Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație?

de Alexandru Nistor


Anul 2015 a debutat, neaşteptat, sub semnul terorii şi al morţii. De această dată obiectivul nu a fost un zgârie-nor sau vreun maraton american, ci redacția unei publicații satirice franceze, Charlie Hebdo, al cărei colectiv de redacție a fost foarte preocupat de câțiva ani să caricaturizeze personaje biblice și islamice deopotrivă. Mass media corporatistă de pe întregul mapamond și-a fixat atenția asupra atentatului, făcând să curgă multă cerneală și arătând cu degetul către pericolul crescând al terorismului internațional. Desfășurarea tragicelor evenimente din Paris a fost prezentată întregii lumi cu lux de amănunte, totul părând foarte clar și evident. Dar oare așa să fie?

O analiză atentă scoate însă la iveală unele elemente ciudate, care nu pot fi explicate rațional decât dacă luăm în calcul ipoteza înscenării. În primul rând „dovada“ grăitoare constând în actul de identitate al unuia dintre teroriști, Said Kouachi, seamănă izbitor de mult cu o secvență din episodul american „New York 9/11“. Acolo, a fost descoperit, printre ruinele fumegânde ale celor două turnuri, pașaportul intact al unuia dintre teroriștii aerului. Să fim clar înțeleși: nu au fost găsite cutiile negre ale aparatelor de zbor, nici resturile acestora, însă pașaportul a rezistat. Și pentru că acest „amănunt“ ciudat a prins la cei naivi în 2001, el este repetat, iată, și în 2015, cu șanse mari să prindă și a doua oară.

Vizionarea uneia dintre scenele „Operaţiunii Charlie Hebdo“, prezentată la televiziune, scoate în evidenţă o altă ciudăţenie care contrazice bunul-simț și logica: operatorul care, cu un calm de invidiat în astfel de momente, a filmat secvenţa împușcării în cap a polițistului, adaptând zoom-ul camerei video fără nici cea mai mică teamă că ar fi putut fi văzut de teroriși și ucis la rândul său. Mai mult decât atât, efectul împuşcării în cap a poliţistului francez – deja rănit şi căzut la pământ – este de neacceptat. Experţii în domeniu pot confirma că un foc de armă de calibrul 7,65 executat cu o armă de asalt AK-47 de la distanţa de circa un metru ar fi avut un efect devastator asupra craniului victimei, or, în filmarea respectivă, nu se poate observa nici cel mai mic șoc, absolut normal în cazul unui impact de o asemenea natură. Nu este exclus ca glonțul (dacă a fost vreunul) ce a fost tras înspre ţintă să nici nu fi atins capul poliţistului, ci să fi ricoşat în asfalt; nicio picătură de sânge nu a fost văzută, chiar acceptând că s-ar fi utilizat gloanţe de calibrul 5,45… De altfel, o altă filmare, ce a fost postată pe YouTube, nu concordă cu cea para-mediatizată; nu mai apare coloana de maşini staţionată, existentă în prima filmare, iar timpul derulării acţiunii este diferit; până şi poziţionarea maşinii teroriştilor arată altfel. Din motive lesne de înţeles, finalul „Operaţiunii Charlie Hebdo“ era mai mult decât previzibil: autorii asasinatelor au fost trecuţi în lumea umbrelor, de unde nimeni nu s-a mai întors şi nu a transmis mesaje. Pentru că, într-adevăr, morții nu vorbesc...

Din fericire, însă, reacția opiniei publice din întreaga lume arată că lecția 9/11 nu a fost predată doar corijenților. Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv politicieni, arată cu degetul către serviciile secrete americane și israeliene, sugerând că acestea s-ar afla în spatele atacurilor de la redacția Charlie Hebdo și de la magazinul evreiesc din Paris.

Într-un articol publicat în cotidianul rus Komsomolskaya Pravda, citat de CNS News, colonelul Alexander Jilin se întreabă dacă nu cumva americanii sunt cei care au pus la cale sângeroasele atacuri din capitala Franței. Colonelul își bazează teoria pe diferendele care au apărut între Statele Unite și Uniunea Europeană privind sancțiunile împotriva Rusiei, după criza ucraineană. Autorul, care conduce o organizație numită „Centrul pentru Studii asupra Problemelor Aplicate din Moscova“, scrie că, imediat după ce președintele francez François Hollande a afirmat pe 5 ianuarie că sancțiunile asupra Rusiei ar trebui să înceteze, el, Jilin, ar fi prezis că Franța va fi victima unor atacuri teroriste.

Întrebat fiind cine a avut mai mult de profitat de pe urma atacurilor de la Paris, economistul rus Mihail Kazin, directorul firmei de consultanță Neoconomics, a afirmat într-un interviu care a apărut în același cotidian: „În elita americană se află mai multe grupuri, fiecare dintre ele având capacitatea de a organiza asemenea atacuri.”

În Iran, Press TV a publicat pe site-ul său un articol al editorialistului Paul Craig Roberts, fost membru în conducerea Trezoreriei Statelor Unite în timpul administrației Reagan și adept convins al teoriei înscenărilor organizate de serviciile secrete americane în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001. Roberts scrie că atentatele de la Paris „pot fi privite și ca având rolul de a întări relația de vasalitate a Franței față de Statele Unite. […] Suspecții pot fi deopotrivă vinovați și marionete. Amintiți-vă de toate comploturile create de FBI, care au avut rolul de a face din terorism un pericol real pentru America.

Pe propriul său site, Roberts citează o serie de surse de la Paris care afirmă că atacurile au fost, de fapt, „operațiuni de tip steag fals“ (în engl. false flag operation), adică acțiuni sub acoperire menite să îi scoată vinovați pe alții decât pe autorii reali, în scopul denigrării acestora. El afirmă în continuare: „Atacurile au fost folosite în scopuri mult mai mari. Acestea ar putea fi readucerea Franței pe orbita Washingtonului, atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniană sau contracararea opoziției occidentale față de războaiele din Orientul Mijlociu. […] Franța suferă din cauza sancțiunilor impuse de Washington împotriva Rusiei. Șantierele navale franceze sunt incapabile să livreze comenzile rusești datorită statutului de vasal pe care Franța îl are față de Washington. În aceeași situație se află și alte ramuri ale economiei franceze. [...] Săptămâna aceasta, președintele Franței a afirmat că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie să înceteze (la fel a afirmat și vicecancelarul Germaniei). Pentru Washington, această declarație reprezintă un exces de independență politică din partea Franței. A reactivat Washingtonul Operațiunea Gladio, prin care CIA a organizat și săvârșit atacuri teroriste cu bombe după cel de-al Doilea Război Mondial, acuzând apoi comuniștii de săvârșirea acestora pentru a le distruge credibilitatea în rândul electoratului european? Pentru că, iată, scenariul se repetă: așa cum lumea a fost manipulată să creadă că în spatele Operațiunii Gladio s-au aflat comuniștii, acum musulmanii sunt învinuiți pentru săvârșirea atacurilor asupra publicației satirice franceze.

Giulietto Chiesa, jurnalist și om politic italian, membru în Parlamentul European în 2004-2009, acuză Occidentul și SUA că s-ar afla în spatele atentatelor din Franța. Invitat la o emisiune transmisă în direct de postul de televiziune italiană LA7, Chiesa a făcut o serie de declarații incendiare: SUA și o parte din tările Occidentale „au creat terorismul islamic” care acum „s-a dezlănţuit – cu acordul lor tacit – asupra Europei”; serviciile secrete din Arabia Saudită, Turcia sau Qatar sunt „filiale ale CIA”, care finanţează cu „milioane şi miliarde de dolari din impozite o armată de 50.000 de terorişti”. Jurnalistul italian mai afirmă și că serviciile secrete ale țărilor europene sunt subordonate CIA, și tocmai de aceea Franța a fost în imposibilitatea de a se apăra.
 
 

Și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, acuză Occidentul de complicitate la atacurile teroriste de la Charlie Hebdo. El afirmă că Vestul face jocuri periculoase cu lumea islamică, adăugând că: „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice. […] Cetățenii francezi săvârșesc masacre, iar islamicii plătesc prețul.“ Președintele turc a afirmat că serviciile secrete franceze au știut de atacuri înainte ca acestea să se producă și le-a acuzat de complicitate, menționând că cei doi acuzați fuseseră de curând eliberați din închisoare și, conform protocolului, se aflau sub supravegherea serviciilor secrete. „Eșecul“ acestora ne reamintește de „eșecul“ CIA-ului în fatidica zi de 11 septembrie 2001. Stranie coincidență, nu-i așa?

Erdogan nu este singurul politician turc care denunță existența unei conspirații în jurul cazului Charlie Hebdo. Melih Gokcek, primarul capitalei Turciei, Ankara, a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului, serviciul secret israelian. El a făcut această afirmație duminică, de la tribuna unui congres al Aripii Tineretului a Partidului Islamist al Dreptății și Dezvoltării. Potrivit lui Gokcek, Israelul ar fi fost deranjat de votul din Parlamentul Franței, venit în sprijinul recunoașterii statului Palestina. „Evident că Israelul nu vrea ca simpatia față de independența Palestinei să se răspândească în Europa. De aceea, este sigur că Mossad-ul se află în spatele acestui tip de incidente. […] Mossad-ul inflamează islamofobia provocând asemenea incidente.

Parlamentarul turc Ali Sahin a scris pe site-ul de socializare Twitter că atacul de la Charlie Hebdoa fost regizat ca o scenă dintr-un film“ de forțe care vor să discrediteze islamul.

În Rusia, câțiva comentatori politici acuză Statele Unite și CIA ca fiind autorii atacurilor teroriste. Unul dintre ei, Alexei Martynov, director al Institutului Internațional pentru State Noi, afirmă: „Sunt sigur că americanii sunt responsabili pentru atacurile teroriste din Paris...

Spre deosebire de Rusia și Iran, ale căror orientări anti-americane sunt notorii, Turcia este membră a NATO, un aliat al Statelor Unite și, teoretic, un stâlp al luptei împotriva terorismului la porțile Orientului Mijlociu.

Cotidianul The International Business Times India a publicat în paginile sale un articol în care acuză serviciul secret israelian, Mossad: „Deși nu avem nicio dovadă că Mossad-ul a fost în spatele atacurilor, modul în care acestea s-au desfășurat lasă să se întrevadă această posibilitate. Mossad se ocupă de colectarea informațiilor și a realizat multe operațiuni sub acoperire în Europa pentru a susține cauza evreiască.“ Ulterior, din motive pe care le putem doar bănui, publicația a retras articolul, cu mențiunea: „nu ar fi trebuit publicat“...

O altă personalitate, cunoscută pentru activitatea sa de cercetare a atacurilor asupra turnurilor gemene din 2001, Kevin Barrett, afirmă și el, la rândul său, că atacul a fost organizat de israelieni sub „steag fals“. El detaliază: „Conform Ministrului de Interne al Franței, Bernard Cazeneuve, terorișii care au atacat Charlie Hebdo nu ar fi putut fi prinși dacă nu ar fi făcut o greșeală fatală: ei au uitat un act de identitate în autoturismul abandonat. De când criminalii își uită actele de identitate în mașinile pe care le abandonează? Un cetățean obișnuit, care nu este din cale afară de atent, își poate uita portofelul în mașina parcată. Personal, am condus automobile de aproximativ 50.000 de ori în întreaga mea viață și este posibil ca portofelul să-mi fi căzut din buzunar în spațiul dintre scaun și portieră... o singură dată. Care sunt însă șansele ca niște teroriști versați, ce dovedesc un stil de atac super-profesionist, să-și piardă actul de identitate în mașina pe care o abandonează? Răspunsul este: practic zero. Atunci de ce poliția raportează un eveniment care nu s-a petrecut de fapt? Presupunând că poliția chiar a găsit actul de identitate al lui Said Kouachi în respectiva mașină abandonată, este aproape cert faptul că acesta a fost «plantat» de cineva care a vrut să-l incrimineze pe Kouachi. Chiar și legendarul inspector idiot Clouseau ar fi ajuns la această concluzie evidentă și strigătoare la cer.

Descoperirea actului de identitate nu-l învinovățește pe Kouachi, ci dimpotrivă, îl exonerează. Ea arată că Kouachi este un biet țap ispășitor, căruia i-a fost înscenat acest atac terorist de către adevărații teroriști. Este o metodă des practicată de poliție și serviciile secrete, care plantează așa-zise dovezi incriminatoare pentru a condamna oameni nevinovați și a se disculpa pe ei înșiși. Poliția americană care ucide cetățeni neînarmați plantează adesea o armă lângă cadavru pentru a putea afirma ulterior că au acționat în legitimă apărare. Astfel de arme, pe care poliția le numește «sandwich cu șuncă», se află în dotarea poliției pentru a fi folosite la «nevoie». În mod identic, documentele de identitate și alte documente «incriminatoare» sunt folosite de serviciile secrete, de armată și de forțele speciale care orchestrează operațiuni sub «steag fals».

Să aruncăm o privire scurtă asupra mamei tuturor operațiunilor sub «steag fals»: 11 septembrie 2001. Agenții speciali au «plantat» atunci nu unul, ci două «genți magice», ce urmau să-l incrimineze pe Mohamed Atta, nevinovatul țap ispășitor, căruia i s-a înscenat crimele din 11 septembrie. Potrivit cărții În culisele 9/11: Ce s-a petrecut cu adevărat, ce a fost publicată de ziarul Der Spiegel, prima geantă a fost predată poliției germane de un hoț ce s-a descris pe sine însuși ca fiind un «bun samaritean». Așa-numitul hoț a pretins că a furat geanta lui Atta în cursul unei banale acțiuni de furt și, descoperind în ea documente ce descriau în amănunt planurile unor acțiuni teroriste, s-a simțit «presat» de propria conștiință, ca un bun cetățean ce era, să predea geanta autorităților. Potrivit publicației Der Spiegel, Poliția germană s-a prins că așa-zisul hoț nu era cine spunea, ci un agent care a plantat o probă falsă împotriva lui Atta. Publicația citează mai departe Poliția germană: «Întrebarea care mai rămânea era pentru ce agenție lucra așa-zisul hoț?» «CIA și Mossad», a fost răspunsul pe care fostul ministru german al serviciilor secrete, Andreas Von Bülow, l-a dat în cartea sa, CIA și 11 septembrie.“

A doua geantă „magică“ a „pierdut“ printr-un miracol Zborul 11 în care se îmbarcase Atta și cu care acesta a intrat în Turnul de Nord. Ea conținea toate probele necesare pentru ca cei 19 presupuși teroriști să fie identificați în mai puțin de 24 de ore de la atac. Nicio listă de pasageri nu conținea vreun nume arab, niciun angajat nu și-a amintit să fi îmbarcat pe vreunul dintre presupușii teroriști și nicio cameră de supraveghere din cele câteva sute care împânzesc aeroporturile Logan (Boston), Dulles (Washington D.C.) sau Newark (New York) nu au captat măcar un singur cadru cu chipul vreunuia dintre cei 19 arabi învinuiți în cazul 9/11.
Geanta nu conținea doar lista cu numele celor 19 așa-ziși teroriști, ci și... testamentul lui Atta. (De ce și-ar fi luat testamentul cu el dacă știa că avionul pe care urma să-l piloteze urma să fie pulverizat?) Decanul jurnaliștilor britanici pentru Orientul Mijlociu, Robert Fisk, a ridiculizat presupusul testament al lui Atta, arătând că el începea cu următoarele cuvinte: „În numele lui Allah, al meu și al familiei mele...“ Niciun musulman n-ar fi scris vreodată așa ceva. Așa cum sugerează Fisk, testamentul a fost falsificat de un agent incompetent, iar geanta a fost cu siguranță „plantată“.

A aflat adevărul?

O altă victimă ce are legătură cu atacul de la Charlie Hebdo este comisarul de poliție Helric Fredou, în vârstă de 45 de ani, care, zice-se, s-a sinucis cu propria armă în biroul său în timp ce își scria raportul privind evenimentele de la Paris. Părerile privind cauza morții comisarului sunt împărțite: în timp ce rapoartele oficiale pretind că victima suferea de depresie, sugerând indirect că acesta ar fi fost motivul pentru care el a decis brusc să-și pună capăt vieții, diferite alte surse și-au arătat scepticismul privind ipoteza sinuciderii, lansând ipoteza intervenției brutale a unei terțe părți, deranjate probabil de o posibilă intenție a comisarului de a publica anumite informații-cheie pe care le-a aflat în urma investigației.

În mod straniu, un incident aproape identic a avut loc cu peste un an în urmă, în noiembrie 2013, în Limoges, când al treilea ofițer ca rang din SRPJ s-a sinucis cu propria armă, în circumstanțe similare, într-o cameră din hotelul poliției.

Terorismul ca preț al răzbunării

Greta Berlin, liderul „flotilei“ Gaza din 2010 și co-fondatoare a mișcării „Gaza Liberă“ a scris pe pagina ei de Facebook că atacul asupra redacției Charlie Hebdo a fost răzbunarea Israelului pentru recunoașterea de către Franța a independenței Palestinei: „Mossad-ul a lovit birourile din Paris ale publicației Charlie Hebdo printr-o operațiune sub steag fals, stângaci mascată, menită să strice acordul dintre Palestina și Franța... Să sperăm că poliția franceză va fi capabilă să întrevadă amestecul serviciului secret israelian, bine antrenat, și nu să arunce vina asupra musulmanilor, devreme ce, se știe, Franța este prietena lor. Israelul a avertizat Franța că vor fi consecințe grave dacă aceasta va vota pentru Palestina. Chiar și un copil de patru ani ar putea să-și dea seama cine este vinovat pentru acest teribil atac.“

Mai mult de 660.000 de utilizatori Facebook sunt de acord cu Anonymous Kollectiv, un german, care a afirmat pe pagina sa că „Precizia cu care teroriștii au acționat amintește de comandourile Mossad-ului“ și aduce argumente privind cooperarea dintre CIA și Mossad în această operațiune sub steag fals. Pentru cazul în care nu s-a putut face înțeles, Anonymous a postat figura zâmbitoare a președintelui israelian, Benjamin Netanyahu, împreună cu un citat al acestuia în care critica Franța pentru că a recunoscut statul palestinian.

Ideea că Israelul a săvârșit aceste masacre abominabile a devenit atât de răspândită încât ea a fost preluată de presigioasa publicație International Business Times, care a acordat un spațiu generos articolului intitulat „Charlie Hebdo Attack and Mossad Link: Is Israel Venting Its Fury For France’s Recognition of Palestine State?“ („Atacul de la Charlie Hebdo și legătura israeliană: Se răzbună Israelul pentru recunoașterea de către Franța a statului palestinian?“) Articolul a fost însă dezmințit foarte curând după aceea împreună cu scuzele de rigoare în care erau menționate cuvintele: „sub standardele noastre“ și „o greșeală în gândire“. Nu este greu de ghicit care a fost cauza acestei dezmințiri.

În plus față de întrebările la care nimeni nu a reușit să dea un răspuns plauzibil, analiștii cazului Charlie Hebdo au ridicat în sprijinul ipotezei înscenării și alte aspecte la fel de stranii:
1. Mascații cunoșteau cu precizie data și ora când a avut loc întâlnirea consiliului de conducere al publicației;
2. Teroriștii au reacționat la o caricatură ce fusese publicată doar cu o oră înainte de evenimente, timp insuficient pentru ca aceștia să găsească desenul, să organizeze acțiunea, să se pregătească, să se echipeze și, în cele din urmă, să acționeze atât de precis, cum numai prin filme putem vedea;
3. Imaginile video ce au apărut pe canalele de știri revelează precizia cu care au acționat teroriștii și faptul inexplicabil că, deși era zi lucrătoare, prin zona respectivă nu treceau mașini, deși în mod obișnuit, traficul era foarte intens la acea oră.
Toate aceste aspecte pot fi explicate totuși cu excepția uneia. Nu există nicio informație verificabilă cum că teroriștii au atacat redacția Charlie Hebdo în urma publicării unei caricaturi, înfățișându-l pe Mahomed, ce apăruse în ziua respectivă. Ultima caricatură publicată de Charlie Hebdo înainte de atac îl înfățișa pe liderul organizației ISIS, Al-Baghdadi.

Acest fapt contrazice ipoteza lansată oficial cum că teroriștii și-ar fi declarat apartenența la Al-Qaeda, iar nu la ISIS. Mai mult, conducerea publicației se afla permanent sub protecția poliției, iar în 2013 unul dintre ei, pe nume Charb, ajunsese pe lista neagră a Al-Qaeda.

Din ce în ce mai mulți oameni din toate colțurile lumii încep să creadă că există un grup de oameni foarte influenți, care se află mai presus de guverne și legi, și care influențează după placul lor cursul firesc al evenimentelor peste tot în lume. Acest grup ocult sponsorizează terorismul pentru a impune din ce în ce mai multe măsuri restrictive asupra populației lumii.

Războiul îi face pe unii oameni extrem de bogați și influenți, iar terorismul este calea ideală de a justifica declanșarea unui război. Unii autori văd acest grup ocult în spatele ascensiunii grupării ISIS. Nu este greu să admitem că același grup finanțează și alte organizații ideologice cum ar fi Al-Qaeda, de exemplu.

În spatele acțiunii teroriste ar putea fi interese economice

Mass media internațională a lansat știrea că cei trei teroriști, Cherif Kouachi, Said Kouachi și Hamid Mourad ar avea conexiuni cu o organizație teroristă din Yemen. Nu după mult timp, Al Qaeda din Yemen a revendicat atentatele de la Paris.
[Nu este însă cazul să ne lăsăm păcăliți și să ne imaginăm că întreaga responsabilitate a desfășurării atentatelor revine acestei organizații. Este o stratagemă ieftină, care a fost folosită și în cazul lovirii turnurilor gemene din New York, la 11 septembrie. De fapt, toate operațiunile sub steag fals organizate și executate de americani – sau cu ajutorul lor – s-au derulat după un scenariu asemănător, ele servind intereselor meschine ale ocultei mondiale, care nu se dă în lături de la nimic pentru a-și satisface insațiabila lăcomie de bani și de putere.]

Dar ochii întregii lumi s-au ațintit către Yemen. De ce ar fi cineva interesat de Yemen?

Ei bine, un raport întocmit de Center of Research on Globalization, ce a apărut pe site-ul InfoWars în 5 ianuarie 2010 și intitulat „The Yemen Hidden Agenda: Behind the Al-Qaeda Scenarios, A Strategic Oil Transit Chokepoint“ pare să facă legătura cu cazul de față. Semnificația strategică a regiunii Bab el-Mandab, situată între Yemen și Somalia, devine un punct de interes geopolitic pentru guvernul Statelor Unite întrucât aici se întâlnesc mai multe rute de transport al petrolului. Agenția de Informații privind Energia (Energy Information Agency) precizează că „apropierea de Bab el-Mandab ar putea împiedica petrolierele care vin din Golful Persic să ajungă la rețeaua de conducte din Canalul Suez, acestea fiind nevoite să ocolească prin sudul Africii. Strâmtoarea Bab el-Mandab face legătura între Africa și Orientul Mijlociu și, strategic, între Marea Mediterană și Oceanul Indian.“

Un motiv pentru militarizarea de către Statele Unite și NATO a apelor din apropierea regiunii Bab el-Mandab ar oferi Washingtonului posibilitatea de a controla un alt punct strategic esențial pentru transportul petrolului, plan prin care strategii americani urmăresc să oprească rutele către China, Rusia și a altor state care nu sunt de acord cu politica sa. Dat fiind faptul că cea mai mare cantitate de petrol arab trece prin strâmtoarea Bab el-Mandab, controlul militar american ar zădărnici orice intenție a Arabiei Saudite de a tranzacționa prețul petrolului cu China sau cu alte state în altă valută decât dolarul.

Pe lângă aceste considerente, rapoartele indică faptul că Yemen este deținătoarea unora dintre cele mai mari zăcăminte de petrol neexploatat din lume, estimate, după o sursă bine informată de la Washington, la o cantitate „suficientă încât să acopere necesitățile întregii omeniri timp de 50 de ani“.

Scăderea prețului petrolului îi îngrijorează pe magnații petrolului care ar face orice să-și țină buzunarele pline. Invadând Yemenul pentru a extermina „organizațiile Al-Qaeda“ din această țară, corporațiile vor putea pune mâna pe terenurile petrolifere ale acestui stat, fapt ce le va da posibilitatea să dicteze încă o dată prețul petrolului.

În urma revendicării atentatelor de la Paris de Al Qaeda din Yemen, țara a fost aruncată în haos. Joi seara (22 ianuarie), noul guvern, instalat de numai trei luni, și-a anunțat demisia. Decizia executivului, caracterizată drept irevocabilă, a fost urmată la scurt timp de demisia președintelui, respinsă însă de Parlament. Milițiile șiite își consolidează controlul asupra capitalei Sanaa, iar unitățile militare din patru provincii din sudul Yemenului, inclusiv din principalul oraș Aden, au decis să refuze comenzile transmise din capitală de către forțele de securitate…

Statele Unite se află în spatele terorismului internațional

Veți spune probabil: „Bine, dar asta ar presupune o colaborare între americani și Al Qaeda. Or, asta este imposibil...“ Ei bine, acelora le răspundem că această colaborare nu numai că este posibilă, dar ea este chiar reală, fiind confirmată de personalități politice de prim rang, dintre care îi amintim pe Hillary Clinton, Zbigniew Brzezinski și nu numai.

Directorul Agenției Naționale de Securitate (NSA) în timpul administrației Reagan, Generalul William Odom, a declarat: „Din cauza faptului că Statele Unite au o experiență bogată în finanțarea grupărilor teroriste și în utilizarea tacticilor teroriste, sloganurile folosite în prezent în lupta împotriva terorismului fac Statele Unite să pară mai degrabă ipocrite decât credibile în ochii întregii lumi.“ Tot Odom a adăugat: „Statele Unite s-au folosit de pretextul terorismului cu orice ocazie. Prin anii ’78-’79, Senatul încerca să introducă o lege împotriva terorismului internațional. În fiecare variantă redactată, Statele Unite apăreau ca fiind afectate.

Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui american Jimmy Carter, a recunoscut pe postul de televiziune CNN că Statele Unite i-a finanțat pe Bin Laden și pe alți capi ai Al Qaeda-ei în anii ’80 pentru a lupta împotriva sovieticilor. Directorul CIA și Secretarul Apărării, Robert Gates, confirmă aceasta în memoriile sale. El afirmă că marea expansiune a operaţiunii americane sub acoperire din Afganistan a început în 1984. În timpul acestui an, „amploarea programului sub acoperire pentru a-i ajuta pe mujaheddini a crescut de câteva ori”, atingând suma de aproximativ 500 de milioane de dolari în Statele Unite și Arabia Saudită, plăți făcute prin intermediul regimului Zia din Pakistan. După cum îşi aminteşte Gates, „în această perioadă [1985] am început să aflăm despre o creştere semnificativă a numărului de cetăţeni arabi din alte ţări, care călătoriseră în Afganistan pentru a lupta în Războiul Sfânt împotriva sovieticilor. Ei veneau din Siria, Irak, Algeria şi alte țări şi cel mai mult s-au luptat cu grupurile fundamentaliste islamice de mujahedini”, în special cu cel condus de Abdul Resaul Sayyaf.

În fotografia alăturată: de la stânga la dreapta: Gen. Hamid Gul, Director general al Serviciilor Secrete pakisteneze; William Webster, Director general al CIA; Clair George, Director adjunct de Operațiuni; un colonel ISI; Milt Bearden, oficial CIA, la o tabără de antrenament a mujahedinilor aflată în nord-vestul Pakistanului, în 1987

Fostul Secretar al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Robin Cook, a afirmat în fața Camerei Comunelor a Parlamentului britanic că Al Qaedaa fost indiscutabil un produs al serviciilor secrete occidentale“. Cook a explicat că numele Al Qaeda se traduce literal prin „bază de date“, aceasta fiind inițial baza de date în care au fost înregistrați miile de extremiști musulmani ce erau antrenați de CIA pentru a lupta contra rușilor în Afganistan.

Intervenția Statelor Unite nu s-a rezumat însă la atât. Publicația Washington Post scria în 2002: „Statele Unite au cheltuit milioane de dolari pentru a aproviziona școlile afgane cu manuale pline cu imagini ce denotă violență și cu învățături fundamentaliste islamice… În chiar primii ani de școală, elevii învățau despre jihad, arme, soldați, gloanțe și mine.

Ziaristul Robert Dreyfuss scria într-un articol: „Timp de o jumătate de secol, Statele Unite și mulți dintre aliații săi au văzut în ceea ce eu numesc Dreapta Islamică, partenerul lor convenabil în timpul Războiului Rece.

Nu vrem să sugerăm că fără susținerea Statelor Unite nu ar mai fi existat organizații islamice fundamentaliste. Ar fi existat cu siguranță. Însă este la fel de sigur faptul că virulența și eficiența acestei mișcări, pe care o vedem amplificându-se parcă pe zi ce trece – și cu care se confruntă multe țări din Orientul Mijlociu dar și din Occident – ar fi fost mult mai mici dacă aceasta nu ar fi fost susținută financiar, logistic și ideologic de Statele Unite și aliații săi.

Cine este Charlie Hebdo?

Nu dorim să vorbim de rău pe cei trecuți în Lumea cealaltă și nici să-i judecăm. Totuși, fiecare acțiune își are propriile sale consecințe. Că sunt mai mult sau mai puțin dure, justificate sau nu, aceasta nu putem aprecia. Redăm câteva paragrafe edificatoare din articolul jurnalistei Mihaela Bărbuş, ce a fost publicat în Ziua Veche:

Redactorii de la Charlie Hebdo și-au bătut joc de creștinism și islamism, echidistant și multicultural.
La Paris s-a întâmplat o mare tragedie. […] O societate liberă e mereu fragilă în fața barbarilor, astfel că trebuie să fie apărată mereu și integral, nu doar pe bucățele, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea «la pachet». Cu alte cuvinte, cine își bate joc sistematic și mitocănește de libertatea religioasă nu este un apărător credibil al libertății. […] Redactorii de la
Charlie Hebdo nu au înțeles ce li s-a petrecut. Cum ei nu au observat diferența dintre creștinism și islam, și-au bătut joc de ambele, echidistant și multicultural. […] Charlie Hebdo are o ironie jignitoare, grosieră și stupidă. Nu e doar lipsă de politețe, ci dispreț generalizat. […] Charlie Hebdo e o miniatură tristă a actualului comportament al Europei, un continent dominat de diverși «Charlie Hebdo», mai mici sau mai mari, care își taie craca de sub picioare. Își bat joc de fundamentele societății în care trăiesc și deschid porțile barbarilor care stau să năpădească cetatea. Pentru că nu înțeleg că libertatea începe din domeniul ideilor și că unele idei au un foarte mare potențial de a submina civilizația.

Încheiem cu cuvintele – considerăm inspirate – ale lui Dmitri Rogozin, Viceprim Ministru al Rusiei, care a scris pe blogul său: „Terorismul este ceva rău. Nimic nu îl justifică. Totuși, să nu confundăm libertatea de exprimare cu libertatea de a răni credințele profunde ale oamenilor.
 
 


Citiți și:
11 septembrie 2001 - o operaţiune sub acoperire a serviciilor secrete 
Comercianţii israelieni vând arme Iranului?
Fundamentaliştii islamici, Frăţia musulmană şi CIA

 

yogaesoteric
23 ianuarie 2015




 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga