Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Mărturia unui practicant yoga din cadrul şcolii noastre spirituale cu privire la experienţele avute în timpul unei călătorii în India (I)


O stare spirituală deosebită trăită în India

Încă de la sosirea în India, am simţit o nevoie organică de a practica PRANAYAMA. Eram şi eu mirat cum de mi-a venit în minte această idee şi nici nu credeam că voi fi capabil să fac un astfel de efort. Am început totuşi uşor, uşor să practic tehnica mea preferată – YONI MUDRA, intrând apoi în starea specifică de interiorizare pe care mi-o inducea aceasta.

Este posibil ca această idee să-mi fi venit în minte datorită cărţilor pe care le cumpărasem şi pe care le citeam cu aviditate, cărţi scrise de Maestrul Divin Boganathar, unul dintre Ghizii spirituali ai lui Babaji, cel care l-a iniţiat pe marele avatar în tehnicile de KRIYA YOGA. Maestrul Boganathar, printr-o practică yoghină asiduă şi îndelungată, a reuşit să-şi făurească un corp perfect, adamantin, ce i-a permis să trăiască mii de ani, lăsând multe informaţii extrem de preţioase celor aflaţi pe o cale spirituală.

Ceea ce m-a impresionat în aceste cărţi a fost faptul că practica spirituală pe care a urmat-o, împreună cu anumite tehnici de KAYA KALPA, i-au permis să dobândească nemurirea. Aceste tehnici de KRIYA YOGA le-a practicat şi nemuritorul Babaji, cel care a oferit tuturor, prin intermediul discipolului lui direct, Lahiri Mahasaya, tehnicile eliberatoare de KRIYA YOGA.

În versuri de o frumuseţe neasemuită, Boganathar descrie toate etapele care trebuie parcurse pe calea trezirii lui KUNDALINI, iar detaliile oferite de el m-au făcut să apreciez cum nu o mai făcusem până atunci toată cunoaşterea dobândită de la Ghidul meu spiritual, această cunoaştere ajutându-mă să pun cu multă uşurinţă în practică tot ceea ce citeam în aceste cărţi.

Am început practica tehnicii de PRANAYAMA şi doar după câteva respiraţii ce au depăşit 3 minute, am reuşit să ajung la 4 minute de retenţie pe plin, apoi la 4 minute şi 20 de secunde. Aş minţi dacă aş spune că a fost uşor. În acelaşi timp nu a fost nici un efort prea mare. Totul era sub control. Eram perfect lucid. Nu exageram şi nu forţam respiraţia. Învăţasem la curs ce trebuie să fac în orice moment, iar pentru că îmi place PRANAYAMA, mi-am însuşit perfect toate amănuntele care să-mi fie de ajutor.

Interesant era şi faptul că, de multe ori, deşi eram cu respiraţia oprită pe plin şi trebuia în mod normal să expir pentru a reveni, în acel moment în loc să expir aerul reţinut, făceam o inspiraţie, ceea ce-mi arăta că energia se sublimase în corpurile subtile.

După această retenţie lungă, timp de vreo 10 minute am rămas într-o stare spirituală specială. Simţeam cum întreaga mea fiinţă „arde“ şi este încărcată în acelaşi timp cu o mare de energie. Regiunea perineului vibra atât de tare, încât efectiv auzeam acele vibraţii intense. Deşi era ora 2:30 noaptea, nu am putut adormi, rămânând aşa, în această stare de transă benefică ce-mi dădea o stare de fericire nespusă, până la ora când trebuia să răsară soarele. Pe la ora 5:00, acea stare de fericire a început să se estompeze gradat, iar eu am adormit precum un copil în braţele mamei sale…

Pot spune cu certitudine că aceste trăiri şi stări lăuntrice de o mare forţă sunt singurele clipe în care uit ce se petrece cu mine aici. Mai tot timpul sunt flămând şi mă mir zi de zi cum de rezist. Ceva este cert. Nu am ajuns degeaba în India chiar în aceste momente. Simt prezenţa vie a Ghidului meu spiritual în preajma mea şi ştiu că trebuie să trec peste anumite încercări. Nu ştiu care anume, dar dacă tot am ajuns aici, am profitat şi m-am adâncit în lectura cărţilor spirituale de la Biblioteca regală, luând notiţe, notându-mi anumite titluri de cărţi împreună cu codurile lor.

Vară toridă indiană şi prima stare de samadhi

Ce greu este să respiri în această cameră de hotel… Patul, pereţii, tot ce ating este fierbinte şi simt că mă sufoc atunci când trag aer în piept. Mă simt chinuit într-un fel. Sunt forţat să trăiesc aceste evenimente, iar uneori mă gândesc, păstrând proporţiile, că semăn cu Milarepa, care s-a retras în peşteră să practice meditaţia, mâncând doar urzici.

Mai multe zile am avut somnul agitat şi visam destul de ciudat, ca şi cum aş fi fost supus unei influenţe nefaste. Am simţit că anumite forţe ostile s-au declanşat ca urmare a practicii mele spirituale intense. Cu umilinţă, am acceptat manifestarea acestor energii mai puţin elevate care s-au trezit şi mi-am continuat perseverent practica zilnică, ştiind că cineva, mai devreme sau mai târziu, va trebui să cedeze. Aveam încredere deplină că nu era vorba despre mine…

Aşa că am insistat cu practicarea meditaţiilor şi a PRANAYAMA-ei. Deşi aveam zile când nu mă puteam focaliza la fel de puternic, iar mintea îmi era plină de gânduri, m-am hotărât să nu las să treacă nicio zi fără practică spirituală.

Boganathar – divinul realizat SIDDHA, numeşte practicarea tehnicilor de respiraţie controlată „AGNIHOTRA“, expresie pe care aş traduce-o prin „sacrificiul zilnic al respiraţiei“. El descrie în versurile sale cum să ne folosim de respiraţie ca să trezim energia cosmică KUNDALINI.

Boganathar mai afirmă că această energie KUNDALINI este însuşi SHIVA ascuns în trupul oamenilor care, atunci când este trezit, manifestă energia SHAKTI ce „se ridică şi dezleagă toate nodurile“, trezind în ascensiunea ei centrii psihici, iar în final se reîntâlneşte cu SHIVA în centrul subtil AJNA şi, într-o comuniune deplină cu acesta, străpunge lotusul cu 1000 de petale, SAHASRARA.

Ce frumos!!! Şi când mă gândesc că toate aceste informaţii îmi sunt atât de familiare, de cunoscute. Cea mai înaltă formă de YOGA prezentată întregii omeniri de cei mai mari iniţiaţi ai lumii o avem acasă la noi, în România. Nu trebuie să mai mergem nicăieri! Nu trebuie să mai căutăm Ghizi spirituali după Ghizi spirituali pentru a obţine nu ştiu ce iniţiere, nu ştiu ce tehnică. Este de ajuns să practicăm ceea ce ni s-a oferit de către Ghidul nostru spiritual minunat. Am fost peste tot în lume în căutarea cunoaşterii şi de fiecare dată mi s-a umplut sufletul de bucurie când vedeam aşa-zişi mari iniţiaţi cum se plecau în faţa unei tehnici de NAULI sau maeştri recunoscuţi se plecau în faţa unei meditaţii realizate cu o Mare Putere Cosmică. Aici şi în aceste timpuri, acum, avem tot ceea ce ne trebuie…

Am simţit să scriu toate acestea pentru că am fost profund impresionat atunci când am citit aceste versuri, ca şi când îmi lipsea ceva. Da, ceva îmi lipsea! Şi mi-am dat seama că acea lipsă era, de fapt, o practică perseverentă. Ceea ce ne deosebeşte pe noi de marii Ghizi spirituali ai lumii este lipsa practicii şi a aspiraţiei spirituale constante. Atât de aproape, dar şi atât de greu de ajuns. Efortul constant, aspiraţia şi fermitatea sunt „armele“ cu care trebuie să lucrăm. Dar să nu uităm şi răbdarea, care este foarte importantă.

Toată lumea ştie că nimic nu este gratis în această lume. Totul se plăteşte. Plata noastră este o muncă spirituală perseverentă, iar cel ce primeşte plata de la Dumnezeu, primeşte TOTUL.

O astfel de plată am primit şi eu în această călătorie în India. Deşi condiţiile au fost extreme şi vitrege pentru egoul meu, Dumnezeu m-a răsplătit cu o trăire spirituală de excepţie.

Asta s-a petrecut în noaptea de 31 mai spre 1 iunie, la ora 2 dimineaţa. În timp ce îmi făceam „respiraţia de 3 minute“, cum mi-am numit eu TAPAS-ul de PRANAYAMA, în care îmi propusesem să nu încetez respiraţiile până când nu fac minim o retenţie de 3 minute, am simţit că pot depăşi pragul de 4 minute şi 20 de secunde la care ajunsesem.

Eram cumva într-o stare de tensiune datorită lipsurilor, dar simţeam şi o mare aspiraţie către Dumnezeu. M-am pregătit să-mi încep tapas-ul şi am făcut o rugăciune către Dumnezeu Tatăl:
Divin Tată Ceresc! Îmi încep această practică spirituală cu gândul la Tine. Te rog să-mi arăţi Iubirea şi Graţia Ta. Dacă nu mă apropii de Tine, sunt hotărât să rămân în retenţie pe plin până o să mă iei de tot la Tine. În acest moment nu îmi mai pasă de nimic, decât de Tine. Ştiu că o să ai grijă de copiii mei şi Îţi mulţumesc că mi i-ai dat. Te rog, arată-mi Calea Ta. Nu mai vreau nimic altceva decât pe Tine. Îţi mulţumesc, Amin!“

Dacă este să-mi părăsesc trupul acum şi aici, aşa să fie! Dumnezeu o să aibă grijă de toate…“  – mi-am mai spus eu în sinea mea. Zis şi făcut! Calm, lucid şi ferm hotărât, am realizat inspiraţia, cerând Divinului să mă binecuvânteze şi să-mi acorde Graţia Sa. Respiraţie după respiraţie, rămâneam în retenţie pe plin din ce în ce mai mult. Secundă după secundă, după ce am ajuns la 4 minute şi 50 secunde, am alunecat ca într-o transă.
 
Simţeam cum întregul piept îmi luase foc, dar era un foc răcoros şi plăcut. După câteva minute, acest foc subtil a început să coboare spre centrul de forţă al voinţei, manipura, pe care l-a aprins la rândul lui, apoi a început să coboare până în zona perineului şi prin picioare. Simţeam cum întreaga zonă de la piept la perineu era în flăcări, ce se manifestau printr-o uimitoare fierbinţeală răcoroasă. Fluctuaţiile mentale au dispărut şi m-am abandonat acestei minunate stări de fericire dumnezeiască un timp nedefinit. Pierdusem noţiunea timpului.

În această perioadă excepţională am realizat instantaneu, în interiorul fiinţei mele, că Dumnezeu există pretutindeni şi orice am manifesta, Îl manifestăm de fapt pe El. Am mai înţeles, şi mai ales am simţit, că eu sunt în spatele tuturor formelor şi a numelor. Atunci când te afli ACOLO, percepi că tot ceea ce există ca formă, ca nume, sau este caracterizat de orice atribut sau stare, nu este în esenţă decât Dumnezeu.

Acum ştiu că indiferent la care Mare Putere Cosmică apelez pentru ajutor, de fapt tot la Dumnezeu apelez, doar că Îl accesez pe o rezonanţă care îmi este mai la îndemână. Chiar şi aşa, această stare de rezonanţă ocultă mă pune în contact cu o alta, superioară. Toate numele şi formele sunt doar feţe diferite ale lui Dumnezeu, iar atunci când le vom recunoaşte corect vom fi în stare să Îl recunoaştem. Cu cât cunoaştem mai mult, cu atât mai mult ne identificăm cu El, iar atunci când vom fi desăvârşiţi, vom deveni una cu El.

Am înţeles ce înseamnă să ai acea cunoaştere fără cunoaştere. Ar fi fost suficient să vreau să ştiu ceva şi aş fi ştiut totul despre acel domeniu instantaneu. Aş fi putut să vorbesc orice limbă fără să o învăţ. Doar să îmi manifest ferm şi hotărât această dorinţă. Aş fi putut să am totul. Aveam o bogăţie nesfârşită în mintea mea… Dar eu L-am vrut doar pe Dumnezeu. Nimic mai mult.

Dacă ar fi să trag o concluzie din această experienţă minunată, aceasta ar fi că nu putem evolua spiritual nici măcar un singur pas, dacă nu ne împăcăm cu energia feminină, SHAKTI. Atâta timp cât sufletul nostru nu se umple şi graţia acestei energii a Mamei Divine nu se revarsă, ne este imposibil să evoluăm.

Era deja ora 04:00 dimineaţa când am revenit uşor din această stare de SAMADHI şi m-am întins în pat, fiind încă sub această influenţă benefică, divină. Apoi, timp de o jumătate de oră am trecut printr-o stare în care pur şi simplu îmi venea să râd. Acel râs exploda din mine, iar eu îl lăsam să se manifeste în voia lui.

Orice cuvinte aş folosi, ar fi prea sărace şi incapabile să cuprindă ceea ce am putut să trăiesc în acele clipe nesfârşite. Ajunsesem astfel într-un loc în care nimic din ceea ce este lumesc nu mai conta. Am ajuns într-un loc în care am aflat personal că ceea ce căutasem până atunci chiar EXISTĂ. Această Cale spirituală este vie, este acolo pentru noi. Trebuie doar să ne trezim şi să păşim pe ea. Nu este o minciună, nici o nălucă.

Am simţit cum TOTUL este în armonie perfectă cu această Creaţie în care trăim. Dacă noi încă nu suntem pregătiţi să o primim în noi poate că este din cauza faptului că simţurile noastre s-au pervertit foarte mult de-a lungul a mai multe reîncarnări, datorită egoului care ne minte clipă de clipă în ce priveşte perfecţiunea noastră interioară. 

Dacă am putea chiar şi pentru o clipă să stopăm acţiunile egoului, am putea realiza instantaneu natura noastră divină perfectă. Doar o clipă şi am deveni asemenea lui Dumnezeu! Cu toţii avem momente în viaţă când simţim că există ceva mai presus de cuvinte şi de această viaţă. Aceste momente sunt cadoul nostru primit de la Divin pentru a ne aduce aminte cine suntem cu adevărat.
 
Citiţi continuarea articolului

Doru Moraru, anul 22 yoga
 
 
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa redactie@yogaesoteric.net . Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.
 
 
Citiţi şi:
 
 
 
yogaesoteric
18 martie 2014
 
 
 

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga