Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Geniul tău benefic te va conduce prin viață cu pași de uriaș. Trezește-l! (V)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți partea a patra a articolului
 

Un adevăr pentru lucruri şi altul pentru fiinţe?
 
Fizicienii, chiar şi cei obişnuiţi din zilele noastre, ar fi dispuşi să accepte natura bizară a lumii cuantice aşa cum este, pentru că metodele matematice de genul ecuaţiei lui Shrodinger, spre exemplu, sunt aplicabile în cazul ei, dar cu toate acestea mulţi dintre ei sunt şocaţi de tot ceea ce le contrazice intuiţia. Pentru ei este încă dificil să accepte cum ar putea electronii să fie în legătură cu tot ceea ce există deodată, în simultaneitate. Pentru ei este dificil să înţeleagă cum ar putea un electron să nu fie ceva distinct, din moment ce este examinat sau chiar măsurat. Lor le este dificil să înţeleagă cum ar putea să existe ceva concret în lume, dacă nu rămâne decât o voinţă instantanee şi fugară, de îndată ce încep să cerceteze acel ceva mai îndeaproape.

Răspunsul lor a fost că există un adevăr pentru toate cele care sunt mărunte şi există un alt adevăr pentru lucrurile şi manifestările ce sunt foarte mari. În viziunea lor, există un adevăr pentru fiinţe şi un alt adevăr pentru lucruri. Ei acceptă cu uşurinţă aceste contradicţii aparente, la fel cum noi putem accepta o axiomă de bază a lui Newton. Acestea erau regulile lumii şi trebuia să fie acceptate ca atare. Conta doar faptul că matematica era aplicabilă în cazul lor. Doar un mic grup de savanţi nu a fost satisfăcut să înveţe pe dinafară, iar apoi să repete ca nişte papagali teoria fizicii cuantice. Mai ales ei solicitau un răspuns mai adecvat la multe dintre întrebările fundamentale ce au rămas până acum fără răspuns.

În cadrul investigaţiilor şi experimentărilor asidue, ei au continuat cercetările cuantice ale aşa-zişilor pionieri şi au început după aceea să aprofundeze numeroase dovezi ştiinţifice. Mulţi dintre ei se gândesc acum din nou la acele câteva ecuaţii ce au fost întotdeauna eliminate din fizica cuantică.

Aceste ecuaţii se referă la câmpul misterios al focarului zero care în conformitate cu viziunea unor genii este şi rămâne un sui generis ocean de energie, cu o anumită frecvenţă de vibraţie microscopică şi care se află în permanenţă în spaţiul dintre toate cele ce există, cum ar fi fiinţele şi chiar lucrurile. În concepţia noastră referitoare la natura cea mai fundamentală a materiei, în cazul în care, aşa cum este firesc, includem aceste ecuaţii referitoare la câmpul misterios al focarului zero şi le acceptăm pe deplin, ne putem da în felul acesta seama că întregul Macrocosmos are la bază un ocean fără limite, clocotitor, de energie enigmatică, ce ne apare totodată ca un vast câmp cuantic. În conformitate cu viziunea plină de înţelepciune a marilor yoghini, dar şi a geniilor care au avut astfel de intuiţii, toate acestea sunt perfect adevărate. În realitate, nu numai fiecare fiinţă, ci şi fiecare lucru ce există se află în permanenţă într-o tainică legătură cu orice fiinţă şi cu orice obiect, iar toate cele ce există se află fără încetare incluse într-o vastă şi enigmatică reţea invizibilă. Toate acestea confirmă ceea ce marii yoghini au revelat în urmă cu mii de ani şi astfel se poate spune că întreaga manifestare este şi rămâne o supergigantică hologramă în care fiecare parte se oglindeşte fără încetare în marele tot, iar marele tot se reflectă în permanenţă în fiecare parte.

Astfel este confirmată în mod evident şi străvechea afirmaţie a marelui înţelept Hermes Trismegistos: „Ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, pentru a realiza fără încetare miracolul existenţei Totului. Partea este în tot şi totul se oglindeşte neîncetat în fiecare parte.” Unii savanţi de geniu au descoperit, de asemenea, că suntem în realitate alcătuiţi din aceeaşi materie fundamentală.

Schimb neîncetat de informaţii la nivel cuantic

Dincolo de aparenţe, la cel mai profund nivel al nostru, toate fiinţele vii, inclusiv noi, fiinţele umane, suntem de fapt nişte aşa-zise pachete, alcătuite din energie cuantică, în interiorul cărora se produc în mod constant schimburi nu numai de energii, ci şi de informaţii, prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă ocultă cu un superpergigantic şi inepuizabil ocean de energie.

Unii savanţi de geniu au descoperit deja că fiinţele vii emit o anumită energie tainică ce se manifestă şi ca o radiaţie slabă. Acest aspect este cel mai important fenomen evidenţiat de analiza proceselor biologice. Toate informaţiile referitoare la aspectele complexe ale vieţii, ce includ atât comunicarea celulară, cât şi gama vastă de comenzi ale ADN-ului, se bazează în permanenţă pe un schimb neîncetat de informaţii manifestate la nivel cuantic, ce implică procese de rezonanţă atât de fine şi complexe, încât pot fi definite ca procese de rezonanţă ocultă.

Chiar şi conştiinţele noastre, despre care unii cercetători cred că există în afara legilor materiei, funcţionează totuşi în conformitate cu procesele cuantice. S-a descoperit deja că atât gândirea, cât şi simţirea sau altfel spus fiecare funcţie cognitivă superioară, toate sunt legate nu numai de anumite energii subtile, ci şi de informaţiile cuantice emise simultan de creierele şi de trupurile noastre. Până şi percepţia umană are loc datorită interacţiunilor complexe dintre particulele subatomice din creierele noastre, iar toate acestea interacţionează prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă, dintre care unele sunt în mod evident oculte, cu oceanul fără limite al energiei cuantice. Trebuie să nu pierdem însă din vedere că multe dintre aceste descoperiri geniale ce par actualmente extraordinare au fost şi încă sunt considerate eretice.

Marile genii ale acestei planete au sfidat multe dintre legile fundamentale ale biologiei şi ale fizicii. Ceea ce au dezvăluit ele până în prezent nu era decât cheia tuturor prelucrărilor şi a tuturor schimburilor de informaţii şi energii din lumea noastră, schimburi ce implică de fiecare dată declanşarea unor procese de rezonanţă. Este de la sine înţeles că toate acestea includ chiar şi comunicarea dintre celule şi se extind până la perceperea lumii în ansamblul ei. În felul acesta marile genii au ajuns deja să ofere răspunsuri pertinente la cele mai profunde întrebări din biologie, în legătură cu morfologia umană şi conştiinţa fiinţelor vii.

Tocmai de aceea există deja o mulţime de dovezi că în aşa-numitul spaţiu „mort” se află însăşi cheia vieţii. Cel mai important şi uimitor aspect pe care l-au evidenţiat aceste genii, referitor la care au adus o mulţime de dovezi, este că noi toţi, fără nicio excepţie, ne aflăm în permanenţă într-o tainică legătură unii cu alţii şi existăm totodată într-o complexă şi neîncetată interdependenţă, atât cu întreaga lume în profunzimile fiinţei noastre, cât şi cu întregul macrocosmos care ne îmbrăţişează neîncetat şi se oglindeşte în simultaneitate în universul nostru lăuntric.

Prin numeroase experimente ştiinţifice, aceste mari genii au demonstrat deja că există o enigmatică forţă vital-spirituală ce curge şi impregnează întregul univers. Numită fie conştiinţă colectivă, fie noosferă, este evident că este în permanenţă îmbrăţişată de ceea ce teologii numesc Duhul Sfânt, iar orientalii Eternul Feminin misterios, MAHASHAKTI.

Cercetările dovedesc - devenim ce gândim

Unii dintre aceşti savanţi geniali au oferit explicaţii plauzibile referitoare la domeniile în care oamenii au crezut de secole că nu aveau dovezi solide sau justificări adecvate. Până la urmă, multe dintre ele au fost probate de eficienţa medicinei alternative, de efectele pe care le generează rugăciunea către Dumnezeu şi chiar de fenomenele enigmatice ce apar atunci când ne raportăm la tot ceea ce se petrece în cazul vieţii de după moarte. S-ar putea spune că asemenea cercetători au oferit în realitate o ştiinţă a religiei de care, într-un anume sens, era nevoie. Spre deosebire de concepţia despre lume a lui Newton sau a lui Darwin, aceşti savanţi geniali au oferit o viziune mult mai vastă, mai cuprinzătoare asupra vieţii şi asupra fenomenelor manifestării.

Toate acestea sunt idei briliante ce ne dăruiesc o mare putere şi certitudini, tocmai prin implicaţiile cu privire la ordinea existentă, permiţându-ne să intuim controlul pe care-l putem exercita asupra anumitor aspecte ale realităţii. În felul acesta este pus în evidenţă faptul că noi, oamenii, nu am fost şi nu suntem simple accidente ale naturii. Dincolo de aparenţe, a devenit limpede că fiecare dintre noi avem un rost şi un rol important şi am ajuns să putem vorbi de o unitate tainică ce există în această lume.

Aceşti savanţi de geniu ne-au ajutat să intuim şi chiar să înţelegem că întotdeauna fără excepţie contează tot ceea ce facem, căci în funcţie de ceea ce facem vom avea ulterior exact ceea ce merităm. Atunci când facem mult bine, vom fi răsplătiţi cu bine, iar atunci când facem rău, vom fi răsplătiţi cu rău. Ei au constatat că întotdeauna are o mare importanţă ce gândim, deoarece devenim ulterior exact ceea ce gândim în mod preponderent, şi nu altceva. Cu ajutorul acestor savanţi de geniu am descoperit că întotdeauna contează ceea ce facem, dar şi ceea ce gândim, iar acest aspect a fost, este şi va fi esenţial în structurarea şi în făurirea conştientă a lumii noastre interioare.

Omul si-a recăpătat locul în univers

Potrivit descoperirilor geniale ale acestor savanţi de avangardă spirituală, fiinţele umane sunt separate unele de altele doar în aparenţă. De fapt, după cum au dovedit experienţele lor vizionare, actualmente se poate spune că nu mai există „noi” şi „ei”. Aceste cercetări au răsturnat teoria că ne aflăm undeva la periferia sau chiar în afara universului nostru şi privim de acolo în interiorul lui. În conformitate cu genialele lor concluzii, am fost reintegraţi la locul potrivit în această lume, în al cărui centru se află prezent fără încetare Dumnezeu Tatăl, îmbrăţişând clipă de clipă totul, fără nicio excepţie.

Trebuie să ne dăm seama însă că multe dintre aceste idei geniale au fost şi încă sunt considerate un sui generis act de înaltă trădare. În multe cazuri, aceşti geniali cercetători au fost şi sunt încă nevoiţi să lupte din toate puterile împotriva instituţiilor oficiale fortificate ce le sunt ostile. Investigaţiile lor revoluţionare au rezistat totuşi cu bine datorită adevărurilor zdrobitoare şi incontestabile pe care le prezintă de aproape 30 de ani, adevăruri în mare parte necunoscute, respinse cu încăpăţânare sau chiar boicotate. Asta nu s-a petrecut însă pentru că opera lor ar fi de slabă calitate.

Asemenea savanţi de geniu din cadrul unor instituţii de mare credibilitate, cum ar fi, spre exemplu, universităţile americane Princetown şi Stanford sau instituţii de vârf din Germania şi Franţa, au realizat şi au încă în desfăşurare experimente impecabile, care au atacat indirect dogme considerate sacre, aflate în miezul ştiinţei moderne.

Revoluţia ştiinţei e de neoprit

Tocmai de aceea s-a considerat că nu corespund viziunii ştiinţifice dominante despre lume, concepută în continuare ca un sui generis univers mecanic. Recunoaşterea în unanimitate a acestor noi şi revoluţionare idei geniale ar fi însemnat apariţia unui conflict deschis, de mari proporţii, cu multe dintre concluziile actuale ale ştiinţei moderne şi vrând-nevrând ar fi implicat un nou început, ce ar fi trebuit să demareze aproape de la zero.

Vechea gardă dogmatică, încăpăţânată şi osificată nu a făcut însă nimic pentru asta. A considerat pur şi simplu că toate aceste descoperiri geniale nu corespundeau concepţiei sale despre lume și realitate şi s-a grăbit prosteşte să tragă concluzia că erau greşite. Dar, în ciuda atitudinii lor ostile, adevărul acestor descoperiri geniale a făcut minuni. Reacţia savanţilor din vechea gardă a apărut totuşi prea târziu. Revoluţia pe care cercetările de avangardă au declanşat-o este de neoprit. La ora actuală există mai mulţi savanţi geniali în lume, care pot fi pe bună dreptate consideraţi nişte pionieri, cu descoperiri uimitoare. De aceea ar trebui ca în loc să facă eforturi disperate pentru a respinge aceste informaţii geniale, doar pentru că nu corespund concepţiei ştiinţifice despre lume, ştiinţa ortodoxă ar trebui să înceapă neîntârziat adaptarea concepţiei sale despre lume.

În lumina acestor epocale reuşite, ştiinţa ne apare drept un proces de înţelegere mult mai vastă a lumii noastre şi chiar a universului nostru lăuntric, nu un set prestabilit de principii osificate şi dogmatice, fixate odată pentru totdeauna. Pe măsură ce astfel de descoperiri de răscruce apar şi chiar se impun prin puterea adevărurilor lor revoluţionare, vechile concepţii în mod evident parţiale şi eronate trebuie să fie înlăturate odată pentru totdeauna.

Am schiţat aici o succintă trecere în revistă a revoluţiei declanşate de marile genii ale acestei planete şi aflate în plină desfăşurare. Asemenea multor alte revoluţii, şi ea a început cu mici acţiuni eficiente de revoltă care au reunit curajul, entuziasmul şi impulsul creator al anumitor genii.

În final, toate acestea au făcut să apară o sui-generis „străpungere” într-un anumit domeniu şi să se ivească o descoperire uimitoare în altul. Toate acestea au transformat totuşi ceva, chiar dacă nu au reuşit să fie o mişcare de reformă amplă şi unificată. Cu toate că cei mai mulţi dintre aceşti savanţi excepţionali, care activau cu entuziasm în laboratoare din întreaga lume, erau într-o anumită măsură conştienţi de activitatea celorlalţi, lor nu le plăcea în general să se aventureze cu mult dincolo de experimentele lor geniale pentru a examina implicaţiile depline ale propriilor descoperiri, sau nu aveau întotdeauna timpul necesar pentru integrarea acestor rezultate în context cu dovezile ştiinţifice evidente ce tocmai apăreau. Mai ales de aceea, aproape fiecare dintre aceşti savanţi de geniu s-a angajat pe un drum al cunoaşterii şi fiecare a descoperit în felul său un petic de pământ, dar cu toate acestea nici unul dintre ei nu a fost suficient de îndrăzneţ pentru a-l declara ulterior continent.

Ceea ce v-am prezentat aici este o sinteză a acestor cercetări geniale separate care, dincolo de aparenţă, ni se prezintă ca un ansamblu coerent. Aceste descoperiri geniale furnizează totodată şi o validare ştiinţifică pentru unele domenii care au fost adeseori pe nedrept considerate aparținând sferei misticismului, religiei, medicinei alternative ori sistemului milenar yoga.

Chiar şi atunci când nu bănuiesc asta, toate fiinţele umane au o sămânţă de geniu ce aşteaptă să încolţească în universul lor lăuntric şi să crească pentru a oferi apoi umanităţii fructele fascinante şi rare ale acestei stări.


Citiți și:
Conştiinţa – de la atom la fiinţa umană
Fizica a atins ultima frontieră: spiritul uman


yogaesoteric
1 august 2014

 

 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga