Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Cât de mare și evidentă este puterea ta realizatoare benefică? (II)

sau

Cum să ne transformăm în mod continuu, fiind plini de entuziasm şi angrenându-ne cu o neîncetată aspirație

de instructor yoga Cornelia Palii

An de an istoriile par să se repete pentru aceia dintre noi (destul de mulți), care își propun, de exemplu, de Revelion să se transforme în oameni mai buni, mai iubitori sau mai eficienţi, poate mai spirituali sau cu mai mult succes în anumite domenii, dar care, deşi îşi fixează obiectivele, renunţă la ele destul de repede, acestea evaporându-se asemeni unui vis feeric uitat după câteva zile. Statisticile europene arată că 88% dintre oameni renunţă pe parcursul drumului la ceea ce şi-au propus… Observând an după an promisiunile respectate parţial sau mult prea puţin, am început să mă întreb din ce în ce mai des cât de mare este în realitate puterea mea benefică realizatoare, eficienţa pe care am dobândit-o pe calea care-mi ghidează paşii. Iată ideile pe care le-am sintetizat tocmai pentru a evalua puterea realizatoare benefică, pentru a sistematiza paşii necesari amplificării acestei forţe şi a găsi reţeta cât mai completă pe care, aplicând-o, să dobândim această putere extraordinară.


Citiți prima parte a articolului


Focalizarea asupra țelului benefic propus înseamnă alegere repetată
 
O minte agitată, incapabilă să se focalizeze pe durată mai lungă, va diminua puterea realizatoare benefică prin dispersia pe care o creează, căci în loc ca energia fiinţei să se focalizeze în mod clar asupra ţelului, precum este focalizată lumina soarelui printr-o lentilă asupra unei hârtii, aprinzând-o, ea se va disipa în felurite gânduri. Pentru a „strânge” această energie, direcționând-o în mod unitar asupra ţelului propus, este necesar un antrenament mental. Capacitatea de concentrare şi de focalizare, la fel ca motivaţia şi voinţa sunt antrenate precum un muşchi, ce devine din ce în ce mai puternic cu cât este mai mult lucrat!

Şi în antrenamentul ce vizează controlul mental, la fel ca în dezvoltarea oricărei calităţi, răbdarea şi perseverenţa sunt foarte importante. Căci a te concentra înseamnă a unifica totul într-un centru, iar această unificare se învaţă prin practică. În cadrul acestui proces, întregul potenţial al atenţiei este focalizat fără efort asupra obiectului ales. De fapt este vorba despre o alegere continuă – mereu reînnoită – de a focaliza atenţia exact asupra acelui punct ales. În mod analogic, şi transformarea continuă are la bază repetiţia. Este vorba despre o repetiţie a alegerii de a ne îndrepta cu toată fiinţa prin intenţie, gând şi faptă spre scopul propus.

Practica yoga ne conduce dincolo de limite

Știința modernă afirmă că omul poate trăi 40 de zile fără să mănânce, 11 zile fără să doarmă, 22 minute fără să respire, 30 h şi 12 minute fără să se mişte, însă sistemul yoga răstoarnă cu totul aceste concluzii, arătând că graniţele cunoaşterii obişnuite şi a capacităţilor „normale” pot fi mult împinse sau chiar eliminate prin perseverenţa în practica spirituală şi prin aprofundarea tehnicilor yoghine. Astfel, au fost documentate cazuri ale unor fiinţe perfect sănătoase care nu au mai mâncat nimic de zeci de ani sau care au rămas neclintite ani la rând în stări de extaz divin etc.

Prin metoda ştiinţifică de cercetare a fenomenelor care apar în timpul realizării unei forme de meditaţie yoghină profundă, prin înregistrarea pe encefalogramă computerizată, se realizează o identificare uşoară a stărilor spirituale ale celui care meditează. Dr. Fischer Szatmári László, cercetător în neurofiziologie, instructor yoga în Ungaria, afirma, după realizarea a sute de evaluări ale fenomenelor ce survin în meditaţia yoghină, că: „prin aprofundarea meditaţiei yoghine (DHYANA), efectele fiziologice devin precis determinabile. Activitatea electrică a creierului în meditaţia profundă de lungă durată prezintă modificări semnificative. Putem spune că stările spirituale profunde se prezintă ca unde cerebrale mai lente (alfa, delta) care sunt prezente pe toata suprafaţa creierului, şi nu numai cu preponderenţă într-o anumită zonă, cum ar fi de aşteptat. Pe lângă aceasta, undele generalizate prezintă nişte modificări semnificative ca amplitudine, şi astfel putem întâlni unde alfa generalizate pe toată suprafaţa creierului de circa 4 ori mai ample decât de obicei. În aceste stări profunde este aproape de la sine înţeleasă suspendarea de durată a respiraţiei. Totodată, în aceste stări profunde reactivitatea creierului la stimulii exteriori scade foarte mult, sau chiar dispare, ceea ce indică o stare de PRATYAHARA (retragere a simţurilor) evidentă. Pentru un neurofiziolog aceasta se traduce prin modificarea potenţialelor evocate (ca, de exemplu, VEP – visual evoked potential), sau chiar dispariţia lor completă, ceea ce este ceva inedit!” Iată că avem, astfel, exemple documentate în care ceea ce părea imposibil a devenit cu uşurinţă posibil. Fiinţa umană se poate transforma continuu, eliminând gradat şi în mod perseverent agitaţia mentală şi influenţa egoului pe fundalul plin de prospeţime al unei aspiraţii spirituale vii.

Evaluează cu luciditate și obiectiv situațiile de viață dar și propria ființă

Un alt punct important, atunci când vrem să ne amplificăm puterea realizatoare benefică îl constituie atitudinea noastră faţă de procrastinare: „Lasă că fac mai târziu, sau mai bine mâine, ceea ce mi-am propus, căci am avut o zi grea şi sunt prea obosit…” iar mâine apar cel mai adesea alte scuze urmate de amânări care vor sfărâma încet dar sigur bunele intenţii iniţiale. În baza unor studii amănunţite, Tali Sharot, profesoară de neuroştiinţă în cadrul University College din Londra a tras unele concluzii zguduitoare cu privire la modul în care oamenii evaluează situaţiile lor de viaţă, poziţia lor corectă faţă de ţelul propus, indicând că 80% dintre oameni suferă de pe urma unei distorsionări şi a unei predispoziţii către optimism datorate unei iluzii cognitive ce provine dintr-un discernământ precar. Este vorba despre o tendinţă de a supraestima în mod nefondat – atunci când nu au fost stabilite procese de rezonanţă ocultă – probabilitatea de a avea experienţe plăcute în viaţă şi de a subestima probabilitatea de a experimenta situaţii nefavorabile. Atunci când vine vorba despre a prevedea cum va fi peste o lună sau peste x ani viaţa noastră, subestimăm probabilitatea evenimentelor neplăcute datorate menţinerii anumitor slăbiciuni sau vicii. Şi mai clar, dacă remarcăm, de exemplu, o stare persistentă de gelozie sau o dorinţă acerbă de putere, dar nu intervenim luând măsurile adecvate imediat pentru a dezvolta calităţile opuse acestora, pornind de la premisa că le gestionăm pe acestea în limite rezonabile, cu timpul ele vor putea da naştere unor veritabile iaduri interioare, căci prin rezonanţă ele vor atrage energii de acelaşi tip, iar falsul optimism afişat („o să fie bine!”) provenit din lipsa discernământului şi din lene nu face altceva decât să adâncească o trăsătură nedorită care poate deveni dramatică, sau chiar fatală dezvoltării spirituale vizate în general.

Cultivă optimismul sănătos

Optimismul veridic, sănătos este un motor extraordinar care propulsează fiinţă spre transformarea ei, însă supradozarea lui atunci când alte calităţi ale fiinţei sunt firave – discernământul, luciditatea, puterea de pătrundere a minţii etc. – duce la aşteptări nerealiste şi la evaluări fantasmagorice ale situaţiei exacte în care ne aflăm. Astfel, ia naştere aşa numitul sindrom al falselor speranţe: faptul de a crede în mod repetat că de data aceasta este bine şi că abordarea situaţiei în scopul rezolvării ei armonioase este mai facilă, fără a face însă lăuntric ajustările necesare. Albert Einstein definea la un moment dat astfel nebunia: „a face din nou şi din nou acelaşi lucru aşteptând rezultate diferite”. În psihologie se vorbeşte în aceste situaţii despre efectul Yo-Yo – analogic jucăriei pe care o cunoaştem din copilărie compusă din două discuri egale din plastic, lemn sau metal conectate cu un ax fix in jurul căruia se rulează un fir, sau motocelul cu elastic de pe tarabele noastre. Dând drumul acestei jucării să cadă drept, aceasta se va întoarce, firul rulându-se înapoi pe ax sau în cel de-al doilea caz, elasticul va aduce motocelul înapoi în palma noastră. Deci, ne reîntoarcem de unde am pornit, până când ne decidem să facem ajustările necesare şi chiar le facem!

Rostul nostru în această lume depinde de întrebările cu miez pe care ni le punem

Cheia pentru ieşirea dintr-o astfel de situaţie o reprezintă intenţia foarte clară, exprimată chiar sub forma unui plan („de bătaie”, adică de ridicare deasupra obişnuitului limitat compus din menţinerea sau chiar perseverarea în stări, atitudini sau gânduri care nu ne fac cinste). Focalizarea mentală poate fi astfel uşor verificată prin urmărirea ponderii atenţiei noastre. Iar direcţia va fi întotdeauna dată de întrebările profunde pe care ni le punem într-o formă sau alta, căci ele sunt precum un laser al conştiinţei umane; concentrează atenţia noastră şi determină astfel ceea ce simţim şi facem. Întrebările cu miez pe care ni le punem în mod perseverent şi consecvent îşi vor găsi întotdeauna răspunsul şi, mai mult decât atât, „punându-ne sub semnul întrebării limitările vom descoperi puteri ascunse lăuntrice, punându-ne sub semnul întrebării înţelepciunea convenţională vor ieşi la iveală adevăruri mai profunde şi punându-ne sub semnul întrebării capacităţile noastre ca fiinţe umane, aceste capacităţi se vor expansiona”, căci aşa cum spunea un mare înţelept „rostul nostru în această lume depinde de întrebările pe care ni le punem”.

Iată şi câteva exemple de asemenea întrebări: Oare de ce există tot ceea ce există?; Ce este în mine care face să am parte de ceea ce am parte?; Care este rostul meu în această viaţă? etc. Însă primele întrebări în legătură cu demersul particular în vederea atingerii ţelului personal sunt: care este de fapt ţelul meu?; De ce vreau să-l ating?; Care vor fi roadele lui în universul meu lăuntric dar şi ce le voi oferi celorlalţi prin atingerea acestui scop?; Cum mă va face să mă simt? Și apoi încărcăm din nou şi din nou imaginea ce se naşte în minte cu multă emoţie benefică şi culoare, lăsând-o să crească alături de acţiunile adecvate făcute cu toată inima în vederea atingerii scopului, fără a ne preocupa excesiv de „ograda vecinului” şi de rezultatele pe care el le obţine, căci în cele din urmă este necesar să ne comparăm rezultatele noastre de astăzi cu ale noastre de ieri sau de acum o lună sau 10 ani, pentru a face cu adevărat diferenţa şi nu cu rezultatele altora. Având în vedere că cine vrea să-şi transforme viaţa este necesar să-şi modifice în mod adecvat şi întrebările cu miez pe care şi le pune, merită să ne întrebăm chiar acum: Pentru ce anume sunt eu cu adevărat plin de recunoştinţă? – şi să ne lăsăm timp pentru a face o listă cât mai cuprinzătoare…
 
Verifică periodic unde te afli în raport cu ceea ce ți-ai propus
 
În tot ceea ce facem este binevenită evaluarea a ceea ce am întreprins. La fel este şi pe calea spirituală, deci şi în ceea ce priveşte trezirea şi amplificarea puterii realizatoare benefice. Însă mai înainte de orice, trebuie să-ţi dai seama de unde porneşti în acest demers, cât de mare este chiar acum această putere ocultă. Iar verificarea este simplă: cu cât este mai lungă perioada de timp dintre momentul în care ţi-ai propus scopul şi momentul realizării sale, cu atât este mai slabă puterea ta ocultă realizatoare, şi cu cât îţi atingi mai repede ţelurile, cu atât este mai vie şi puternică această energie.

Însă această verificare iniţială nu este suficientă până la atingerea ţelului, căci de-a lungul drumului trebuie să verificăm periodic unde ne aflăm, să facem rectificările necesare în cazul în care ne-am depărtat de cursul stabilit, asemeni navigatorului iscusit care-şi consultă continuu harta maritimă, îşi verifică şi coordonatele, pentru a evita orice abatere de la rută. Iar odată ajunşi la ţel, să cristalizăm cu bucurie şi răbdare toate darurile primite pe drum, căci după cum afirma J. Ruskin, „Răsplata cea mai mare pentru eforturile noastre nu este ceea ce primim în schimbul lor, ci ceea ce devenim prin ele”.

Un grup de profesori de economie din cadrul Universităţii Yale au creat de câţiva ani un site gratuit pe care, odată obiectivul personal definit, internautul semnează un contract de angajament cu ceilalţi internauţi care-l vor încuraja pentru ca acesta să-şi realizeze scopul, fiind totodată monitorizat de o terţă persoană. Drept opţiune este oferită şi miza de bani ce vor fi debitaţi din contul persoanei în cauză în cazul în care acesta nu-şi atinge ţelul propus pentru care a semnat, fiind distribuiţi conform dorinţei acestuia, de exemplu, unei cauze opuse celei proprii. Partea amuzantă este aceea că prin acest contact cu posibila clauză financiară, procentul de reuşită al celor înscrişi aici este de 70%!!!, deci cu mult peste cei 12% evaluaţi de psihologul britanic Richard Wiseman, al cărui studiu l-am amintit la începutul acestui articol. Dacă putem numi metodă acest mod de eficientizare a acţiunilor propuse, merită atunci să o preluăm, modelând-o în funcţie de obiectivul pe care-l vizăm. În practica spirituală am putea face, de exemplu, un legământ cu Dumnezeu Tatăl prin care să ne angajăm să atingem treapta spirituală propusă, sau chiar să scriem pe o hârtie angajamentul nostru solemn de a realiza tapasul adecvat nevoilor noastre pe care ni l-am ales şi, de ce nu, să chemăm o fiinţă iubită şi apropiată nouă ca „terţă persoană” care să ne mai întrebe apoi din când în când în ce stadiu al realizării practicii noastre eficiente şi serioase ne aflăm, să ne susţină şi îndrume atunci când ne este greu.

Transformarea spirituală autentică ne face să ne integrăm tot mai plenar în macrocosmos

Nu în ultimul rând, pentru a ne transforma continuu – semn al evidenţei că urmăm o cale spirituală – este necesar să menţinem atenţia noastră asupra bazelor sistemului Yoga, asupra respectării cât mai atente a codului moral şi etic, YAMA şi NIYAMA. Aceste precepte de ordin etic şi moral ne integrează în ambianţa macrocosmică într-un mod caracterizat de o armonie desăvârşită, purificându-ne acţiunile pe care le realizăm – urmând etapele succesive din RAJA YOGA sau Yoga Regală – prin practica perseverentă a posturilor yoghine (ASANA), a tehnicilor de ritmare a suflului respirator (PRANAYAMA) etc. Ele sunt cele care vor ajuta aspirantul la desăvârşire să depăşească cu bine orice tensiune, durere sau suferinţă care îi umbreşte practica spirituală, exprimând totodată – atunci când este atinsă perfecţiunea în practică – trăsăturile fiinţei desăvârşite din punct de vedere spiritual. Ele sunt pilonii succesului în orice domeniu al vieţii, ducând la generarea unei uriaşe energii spirituale, a unei gigantice puteri oculte realizatoare benefice care va propulsa aspirantul la desăvârşire direct la ţintă. Iar eficienţa în realizarea oricărei acţiuni şi a respectării oricărui precept este dată de gradul de menţinere a fenomenelor de rezonanţă cu energia subtilă a voinţei implicate în acel proces. Astfel, legea voinţei este cea care exprimă modalitatea practică de acordare cât mai totală şi profundă cu genul de energie care este caracteristică acţiunii pe care vrem să o realizăm. Drept urmare, creăm în fiecare clipă exact ceea ce alegem să devenim, iar semnele pe care le întâlnim pe calea pe care o parcurgem, situaţiile de viaţă în care ne regăsim, sunt de natură să autentifice forţa spirituală, realizatoare de care dispunem!

Citiți a treia parte a acestui articol.


yogaesoteric
7 aprilie 2014

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga