Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Compasiunea este totodată iubirea atotmilostivă a lui DUMNEZEU

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Dacă deschizi dicţionarul explicativ al limbii române afli că mila şi compasiunea sunt sinonime. Ele ar însemna adică unul şi acelaşi lucru – compătimire.
Un dicţionar enciclopedic al adevărurilor spirituale nu pune însă semnul egalităţii între cele două sentimente, căci ele merită descrise nuanţat. La ce editură să-l căutăm? Nu s-a scris încă un asemenea dicţionar. Dar conferinţa profesorului de yoga Gregorian Bivolaru explorează acest vast subiect şi ne aduce desluşiri preţioase.


De la singurătate la comuniune

Mila este o trăire individuală. În compasiune este prezentă şi mila, însă predomină starea de comuniune cu DUMNEZEU. Doar pe fundalul ei iubirea din inima noastră, precum şi contemplarea suferinţelor din jurul nostru, a ignoranţei ori a răutăţii unor oameni trezesc în sufletul nostru empatia superioară.

Mila este o trăire individuală în care ne putem chiar implica la modul egoist. Iar atunci când cineva ne povesteşte ce probleme are, riscăm să preluăm o parte din acele tensiuni şi suferinţe psihice, din corespondenţa lor energetică şi să o asimilăm, conştient sau nu, în aura noastră.

Oamenii cu asemenea tensiuni, care se confruntă cu o serie întreagă de suferinţe lăuntrice, în special psihice, simt o stare de uşurare atunci când le comunică altora, deoarece în acel moment are loc un fel de transfer. Dacă simte milă în acele momente, interlocutorul va prelua şi va asimila în aura sa aceste componente psihice care nu îi aparţin, iar apoi, evident, va trebui să le ardă, să le distrugă.

Nu simplă căinare a celuilalt, ci binefacere inimii sale

Starea de compasiune nu încarcă fiinţa. Pentru că procesul de ardere a energiilor negative se realizează datorită integrării divine a celui care ascultă. Omul respectiv nu mai este deloc afectat. Datorită acestei rezonanţe, acestei integrări depline, el este aşadar capabil să simtă o compasiune imensă şi chiar să fie de folos persoanei în cauză.

Mai mult decât atât, compasiunea este o stare care ne ajută să evoluăm şi să ne purificăm datorită energiilor divine ale iubirii şi milei lui DUMNEZEU care ne tranzitează fiinţa şi ne elevează propriile vibraţii lăuntrice.

Mila lui DUMNEZEU se manifestă chiar prin intermediul unei anumite puteri cosmice, îndrituită cu divina compasiune. Căci în ultimă instanţă, pentru a clarifica această diferenţă, trebuie să spunem că mila este o manifestare individuală a fiinţei umane, în schimb compasiunea este manifestarea iubirii şi milei lui DUMNEZEU. De aceea, în compasiune este deja prezentă şi starea de iubire divină, ceea ce reprezintă un real folos pentru acela care simte revărsarea ei.

Mila preia otrava psihică şi energiile negative

Mila poate fi adeseori chiar aberantă, deoarece omul nu este integrat divin atunci când o manifestă. De exemplu, să zicem că mama voastră are probleme grave de sănătate. Voi îi povestiţi despre necesitatea de a recurge la un tratament naturist adecvat, care ar putea s-o salveze, dar ea respinge cu dispreţ această alternativă.

Într-o asemenea situaţie sigur că o să vă fie în continuare foarte milă de ea, dar în realitate doar mila nu va fi de niciun folos dacă mama voastră reacţionează aşa. Este vorba de o KARMA de suferinţă pe care ea o manifestă, iar mila voastră nu o poate ajuta să se vindece. Într-un asemenea caz veţi reuşi cel mult să preluaţi o parte din energiile dizarmonioase ale mamei, dar asta nu va produce înlăuntrul ei nici cea mai mică transformare şi nu îi va alina în niciun fel suferinţele. Mila nu face decât să preia o parte din otrava psihică ce îi produce mamei voastre suferinţa. Dar pentru că mama nu face eforturile necesare vindecării şi continuă să aibă o atitudine încrâncenată, este exact ca în zicala Doi încarcă, doi descarcă! – situaţia nu are nimic creator per ansamblu.

Mila prezintă în general această stare de receptivitate, de punere la unison aproape prostească, orbească, pe când compasiunea implică şi acest aspect de emisivitate şi chiar o atitudine mobilizatoare.

Putem avea de pildă o atitudine creatoare care s-o determine pe mama să facă ceva, spunându-i: „Dacă tu te complaci în această stare şi nu vrei să faci nimic, eu nu pot să te ajut.” O asemenea atitudine izvorăşte din compasiune. Modul ferm şi înţelept în care punem problema poate să o ajute să se smulgă din inerţie.
 
Situaţia opusă, în care ne este doar milă de ea şi o lăsăm mai departe să se complacă în aceleaşi greşeli, ne afectează şi pe noi şi este o atitudine aberantă.

Viaţa este un ajutor profund transformator pentru fiinţa umană care ajută. Putem oferi un astfel de sprijin celorlalţi, cu bunăvoinţă şi altruism, iubire şi compasiune, iar în felul acesta vom descoperi că îl putem întâlni pe DUMNEZEU în acţiunea integrată divin şi în aproapele nostru de fiecare dată.

Compasiunea ne protejează de energii nefaste

Din această cauză, este important, dacă doriţi să acţionaţi înţelept, să aveţi o atitudine plină de compasiune, urmărind să integraţi iubirea divină în activităţile voastre. Astfel nu veţi fi afectaţi, nu veţi fi tensionaţi şi nu veţi vibra la unison cu suferinţele care pot să vă marcheze profund.

Sunt situaţii când mila îl perturbă foarte tare pe om, deşi el nu are probleme similare cu cel faţă de care nutreşte un asemenea sentiment. Dacă, de exemplu, staţi lângă un paranoic şi vă este milă de el, aveţi toate şansele să vă confruntaţi cu o afecţiune psihică asemănătoare lui şi sunt chiar posibile fenomene de rezonanţă atât de puternice, încât cu timpul, dacă în voi există condiţii prielnice, să vă treziţi că deveniţi chiar paranoic.

În schimb, o atitudine de compasiune vă protejează total de aceste influenţe pe care altfel le-aţi prelua în fiinţa voastră. Un exemplu semnificativ este faptul că mulţi dintre medicii psihiatri care îi îngrijesc pe bolnavii psihic ajung treptat să prezinte exact tulburările acestora.

Însă cel care trăieşte sentimentul compasiunii nu se confruntă cu un asemenea gen de contaminare subtilă de la cel pe care îl ajută, pentru că iubirea lui DUMNEZEU îi oferă protecţie divină.

Când aşezi tot în mâinile Lui

Integrarea în divin înseamnă o stare de împărtăşire a gândurilor sau a intenţiilor noastre lui DUMNEZEU. Este ca şi cum ne-am sfătui cu El înainte de a începe acţiunea, solicitându-L să ne lumineze, să ne ghideze, să ne orienteze în acţiunea care urmează. E asemănător cu „Doamne ajută”, formula clasică din popor.

Din punct de vedere yoghin, puteţi trăi formula simplă „Doamne ajută” prin integrarea acţiunii voastre în contextul armoniei divine. Iar aceasta poate fi trezită prin mentalizarea acelei acţiuni şi printr-un fel de prezentare a ei Divinului.

Starea de fior, starea de comuniune inefabilă care se manifestă adesea prin activarea şi energizarea unui centru de forţă ce vă susţine în acţiunea pe care urmează să o faceţi exprimă exact starea de răspuns a Divinului şi arată că integrarea respectivă s-a produs. În funcţie de puterea noastră de focalizare mentală, în funcţie de intensitatea atenţiei, a concentrării şi chiar a meditaţiei de integrare divină, putem evoca din nou şi din nou începutul ei şi îl facem astfel să se perpetueze.

Iar dacă acest lucru nu vă este cu putinţă, merită să vă îmbunătăţiţi concentrarea. O bună concentrare mentală, o excelentă concentrare mentală vă permite să rămâneţi în acest etern început.

Alchimia interioară la îndemâna oricui

Cum se poate transforma sentimentul de milă în compasiune? Prin ridicarea vibraţiei lăuntrice la nivelul unei atitudini divine, integrate. Dacă doriţi, de exemplu, să o transformaţi în compasiune este de ajuns să-i consacraţi lui DUMNEZEU mila pe care o simţiţi pentru mama. Şi atunci veţi remarca că se produce acest miracol al sublimării, al integrării milei voastre în compasiune.
Este calea cea mai simplă pe care o aveţi la dispoziţie pentru a resimţi lăuntric transformarea milei în compasiune. Dacă simţiţi milă pentru cineva în suferinţă, cineva care are cancer, şi vreţi cu tot dinadinsul să-l ajutaţi – mai ales că vă simţiţi afectaţi, o să aveţi tendinţa de a vibra la unison datorită milei şi o să ajungeţi să trăiţi printr-un fel de empatie mai puţin creatoare exact starea de marasm, de chin a celui bolnav.

Fii o sursă de lumină divină

Dacă veţi consacra însă fructele acestei stări de milă lui DUMNEZEU, se produce declicul magic care vă transformă mila în compasiune.
Iar asta va atrage o îmbogăţire a stării voastre lăuntrice, o eficienţă în a fi de folos pentru celălalt, a-l alina, a-l linişti. Şi această energie complexă divină care nu vine de la voi, ci de la DUMNEZEU Însuşi, vă face să progresaţi.
Pentru că în orice ajutor, în orice învăţătură pe care o oferim detaşat celorlalţi există posibilitatea transformării şi ajutorării noastre totodată. De aceea se spune că în momentul în care îi înveţi pe ceilalţi şi tu înveţi foarte mult. Acest miracol se produce şi datorită stării de rezonanţă.

Dacă voi cunoaşteţi un anumit aspect iniţiatic, esoteric, şi îl explicaţi, dar nu aţi atins desăvârşirea – sunteţi de pildă nativ Leu şi vorbiţi despre iubire, atunci când comunicaţi cu un nativ Săgetător, rezonanţele pe care le treziţi în el vor determina un transfer subtil înlăuntrul vostru. Iar acest transfer o să vă facă să simţiţi iubirea aşa cum o face un nativ Săgetător.

Veţi fi deci dublaţi lăuntric, psihic, mental prin această comunicare. Şi dacă totul se petrece într-un grup foarte mare, atunci starea de transfer care se realizează prin rezonanţă va fi proporţională cu numărul celor prezenţi. Astfel, cu cât deveniţi mai capabili să ajutaţi mai multe fiinţe umane, cu atât voi sunteţi ajutaţi de sprijinul pe care îl oferiţi celorlalţi.

Este o taină pe care merită să o înţelegeţi, dar cel mai important e să o trăiţi urmărind ca atunci să fiţi un factor de lumină divină, să-i ridicaţi şi pe ceilalţi către această înţelegere autentică, către Adevăr.

Să luăm un caz clasic, să zicem că o persoană vă spune pe stradă: „Uite, m-am îndrăgostit de tine şi vreau să merg cu tine în seara asta. Dacă nu accepţi, îmi produci o mare suferinţă.” Ce o să faceţi? O să spuneţi: „Gata, trebuie să merg că altfel... – o să gândiţi într-un mod stupid – ...îmi fac KARMA că uite, îi produc suferinţă acestuia”?
Ar însemna că ajungeţi să vă prostituaţi, dacă cineva ştie să vă manipuleze emoţional şi pune problema în felul acesta. Adevărul este însă că în niciun caz nu trebuie să vă lăsaţi afectat de tot ceea ce consideră celălalt, în mod eronat, drept suferinţă provocată de voi.

Asta e treaba lui. Altfel am putea considera că cei care îi erau ostili lui Iisus sufereau pentru că el prezenta faptele adevărate. Iar Iisus ar fi trebuit să se simtă foarte afectat că îi supăra pe farisei şi pe ceilalţi, pentru că lor nu le convenea ce spunea el. Totuşi, Iisus nu s-a lăsat afectat nici de suferinţa, nici de îndârjirea lor şi a continuat misiunea primită de la DUMNEZEU.

La fel şi voi – puteţi să vă confruntaţi cu şantajul inconştient al celor apropiaţi, pe motiv că faceţi yoga. E adevărat că am întâlnit şi persoane reduse mintal care au abandonat căutarea spirituală, zicând: „Păi suferă mama şi mi-a zis că face atac de inimă şi o să moară dacă mai continui. Aşa că decât să moară mama din cauza mea, s-o am pe conştiinţă, mai bine renunţ la yoga.” Evident că este o atitudine prostească.

Mulţi au impresia că suferinţa celuilalt provine de la ei. În realitate să ştiţi că suferinţa fiinţei respective îi aparţine. Ţine de KARMA, poate chiar să izvorască dintr-un masochism pe care unii îl au şi îl manifestă cu frenezie. Nu trebuie să consideraţi că voi generaţi suferinţa celor care susţin că îndură din cauza voastră.

Suferă dintr-un motiv inventat de el? E treaba lui. Când cineva pretinde că suferă dacă voi faceţi ASANA-e, e problema lui; voi ştiţi că ceea ce faceţi e bine. Dacă cineva este deranjat până la suferinţă pentru că vă rugaţi la DUMNEZEU, treaba lui. Lăsaţi-l să se chinuie până o să înţeleagă că e bine să se roage şi el. Tot ceea ce putem face noi e să manifestăm compasiune din tot sufletul şi să ne vedem de treaba noastră.

Viaţa este Compasiune Profundă în cazul celor puţini şi aleşi. Un suflet mare, care este plin de compasiune, se află şi rămâne în felul acesta deasupra injuriilor, deasupra nedreptăţilor, deasupra durerii pe care urmăresc să i-o provoace cei răi şi deasupra batjocurii; şi el va fi, de fiecare dată, cu atât mai invulnerabil, cu cât el va manifesta o mai intensă şi mai profundă stare de compasiune.

Articol preluat din Revista YOGAMAGAZIN nr. 79.

Citiţi şi:
Miracolul compasiunii
TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii


yogaesoteric
6 noiembrie 2014

 
 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga