Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Trezind în fiinţă viziunea clară pe care o conferă discernământul, ne putem vindeca de credulitate şi de naivitate
 
Trăim în era manipulării. Mass-media, politica, economia şi toate celelalte domenii ale vieţii sunt în permanență sub tirul minciunii şi al înşelătoriei, iar scara valorilor este complet inversată: hoţii sunt instalaţi în funcţii de miniştri, oamenii cinstiţi sunt târâţi prin tribunale, oamenii credincioşi sunt consideraţi proşti şi fantasmagorici, otrăvurile sunt oferite cu mare publicitate ca alimente proaspete etc. Nu este de mirare că, deşi îşi închipuie că ştiu câte în Lună şi în stele, fiind crescuţi şi formați de mici în acest mediu artificial şi plin de falsitate, ale cărui valori se învârt în jurul sloganurilor mass-media, foarte mulţi oameni sunt confuzi şi nu pot diferenţia ceea ce este autentic de ceea ce este contrafăcut, ceea ce este bun de ceea ce este rău, ceea ce este frumos de ceea ce este urât, adevărul de minciună! Acest handicap este provocat de decăderea spirituală a omenirii, în prelungirea căreia vine campania de „înceţoşare“ a oricăror precepte morale şi spirituale, lansată, după cum bine ştim, în mod evident voit şi rău intenţionat de către clica aşa-zişilor „iluminaţi“ de la vârful francmasoneriei mondiale.

Dacă privim atent în jur, observăm că există mulţi oameni cărora le lipseşte abilitatea de a discerne între adevăr şi minciună, ceea ce îi face să fie complet neputincioşi şi incapabili să riposteze la manipulările cele mai evidente care sunt promovate în special prin intermediul mass-media. Scandalurile din lumea întreagă, din păcate, în loc să-i facă pe oameni mai precauţi, par să-i facă mai creduli, mai naivi.

Nicio învăţătură spirituală autentică nu va promova vreodată credulitatea, naivitatea, credinţa oarbă, saltul în gol sau în necunoscut. În Biblie apare descrierea atitudinii pe care cei credincioşi sau, cu alte cuvinte, cei care cred în Dumnezeu, trebuie să o aibă în viaţă: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ceea ce este bun.

Dar pe ce bază poate să-şi dea seama cineva ce este bine şi ce este rău? Care este etalonul, standardul cu care măsurăm ceea ce ni se oferă? Care este criteriul după care este necesar să examinăm toate stările de fapt într-un mod obiectiv, astfel încât să devenim conştienţi de capcanele manipulatoare şi să trecem cu succes, de fiecare dată, testul discernământului?

Putem defini discernământul ca fiind capacitatea sau calitatea de a deosebi între adevăr şi minciună şi, mai ales, între adevăr şi „jumătăţile de adevăr“ (adică cele ce sunt adevărate doar în parte, cele în care adevărul şi falsul sunt amestecate cu intenţia de a înşela sau amăgi).

Credulitatea, în schimb, este o acceptare simplistă, fără discernământ şi fără rezerve, a ceea ce vine către noi din afară, este o atitudine nefirească şi păguboasă a omului cu sufletul adormit şi cu mintea slabă.

Exersarea neîncetată a discernământului duce până la urmă la lepădarea de naivitatea şi credulitatea cu care înghiţim de-a valma orice ni se „vinde“ sub etichetele de „normal“, „firesc“, „în rândul lumii“, „aşa e bine“ sau „aşa se face“.

Doar cel care este insuficient de matur lăuntric şi excesiv de receptiv consideră că valoarea propriei fiinţe depinde de cea a persoanelor cu care interacţionează şi de felul în care îi sunt apreciate faptele de către ceilalţi. De aceea, un astfel de om submisiv, temându-se să nu fie criticat şi pedepsit pentru felul în care acţionează şi îşi îndeplineşte îndatoririle, preferă să se abţină de la interacţiuni reale, în care ar putea să-şi exprime clar punctul de vedere. O astfel de persoană dependentă, nesigură pe ea şi timorată în gesturi şi acţiuni, îşi protejează fragilitatea lăuntrică şi adoptă automatic sugestii, norme şi directive din afară, contaminată fiind de spiritul gregar al societăţii, fără să gândească, mânată de naivitatea şi credulitatea celui lipsit de experienţa reală a vieţii. Astfel, ea încearcă să îşi compenseze lipsa de identitate şi să devină conformă cu societatea în care trăieşte, „în rând cu lumea“.

Prin intermediul trezirii gradate a conştiinţei şi a discernământului în fiinţă, naivitatea cu care omul se subordona până la un moment dat dispoziţiilor şi sugestiilor primite din afară se va diminua gradat. Disciplina yoga poate ajuta mult omul să se transforme prin intermediul proceselor tainice de transmutare, sublimare şi elevare a fiinţei, el dobândind în urma unei practici consecvente o spontaneitate flexibilă, depăşindu şi imaturitatea obedientă, eliminând confuzia, limpezindu se lăuntric şi adoptând o scară a valorilor conformă Adevărului Divin, preluând doar ceea ce este valoros din opiniile altora.

Nimănui nu-i place să fie păcălit, înşelat, indus în eroare sau escrocat. Ideea de a fi „programat“ pentru a da anumite răspunsuri şi a avea anumite comportamente reflexe, automate, după modelul câinelui lui Pavlov ne deranjează, mai ales că, în calitate de fiinţe care ne aflăm pe o cale spirituală, ni se pare normal să vorbim mai degrabă despre conştiinţă şi valori spirituale. Dar fie că ne place sau nu, comportamentul stereotip şi automat se întâlneşte în cea mai mare parte a acţiunilor umane. „Programarea“ de care vorbeam este cea care face posibilă aşa-zisa noastră integrare în societate. Important este să avem clar în minte faptul că aceste programări pot fi „acţionate“ de către cei care le cunosc, pentru a-i manipula pe cei slabi, receptivi şi vulnerabili, după bunul lor plac.

Cine nu a fost măcar o dată manipulat, în societatea alienată în care trăim? Astfel de situaţii sunt, din păcate, demonstraţii crude ale unui adevăr pe care marea majoritate îl cunoaştem. Mulţi dintre noi suntem încă la nivelul unei gândiri puerile. Avem senzaţia că dacă am intrat pe o cale spirituală este altfel, că nu mai suntem sub incidenţa a ceea ce se petrece „în afară“. Trebuie să realizăm însă că odată angrenaţi pe o cale spirituală, treptat ni se obiectivează tendinţele lăuntrice profunde şi problemele pe care le avem, pentru ca noi să le vedem şi apoi să începem să le rezolvăm. După cum ştim, nimic nu este întâmplător, iar dacă viaţa ne pune într-o astfel de situaţie, în care cădem pradă jocului meschin al intenţiilor malefice ale unora, aceasta se petrece doar pentru că avem ceva de învăţat. În primul rând, trebuie să fim conştienţi că în astfel de situaţii avem şi noi partea noastră de responsabilitate atunci când le permitem manipulatorilor să ne exploateze slăbiciunile şi să ne înşele. În al doilea rând, trebuie să ne amplificăm discernământul, inteligenţa şi capacitatea de rezistenţă la manipulare şi înșelătorie şi să nu permitem niciodată încălcarea drepturilor noastre primite prin naştere de la Creator.

Vom prezenta în cele ce urmează, pornind de la anumite tendinţe mercantile ale societăţii în care trăim, câteva exemple de manipulări, tentaţii şi capcane tipice. Aceste modalităţi de manipulare îi apar unui yoghin inteligent şi cu mult bun-simţ ca fiind puerile, deoarece el trăieşte în permanenţă în conformitate cu principiile YAMA şi NIYAMA, fiind complet străin de spiritul mercantil. Deoarece o persoană avizată, lucidă, responsabilă şi plină de discernământ face cât două persoane neştiutoare, naive şi credule, vă prezentăm totuşi câteva exemple de manipulări, deoarece ele abundă în societatea noastră!

Manipularea prin tentaţia chilipirului

Cumpărătorul intră într-un magazin pentru a cumpăra nişte haine. Găseşte o pereche de pantaloni care îi vin bine, dar care nu au etichetă. O întreabă pe vânzătoare cât costă, aceasta se preface că nu ştie şi o întreabă ostentativ pe gestionară, care răspunde de undeva din spatele magazinului: „110 lei!“ Vânzătoarea îi spune, ca şi cum nu ar fi auzit bine: „70 lei!“ Tentat de diferenţa de 40 lei, cumpărătorul nu îi semnalează eroarea şi se grăbeşte să achite pantalonii, încântat de chilipir. În realitate, dacă ar fi cercetat etichetele celorlalţi pantaloni, ar fi realizat că preţul era de 50 lei!

Această tentaţie a reducerilor de preţuri este la ordinea zilei pentru omul preocupat numai de chilipiruri. Raportându-ne în permanenţă la regulile YAMA şi NIYAMA, printre care sunt şi respectarea Adevărului divin şi non-furtul, nu există nicio şansă măcar ca să ne lăsăm păcăliţi de acest truc ieftin. Trebuie să nu uităm că „Scumpul mai mult păgubeşte“, iar cine păcăleşte pe alţii va fi, mai devreme sau mai târziu, la rândul lui, păcălit!

Manipularea prin efectul de contrast

Comercianții versați au această tehnică la degetul mic. La început, ei propun un model potrivit resurselor de care dispune clientul. Apoi, însă, începe jongleria opţiunilor. Bineînţeles că fiecare asemenea îmbunătăţire are un preţ aparent modest faţă de preţul de bază al obiectului pe care-l vrea cumpărătorul şi de fiecare dată este vorba despre ceva care costă doar „puţin“ în plus, cheltuială la care clientul consimte, în ideea că opţiunea suplimentară îi va fi de folos, îi va aduce un plus de confort şi îi va face plăcere. Dar la sfârşit, făcând bilanţul, se trezeşte cu un preţ net superior limitei pe care o stabilise la început.

Această tentaţie este adeseori întâlnită la persoanele repezite, care iau hotărâri fără să gândească prea mult și care nu au răbdare să chibzuiască asupra propriilor acţiuni și asupra situațiilor de viață. Este bine să ne amintim că întotdeauna „Graba strică treaba!“, că răbdarea este o virtute divină ca şi chibzuinţa, iar lăcomia şi acumularea excesivă nu duc la nimic bun.

Manipularea prin apelul la sentimentul datoriei

Cu o astfel de situaţie, mai mult sau mai puţin asemănătoare, se confruntă fiecare om la un moment dat. Un cerşetor de profesie vine şi îi pune o carte în mână unui om de la care speră să obţină un câştig şi îi spune: „Daţi-mi cât vreţi pe ea!“ Este o modalitate de a cerşi sub deghizarea „schimbului echitabil“. Mesajul pe care îl transmite prin gestul său este: „Îţi dau ceva, deci şi tu trebuie să îmi dai ceva în schimb şi cum eu sunt sărac, trebuie să îmi dai mai mult decât valoarea obiectului pe care-l primeşti.“ Ne aflăm aici în registrul sentimentului datoriei, al micului şantaj emoţional şi nu al opţiunii libere.

Potenţialele victime sunt persoanele care au o fire ușor influențabilă și care nu înțeleg corect noțiunea de compasiune, fapt ce le face să nu poată rezista acestui gen de manipulare. Oricum, cei care practică acest gen de activitate își caută atent victimele. Comportamentul cerșetorului prezentat mai sus îi face pe cei care cad în plasa abil întinsă de acesta să se întrebe cum ar putea să nu îi ajute pe cei care sunt mai nefericiţi decât ei? Cum să îndrăznească să ofenseze pe cineva, refuzând ceea ce acea persoană le oferă, chiar dacă nu au deloc nevoie de acel obiect?

Să nu uităm că a fi compasiv înseamnă să alegem perfect liber să acordăm ajutor în mod necondiționat unei persoane despre care considerăm că are cu adevărat nevoie sau care ne cere într-un mod clar să i-l acordăm, și nu manipulându-ne, după bunul plac, prin nu contează ce tehnică.

Manipularea prin compromisul „alegerii răului mai mic“

Această capcană operează la fel ca şi principiul alegerii „răului mai mic“. Pentru a face victima să accepte condiţii pe care altfel oricine le-ar refuza indignat, manipulatorul începe prin a-i propune în mod abil nişte condiţii exagerate, chiar cu totul inacceptabile. În faţa refuzului, el prezintă abia atunci obiectivul real, înfăţişându-l ca pe o concesie considerabilă din partea lui. În fața unei asemenea „bunăvoințe“, mulţi nu mai știu cum să refuze.

Victimele acestui gen de manipulare sunt genul de persoane care de obicei nu știu să spună „nu“ (și care sunt foarte mândre de ele în foarte puţinele cazuri în care reușesc aceasta). Însă, în situația prezentată mai sus, chiar în spatele „negocierii“ se află de la bun început o capcană.

Trebuie să fim mereu conştienţi că a spune „nu“ în astfel de situaţii înseamnă a fi cinstiţi faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi, ceea ce este o adevărată artă. Astfel, atunci când ni se propune ceva ce noi considerăm în forul nostru lăuntric că este cu totul exagerat, nu mai facem concesii la „un rău mai mic“, după ce ne-am manifestat clar refuzul de la început.

Manipularea prin inducerea sentimentului de culpabilitate

Avem de-a face aici cu o culme a manipulării. Toţi, sau aproape toţi, avem în psihicul nostru un colţ, mai mic sau mai mare, rezervat sentimentului de culpabilitate. Este o joacă de copii pentru orice manipulator care-şi merită numele să se servească de această slăbiciune a celorlalţi pentru a-i manipula.

Să luăm, de exemplu, situaţia actuală a şcolii noastre de yoga. Suntem atacaţi, discreditaţi şi calomniaţi pe toate posturile de televiziune şi în toate ziarele, ceea ce ne aduce grave prejudicii de imagine. De cele mai multe ori suntem oripilaţi de făţărnicia şi minciunile fantasmagorice pe care le inventează realizatorii emisiunilor, care, neavând de unde să aducă vreo dovadă palpabilă pentru inepţiile şi mizeriile cu care ne împroaşcă, se bazează doar pe faptul că cei mai mulţi oameni pleacă mult prea uşor urechea la bârfe şi se lasă influenţaţi chiar dacă acuzele sunt lipsite de logică şi de fundament. Aceasta este totodată capcana în care unii au căzut de-a lungul ultimilor ani, lăsându se apoi pradă îndoielilor demoniace sau chiar renunţând să mai frecventeze cursurile acestei școli.

Adevăratele răspunsuri ne vin întotdeauna din interior, din profunzimea inimii noastre, iar certitudinile se află înlăuntrul fiinţei noastre, ca urmare a ceea ce am reuşit să construim şi să transformăm în mod real în noi, conform învăţăturilor primite în cadrul acestei şcoli, care ne oferă o viziune spirituală vastă, profundă şi înţeleaptă asupra vieţii. Abia atunci, nimeni şi nimic nu ne va mai putea face să ne simţim vinovaţi pentru ceea ce credem, simţim sau facem, pentru ceea ce suntem cu adevărat.

Totodată, ar trebui ca, la momentul potrivit, să ne exprimăm fiecare deschis şi cu mult curaj punctul de vedere şi să dăm replicile pe care le considerăm necesare pentru a demonta seria de insinuări, calomnii şi acuzaţii aberante care s-au făcut şi se fac în continuare la adresa noastră.

Potenţialele victime ale acestui gen de manipulare sunt cei cărora le lipseşte luciditatea, inteligenţa şi simţirea cea bună (adică bunul-simţ) şi care nu reuşesc să vadă tot acest joc pervers de linşaj mediatic la care şcoala noastră de yoga este supusă şi care este practicat cu o perseverenţă diabolică de atâta vreme.

Manipularea prin flatarea frumuseţii fizice

Acest gen de manipulare poate fi exemplificat prin lovitura clasică a fotografului care îi propune unei tinere fete să-i pozeze, fiindcă artistul din el se simte deodată inspirat de frumuseţea ei. El îi prezintă un frumos viitor în cariera de manechin, îi propune să realizeze un catalog de fotografii şi o pune să semneze un contract. Fata, care deja se vede model, îl citeşte printre rânduri, îl semnează şi nu observă că una dintre clauze stipulează că acele fotografii vor putea fi utilizate pentru orice fel de montaj fotografic! Regăsim acest gen de manipulare şi la vânzătoarele care ştiu să-și flateze clientele, afirmând că un anumit articol de vestimentaţie le pune în valoare, chiar dacă nu este aşa. Clienta va sfârşi prin a se vedea prin ochii vânzătoarei!

Acest gen de manipulare este, din păcate, adesea întâlnit și în relațiile polar-opuse, când un bărbat fără scrupule flatează prin cuvinte bine alese o femeie doar pentru a avea o aventură cu ea.

Potenţialele victime ale acestui gen de manipulare sunt persoanele egocentrice, cărora le place sentimentul că sunt diferite de ceilalți și care sunt foarte sensibile la măgulire, crezând că toţi cei care fac aceasta le consideră frumoase.

Este necesară exersarea discernământului, pentru că uneori, în spatele unor cuvinte frumoase ce ne sunt adresate se pot ascunde intenții nu prea ortodoxe! Cel mai bine este să ascultăm cu atenție și calm complimentele făcute, urmărind să simțim și intenția cu care ne-au fost adresate.

Manipularea prin flatarea inteligenţei


Exemplul tipic al unei astfel de manipulări este cel al unei persoane care, chipurile, realizează un sondaj şi îşi întreabă interlocutorii dacă îi preocupă domeniul dezvoltării personale, care este foarte la modă la ora actuală. Persoana îşi întreabă potenţialul client dacă citeşte lucrări din acest domeniu și dacă participă des la cursuri și workshop-uri din acest domeniu. Capcana se închide atunci când persoana, care este de fapt un vânzător direct de la un celebru MLM obscur, îi spune interlocutorului: „Chiar caut persoane atât de active ca dumneavoastră în domeniul dezvoltării personale. Înscrieţi-vă în programul nostru, care vă oferă reduceri atât la lucrările apărute în acest domeniu, cât și la o mare parte dintre workshop-urile cu acest specific și veţi economisi mai mult de 1.000 de lei pe an.

Rezultatul este că, dacă nu se răzgândeşte repede, victima manipulării nu va mai putea refuza o asemenea „economie“! Îi vor trebui zece ani pentru a amortiza costurile aderării la acel program de „reduceri“!

Potenţialele victime ale acestui gen de manipulare sunt genul de persoane care pun mare preț pe inteligența cu care de altfel sunt înzestrate, dar care, în același timp, sunt foarte mândre dacă ceilalți le consideră culte, bine pregătite şi dornice de cunoaștere. Acesta este, fără să-şi dea seama, și punctul lor cel mai slab.

Un om care acumulează informaţii nu se mândrește cu această cunoaştere niciodată, indiferent cât de vastă ar fi aceasta și nici nu așteaptă laude și recunoaștere din partea celorlalți. Oricum, un om care deține o cunoaștere autentică se recunoaște foarte ușor prin faptul că în viața de zi cu zi aplică ceea ce ştie, trezind și în cei din jur, în primul rând prin propriul său exemplu, o reală dorință de cunoaștere.

Manipularea prin capcana conformismului


Pentru unii dintre oameni, cel mai important în viaţă este să facă şi ei întocmai ceea ce fac ceilalţi, pentru ca în felul acesta să fie în rând cu lumea şi să nu fie marginalizați. Acest gen de atitudine se manifestă în multiple domenii, începând cu viaţa din interiorul cercului intim al familiei şi încheind cu viaţa în societate. Poate fi vorba, de exemplu, de aspecte aparent neînsemnate, precum slăbiciunea manifestată faţă de trucul chelnerilor de a lăsa la vedere o sumă exagerată de bani pentru a-i sugestiona pe clienţi să lase bacșiș aceeaşi sumă, ca şi cum acesta ar fi obiceiul locului. Poate fi vorba, de asemenea, de cedarea la trucul taximetriştilor de a pretinde că nu au să ne dea rest. Dar poate fi, totodată, vorba despre compromisul cu adevărul, în care oamenii acceptă aşa-zisul adevăr prin convenţie al unei lumi şi al unei societăţi alienate, în care aproape toate valorile sunt răsturnate, în locul convenţiei fireşti prin adevăr. Aceasta este situaţia cea mai gravă, în care oamenii sesizează că sunt minţiţi, manipulaţi, înşelaţi, chiar terorizaţi zi de zi, şi totuşi, de teama de a nu pierde ceea ce au deja, nu reacţionează, riscând să piardă totul.

Victimele conformismului sunt cei care au tendinţa de a trăi viaţa în mod mecanic, pentru a nu ieşi cumva din rândul lumii şi a nu părea altfel decât ceilalţi! Plenitudinea vieţii merge mână în mână cu înțelepciunea. Omul înţelept nu imită ca o paiață ceea ce fac ceilalţi, ci are propriul său discernământ. El nu se ia după alții pentru a crea impresie bună, ci are întotdeauna o măsură divină în acţiune şi în gândire, făcând exact ceea ce este necesar, la timpul potrivit.

Manipularea prin utilizarea pervesă a efectului simpatiei

Ştim că este întotdeauna bine să fim atenţi la cerinţele care vin din partea persoanelor necunoscute, chiar dacă este normal ca un interlocutor, mai ales dacă vrea să vândă ceva, să se manifeste cu multă bunăvoinţă. Dar atenţie la cel care pretinde că s-a născut în acelaşi loc, sau are tot atâţia copii, şi chiar acelaşi număr de fete şi de băieţi! Aceste tehnici de manipulare provin din renumitul NLP şi se bazează pe specularea empatiei şi simpatiei interlocutorului prin adoptarea unei atitudini trupeşti şi a unei stări apropiate de a interlocutorului în scopuri mercantile. Aceste încercări de apropiere vizează crearea unei stări de familiaritate, în realitate foarte superficială, care, bine exploatată, va face ca de multe ori oamenilor interpelaţi să le fie aproape imposibil să refuze produsul, căci vânzătorul a devenit pe nesimţite un prieten care nu poate fi refuzat.

Victimele potenţiale sunt persoanele care acceptă crearea unei astfel de stări artificiale de familiaritate. Fiind lipsite de solaritate şi prea „sociale“, ele cad ușor în această capcană.

Este firesc să fim mereu atenţi, vigilenți, ori de câte ori o persoană complet necunoscută nouă până atunci se poartă excesiv de familiar cu noi! Este foarte posibil ca blana de oaie să ascundă un lup foarte... versat!

Manipularea prin puterea autorităţii

Cu toţii ne confruntăm cu autoritatea, fie că aceasta se manifestă prin intermediul unui şef, fie că se autoimpune prin competenţă. Dar respectarea ei oarbă poate conduce la situaţii absurde. În această direcţie, o anecdotă afirmă că un medic a scris pe reţeta unui pacient tratat de otită cronică: „Tratament anal.“ (prescurtarea de la analog), referindu-se la un tratament similar celui precedent. Pacientul nici măcar nu a fost mirat atunci când asistenta i-a administrat picăturile în anus, fără a-şi pune deloc întrebări.

Potenţialele victime ale acestor situaţii aberante sunt cei care se lasă influenţaţi de această „aură“ a autorității și renunță la propriul simț critic, consimţind la nişte tratamente penibile şi ridicole. Trebuie să fim conştienţi că, indiferent de autoritatea pe care o are la un moment dat, omul poate greși. De aceea, este bine să urmărim să fim cât mai responsabili şi mai conştienţi de tot ceea ce ni se petrece. De exemplu, este indicat ca atunci când primim un diagnostic grav din partea unui medic, fie el chiar unul renumit, să mergem apoi la încă doi medici, pentru a verifica veridicitatea diagnosticului.

Este bine să urmărim întotdeauna să trecem prin filtrul propriei gândiri și simțiri deciziile care se referă la persoana noastră. Transformarea reală în această lume va apărea atunci când fiecare dintre noi va da ascultare vocii propriei sale conştiinţe.

Manipularea prin specularea spiritului de competiţie

Spiritul de competiţie este un element caracteristic pentru societatea modernă. El se bazează pe principiul enunţat de întemeietorul aşa-numitului evoluţionism, Charles Darwin, în conformitate cu care, în cadrul tuturor speciilor are loc o luptă pentru supravieţuire, un proces de selecţie, în urma căruia rezistă întotdeauna cei mai puternici, iar cei mai slabi sunt sortiţi pieirii. Aceasta este şi fundamentul putred al societăţii capitaliste, bazate pe concurenţă, în care fiecare individ încearcă să supravieţuiască prin orice mijloace. Trăim într-o societate care promovează goana după succesul material cu orice preţ, competiţia al cărei unic scop este banul, precum şi lupta pentru putere şi pentru subjugarea semenilor. Deloc întâmplător, latinii au lăsat dictonul Homo homini lupus (Omul este lup pentru om), pentru a evidenţia starea de decădere a societăţii actuale, în care oamenii au ajuns să se sfâşie între ei ca lupii.

Manipularea prin specularea spiritului de competiţie este atotprezentă astăzi în lume; există practic concursuri pentru toate sporturile şi mulţi sunt capabili de aproape orice pentru a câştiga, văzându-i pe ceilalţi ca adversari. De asemenea, în marile firme există o competiţie acerbă pentru posturile bine plătite, care îi învrăjbeşte şi îi dezbină pe oameni. De altfel deviza marilor bancheri internaţionali care conduc actualmente lumea este tocmai „Dezbină şi stăpâneşte“, iar roadele putrede ale aţâţării constante a spiritului de competiţie şi concurenţă sunt mai mult decât vizibile. Competiţia ca scop şi mijloc în sine încurajează individualismul, incapacitatea de a fi împreună cu ceilalţi, separarea de ceilalţi etc., şi este în contradicţie cu însăşi esenţa practicii yoga.

Potenţialele victime ale competitivităţii sunt cei pe care îi motivează riscul și care consideră că li se dă astfel șansa să demonstreze că sunt mai inteligenți, mai buni, mai puternici, mai „nu ştiu cum“ decât alții. Este necesar să ne amintim mereu să dăm dovadă de înțelepciune, care implică inteligență şi bun-simț! Dacă ne dorim să fim totuşi în competiţie cu cineva, atunci putem concura cu noi înşine, urmărind să ne autodepășim şi să devenim mai buni. O astfel de competiţie poate contribui la transformarea noastră spirituală.

Dincolo de orice competiţie, adevărul este, însă, că întregul Univers este structurat de Dumnezeu după Legea unităţii, a iubirii şi a fraternităţii. Însuşi organismul uman este alcătuit din miliarde de celule care colaborează într-o sui generis fraternitate pentru menţinerea funcţionalităţii ansamblului trupesc. Orice competiţie sau concurenţă între organe sau ţesuturi ar duce la îmbolnăvirea şi ruinarea organismului. La fel se petrece şi la scara întregii omeniri, competiţia şi concurenţa nu fac decât să îmbolnăvească societatea. Singura „competiţie“ care este conformă planului divin este aceea în care oamenii se întrec în bunătate şi hărnicie, colaborând pentru bunăstarea comună.

Manipularea prin aprecierea aptitudinilor

Cui nu-i place să-i fie recunoscute aptitudinile? Ei bine, există anumite persoane care ştiu să se folosească de această aspiraţie legitimă, uneori excesivă, pentru a-i manipula pe ceilalţi. Una dintre anecdotele tipice în această direcţie este cea a individului care tocmai şi-a cumpărat un obiect de mobilă neasamblat. În loc să sune la uşa meseriaşului din vecini şi să-i spună: „Aş vrea să te rog ceva: ai putea să mă ajuţi să montez mobila?“, el îi va spune atunci: „Ştiu că eşti un meseriaş bun. Mă lupt cu mobila asta de câteva ore şi nu mă descurc. Probabil că fac ceva greşit, ai putea să-mi dai un sfat?“ Bineînţeles, tendinţa meseriaşului provocat este să meargă şi să-i monteze mobila şi, în plus, el va fi foarte mulţumit că şi-a demonstrat competenţa! Cu certitudine, el a făcut o faptă bună, dar când vecinul lui îi cam face aşa de fiecare dată şi uită apoi mai mereu să întrebe cât îi datorează, este vorba despre manipulare…

Potenţialele victime ale acestui gen de manipulare sunt cele care sunt foarte atașate de recunoaşterea competenţelor lor și nu rezistă tentației de a le demonstra celorlalți că sunt cei mai buni, cu riscul de a fi înşelaţi. Fiecare om trebuie, însă, să-şi cunoască şi să-şi aprecieze mai întâi el însuşi valoarea, pentru ca apoi şi ceilalţi să-l recunoască şi să-l preţuiască. Doar omul mediocru se compară mereu cu alții, în vreme ce omul superior își cunoaște valoarea reală și unicitatea și nu simte niciodată nevoia de a o demonstra celorlalți doar pentru a fi apreciat.

***

În faţa tuturor acestor forme de manipulare, psihologii cu experienţă ne sfătuiesc următoarele: înainte de orice acţiune faţă de care avem dubii, să ne întrebăm: „Oare asta îmi doresc eu cu adevărat?“ şi să ne ascultăm vocea interioară, cea care ţâşneşte din inimă. Toate studiile psihologice arată că, de fapt, noi avem percepţia reacţiei noastre lăuntrice reale pentru câteva fracţiuni de secundă înainte de a începe să intelectualizăm situația cu care ne confruntăm. Adeseori, acest gen de calcul mental ne face să ne păcălim pe noi înşine, convingându ne că facem bine să cădem de acord asupra unei acţiuni pe care o vom regreta apoi.

Există câteva experimente de ultimă oră care au demonstrat fără echivoc faptul că alegerile corecte le facem cu inima cu mult înainte de a începe să ne gândim la ce decizie să luăm într-o anumită situație. Înțelepciunea milenară susține chiar că mintea nu are această capacitate de a lua decizii, ci doar de a stoca date și de a le compara între ele. De aceea, este atât de important să învăţăm să ne ascultăm cu discernământ inima și să urmăm rațiunile ei, pe care rațiunea nu le poate înțelege de cele mai multe ori.

Ca yoghini, avem întotdeauna la dispoziţie metoda infailibilă a consacrării către Dumnezeu a fructelor oricărei acţiuni importante, înainte de a începe să facem ceva despre care nu suntem siguri dacă este bine. Prin aceasta, putem percepe Voinţa divină şi astfel, nu avem nicio dificultate în a acţiona aşa cum este corect şi just în toate situaţiile.

O fiinţă care are discernământ se diferențiază clar de mediul în care se manifestă. Ea se distinge de ceilalţi prin faptul că nu cedează niciodată în faţa conveniențelor, pentru că este o fiinţă integră şi conştientă, stabilă și autonomă. Trezirea discernământului amplifică în fiinţa umană capacitatea de a alege bine şi îndrăzneala de a demara iniţiative bine cumpănite. Cinstită și onestă față de semenii săi, o astfel de fiinţă își modulează flexibil faptele după sugestiile benefice ale acestora, fără a se lăsa deturnată în niciun fel de sceptici sau de manipulatori.


Articol preluat din Programul taberei yoghine de vacanță, Costinești 2013, publicat la editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.


Citiți și:
Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de «elite»
Manipularea - vrăjitorie modernă
Ajna Chakra - aspecte psihologice



yogaesoteric
27 martie 2015






Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga