Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Strategia secretului referitoare la OZN-urile ce au fost observate în cadrul programului spaţial Gemini (2)

 
Citiţi prima parte a acestui articol.
 
Programul spaţial Gemini, desfăşurat între anii 1963 şi 1966, a avut ca obiectiv pregătirea unui important program al NASA: programul Apollo, lansat în anul 1967. Înregistrările transmisiunilor radio dintre astronauţii care au ieşit în spaţiu în cadrul acestui program spaţial şi echipele de control de pe Pământ dezvăluie aspecte uluitoare la care aceştia au fost martori. Cea mai plauzibilă explicaţie a acestor fenomene este existenţa civilizaţiilor extraterestre în imediata apropiere a Terrei.
Continuăm prezentarea începută în prima parte a acestui articol a unor fragmente relevante din aceste înregistrări.
 
Siglele misiunilor spaţiale Gemini

Gemini VII

Gemini 7 a fost lansată la data de 4 decembrie 1965, într-o misiune care s-a desfăşurat pe parcursul a 14 zile. La bordul său se aflau astronauţii Franck Borman şi Jim Lovell. Obiectivul acestei misiuni consta în studierea efectului imponderabilităţii îndelungate asupra organismului uman…

(MET 01:43:23)
Franck Borman realizează un raport despre «un mic obiect».
Franck Borman: Aici Gemini 7. Houston, cum mă auziţi?
CapCom: Perfect. 7 continuă.
Franck Borman: ... Un obiect ciudat deasupra, în direcţia orei zece.
CapCom: Aici Houston. Repetaţi 7.
Franck Borman: Am spus că am un obiect ciudat în câmpul vizual, deasupra,  în direcţia orei zece.
CapCom: Gemini 7, este cumva booster-ul (este vorba despre ultima treaptă a rachetei purtătoare) sau este un alt obiect real?
Franck Borman: ….(inaudibil)
CapCom: Repetă, 7.
Franck Borman: Am spus… s-ar spune să sunt mai multe… obiecte reale.
CapCom: Mai aveţi informaţii? O distanţă aproximativă, o dimensiune?
Franck Borman: Avem de asemenea şi booster-ul în câmpul vizual.
CapCom: Aveţi booster-ul în câmpul vizual. Am înţeles.
Franck Borman: Da, avem foarte foarte multe, par să fie sute de particule mici care se află grupate în stânga noastră la o distanţă de aproximativ 3 până la 7 mile.
CapCom: Înţeleg că multe particule mici vă însoţesc în partea stângă. La ce distanţă?
Franck Borman: ... S-ar putea spune că este o urmă lăsată de un vehicul...
CapCom: Am înţeles. Ele se află la aproximativ 3 sau 4 mile de voi.
Franck Borman: Au trecut de noi deja. Se află pe o orbită polară.
CapCom: Am înţeles. Ele au fost la aproximativ 3 sau 4 mile de voi?
Franck Borman: Aşa aş putea spune, sau poate chiar mai departe…
CapCom: Am înţeles (tăcere).

CapCom: Gemini 7, aici Houston. Aceste particule sunt un fel de adaos la booster şi la obiectul ciudat pe care l-aţi văzut în direcţia orei 10?
Jim Lovell: Am booster-ul în dreptul meu; străluceşte puternic în lumina Soarelui, cu miliarde de particule pe el.
CapCom: Am înţeles... ”

Chiar dacă consemnele par să interzică o dezvoltare detaliată a discuţiei pe marginea subiectelor de acest gen, aceasta în cazul interceptării transmisiunilor radio, nu este mai puţin adevărat că cei doi bărbaţi se aflau în dificultate. Ceea ce nu este exprimat începe să transpară cu fiecare intervenţie. Şi cum să conciliezi ideea de particule, care sugerează o mărime infimă, cu distanţele la care se aflau acestea, estimate de către Franck Borman la mai mult de 3 sau 4 mile? Este vorba oare despre o tehnologie ce aparţine unei civilizaţii mult mai avansate decât a noastră? Sau despre o entitate inteligentă?...
 
Fotografie realizată de astronautul Franck Borman în timpul misiunii spaţiale Gemini VII. Fotografia arată două sfere luminoase simlilare cu cele observate de către astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin


Gemini X

Mai târziu, după alte trei misiuni, vine rândul astronauţilor John Young şi Michael Collins să trăiască un astfel de moment memorabil. La bordul navetei Gemini 10, lansată la data de 18 iulie 1966 într-o misiune ce va dura aproape 3 zile, cei doi astronauţi îşi vor îndeplini misiunea cu succes: interceptarea rachetei Agena şi ieşirile în spaţiul cosmic, însă vor avea de asemenea şi o întâlnire de neuitat.

(MET 00:59:32)
Mike Collins vede «un obiect».
Mike Collins: Hei, văd stele! Nu, văd un mic obiect. Priveşte aici, John. Uită-te prin acest hublou. Priveşte! Este o lumină acolo sus. John, realizează o manevră de răsucire, este o lumină…
John Young: Nu este treaba noastră, nu avem timp de astfel de lucruri acum.
Mike Collins: Văd o lumină intensă acolo sus, îţi spun. John! Înregistrează ora. Magnetofonul funcţionează?
John Young: Da.
John Young: OK. Orice oră ar fi este ora care este.
John Young: Nu este nevoie  să mă uit.
Mike Collins: De aici de unde sunt, în direcţia orei 1, avem un obiect foarte luminos. Am putea spune că este o planetă sau ceva de genul acesta, pare să fie pe aceeaşi orbită cu noi. S-ar părea că totuşi ea este pe o orbită mai mare decât a noastră dar că merge în acelaşi sens cu noi.

CapCom: Este cumva booster-ul?
Mike Collins: Este chiar deasupra noastră; este uşor deasupra noastră.
John Young: Dacă ar fi booster-ul, s-ar vedea foarte slab.
Mike Collins: Îl cunoşti pe John, este plictisitor şi nu vrea să mă lase să privesc, dar este în direcţia orei 1, în faţa noastră şi deasupra noastră.
CapCom: Am înţeles.
Mike Collins: O, Dumnezeule, este incredibil. Nu reuşesc să-mi scot această frumuseţe din cap.
John Young: Nu te mai uita atâta pe fereastră!
Mike Collins (bombănind): Ce ciudat mai e şi John!

(MET 01:38:49)
(38 de minute mai târziu) O pereche de obiecte la aceeaşi latitudine.
Mike Collins: Uite, tipule, priveşte asta! Este extraordinar! Ce este această lumină din dreapta? Este Agena? Tu vezi această lumină? Ce? John, tu vezi ceea ce văd eu?
John Young: Da.
Mike Collins: Dar ce este asta?
John Young: Nu ştiu.
Mike Collins: Eu văd… magnetofonul mai funcţionează?
John Young: Da. Nu ştiu ce sunt lucrurile astea.
Mike Collins: Sunt chiar în direcţia orei 12. Este ora 1 şi 39 de minute şi ele se află chiar în faţa noastră. Se pare că sunt pe aceeaşi orbită şi seamănă cu două, trei stele luminoase, aş spune separate între ele cu un grad. Cea care se află deasupra este uşor la dreapta celeilalte care este dedesubt. Şi la aproape un grad deasupra se află o altă lumină de o magnitudine slabă care este tot timpul vizibilă, dar care se transformă în flash-uri uneori. Este vorba despre flash, notează… Flash, notează!
John Young: Eu nu pot, nu am cuvinte să le definesc.
Mike Collins: Este foarte neobişnuit. Şi când le-am văzut pentru prima dată, puteam să văd răsăritul Soarelui; puteam să văd Pământul luminat de către Soare acolo, în partea stângă jos a ferestrei şi vârful navetei este în lumina Soarelui. Şi văd aceste două obiecte luminoase drept în faţă. Tu le vezi, John?
John Young: Da. Crezi că trebuie să realizăm un raport pentru bază? Nu, nu facem.
Mike Collins: Acestea nu sunt stele. Nu pot fi stele. De ce nu faci un raport despre acest lucru? Spune-le ce vezi. Vom vedea ce vor spune ei despre asta.
John Young: Houston, aici Gemini 10. Avem două obiecte  luminoase deasupra, pe orbita noastră. Nu cred că sunt stele; s-ar putea spune că mergem în acelaşi sens cu ele.
CapCom: Am înţeles. Unde sunt aceste obiecte în raport cu voi?
Mike Collins: Ce-a spus?
John Young: Nu ştiu.
CapCom: 10, dacă ne daţi un indiciu poate le putem localiza.
Mike Collins: John, vrei?
John Young: Tocmai au dispărut. Cred că erau sateliţi sau ceva de genul acesta.
Mike Collins: … Soarele străluceşte…
John Young: Sateliţi sau ceva de genul acesta.
CapCom: Am înţeles.

(MET 23:50:29)
În ziua următoare, poate glumind pe jumătate cu echipa de control a misiunii:
John Young: Am înţeles. Aţi ascultat conversaţia noastră cu voi?
CapCom: Da. Am ascultat-o.
John Young: Bine. Nu uitaţi să o cenzuraţi înainte să o faceţi publică. ”

Curioasă recomandare din partea lui John Young, ce pare că vrea să treacă conversaţia din ajun drept o glumă pe seama unui eveniment în aparenţă banal, care a fost chipurile amplificat din cauza oboselii şi a stresului misiunii spaţiale.
 


Gemini XI

Iată acum o scurtă conversaţie între echipajul misiunii Gemini 11 şi centrul de control de pe Pământ, pe tema unei întâlniri cu totul uimitoare. Gemini 11 a fost lansat la data de 12 septembrie 1966, iar misiunea a durat aproape trei zile. La bord se aflau astronautul Charles Pete Conrad şi Richard Gordon. Această misiune a fost o ocazie de a stabili un record de altitudine: 1373 de kilometri.

„(MET 27:52:31)
Pete Conrad observă un obiect straniu lângă naveta în care se afla.
Pete Conrad: OK. Avem o aripă… Aici în partea stângă este un obiect mare care se roteşte în jurul său cu o viteză de aproape o revoluţie pe secundă. A zburat. Nu am apucat să fac fotografii.
CapCom: Am înţeles. ”

Gemini XII

În sfârşit, ce să mai spunem despre întâlnirea dintre Gemini 12 cu un obiect neobişnuit?! Gemini 12, ultima dintre misiunile Gemini a fost lansată la data de 11 noiembrie 1966. Misiunea a durat 3 zile. La bordul modulului se aflau astronauţii Jim Lovell şi Edwin „Buzz” Aldrin care va stabili, cu această ocazie, un record de ieşire din modulul spaţial de mai bine de 5 ore.

 „(MET 66:17:34)
Atunci când era pe punctul de a efectua o ieşire liberă în afara modulului, pilotul „Buzz” Aldrin a observat un obiect ce se afla în apropierea sa.
Buzz Aldrin:Avem ceva aici care este destul de mare şi vine pe lângă noi, prin partea stângă. Este doar la 9 metri de noi... ”
 
Echipajul misiunii spaţiale Gemini XII

Concluzie
 
Parcurgând aceste rânduri ne putem întreba, pe bună dreptate: Oare ce se află acolo sus, în spaţiul cosmic? O altă lume, fără îndoială… O lume pe care NASA ne-o ascunde cu abilitate, chiar şi în zilele noastre, deşi şi-a deschis în mod paradoxal arhivele după mai bine de 50 de ani de tăcere. O lume a cărei existenţă NASA ne-o revelează în timpul unei conferinţe de presă, în care afirmă ca certă prezenţa urmelor de viaţă pe meteoriţi, pentru ca apoi, imediat după aceea, să dezmintă acest lucru.
 
Care este rostul unei astfel de manevre? Să fie oare doar o greşeală? Ce fel de fiinţe extraterestre au întâlnit astronauţii americani în timpul misiunilor Gemini?
Este puţin probabil ca astronauţii, echipele de monitorizare a zborurilor şi oficialii NASA să presupună că misterioasele obiecte aparţineau Uniunii Sovietice, căci ambele puteri ştiau exact până unde a avansat cealaltă cu tehnologia.
Se pare că astronauţii misiunilor Gemini s-au confruntat într-adevăr cu realitatea evidentă a unor obiecte de origine extraterestră.
 
Din conţinutul primelor transmisiuni radio reiese clar că atât astronauţii, cât şi oficialii de la bază erau nepregătiţi pentru asemenea întâlniri. De la spontaneitatea primelor observaţii (misiunea Gemini IV şi VII) s-a trecut progresiv la un ton artifical şi uneori dur. Se pare că NASA a dat oamenilor consemne tot mai stricte.
În final, comentariile întâlnirilor din ultimele misiuni Gemini (XI şi XII) au fost reduse la un comunicat lapidar. Cu fiecare misiune spaţială, politica secretă a NASA s-a conturat şi a fost pusă în aplicare tot mai mult.
Curând, începând cu misiunile Apollo, şi-a făcut apariţia limbajul codificat.
 
 
Poate unii îşi amintesc încă celebrul mesaj: „Recepţionat. Misiune control, aflaţi că Moş Crăciun există”, al lui James Lovell din timpul misiunii Apollo 8, imediat după una dintre  trecerile modulului pe deasupra  feţei ascunse a Lunii. Deşi codificat, mesajul este clar: astronauţii au văzut un OZN. În ultimii ani, în întreaga lume, autorităţile îşi deschid timid dosarele OZN. De curând, FBI tocmai a pus la dispoziţia opiniei publice mii de documente secrete din dosarele OZN.
Gurile rele spun însă că această acţiune este doar o adaptare abilă a strategiei secretului, folosită de mai bine de 50 de ani de către NASA. Cu toate acestea, evoluţia vertiginoasă a evenimentelor cere în orice caz divulgarea unei părţi din secretele păstrate cu atâta ferocitate până acum.

Articol preluat din Caietul Taberei yoghine de vacanţă Costineşti 2011, vol. 3, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House Ldt.



yogaesoteric
20 august 2013
 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga