Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Să devenim şi să rămânem artizanii propriei noastre fericiri! (II)

Întotdeauna, fără excepţie, fericirea este o alegere conştientă! Haideţi să o facem zi de zi! Vom descoperi astfel că în afara nefericirii, nu avem nimic de pierdut.

Citiţi prima parte a articolului
 

Să devenim şi să rămânem întotdeauna suveranii propriului nostru univers lăuntric

Marea majoritate a oamenilor oscilează între suişuri şi coborâşuri, între putere şi slăbiciune. Evident, cei mai mulţi obişnuiesc să păstreze aparenţele: „Da, da, totul este bine.“

Unii oameni zâmbesc aproape tot timpul, dar în spatele acestor zâmbete se ascunde o inimă roasă de suferinţă, care plânge în singurătate şi rumegă în tăcere aceleaşi obsesii. Astfel de oameni se ofilesc încet şi sigur în spatele umbrelor unor zâmbete fără noimă. Ei parcă încep fiecare zi cu stângul şi caută să-şi înece amarul angrenându-se în tot felul de acţiuni exterioare care să-i facă să uite de ei înşişi. Şi asta până în momentul în care vine o perioadă magică, aproape perfectă. Ca prin miracol, totul începe să curgă firesc, iar ei se simt din nou în armonie cu viaţa. Totul este minunat: iubirea, relaţiile, munca.

O, vreme, opreşte-ţi cursul! Şi voi, ore favorabile, opriţi-vă mersul! Lăsaţi-ne să savurăm plăcerile fugare“, scria Lamartine.

Este important să înţelegem că adevărata fericire vine din interior, din inima noastră, în pofida circumstanţelor exterioare. Dacă vom ajunge să fim armonioşi şi lucizi, lumea exterioară se va reflecta transformată în noi înşine şi nu va mai putea să ne afecteze şi să ne facă nefericiţi.

După cum ştim, viaţa poate căpăta nenumărate nuanţe, de la negru până la roz. Cei mai mulţi dintre noi îşi duc viaţa între aceste două extreme, în funcţie de cum bate vântul vieţii. Însă, asumându-ne responsabilitatea pentru ceea ce trăim şi supraveghindu-ne gândurile şi faptele, putem să ne transformăm radical viziunea asupra vieţii, iar ceea ce va veni către noi ne va oglindi. Astfel, nu va mai fi necesar să ne învârtim la nesfârşit în anumite contexte conjuncturale, ci să ne modificăm destinul. Prin urmare, este important să nu mai permitem predispoziţiilor emoţionale să ne afecteze, ci să ne asumăm responsabilitatea de a alege nuanţele, cu alte cuvinte rezonanţele, pe care le dorim ca să ne coloreze viaţa.

Fericirea este o atitudine înţeleaptă şi plină de bun simţ faţă de viaţă!

Fericirea este o atitudine, o alegere, o opţiune pe care o avem tot timpul la dispoziţie. Dacă dorim să fim trişti, nimeni şi nimic din lume nu ne poate face fericiţi. Dar dacă alegem să fim fericiţi, nimeni şi nimic nu ne va putea lua acea fericire.

Mediul în care trăim şi anturajul sunt foarte importante. Mediul exterior specific primei perioade a vieţii este esenţial pentru stimularea sau înăbuşirea mediului instinctiv interior al unui copil. Fiecare fiinţă umană se naşte cu un mediu mental prenatal. Acesta este stimulat dacă mediul exterior reflectă mediul interior, dar dacă cel exterior este diferit, mediul interior va fi cel mai probabil reprimat.

Unii au avut, de exemplu, şansa să aibă părinţi optimişti, care ştiau să facă haz de necaz, să vadă jumătatea plină a paharului şi să se bucure de viaţă. În aceste condiţii favorabile, înclinaţia către fericire este înscrisă în programul educaţional pe care l-au primit şi, prin urmare, lor le vine firesc să urmeze această cale a fericirii.

Altor persoane, însă, le trebuie ani întregi ca să descopere până şi ideea de fericire. Ei au crescut într-un climat nefavorabil, au avut de îndurat multe greutăţi chiar de la o vârstă foarte fragedă. Ei s-au străduit să le facă pe plac părinţilor, fiind serioşi şi cuminţi şi conformându-se aşteptărilor acestora. În aceste condiţii, ei poate că nu şi-au pus niciodată problema propriei lor fericiri. Să ajute, să consoleze, să susţină – da! – acestea erau priorităţile. Pentru ei, copilăria a însemnat nimic mai mult decât prea multe frici, prea multe sarcini, prea multe griji acasă. Deveniţi adulţi, unii rămân pe gânduri atunci când sunt întrebaţi: „Ce anume te face fericit?“ Tind să se eschiveze, se tot gândesc şi nu prea ştiu ce să răspundă. Ei nu şi-au pus niciodată această întrebare. Cum să găsească ei ceea ce nu au învăţat să caute?

Alţii cunosc fericirea „cu numele“ şi o dau la o parte cu o mişcare de mână. Nu pentru că nu cred în ea, ci pentru că nu o vor. Ei refuză să fie fericiţi atât timp cât atâţia alţi oameni suferă. Această atitudine blamează practic bucuria de a trăi. Unele fiinţe consideră fericirea ca fiind indecentă, imorală, egoistă, ba chiar abrutizantă. Mai mult decât atât, ele chiar trăiesc o anumită aşa-zisă bucurie în „a denigra“ fericirea.

Alte fiinţe parcă refuză să-şi mai trăiască propria viaţă, rămânând „loiale“ celor dragi care au părăsit planul fizic sau compătimindu-i pe cei nefericiţi. „Bucuria de a trăi? Nu sunt împăcată cu această idee“, spune o femeie care şi-a pierdut familia în timpul războiului. Dacă ea ar fi realizat că viaţa este frumoasă, în ciuda dispariţiei celor dragi, poate că s-ar fi simţit nedemnă să se bucure de viaţă, atâta vreme cât familia ei nu a avut această şansă. În cazul său, a respinge fericirea este o formă de fidelitate, un gest de apartenenţă care o va costa scump, şi care nu va mai putea rezolva nimic.

Majoritatea oamenilor trăiesc o viaţă construită pe tristeţe şi păreri de rău. Ei nu evită căile care conduc spre suferinţă, ba chiar parcă le caută cu lumânarea, şi cu atât mai puţin nu urmează căile care duc spre fericire.

Dacă vă confruntaţi uneori cu sentimentul că nu veţi mai putea fi vreodată fericiţi, încurajaţi-vă. Să nu ne pierdem niciodată speranţa. În astfel de momente delicate trebuie să deschidem cu răbdare porţile sufletului, căci vom găsi acolo soarele strălucitor al fericirii. Putem ajunge la această percepţie doar dacă ne orientăm atenţia către interior, fapt ce ne va permite să ne eliberăm automat fericirea din temniţa exteriorului.

Haideţi să urmărim să facem constant acest efort de a ne duce către interior şi vom găsi acolo negreşit cea mai mare fericire. Ea vine doar dacă o dorim cu o mare ardoare, alegând să o trăim în orice circumstanţă. Nu trebuie să aşteptăm să se modifice situaţia, gândindu-ne că acolo este problema. O hotărâre fermă şi puternică de a alege fericirea ne va ajuta enorm de mult. A trăi conform acestei viziuni va transforma totul: pe noi înşine, relaţiile pe care le avem, situaţiile de viaţă. Ea ne ajută să abordăm viaţa diferit.

Majoritatea oamenilor consideră că tonusul psihic „îl ai sau nu“, ca un rezultat al hazardului, după cum s-au trezit dimineaţa, „cu faţa la cearceaf“ sau nu. Dispoziţia noastră nu este ceva care trebuie acceptat sau suportat ca atare, cum ar fi vremea bună sau vremea rea. Dispoziţia noastră creşte cu ceea ce este hrănită.

Învăţăm şi totodată aprofundăm să fim din ce în ce mai fericiţi fiind mereu fericiţi

Este simplu: trebuie doar să ne hotărâm să fim fericiţi, indiferent dacă suntem săraci sau bogaţi, bolnavi sau sănătoşi, fericiţi sau nefericiţi în relaţia cu fiinţa iubită, tineri sau bătrâni. Să nu aşteptăm ca ceea ce ne înconjoară să se modifice pentru ca noi să fim fericiţi. Este vorba de fapt de a învăţa să fim fericiţi cu noi înşine.

Fiinţele care sunt înzestrate cu un caracter puternic sunt de obicei cele mai bucuroase. Ele nu dau vina pe alţii pentru problemele care apar în urma propriilor acţiuni sau pentru lipsa de înţelegere a cauzelor acestora. Ele ştiu că nimeni nu are puterea să adauge ceva la fericirea lor sau să o diminueze, dacă ei nu vor permite gândurilor potrivnice sau acţiunilor răutăcioase ale altora să îi afecteze.

Viaţa nu se opreşte atunci când apar problemele. Acestea fac parte integrantă din viaţă şi nu se sfârşesc niciodată. Când dispare o problemă, apare o alta. Trebuie să reţinem însă că nu există nicio problemă în această lume care să nu poată fi rezolvată şi care să fie mai mare decât puterea minţii noastre. Trebuie să luăm realitatea ca atare şi să fim pregătiţi pentru orice în viaţă. Dacă învăţăm să întâmpinăm problemele cu calm, ele îşi vor pierde până la urmă influenţa asupra noastră şi noi vom deveni stăpânul lor.

Ar trebui să ne dăm seama, totodată că aceste probleme sunt nimic în comparaţie cu iubirea şi compasiunea pe care ni le oferă Dumnezeu. Prin urmare ar trebui să adoptăm atitudinea de a-I mulţumi Divinului pentru tot, chiar şi pentru cele mai mărunte lucruri pe care ni le oferă. Cea mai bună abordare este aceea de a întâmpina cu gânduri ferme şi benefice tot ceea ce vine către noi: „Dumnezeu mi-a predestinat totul pentru binele meu, şi cu ajutorul Lui şi cu puterea minţii mele voi putea depăşi orice obstacol din calea mea, nu contează de ce natură este.“

De obicei, oamenii văd doar o faţetă a problemei şi trag concluzii cum că ar fi bună sau rea, dar nu se gândesc să studieze şi cealaltă faţetă. Iată de ce se spune că ceea ce noi vedem la un moment dat s-ar putea să nu fie realitate. Cea mai bună cale de a rămâne neafectaţi de această natură duală a lumii este aceea de a privi lucrurile şi fenomenele lumeşti în mod detaşat, ca şi cum am fi un spectator, niciodată îmbătaţi de vreun succes, dar nici afectaţi de vreun eşec. Trebuie să rămânem egali în faţa câştigului sau a pierderii, a succesului sau a eşecului, a laudei sau a insultei. Fericirea nesfârşită este liberă de orice sentiment opus şi ea vine întotdeauna din interior.

În orice realizăm este bine să avem atitudinea că este opera lui Dumnezeu şi că o facem sub îndrumarea Lui, că suntem doar un instrument, iar atunci când îi consacrăm fructele acţiunilor noastre, El este de fapt Cel care acţionează. Să nu ne arogăm meritele în niciun fel, pentru că noi singuri, fără sprijinul şi susţinerea Lui, nu am putea face nimic.

Să ne amintim permanent că nu există nicio forţă care să ne poată împiedica să obţinem ceea ce dorim, dacă suntem dedicaţi unei cauze drepte. Dacă ne-am hotărât cu adevărat să găsim fericirea în interiorul nostru, mai devreme sau mai târziu o vom găsi. Nici cel mai mic efort nu este în zadar şi nu se pierde, iar rezultatele vor fi pe măsura unei fericiri reale, profund ancorată în noi înşine. Şi de-abia atunci, nu va mai conta unde suntem sau ce facem, pentru că bucuria divină şi calmul nostru interior nu vor mai putea fi tulburate de nimic din exterior.


Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Costineşti 2013 publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House

Citiţi şi:
Arta de a spune NU atunci când trebuie
Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU
Fericirea aparentă şi realitatea

 

yogaesoteric
8 decembrie 2014

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga