Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Articole >
O mare provocare a căii spirituale: cum ne gestionăm emoţiile negative (II)


de Emanuela Munteanu

Citiți prima parte a acestui articol.

Practica spirituală corect abordată ne salvează de tirania inconştientului

Dragostea
Dragostea este unul din principalele mijloace prin care reacţiile creierului reptilian pot fi luate în stăpânire. Din dragoste facem cu bucurie multe lucruri care altfel ne-ar părea dificile, plictisitoare sau chiar dureroase. Din dragoste suntem capabili să ne sacrificăm bunăstarea, confortul, siguranţa sau chiar viaţa. În faţa unei iubiri imense reacţiile inferioare ale creierului arhaic sunt efectiv pulverizate. Dacă ne asumăm un tapas dificil, dar îl realizăm cu mare dragoste pentru Dumnezeu, ne pare simplu şi rapid culegem roade sublime. Dimpotrivă, acelaşi tapas făcut fără tragere de inimă declanşează o reacţie de împotrivire atât de acută din partea creierului reptilian, încât devine un veritabil instrument de autotortură. Avem atunci senzaţia că întregul trup se împotriveşte şi chiar aşa este, pentru că substanţe stresante inundă în acele momente organismul.

Conştientizarea
Conştientizarea este un alt element extrem de important, deoarece menţine contactul între creierul gânditor şi situaţia concretă în care ne aflăm. În lipsa conştientizării, creierul arhaic va prelua rapid comanda şi atunci intrăm pe „pilot automat”. Majoritatea oamenilor devin semi-inconştienţi când se află într-o situaţie de criză. Şi este de aşteptat, deoarece sistemul limbic (gardianul fluxului de informaţii care ajung la neocortex) se ocupă de obicei cu mult succes de blocarea traficului de informaţii şi senzaţii neplăcute. Puterea de conştientizare şi continuitatea conştiinţei chiar şi în situaţii foarte dificile poate fi mult amplificată prin activarea intensă şi armonioasă a centrului de forţă AJNA CHAKRA.

Acceptarea
Acceptarea ne este de un real folos atunci când emoţia negativă s-a declanşat, iar trupul este deja invadat de hormoni de stres. În această situaţie se face diferenţa între suferinţă şi durere. Viaţa în condiţia umană limitată ne aduce deseori în conjuncturi care declanşează durere fizică sau emoţională. Totuşi, dacă păstrăm o stare interioară de acceptare şi transparenţă, durerea nu se transformă în suferinţă. Diferenţa dintre durere şi suferinţă este la fel ca aceea dintre o rană obişnuită şi una infectată: prima se vindecă odată cu trecerea timpului, pe când cea de-a doua are tendinţa să se agraveze. Pe calea creştină există, de altfel, expresia „a-ţi purta crucea”, adică a-ţi asuma plin de dăruire şi umilinţă, toate aspectele complexe pe care viaţa le aduce, chiar dacă momentan sunt dureroase sau par inacceptabile, păstrându-ți credinţa fermă în Dumnezeu. Această atitudine este exact opusul încrâncenării şi al revoltei demoniace (atitudini care produc o reacţie acută de apărare/agresiune a creierului reptilian).

Abandonul
Abandonul în faţa lui Dumnezeu este de asemenea o atitudine interioară care ne poate ajuta să suspendăm declanşarea „semnalului de alarmă”. Totuşi, el nu este atât de uşor de realizat. Creierul reptilian este proiectat anume să nu lase garda jos ci să ne protejeze așa cum suntem în prezent: fiinţe individuale separate de Marele Tot. Datorită acestui mecanism, chiar dacă reuşim pentru anumite perioade să experimentăm din plin starea înaltă de a ne încredinţa cu totul lui Dumnezeu, este suficient să lăsăm să se strecoare în minte o mică îndoială sau teamă şi imediat sistemul nostru de apărare va prelua din nou comanda. Pentru a evita acest fapt, sunt foarte utile tehnicile spirituale care permit acordarea voinţei individuale cu Voinţa divină, în special tehnica Paratrăznetului prezentată în cadrul taberelor spirituale yoghine de vacanţă.

Priveşte-ţi lucid impulsurile negative

În unele tradiţii spirituale secrete se spune că emoţiile negative pot fi cel mai bine controlate exact înainte să se fi declanşat efectiv. Iată că şi cercetările ştiinţifice confirmă importanţa acestui aspect. În geneza unei emoţii negative există un „punct non-retur” – declanşarea efectivă a semnalului de alarmă din partea creierului reptilian. De îndată ce organismul a fost invadat de hormoni de stres, emoţiile negative asociate devin aproape incontrolabile. Înainte de acest punct există, totuşi, un interval mai lung sau mai scurt între manifestarea stimulului exterior şi declanşarea efectivă a emoţiei corespondente.  
 
Unele persoane sunt atât de tensionate datorită acumulărilor masive de hormoni corticoizi (cicatricele bio-chimice ale traumelor emoţionale anterioare), încât „punctul non-retur” survine aproape instantaneu după perceperea stimulului exterior (uneori chiar înainte de a fi determinat corect dacă acel stimul constituie sau nu o ameninţare). Dimpotrivă, există şi persoane cu o profundă stare de armonie interioară care reuşesc să-şi păstreze calmul şi luciditatea foarte mult timp, chiar şi în condiţii exterioare extrem de tensionate. Şi nu mă refer la cei care au învăţat să mimeze calmul, chiar dacă sunt un pachet de nervi.

Totuşi, indiferent cât de puțin timp avem de obicei la dispoziţie până la punctul non-retur, el survine întotdeauna în urma unei alegeri. Există mereu cel puţin o fracţiune de secundă în care încă avem timp să alegem între a da curs mecanismului ancestral de agresiune/retragere sau a manifesta iubire, toleranţă, acceptare. Dacă în acea fracţiune de secundă am făcut alegerea proastă suntem ca un copil care tocmai şi-a dat drumul din vârful unui tobogan: sigur nu se va opri până jos. Şi tocmai ne-am făcut rost de o porţie de hormoni negativi distribuită generos, în special în organele noastre cele mai sensibile. 
 
Ce se mai poate face în acest caz?
 
Să fim cât mai conştienţi de trupul şi de emoţiile noastre. În asemenea momente apar diverse dureri în corpul fizic şi emoţional, şi cea mai atrăgătoare soluţie este, bineînţeles, să devenim semi-inconştienţi pentru a nu le mai simţi (aici intervine sistemul limbic). Totuşi, dacă nu avem tăria să rămânem lucizi în mijlocul furtunii pe care am ales să o declanşăm, riscăm să facem iar şi iar aceeaşi alegere anapoda.

Să nu dăm vina pe ceilalţi pentru suferinţa noastră, deoarece în felul acesta  întărim poziţia de agresiune/retragere a creierului reptilian, mărind porţia de hormoni negativi pe care tocmai ne-o administrăm.

Să fim foarte atenţi la ecourile pe care starea noastră proastă le va avea în intervalul imediat următor şi să evităm să le alimentăm rememorând iar şi iar ce s-a petrecut, povestind tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor. Aşa evităm riscul de a declanşa noi situaţii tensionate aparent fără legătură cu cea iniţială.
 
Emoţiile negative sunt foarte greu de strunit dacă nu ţinem cont de mecanismul prin care o problemă psihologică generează una fiziologică, iar aceasta o alimentează la rândul ei pe cea iniţială. Multe ore după ce un om se îmbată, alcoolul detectat în sânge îi provoacă o stare de conştiinţă modificată. Şi urmele bio-chimice ale emoţiilor negative pe care le trăim pot persista în organism timp de ore sau chiar zile în şir. Din păcate, tocmai în această perioadă de dezintoxicare mulţi au tendinţa să reitereze emoţiile negative anterioare şi astfel generează un cerc vicios. Să luăm un exemplu: Mirela se ceartă dimineaţă cu vecinul. Fiindcă este furioasă (organismul ei este intoxicat de hormoni de stres), când ajunge la serviciu ţipă la colegele de birou care reacţionează şi ele pe măsură. După-amiază, în drum spre casă, blocajele în trafic îi dau un nou impuls (pentru că oricum este nervoasă), iar când ajunge acasă trage o ceartă zdravănă cu iubitul – care a avut şi el o zi proastă. 

Din această cauză am putea spune că emoţiile negative sunt ca o boală auto-imună şi contagioasă. De cele mai multe ori, ieşirea dintr-un astfel de cerc vicios necesită o acţiune conştientă fermă şi susţinută. 

Alchimizarea emoţiilor negative aduce victoria definitivă

Ca practicanţi yoga avem la dispoziţie două chei operative foarte eficiente în controlul şi alchimizarea emoţiilor negative:

1. Activarea centrului subtil de forţă SAHASRARA
Pentru majoritatea oamenilor, creierul reptilian are o evidentă preeminenţă asupra neocortexului, fiind capabil să-i blocheze temporar orice reacţie. Situaţia este diferită atunci când SAHASARARA şi anumiţi BINDU-şi secreţi din zona capului sunt intens activaţi. Majoritatea practicanţilor yoga care au realizat TAPAS-uri cu postura SHIRSHASANA minim o jumătate de oră pe zi, timp de câteva săptămâni, au remarcat modificarea rapidă şi uneori miraculoasă a nivelului de conştiinţă. Activarea intensă a lui SAHASRARA face ca intervalul de timp în care o emoţie negativă atinge punctul non-retur să se prelungească foarte mult. Cu cât activarea centrului suprem de forţă este mai profundă, cu atât semnalul de alarmă al creierului reptilian se declanşează mai lent, doar atunci când este cu adevărat necesar pentru siguranţa noastră şi fără să paralizeze reacţiile zonei corticale.

2. Procesele de transmutaţie biologică
Aşa cum spuneam mai devreme, în condiţii obişnuite, hormonii de stres sunt foarte lent metabolizaţi, se acumulează treptat în organism şi produc numeroase disfuncţii (fizice şi emoţionale). Procesele de transmutaţie biologică acţionează direct asupra acestor substanţe nocive determinând reciclarea lor rapidă şi reutilizarea lor în scopuri benefice pentru organism. Într-un anumit sens, din punct de vedere chimic, trupul unui yoghin veritabil este diferit de cel al unui om obişnuit tocmai prin lipsa acestor cicatrici biochimice foarte perturbatoare pentru echilibrul emoţional.
Prin urmare, gradul de emoţii negative pe care îl manifestă cineva nu este determinat atât de condiţiile exterioare în care trăieşte, cât de gradul de trezire a centrului subtil fundamental de forţă SAHASRARA şi a proceselor de transmutaţie biologică din fiinţa sa. Marii sfinţi nu au beneficiat de condiţii de viaţă ideale, ci de o capacitate excepţională de alchimizare a tuturor energiilor cu care au venit în contact.

Este important să fim conştienţi că violenţa, laşitatea, ataşamentul faţă de plăcere, aversiunea faţă de durere, nevoia de siguranţă, instinctul de conservare (a individului şi a speciei) sunt adânc inscripţionate undeva în celulele creierului nostru. Dacă preferăm să le ignorăm doar pentru că ştim că ele nu sunt de demnitatea noastră, mai devreme sau mai târziu va trebui să plătim preţul acestei ignoranţe. Victoria asupra creierului arhaic nu este definitivă decât în momentul atingerii stării de eliberare spirituală. Până atunci, oricâte succese am fi obţinut în această direcţie, fiziologic vorbind „suntem apţi” să ne enervăm, să ne speriem, să atacăm. Stadiul real al evoluţiei noastre spirituale este confirmat de gradul în care reuşim să ne cunoaştem şi să ne stăpânim reacţiile creierului reptilian. Soluţia este atenţia constantă, plină de luciditate, acordată tuturor reacţiilor noastre, pentru a detecta din timp şi a corecta eficient tot ceea ce nu este de demnitatea noastră de oameni şi de yoghini.

Articol preluat de pe www.yogamagazin.ro


Citiţi şi:
Puterea vindecătoare a stărilor benefice
Glanda pineală – o poartă spre lumile paradisiace, pe care o putem deschide


yogaesoteric
11 februarie 2014

 

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga