Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Revelaţii >
Legea dumnezeiască a schimburilor oculte reciproce universale (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Schimbul este un proces specific care declanşează, generează sau face să apară un anumit transfer. În cadrul acestei legi dumnezeieşti vom studia îndeosebi schimburile subtile energetice oculte (ascunse, tainice). Gama schimburilor subtile este vastă. Spre exemplu, în cazul unei relaţii de cuplu bazate pe reciprocitate, între cele două fiinţe de sex opus care se iubesc apar implicit anumite schimburi energetice, căci fiecare dintre cei doi dăruieşte celuilalt afecţiune.

Iubirea este o energie subtilă sublimă cu o frecvenţă de vibraţie care nu se modifică niciodată. Când analizăm cu atenţie ce se petrece înlăuntrul omului care simte clar şi intens că iubeşte o fiinţă umană de sex opus, descoperim cu uimire că, în realitate, în universul său interior se declanşează o operaţie specifică în urma căreia apare un schimb.
Mai precis, în cel care iubeşte are loc un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă a iubirii, atrasă astfel în microcosmosul său lăuntric. Imediat după aceea, o bună parte a acestei energii subtile este direcţionată către cel iubit. O altă parte (considerabilă) rămâne înlăuntrul său şi declanşează efecte subtile specifice, strâns corelate cu starea de dragoste. Atunci fiinţa în cauză mărturiseşte: „Simt că mă topesc de iubirea copleşitoare pe care o simt pentru X (şi îi va spune numele)”.

Atunci când iubeşte, în universul lăuntric al omului se declanşează instantaneu un schimb ocult. Înainte să direcţioneze energia iubirii către persoana iubită, el  o receptează în microcosmosul său, printr-un proces de rezonanţă ocultă, dintr-o sursă focar nesfârşită, gigantică ce există în Macrocosmos. Astfel apare un schimb.

Când receptează în universul său lăuntric energia subtilă sublimă a iubirii, în el are loc o metamorfoză; acea energie se modulează într-o manieră cu totul aparte în microcosmosul său. Asta face să apară o modificare a energiei.

Catedrala

Pentru a înţelege cum se produce acest schimb subtil ocult ne vom raporta la o analogie semnificativă. Pornim de la exemplul simplu al soarelui pe cerul fără nori într-o minunată zi de vară. Razele sale foarte puternice luminează vitraliile unei catedrale construite cu măiestrie. (Vitraliul este alcătuit din bucăţi de sticlă divers colorate ce formează o cominaţie unică.) Intrând în catedrală, descoperim că lumina clară şi puternică a soarelui este filtrată prin vitralii şi face să apară o ambianţă superbă, misterioasă, magică.

Dacă în aceeaşi zi de vară avem curiozitatea să mergem şi în altă catedrală, vom descoperi că ambianţa luminoasă de aici este considerabil diferită, deoarece vitraliile ei sunt alcătuite din alte sticle, cu nuanţe şi culori diferite. Prin urmare, chiar dacă în cele două catedrale ambianţa luminoasă este o realitate comună, la o analiză atentă descoperim totuşi nuanţe şi umbre ce sunt evident diferite. Cele două ambianţe, deşi sunt luminate din afară de acelaşi soare, prezintă totuşi deosebiri considerabile.

După cum ştim, fiecare culoare are o multitudine nesfârşită de nuanţe. De exemplu, culorile violet sau albastru pot să ne apară într-o multitudine nesfârşită de nuanţe, pot chiar să se combine la infinit cu o altă culoare, generând noi nuanţe. Iar nuanţele care se combină dau naştere unei anumite ambianţe, care provoacă în fiecare caz în parte efecte cromoterapeutice (sau pur şi simplu cromatice) diferite.

Dacă vom vizita chiar şi zece mii de catedrale cu vitralii ale căror culori nu sunt identice, vom descoperi zece mii de ambianţe cromatice ce generează în universul nostru lăuntric efecte cromatice care, la rândul lor, declanşează efecte subtile evident diferite. De asemenea, efectele cromatice pe care le declanşează în universul lăuntric al fiecărei fiinţe umane, din cele 200 sau 300 care se află în acelaşi moment în catedrală, vor fi net diferite. Apar astfel o mulţime de deosebiri care rezultă în urma acestui schimb dintre lumina puternică a soarelui şi ambianţa cromatică distinctă, net diferită în fiecare catedrală.

Caleidoscopul

Un alt exemplu semnificativ care ne ajută să înţelegem modul cum este receptată în universul fiinţei umane energia subtilă sublimă a iubirii este cel al unui caleidoscop complex. Când geamul lui este apropiat de un bec foarte puternic, de 2000 W de pildă, apare o imagine caleidoscopică distinctă care, de îndată ce elementele componente sunt impulsionate să varieze, declanşează de fiecare dată altă apariţie a unei imagini caleidoscopice luminoase.

Dacă, spre exemplu, avem un caleidoscop structurat astfel încât să facă să apară o imagine alcătuită dintr-un milion de părţi componente, prin simpla modificare a poziţiei caleidoscopului şi a elementelor din interiorul lui, facem să apară noi nuanţe, care mai de care mai bogate, într-o mulţime de combinaţii ce trezesc deliciul caracteristic fiecărui caleidoscop.

Dacă analizăm toate acestea cu multă atenţie, descoperim că acelaşi bec aprins şi foarte puternic, ce luminează în mod egal geamul exterior al caleidoscopului, creează, atunci când dispozitivul este răsucit sau mişcat, diferite imagini mirifice şi simetrice care se succed.

Descoperim în acest exemplu apariţia unui schimb evident care survine cu ajutorul luminii exterioare ce pătrunde şi se oglindeşte în interiorul caleidoscopului, făcând să apară o multitudine practic nesfârşită de imagini cromatice. Cel care priveşte cu atenţie prin vizorul de la celălalt capăt contemplă jocul minunat de forme, nuanţe şi culori care apar în interiorul dispozitivului. Se poate vorbi despre un schimb în urma căruia lumina foarte puternică ce provine de la becul exterior este receptată în interiorul caleidoscopului, unde provoacă un joc cromatic uimitor de forme, de imagini, de reflecții care trezesc deliciul şi încântarea celui care îl contemplă.

Ce contemplă el în fond? Acel carusel fascinant de culori, de nuanţe, de forme, de simetrii, de oglindiri care rezultă în urma acestei game nesfârşite de schimburi clare şi evidente, ce se declanşează mereu şi mereu prin intermediul luminii foarte puternice care nu variază deloc şi care este preluată în interiorul caleidoscopului.

Caleidoscopul este un dispozitiv optic ingenios, alcătuit din oglinzi ce reflectă imaginea unor fragmente de sticlă diferit colorate sau a unor obiecte luminate cu putere din exterior pentru a face să apară într-un vizor felurite forme geometrice simetrice.
Simpla modificare a poziţiei bucăţilor de sticlă diferit colorate, fie printr-o rotire, fie printr-o scuturare, se reflectă într-o nesfârşită varietate de modele şi de culori surprinzătoare.
Cel mai simplu caleidoscop este alcătuit din două suprafeţe subţiri de oglindă care se ating de-a lungul uneia dintre laturi. Oglinzile sunt închise într-un tub care are la un capăt un geam semitransparent, iar la celălalt un vizor.
La capătul opus vizorului se află un dispozitiv alcătuit din două discuri de sticlă între care se găsesc fragmente de sticlă felurit colorate, plasate în faţa unui geam semitransparent prin care intră lumina.
Când caleidoscopul este rotit sau scuturat, bucăţelele de sticlă felurit colorate dinăuntrul lui se aşează în modele aleatorii. De îndată ce ecranul de difuzie este iluminat cu putere, prin efectul de multiplicare, în acele oglinzi apar o mulţime de modele simetrice.
Invenţia caleidoscopului îi aparţine fizicianului David Brewster şi datează din anul 1816.

Spectacolul

Dacă veţi reflecta aşa cum se cuvine, cu multă atenţie, la fenomenele optice şi cromatice care se produc într-un caleidoscop, fenomene care evidenţiază un anumit schimb neîncetat, veţi înţelege ce se petrece în universul lăuntric al unui om atunci când începe să simtă iubire fie pentru o persoană de sex opus, fie pentru un prieten, fie pentru o prietenă, fie pentru părinţi, fie pentru o anumită Mare Putere Cosmică din cele zece, fie pentru SHIVA, fie pentru INDRA, fie pentru MAHA SHAKTI, fie pentru Dumnezeu Tatăl etc. Dincolo de aparenţe, în cazul oricărei iubiri suficient de intense şi constante pe care o simţim şi o direcţionăm spontan fie către cineva de sex opus, fie către DUMNEZEU Tatăl, sublima ei energie subtilă este receptată în universul nostru şi imediat se declanşează un anumit schimb lăuntric, care o modelează într-o manieră cu totul aparte, unică.

De ce unică? Pentru că schimbul pe care îl declanşăm în microcosmosul fiinţei noastre datorită energiei subtile sublime a iubirii declanşează în noi o reacţie în felul ei unică, asemănătoare cu gama de fenomene complexe diferite ce apar în interiorul unui caleidoscop.

În măsura în care avem o necesară inteligenţă trează, dublată de o anumită intuiţie, devine cu putinţă să înţelegem în ce constă şi cum funcţionează Legea dumnezeiască a schimburilor oculte reciproce universale. Ne dăm seama că atunci când un om începe să-L iubească pe Dumnezeu Tatăl, face să se declanşeze în universul său psihic un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă a iubirii, care se revarsă practic instantaneu înlăuntrul lui. Se declanşează un proces complex de modulare care va face să apară o mulţime de nuanţe, de combinaţii, deoarece energia subtilă sublimă a iubirii se amestecă, se amalgamează în universul lăuntric al celui în cauză.
Universul lăuntric al fiecărei ființe umane se aseamănă cu un cocteil alcătuit din milioane de substanţe prezente în diferite cantităţi. Energia subtilă sublimă a iubirii se combină cu toate, într-un dinamism specific, iar în final, când fiinţa umană direcţionează starea globală, apare o nuanţare, o diferenţiere care declanşează un răspuns diversificat, nuanţat, complex.
De aceea când ne raportăm la exemplul cu caleidoscopul sau la cel cu una dintre cele douăzeci de mii de catedrale cu vitralii diferite, descoperim ce se petrece în fiecare om atunci când iubeşte în mod constant şi cu putere fie pe Dumnezeu, fie pe cineva de sex opus (în cazul relaţiilor amoroase de cuplu).

Înţelegerea acestor procese tainice care se declanşează în universul unic al oricărui individ ne ajută să ne dăm seama de fenomenele complexe care apar de fiecare dată în noi când intuim modul cum acţionează Legea dumnezeiască a schimburilor oculte reciproce universale.
Înţelegem că atunci când nu contează ce fiinţă umană intră în rezonanţă cu un anumit atribut dumnezeiesc (cum ar fi: compasiunea, iertarea, bunătatea, iubirea), în universul ei lăuntric survine după aceea un schimb specific. Energia subtilă sublimă a atributului divin receptat declanşează imediat în microcosmosul ei un anumit schimb, un anumit ecou, care prezintă în fiecare caz, datorită unicităţii evidente a universului lăuntric a fiecăruia dintre noi, o reacţie net diferită, instantaneu contemplată de ochiul şi de făptura omniscientă şi omniprezentă a lui Dumnezeu Tatăl sub forma unui spectacol fascinant, complex, asemănător imaginilor luminoase, simetrice, bogate, încântătoare ce apar în interiorul caleidoscopului.

Marele Jucător

Iată de ce jocul pe care Dunezeu Tatăl îl desfăşoară în întregul Macrocosmos se revelează pentru noi toţi ca un joc al Său atât cu El însuşi, cât şi cu întreaga Sa Creaţie. Acest joc este în mod evident bucuria, deliciul, încântarea Sa.

De fiecare dată când creaturile Sale – plantele, gâzele, animalele, fiinţele umane, îngerii, zeii, arhanghelii, serafimii, heruvimii etc. – recepţionează felurite energii subtile sublime ale atributelor dumnezeieşti, în universul lor lăuntric apar reacţii specifice, schimburi care declanşează un joc complex, de o bogăţie uluitoare. Acest joc nuanţat se bazează pe combinaţii multiple, pe permutări, pe transformări, pe salturi; este un joc ce poate fi receptat atât de fiecare creatură înzestrată cu conştiinţă, direct proporţional cu gradul ei de transformare spirituală, cât şi de marele jucător, de misteriosul jucător, infinit, unic în felul său, Dumnezeu Tatăl.

Chiar dacă până acum mulţi credeam că, de exemplu, energia subtilă sublimă a iubirii este receptată datorită declanşării unui proces de rezonanţă ocultă, provocând apoi în universul nostru lăuntric un anumit schimb specific, în lumina acestei legi dumnezeieşti descoperim că de fiecare dată când un om se menţine într-un proces de rezonanţă ocultă cu un anumit atribut dumnezeiesc, reacţia care se trezeşte înlăuntrul său este totuşi net diferită de cea care apare în altcineva. Şi asta tocmai datorită faptului că în universul fiinţei umane componentele active specifice sunt în mod evident diferite. Nu există pe această planetă doi oameni absolut identici. Nici gemenii nu sunt identici. Fiecare făptură umană este unică în felul ei. Atunci când se menţine într-un proces de rezonanţă ocultă cu o anumită energie subtilă sublimă a unui atribut dumnezeiesc, apar în universul ei lăuntric nuanţări, diferenţe, modulări.

Datorită complexităţii, bogăţiei şi unicităţii fiecărui om, modul în care se amalgamează energia subtilă sublimă a acelui atribut dumnezeiesc în cocteilul extraordinar de bogat al acelei fiinţe umane face să rezulte de fiecare dată o oglindire, un ecou care nu este identic cu energia subtilă sublimă ce vine din afara noastră, din focarul nesfârşit corespondent, gigantic ce există undeva în Macrocosmos.

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Revista YOGAMAGAZIN nr. 84


yogaesoteric
28 mai 2015

 

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga