Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Relatări premiate la concursul „Dacă MISA nu ar fi existat” (3)

 
Redacţia yogaesoteric a lansat un proiect inedit solicitând cursanţilor şi instructorilor acestei Şcoli de yoga să scrie ce ar fi fost, în opinia lor, „dacă MISA nu ar fi existat” şi, de asemenea, „dacă MISA nu ar exista”. Aşa cum am anunţat anterior, cele mai interesante şi emoţionante răspunsuri primite vor fi premiate. Articolul acesta reuneşte o parte dintre relatările premiate la întâlnirea instructorilor din 9 iulie 2014. Concursul continuă pentru relatările care vor fi primite în perioada următoare!
 
Citiți partea a doua a relatărilor premiate.
 
„Dacă MISA nu ar fi existat, mărturiseşte Florin Burnea, în fiecare zi a vieţii mele aş fi privit câte o bucăţică din inima mea cum ar fi îngropată în nisipul cel mohorât al uitării bucuriei de a trăi. Apoi, când nimic din inima mea nu ar mai fi fost, aş fi privit neputincios câte o bucăţică din mintea mea cum ar fi golită în mlaştina dorinţelor josnice, uitând bucuria şi misterul de a înţelege; apoi, când nimic din mintea mea nu ar mai fi fost, aş fi privit speriat cum fiecare bucăţică din trupul meu ar rămâne amorţită, fără de viaţă.
În fiecare zi a vieţii mele aş fi privit cum inimi de oameni, cum minţi de oameni, cum trupuri de oameni ar muri puţin câte puţin, obosite de caruselul unor vieţi fără scop, fără bucurie adevărată şi fără un DUMNEZEU AL DRAGOSTEI DE OAMENI.

Dacă MISA nu ar exista, probabil că...
... lumina din ochii prietenilor mei care practică yoga ar fi doar o umbră a tristeţii.
... bucuria cursanţilor care se descoperă ar fi fost doar o căutare stearpă.
... surâsul plin de pace de pe chipul iubitei mele ar fi o încruntare.
... inimile oamenilor care Îl caută pe Dumnezeu ar fi goale.
... cunoaşterea, aspiraţia, extazul, comuniunea cu Dumnezeu ar fi doar cuvinte într-un limbaj comun.

Dacă MISA nu ar exista, încet, dar sigur, închisoarea sufletească, mentală şi spirituală care subjugă această lume ar fi fost atât de eficientă încât oamenii cu greu ar mai fi îndrăznit să spere în frumos, în bine, în adevăr, mulţumindu-se doar cu surogate ale fericirii, crezând într-un Dumnezeu care sacrifică oamenii şi nu îi ajută, un Dumnezeu care priveşte lumea de sus şi care nu este Aici şi Acum cu braţele şi Inima deschise.
Dacă MISA nu ar exista, viitorul acestei ţări, viitorul acestei planete ar fi unul cenuşiu şi asta în cel mai bun caz.”

***

Virgil Răceanu scrie: „Ce ar fi fost viaţa mea dacă MISA nu ar fi existat? Este o întrebare care mă îndeamnă la aduceri aminte şi mă pune să răscolesc în biblioteca sufletului meu, prin toate experienţele trăite în şcoala noastră de yoga, pentru a regăsi acel izvor al începutului şi acea aspiraţie lăuntrică, nerostită atunci, cu mai bine de 20 de ani în urmă, şi care mi-a condus paşii pe acest drum spiritual, alături de atât de multe fiinţe umane, colegii noştri, care asemeni mie căutau pentru viaţa lor o lumină, o cale şi un mers care să dea existenţei o altă valoare decât una obişnuită.
Am vrut atunci, în acele timpuri de început, simţind că poate fi, o viaţă mai fericită, mai plină de bucurii şi cu experienţe deosebite de ceea ce fac oamenii în mod obişnuit. Nu ştiam ce şi cum se va construi drumul meu, aceasta e sigur. Dar l-am început, cu primul pas, am mers pe el şi mai merg încă...
Ce am realizat, ce am cules de-a lungul său?
Am adunat poate mii de experienţe minunate, de suflet, timp pentru transformare şi creştere spirituală. Iau cu mine pentru viitor toate participările la minunatele tabere spirituale, fiecare cu experienţele lor. Mai iau apoi multitudinea orelor de curs – timp de linişte sufletească, de interiorizare şi de învăţare. Mai iau cu mine o bogată colecţie de exemplificări spirituale, stări model, ipostaze divine şi toate câte prin graţia lui Grieg ne-au fost dăruite. Iau multe prietenii, iubiri, relaţii cu fiinţe deosebite şi dacă este să o spun direct, am cu mine toate acele minunate fiinţe din planurile subtile: îngeri, puteri cosmice etc.
Toate acestea m-au îmbogăţit, pe mine şi pe ceilalţi colegi, împreună cu care parcurg această cale. Toate acestea ne-au transformat. Din nişte oameni simpli am devenit căutători ai luminii divine.
Şi lângă noi întreaga lume s-a transformat! Credeţi că e puţin?
Dacă MISA nu ar fi existat, mii de fiinţe umane nu ar fi cunoscut aceste minuni oferite de şcoala noastră de yoga. Lumea ar fi rămas în mod sigur mai săracă şi mai lipsită de speranţă, pe când aşa... Avem o bogăţie spirituală imensă, minunată şi uimitoare, hrană pentru un viitor pentru noi toţi şi pentru alţii şi pentru un timp care durează cât o Eternitate!

***

O mărturie anonimă: „Ce ar fi fost dacă MISA nu ar fi existat... îmi e greu să-mi imaginez. Poate şi pentru că MISA e formată şi din aspiraţiile intense către Dumnezeu şi către tot ce e sublim şi suprem într-o existenţă omenească, aspiraţiile mele şi ale celorlalţi care am venit în această lume în această perioadă, neîntâmplător. Simt că aceste aspiraţii s-ar fi concretizat într-un anume mod, dar cu mult, mult sub ceea ce am realizat în cadrul MISA, sau poate ar fi rămas în stadiu de sete nepotolită, de frustrare, de mâhnire a neîmplinirii celei mai profunde.
E minunat, o graţie şi o uimire în acelaşi timp, ce mă face să fiu mereu recunoscătoare că MISA există şi să fiu conştientă că merită multe sacrificii (din punctul omenesc de vedere), pentru a trăi ceea ce am primit în această integrare în MISA. Îmi dau seama şi prin comparaţia cu alte persoane de vârsta mea, foşti colegi de şcoală şi, văzând cum îşi trăiesc ei o existenţă aşa-zis normală, adică lipsită de efervescenţa unei vieţi spirituale, în care inevitabil lecţiile se învaţă cu suferinţă şi incomparabil mai lent, îmi pot face un tablou a cum aş fi fost şi eu dacă... MISA nu ar fi existat... şi nu îmi place deloc. Desigur îmi apare şi perspectiva a ceea ce aş fi putut realiza dacă eram mai consecventă pe calea spirituală... aceasta mă stimulează mai mult.
Oricum, aceşti colegi, sau termenii mei de comparaţie, au evoluat într-o lume în care MISA a existat şi fie că îşi dau ei seama sau nu, MISA i-a influenţat în bine, aşa cum a făcut cu întreaga planetă. Spun aceasta din numeroasele interacţiuni pe care le-am avut personal şi pe care le-am văzut la alţi colegi de la MISA.
Am văzut şi unele documentare, realizate în anii de dinainte de apariţia MISA, filme făcute în toată lumea şi prin comparaţie, vibraţia ce exista atunci, pe care o puteam percepe, avea o mare lipsă de iubire, o direcţie spre ceva sterp, cenuşiu, automatic, în ciuda unei aparente plenitudini materiale sau a unor progrese. Este o constatare generală, pe o durată mai lungă de timp.
Dar direct, în viaţa de zi cu zi ar fi lipsit bucuria, puritatea, sensul autentic în viaţă, speranţa, fericirea de a trăi intens potenţialul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, inclusiv cel erotic, fericirea de a trăi orgasme cu continenţă şi transfigurare. Numai pentru atât şi ar fi suficient şi arhisuficient să îţi imaginezi cu groază cum ar fi fost fără. Dar stările de SAMADHI? Repetate, de comuniune cu Dumnezeu şi de iubire intensă. Nici nu aş fi putut să-mi imaginez aşa ceva în perioada de aparent ateism (declarat încă din timpul şcolii). Cu siguranţă nu ar fi putut fi posibile dacă MISA nu ar fi existat. Nu la nivelul la care se produc acestea la cursul de yoga, aproape fără efort.
Diferenţa între ar fi existat şi nu ar fi existat MISA este atât de mare încât e aproape ca ruptura între lumile paradisiace şi cele infernale.

Dacă MISA nu ar exista: această întrebare, ca o continuare a celeilalte (Cum ar fi dacă MISA nu ar fi existat), apare pentru a deveni şi mai conştienţi de graţia imensă dumnezeiască ce este posibil să se reverse asupra fiecăruia dintre noi, cei care participăm la această Mişcare, cât şi asupra tuturor fiinţelor de pe Pământ şi chiar în întreaga manifestare prin acest mod, MISA, care este confundat de unii cu o simplă modalitate de a afla informaţii (chiar dacă preţioase) sau de a participa la unele manifestări spirituale (fie ele şi excepţionale), aşa cum ar fi, de exemplu, în cadrul unei şcoli sau universităţi obişnuite, care şi-ar propune să aibă tematică despre spiritualitate.
Există posibilitatea ca un astfel de dar divin ce este posibil prin graţia Ghidului nostru spiritual să nu fie suficient preţuit şi aceasta să devină un obstacol interior care să fie la fel de demn de a fi combătut şi depăşit ca şi cele exterioare ce testează MISA încă de la apariţia sa.
A fi conştient că MISA este însăşi garanţia Vieţii (a adevăratei vieţi dumnezeieşti) în contextul în care trăim acum, înseamnă să vrei ca această formă pe care Dumnezeu a ales-o pentru a ne ajuta acum, să rămână în energia începutului ei şi a autenticităţii spirituale mereu, clipă de clipă.
Există acum posibilitatea să nu mai existe MISA, după ce am primit acest dar? Depinde în cea mai mare măsură de noi, de fiecare. E un exerciţiu de imaginaţie pe care nu mi-l doresc, dar e necesar tocmai pentru ceea ce am spus în prima frază: a deveni conştienţi.
E clar că într-o astfel de situaţie ipotetică ar fi mult, incomparabil mai dificil pentru fiecare dintre noi (şi mă refer şi la cei care nu practică yoga) să acceseze forţele binelui divin în fiecare clipă a vieţii lor, să fie armonioşi şi fericiţi. Acestea ar fi excepţii într-o măsură mult mai mare decât este acum. Practica spirituală ar fi realizată cu adevărate sacrificii şi cu efecte mult mai greu de obţinut. Am depune eforturi imense de a rămâne vii, de a nu deveni robotizaţi, alienaţi, cu suflete împietrite, incapabili de a vedea frumuseţea, de a fi sensibili la greutăţile celorlalţi, de a vedea altceva decât o ordine lumească, aparent implacabilă de desfăşurare a unei vieţi terne care să fie aproape o condamnare.
Idealurile înalte, sublime ar fi aproape total sufocate de grijile şi apăsarea cenuşie a grijii de material. Această planetă a noastră ar muri sfâşietor sau s-ar revolta împotriva acestor monstruozităţi.
Din păcate, aceste semne încep să se manifeste încet, încet, şi mulţi dintre noi le resimţim ca pe o boală. E clar că ar trebui să ne vindecăm întâi pe noi şi mai bine să devenim suficient de puternici pentru a nu ne lăsa „îmbolnăviţi”. Perspectiva aceasta, pusă de întrebarea-temă, chiar presupune o maturizare spirituală pentru a reveni astfel clipă de clipă la starea de început şi la idealurile MISA pe care să le trăim din plin.”
***

Mărturia lui Emilian Roman: „Dacă MISA nu ar fi existat: Fac un exerciţiu de imaginaţie ca să văd care ar fi fost traiectoria sau traiectoriile vieţii mele dacă MISA nu ar fi apărut. Mă întorc în timp acum 24 de ani şi mă văd cum eram atunci, înainte să descopăr acest curs de yoga.
Aveam în mine sădită sămânţa căutării spirituale şi din copilărie eram fascinat de fenomenul morţii şi de tainele Universului. Dacă MISA nu ar fi apărut, aş fi căutat Adevărul în felul meu, aş fi făcut paşi mici şi nesiguri. M-aş fi bucurat crezând că am descoperit Adevărul, pentru ca a doua zi să cad în cea mai neagră deznădejde. Aş fi luat-o apoi de la capăt, încă o dată şi încă o dată, până când preocupările cotidiene şi grijile vieţii ar fi sufocat „floarea căutării spirituale”.
Dacă MISA n-ar fi existat, n-aş fi avut parte de stări de fericire autentică, totală şi m-aş fi amăgit doar cu surogatul plăcerilor efemere.
Dacă MISA n-ar fi existat, eu n-aş fi existat cu adevărat.

Dacă MISA nu ar exista...
... ar fi o căutare spirituală fără orizont, fără eficienţă.
... nu ar exista nici acest câmp spiritual structurant, ordonator, care ne-ar ajuta să mergem către Dumnezeu pe căi sigure şi scurte.
... ne-am împrăştia cu toţii în cele patru vânturi. Nu am mai fi prieteni, fraţi, iar lumea ne-ar „fura pentru ea”, ne-ar seca de puteri şi ne-ar lăsa morţi cu sufletele goale.
... n-ar exista farul călăuzitor spre care să ne-ndreptăm în timpul marilor furtuni ale vieţii. Sfârşitul ar fi atunci un inevitabil naufragiu.
Dacă MISA nu ar exista, viaţa mea şi-ar pierde sensul.”

***

Iată răspunsul lui O.H. la întrebarea „Dacă MISA nu ar fi existat”: „Am început să practic yoga în cadrul acestei şcoli la o vârstă destul de fragedă: aveam 18 ani. Toate alegerile importante din viaţa mea le-am făcut din perspectiva a ceea ce am învăţat şi practicat aici. Am avut încă de la acea vârstă un mod de viaţă echilibrat, armonios şi pur, începând cu alimentaţia, continuând cu relaţiile cu cei din jur, cu idealul spiritual pe care am ales să-l urmez etc.
Chiar dacă am mai întâmpinat unele greutăţi, am simţit mereu că, datorită integrării mele în această şcoală spirituală, viaţa mea a avut şi are un anumit farmec, o strălucire şi o frumuseţe pe care nu ştiu să le explic, dar care s-au reflectat în mod clar asupra fiinţelor cu care am interacţionat, asupra copiilor pe care i-am învăţat şi i-am format de-a lungul carierei mele.
Dacă această şcoală nu ar fi existat şi nu aş fi participat la cursurile de yoga, este puţin probabil că aş fi ales să mă transform cât mai profund în bine, să îmi trezesc mai întâi de toate sufletul, astfel încât să le pot arăta şi altora această cale. M-aş fi cantonat într-o activitate preponderent intelectuală, aş fi urmărit o realizare profesională strict la nivelul ideii de „carieră”, ceea ce mi-ar fi amplificat foarte mult egoismul, tendinţa de însingurare, orgoliul şi individualismul. Aş fi devenit un profesor foarte bine pregătit şi foarte exigent, care ar fi cultivat în universul copiilor pe care i-ar fi îndrumat doar un spirit competitiv şi o dorinţă de a acumula cunoştinţe şi, cu siguranţă, nu aş fi fost preocupată să îi ajut să fie fericiţi şi să trăiască bucuria, pentru că eu însămi aş fi fost nefericită, cu o viaţă plină de încorsetări, prejudecăţi, griji şi ambiţii materiale şi sociale.

Dacă MISA nu ar exista: MISA, prin ceea ce oferă, reprezintă o alternativă stilului de viaţă de-a dreptul nociv pe care ni-l impune societatea actuală.
Dacă ea nu ar exista...
... foarte multe persoane ar fi lipsite de şansa de a alege şi altceva.
... ar fi mulţi colegi care şi-ar pierde încrederea în posibilitatea reală de a-şi trăi viaţa într-un mod spiritual; în faptul că binele triumfă asupra răului, chiar dacă pentru aceasta sunt necesare eforturi foarte mari.
... ar dispare o sursă de informaţii inedite, veritabile şi atent selectate, cu privire la multiple aspecte ale vieţii, care pot ajuta şi ajută numeroase persoane.
... nu ar mai avea loc acţiuni cu încărcătură spirituală de anvergură, la care să participe mii de oameni în mod frecvent şi care au consecinţe benefice asupra subconştientului colectiv, în care deschid sau redeschid anumite breşe pentru energiile elevate din macrocosmos, ceea ce poate oferi şansa spiritualizării întregii planete.
... ar fi o mare pierdere pentru acest popor.”


yogaesoteric
17 iulie 2014


 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga