Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Actualitate >Opinii >
Ziua în care clasa de mijloc se va ridica


de Marcin Król

Conducătorii noştri nu-şi dau seama că stau pe un butoi de pulbere, avertizează filozoful polonez Marcin Król. Întrucât clasa de mijloc, căreia i se refuză orice perspectivă de evoluţie socială, ar putea vedea drept unică soluţie încă o revoluţie.
Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.
Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi drept iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.

Cetăţeni de mâna a doua

În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială.
Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.
Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.

Dominaţia fosilelor

Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.
În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.
Revoluţiile sunt zămislite din excluderi profesionale, decizionale şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.
Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, doamna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.

Strigătul revoluţiei

Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz de persoane care par astfel în ochii celor 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată.
Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi ca până atunci. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate şi pârjolesc pe unde trec.
Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum 10, sau chiar 30 de ani. Ei nu ştiu că în istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă.
SursaWprost 

Citiți și:
Austeritatea a început să devasteze economiile naţionale 
Iminenta schimbare din Parlamentul European, în 2014


 
yogaesoteric
8 noiembrie 2013

Articole publicate recent

> 21 AprilieȘanse și riscuri la nivel mondial

> 21 AprilieFără precedent! O aeronavă alimentată cu bio-combustibil obținut din semințe de muștar a efectuat o cursă de 15 ore, din SUA până în Australia

> 20 AprilieO bacterie ce a fost descoperită încă din 1976 este capabilă de a converti metalele toxice în aur pur

> 20 AprilieSummitul Mondial al Guvernării: «Vom fi nevoiți să FUZIONĂM cu computerele»

> 20 AprilieRusia, acuzații grave la adresa OIAC: A manipulat rezultatele anchetei în cazul Skripal

> 19 AprilieMereu Fidel – «El Lider Maximo»

> 18 AprilieDeclinul demografic din România s-a accentuat în 2017. Imigrația este prezentată drept unica soluție de sociologul Alfred Bulai

> 17 AprilieLibertatea de a alege

> 17 AprilieProiectul lui Emmanuel Macron pentru Uniunea europeană

> 17 ApriliePartidul Neamul Românesc – «Falanga Naţională» din Servicii!

> 16 AprilieDan Diaconu: «Cum îţi construieşti duşmanul»

> 16 AprilieVaticanul este gata să accepte episcopi cu epoleţi în China

> 15 AprilieSUA, Marea Britanie și Franța au atacat Siria

> 15 AprilieAre într-adevăr Trump de gând să declanșeze al Treilea Război Mondial? Ne aflăm oare în pragul distrugerii?

> 15 AprilieStatul major al armatei Rusiei susţine că atacul chimic din Siria este o înscenare

> 15 AprilieMiliardarii săraci ai Europei. Hiperinflația germană din 1923. Momentul în care a circulat bancnota de 1.000 de miliarde de mărci…

> 14 Aprilie«Lumea este la marginea prăpastiei», avertizează Raportul Conferinţei de Securitate de la München

> 12 AprilieTrădătorul George Maior, lacheul americanilor

> 11 AprilieAşteptare neîncetată, multe întrebări, lehamite…

> 11 AprilieUn sculptor italian creează veritabile capodopere sculptând în… fructe, legume și săpun. Este uimitor ce a realizat!

> 10 AprilieFără precedent: Parlamentul olandez votează împotriva cenzurii de la Bruxelles

> 10 AprilieCâte «fronturi» poate susţine politica externă a Statelor Unite în prezent? De ce rămânem anapoda proamericani?

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga