Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Masacrul de la Universitatea din Garissa şi ipocrizia Occidentului în lupta împotriva terorismului

de Rafael Matei


Pe 2 aprilie 2015, Universitatea din Garissa a fost ținta unuia dintre cele mai sângeroase atacuri teroriste din Kenya din ultimii 17 ani. Cinci militanți ai grupării extremiste Al Shabaab au pătruns în campus și au omorât 148 de studenți, rănind alți 79. Aproape 600 de studenți au reușit să scape, însă au trăit momente de groază cumplită.

Voci din întreaga lume au condamnat atacul de la Universitatea publică din Garissa şi şi-au exprimat solidaritatea cu poporul kenyan, însă ecoul pe care tragicul eveniment l-a generat în main stream media și în mediul politic internațional a fost foarte slab. Dacă după atentatele din Franța din luna ianuarie, unde și-au pierdut viața 12 persoane, eram bombardați pe toate canalele cu știri peste știri, talkshow-uri, dezbateri și declarații ale reprezentanților puterii, iar la Paris s-a desfășurat un uriaș marș de susținere a libertății de exprimare, la care au participat 40 de șefi de state, masacrul din Kenya, cu mici excepții, nu a ieșit din zona știrilor.
Niciun preşedinte european sau lider african nu a afirmat „Eu sunt kenyan” și nici  nu s-a urcat într-un avion cu destinaţia Nairobi pentru a-şi exprima sprijinul faţă de poporul kenyan şi faţă de familiile studenţilor uciși de teroriști.

Masacru terorist în vacanţa de Paşte

În Joia Mare a Paştelui Catolic, la ora cinci dimineața, cinci militanţi islamici ai grupării extremiste Al Shabaab, înarmați cu mitraliere, au pătruns în campusul Universităţii publice din Garissa unde au ucis, prin împuşcare sau decapitare, studenţii creştini.
Un martor ocular a relatat cum teroriştii, pentru a-i identifica pe cei de religie creștină, îi puneau pe tineri să recite versete importante din Coran. Cei care nu cunoşteau aceste pasaje erau ucişi pe loc.

Asediul asupra universității a durat 13 ore, soldându-se cu moartea a 148 de studenți și rănirea altor 79. 587 de persoane au reușit să scape. La acea dată, doar studenţii cazaţi în campus se aflau în universitate.

Patru terorişti au fost ucişi de către forţele de ordine iar al cincilea a fost capturat, ancheta aflându-se în desfăşurare. Guvernul kenyan oferă o recompensă uriașă, de aproximativ 200 000 de euro, pentru informații care pot conduce la capturarea lui Mohamed Mohamud, cunoscut și ca Dulyadin sau Gamadhere, „creierul” atacului.

În zilele premergătoare tragicului eveniment, în Garissa fuseseră observaţi unii străini şi existau suspiciuni cu privire la declanșarea unui atac terorist. Chiar și unii studenţi au afirmat că înainte de vacanţa de Paşte au fost profesori care au remarcat străini suspecţi în campus şi au avertizat cu privire la posibilitatea ca aceia să fi fost terorişti. Totuşi nicio măsură nu a fost luată.

În presa kenyană au apărut informaţii conform cărora Şeful de Securitate al Universităţii din Nairobi (capitala Kenyei) avertizase cu numai o săptămână înaintea masacrului din Garissa în legătură cu iminenţa unui atac terorist şi luase măsurile necesare dar nu se cunoaşte dacă şi Universitatea publică din Garissa fusese informată în această direcţie.

Al Shabaab amenință Kenya cu noi atentate sângeroase

Al Shabaab, grupare islamistă afiliată Al-Qaeda, îşi are sediul în Somalia şi până acum câţiva ani controla unele regiuni importante ale acestei ţări. În luna august 2011 teroriştii au fost alungaţi din Mogadishu, capitala Somaliei, ocupând la ora actuală doar unele zone limitate, majoritatea rurale.

Gruparea a recunoscut oficial că este responsabilă de numeroase atacuri sângeroase, unele sinucigaşe, asupra unor zone din Kenya. Motivul pentru aceste acțiuni criminale este sprijinul pe care armata kenyană îl oferă Somaliei, alături de Frontul Uniunii Africane, pentru a opri actele teroriste ale grupării islamice extremiste.

Într-o declaraţie recentă, militanţii Al Shabaab își afirmă intenţiile de a continua atacurile pe teritoriul Kenyei: „niciun mijloc de securitate nu va face posibilă siguranţa voastră, nu va fi capabil să îndepărteze un nou atac sau să prevină o nouă vărsare de sânge... Sângele va înroşi oraşele kenyene... Acesta va fi un lung şi cumplit război în care voi, poporul kenyan sunteţi primele victime.”

Ipocrizia liderilor politici și mascarada luptei împotriva terorismului

În zilele care au urmat masacrului din Garissa, o serie de lideri politici au condamnat violențele și-au exprimat spirinul față de poporul Kenyan. Totuși, reacțiile internaționale au fost destul de anemice, liderii limitându-se la formulări diplomatice standard, cu toate că atacul terorist a fost de o cruzime extremă. Franța s-a declarant pregătită să acorde spijin în lupta împotriva terorismului care afectează Kenya, deși președintele Hollande nu și-a găsit timp să se deplaseze la Nairobi. Niciun marş în memoria celor 148 de studenţi ucişi nu a avut loc.

Însă nu este ceva nou ca liderii lumii să rămână indiferenți față de masacrele comise de grupările extremiste pe teritoriul african. La începutul lunii ianuarie a acestui an, atenția întregului mapamond era direcționată asupra atentatelor din Franța, în timp ce în Nigeria teroriștii Boko Haram ucideau 2000 de persoane, într-un atac asupra orașului Baga și al împrejurimilor acestuia. Presa a ignorat aproape complet acest carnagiu, fiind ocupată să convingă popoarele Europei că nu sunt în siguranță și se impun măsuri sporite de securitate, după modelul american. Foarte multe persoane nici măcar nu au auzit despre masacrul din Nigeria, însă este aproape imposibil să mai fi rămas cineva căruia să nu îi fi trecut pe la urechi lozinca „Eu sunt Charlie”.

Flavio Briattore, un magnat italian al afacerilor recunoscut pe plan mondial, care deţine un resort de lux în Kenya a făcut unele declaraţii în care condamnă ipocrizia Occidentului: „Reacția internațională în urma a ceea ce s-a petrecut la Charlie Hebdo ne arată că lumii îi pasă foarte puțin de Africa. Charlie Hebdo era o publicație care, într-un mod sau altul, se știa că putea fi țintă, pentru că îl ataca pe profetul Mohamed. Dar acești copii din Kenya au fost masacrați și nu am văzut aceeași reacție. Sigur, în primul caz au fost doisprezece morți și regretăm. Dar aici au fost masacrați 148 de oameni și reacţiile au fost minime.”

Culoarea pielii încă mai contează pentru politicieni?

Actele cumplite de terorism, uneori de o violență greu de imaginat, comise pe teritoriul african nu atrag atenția comunității internaționale decât dacă printre victime se numără cetățeni străini. Un exemplu grăitor în această direcţie este recentul atac terorist din capitala Tunisiei, care a beneficiat din plin de atenţia diplomaţilor străini.

La 18 martie 2015, 20 de turişti, majoritatea caucazieni, au fost ucişi de terorişti deghizaţi în poliţişti, în incinta Muzeului Naţional Bardo din Tunis. La 11 zile de la aceste evenimente tragice, un marş de proporţii a fost organizat în capitala Tunisiei pentru a condamna violenţele extremiste. Preşedintele Franţei, Francois Hollande și premierul Italiei, Matteo Renzi s-au deplasat la Tunis pentru a participa la mitingul de protest. Din partea României a fost prezent ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu. Numeroşi lideri ai lumii au trimis mesaje de susţinere a familiilor victimelor.

Ministrul de afaceri externe al Australiei a denumit incidentul din Tunis drept „un atac terorist asupra unei democraţii aflată la început de drum”. Tonny Abott, prim ministrul australian a transmis condoleanţe familiei unui turist australian ucis în atentat. Fostul secretar britanic pentru afaceri externe, Philip Hammond a numit incidentul drept „un atac terorist laş”. Prim ministrul britanic David Cameron a afirmat că atacul a fost „înfricoşător şi brutal”. Alte ţări care au fost alături de marşul din Tunis sunt: SUA, Mexic, Singapore, Turcia, Japonia, Spania.

În cazul în care la Tunis ar fi murit nu 21 de turişti, ci 140 de tunisieni, cel mai probabil liderii politici ar fi reacționat anemic, așa cum au făcut-o după masacrul din Kenya.

Tăcerea şi inacţiunea sunt forme de complicitate cu criminalii şi fantasmele lor sângeroase

În capul listei negre a crimelor din Africa față de care Occidentul a ales să rămână indiferent, figurează genocidul din Rwanda, în care şi-au pierdut viaţa aproximativ 1 000 000 de fiinţe umane. Carnagiul din 1994 din această țară a fost în mare parte rezultatul faptului că Franţa şi SUA au ales să nu intervină deloc pentru a aplana conflictul dintre etniile hutu şi tutsi.
Generalul canadian Romeo Dallaire, responsabilul şef al contingentului Căştilor Albastre (misiunea de menținere a păcii desfășuarată sub egida ONU) aflate în Rwanda la acea dată informase în repetate rânduri asupra proporțiilor tot mai mari pe care le căpăta conflictul. Singura reacţie a marilor puteri a fost însă emiterea de comunicate şi declaraţii în care „condamnau profund violenţele”.

După 20 de ani de la genocidul din Rwanda, ONU și-a recunoscut în cele din urmă vina și şi-a cerut scuze că nu a intervenit deloc pentru a salva vieţile rwandezilor torturaţi şi ucişi cu bestialitate. Însă dacă privim tăcerea stranie a majorităţii liderilor lumii şi indiferenţa Occidentului faţă de violenţele extreme care încă se petrec în unele zone din Africa, aceste scuze extrem de tardive par mai mult formale.


Grupările teroriste din Africa își văd liniștite de treabă, fără să fie deranjate de așa-zisa luptă împotriva terorismului pe care marile puteri pretind că o desfășoară. Un bilanț al victimelor arată că această luptă nu este orientată către a împiedica pierderea de vieți omenești. Tot mai mulți oameni s-au convins că ea nu este decât un pretext pe care elitele îl folosesc pentru a implementa legi abuzive, de supraveghere și control al populației sau pentru a-și justifica intervențiile în anumite state.

Dacă în cazul Charlie Hebdo aproape toţi liderii lumii au ieşit în faţă pentru a condamna pierderea a 12 vieţi umane, în urma carnagiului săvârşit de teroriştii Boko Haram în Nigeria sau după atacul sângeros asupra universității din Garissa, aceiaşi politicieni ipocriţi şi corupți au rămas indiferenţi.

yogaesoteric
20 mai 2015

 

Articole publicate recent

> 23 NoiembrieIphone X introduce scanarea şi recunoaşterea feţei pentru folosirea telefonului

> 23 NoiembrieDacă doar abuzăm de ea, şi anticorupţia ne poate ucide, la fel ca şi corupţia!

> 23 NoiembrieMoscova răspunde Chişinăului: Fără armata rusă ar reizbucni războiul!

> 22 NoiembrieIon Iliescu şi CIA. Ce se ascunde

> 22 NoiembrieUn document arată implicarea principalei fundații a lui George Soros în alegerile din 2014 din România

> 21 NoiembrieRachetele nucleare și nesiguranța Turciei: Probabilitatea relocării în România

> 21 NoiembrieEduard Kovesi a scăpat! Fostul soţ al şefei DNA a primit NUP

> 20 NoiembrieOficial american: În scurt timp SUA se va desface

> 20 NoiembrieUn fost șef de la Google dezvăluie ce se află în spatele rețelelor sociale

> 20 NoiembrieCauze ale rămânerii în urmă

> 20 NoiembrieMilitarii din SUA, la toaletele femeilor

> 19 NoiembriePatru căi în aparență amiabile de scindare a Europei. România, invitată politicos în viteza a doua a UE

> 19 NoiembrieViktor Orban - Bruxelles-ul aplică planul lui Soros privind migrația și vrea să aducă 1 milion de migranți în Europa în fiecare an

> 19 NoiembrieS-a creat «Vantablack», cel mai închis la culoare material inventat vreodată, din nanotuburi de carbon

> 17 NoiembrieConfort şi libertate

> 17 NoiembrieCum s-au folosit date personale extrase de la populaţie prin FB şi Google pentru manipulare în alegerile prezidenţiale din SUA

> 17 NoiembrieSe restartează America?

> 17 NoiembrieDemitizarea lui Berbeceanu

> 16 NoiembrieEuro de la un sistem convergent la unul divergent

> 16 NoiembrieTu ce vei face când angajatorul îţi va cere să dai imediat jos crucea de la gât?

> 15 NoiembrieDezvăluirile uimitoare ale unui fost ofiţer SRI

> 15 NoiembrieThe Guardian: Fost director CIA ar fi conspirat cu agenţi străini pentru a falsifica dovezi despre conexiunile lui Trump cu Rusia

> 14 NoiembrieSerie de Cursuri Publice Keshe – Înțelegerea Științei Plasmei

> 14 NoiembrieMiracol – Un japonez a supraviețuit atât bombardamentului de la Hiroshima, cât și celui de la Nagasaki. A trăit peste 90 de ani!

> 14 NoiembrieDeutsche Welle: «Prosperitatea ca iluzie bine întreţinută: în România, sărăcia a devenit ceva invizibil, un fapt ascuns şi neglijat cu premeditare!»

> 14 NoiembrieDe ce îl iubesc conservatorii pe Putin

> 13 Noiembrie Fii mulţumit cu ceea ce ai!

> 13 NoiembrieEste necesară o detoxifiere culturală

> 13 NoiembrieAşa se prepară un denunţător – Interceptări cu «manelistul DNA» Ciprian Man

> 13 NoiembrieNeoatlantismul dintre mări

> 13 NoiembrieTrump: Presa falsă deformează democrația în țara noastră

> 12 NoiembrieAvertismente cu tâlc – Putin: Nicio ţară de pe Pământ nu va supravieţui unui război nuclear

> 12 NoiembriePentru a sensibiliza cât mai puternic opinia publică, femeile s-au dezbrăcat și au protestat

> 12 NoiembrieUn angajat McDonald’s a fost concediat după ce a postat pe internet poze cu resturile «dezgustătoare» dintr-o mașină de înghețată

> 11 NoiembrieFlorin Morariu, eroul de la Londra: «Sunt un simplu om care crede în Dumnezeu. Și cred că Dumnezeu m-a ajutat»

> 11 NoiembrieCocktail geopolitic abraziv. Qatar: bombe, un Prinţ Întunecat, gaz şi nelipsiţii hackeri ruşi

> 11 NoiembrieCehia i-a cerut României să lupte împreună împotriva brandurilor ce oferă calitate inferioară în Europa de Est

> 10 NoiembrieGhid nou de adresare, fără «Doamnelor şi domnilor»

> 10 NoiembrieCine conduce România?

> 10 NoiembrieChinezii au creat trotuare special demarcate pentru utilizatorii de telefoane mobile. Cât de gravă este dependența de astfel de dispozitive în China?

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga