:
Peste ani
De pasul n-aş fi pus nicicând pe-această Cale,
Eram cu toate întrebările la mine, acolo-n vale.
Fără să ştiu cu-adevărat ce vreau, ce sunt

Şi care-mi este rostul, aicea pe Pământ.
N-aş fi ştiut nici chiar ce e iubirea
Şi nici ce  sens mai are astăzi nemurirea.
M-aş fi împiedicat mereu, în lumea asta decadentă,

Fără să mă ridice neîncetat, o mână caldă si atentă.
La toate tainele din lume acces n-aş fi avut
De-n existenţa asta scurtă pe-aici n-aş fi trecut.
Şi Omul, cu-ntreaga lui frumoasă bogăţie,

Legendă-ar fi rămas şi nu manifestare vie.
Mi-ar fi lipsit atâtea piese, din acest puzzle – Viaţa,
Că una câte una să le-adun, mi-ar fi murit chiar şi speranţa.
Azi sunt aici.

Picioarele mi-s pe Pământ
Iar sufletul în Paradis.
Şi-adevărate toate sunt,
Nu-i  doar al minţii mele vis.
 
Aspiraţia de a ne cunoaşte şi gradul cunoaşterii de sine reprezintă o anumită rezonanţă. Persoanele care manifestă această atitudine şi în consecinţă au această rezonanţă în comun se vor recunoaşte reciproc tocmai datorită acestei rezonanţe. Multe persoane din afara cursului pot spune că yoghinii sunt diferiţi, altfel sau ciudaţi. Această reacţie de respingere poate să apară pentru că rezonanţa respectivă, aspiraţia de autocunoaştere pe care o văd la ceilalţi, este foarte puternică şi diferită, adică necunoscută sau poate chiar opusă propriilor lor aspiraţii. 

În ultimii ani am putut observa din ce în ce mai multe subiecte, tematici şi puncte de vedere spirituale abordate şi dezbătute în spaţiul virtual al internetului şi mass-media. Exercitându-şi dreptul la libera exprimare aproape orice persoană prin mijloace relativ accesibile îşi poate spune părerea în legătură cu diverse subiecte. În acest context devine imperios necesară dezvoltarea discernământului, intuiţiei şi a bunului simţ care ne pot ajuta să distingem adevărul de neadevăr, să distingem „grâul copt de neghină”. 

„Cunoaşterea rodnică” de sine de asemenea aduce cu sine descoperirea divinului în noi înşine şi apoi descoperirea sacrului în profan. În sistemul yoga există anumite ramuri care pun mare preţ pe cunoaşterea autentică care permite fiinţei să realizeze Divinul şi chiar să atingă eliberarea. Una dintre aceste ramuri este Jnana Yoga. Metodele şi tehnicile predate la cursurile Școlii de Yoga MISA atent şi perseverent aplicate ne pot conduce la asimilarea a ceea ce se numeşte „cunoaştere superioară” şi „cunoaştere divină”. Aceasta presupune dezvoltarea unei capacităţi de pătrundere şi cunoaştere intuitivă a realităţii, căci doar cunoscând „adevăratul tâlc adânc al cuvintelor nu vom mai gusta vremelnicia”. Cunoaşterea adevărului ne aduce cu sine o anumită putere, un har şi graţia de a transcende iluzia, „păcălelile societăţii actuale” şi de a scăpa neatins din „mrejele nenumăratelor oportunităţi care ne sunt oferite”. 

Cunoaşterea exterioară nu ne conduce niciodată la o stare de împlinire, la o stare de comuniune cu adevărul ultim. Cunoaşterea exterioară ne dă senzaţia că mai este încă mult de cunoscut, că parcă ceva esenţial ne scapă. Mulţi dintre yoghini recunosc că dacă nu ar fi venit la curs ar trăit starea de deşertăciune, starea de gol, că nu ar fi avut nici măcar nu un ţel clar în existenţă şi chiar că dacă ar fi avut un ţel acesta nu ar fi avut nimic de-a face cu cunoaşterea de Sine, cu realizarea Adevărului, cu deschiderea către Divin.
 
Katy S.E. ne relatează: „Dacă nu ar exista MISA... 
- aş fi fost ca şi colegii mei de clasa superficială, cu energii scăzute, joase, cu un alt limbaj.
- timpul pe care îl petrec la curs, în tabere, probabil, l-aş fi petrecut într-un mod care să-mi scadă nivelul de vibraţie, în loc să mi-l ridice.
- stilul meu (de a mă îmbrăca, stilul în care desenez), preferinţele mele în materie de muzică, filme, poze etc. ar fi fost probabil total opus.
MISA ştiu sigur, că îmi face viaţa diferită faţă de a celorlalţi şi nu vreau să o schimb”

Antonia: „Dacă MISA nu ar fi existat… Poate nu mai eram în planul fizic, iar dacă existăm eram în „mocirlă”. Prin curs m-am apropiat de Dumnezeu, simţeam că este o forţă mai presus de mine. Am început să simt frumuseţea vieţii şi a creaţiei lui Dumnezeu. MISA a creat o deschidere, oamenii îşi pun întrebări. MISA este în sufletele noastre şi nu numai.”

Dan B.: „Dacă MISA nu ar fi existat:
- aş fi „dormit” ca marea majoritate a locuitorilor acestei planete.
- nu aş fi învăţat să IUBESC, să DĂRUIESC, să PRIMESC, să mă BUCUR, să fiu FERICIT.
- nu aş fi început să-l caut pe Dumnezeu.
- nu aş fi început să-mi pun probleme existenţiale de genul: „Cine sunt eu?”
- nu aş fi fost împreună cu o seamă de oameni frumoşi, cu aspiraţie;
Dacă MISA nu ar exista:
- sunt sigur că Dumnezeu ar fi făcut tot posibilul să apara această şcoală.
- dar dacă nu ar exista... viaţa mea ar fi searbădă, banală, anostă.”

Alex: „Dacă nu ar fi existat..?! Nu ne-am fi cunoscut cu adevărat, sau atât de bine interiorul, vidul propriu beatific. Dacă nu ar fi ...? ar continua să existe prin noi, dar nu am mai avea îndrumarea şi atunci totul ar depinde de fiecare.”

În loc de concluzie. Este necesar să transformăm aspiraţia frenetică de a ne cunoaşte într-o atitudine integrală a vieţii, adică o strădanie continuă de a fi atenţi asupra trupului, minţii şi sufletului şi de a acţiona pentru a menţine un echilibru permanent între ceea ce este în interior şi ceea ce este în exterior.

Citiţi aici continuarea acestui articol.


Citiţi şi:


yogaesoteric
20 mai 2013

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga