Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Revelaţii >
Crasa şi adeseori nebănuita boală a prostiei are întotdeauna leac (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Cu excepţia lui Dumnezeu Tatăl şi a marilor înţelepţi care au atins cele mai înalte culmi ale înţelepciunii, cu excepţia zeilor şi zeiţelor, nimeni şi nimic nu rezistă prostiei, stare ce prezintă chiar grade pe care le vom analiza aici.

Cu toate că la prima vedere starea de prostie pare ceva banal, atunci când ne aplecăm asupra caracterizărilor pe care le-a primit, descoperim cu uimire că este chiar greu de definit. De aceea, unele dicţionare şi enciclopedii se feresc pur şi simplu să o descrie. Un exemplu sugestiv este Enciclopedia Britannica, publicată şi în limba română, unde veţi avea surpriza să constataţi că acest termen nu există.

Celebrul dicţionar Larrousse defineşte prostia ca „lipsa inteligenţei, lipsa judecăţii; evidentă stare de stupiditate; exprimare lipsită de inteligenţă; acţiune nechibzuită, imprudentă sau condamnabilă.”

Dicţionarul francez Robert o caracterizează drept „lipsa inteligenţei şi a judecăţii; cretinitate, idioţenie, imbecilitate, naivitate, stupiditate; acţiune, cuvinte sau ceva anume fără valoare sau fără importanţă; acţiune nesăbuită, imprudentă”.

La rândul său, noul Dicţionar al limbii române defineşte prostia astfel: „Neştiinţă, ignoranţă, nepricepere; starea caracteristică a celui prost, nerozie, imbecilitate; faptă, vorbă prostească sau lipsită de seriozitate, de importanţă, neghiobie, nesăbuinţă”. Pentru expresia „în prostie” se oferă sinonimele „în neştire, fără măsură”.

Enciclopedia de filosofie şi ştiinţe umane, care a apărut în limba română în 2004, se fereşte în mod ciudat să definească prostia.

Dicţionarul de filosofie în limba franceză, publicat la editura Fayard, o caracterizează însă ca „lipsă a cunoaşterii; starea specifică a celui care se află în această situaţie.” Prostia nu este numai absenţă, ci este şi privare. Este absenţa cunoaşterii a ceea ce ar fi trebuit să fie ştiut. Potrivit filosofiei lui Platon, cea mai mare prostie este aceea care nu este conştientă de ea însăşi. Numai cel înţelept, cum ar fi, spre exemplu, Socrate „ştie că el nu ştie”.

Acelaşi dicţionar francez oferă şi un al doilea sens: „În domeniul metafizic şi moral, prostia este starea sufletului îndepărtat de plenitudinea dumnezeiască. Prostia este totodată un sinonim al Răului.” Un al treilea sens este: „Lipsă radicală a inteligenţei, a culturii şi a puterii de judecată care îl face pe om să se asemene cu animalele. Această stare poate fi permanentă sau referitoare la un singur aspect şi nu la ansamblu. Acţiune, scop sau intenţie care să manifeste această stare de lipsă ce este caracteristică prostiei.”

Dincolo însă de toate definiţiile din dicţionare, în viziunea celor înţelepţi, prostia reprezintă „absenţa înţelepciunii”. Ei spun că starea de înţelepciune presupune o dinamizare armonioasă, creatoare, profund benefică a inteligenţei, a intuiţiei şi a bunului simţ.

Această definiţie este justă, deoarece ştim că există multe fiinţe umane inteligente, care, în anumite direcţii, dau dovadă de o evidentă prostie. Tocmai de aceea se şi zice în popor: „Prea multă minte strică”.

În felul acesta, înţelepciunea milenară populară ne pune în gardă cu privire la oamenii care sunt doar inteligenţi, dar n-au reuşit încă să-şi trezească înţelepciunea inimii sau, altfel spus, bunul simţ şi intuiţia. Asemenea fiinţe umane, în mod evident inteligente în anumite direcţii, au per ansamblu o inteligenţă sterilă, speculativă.

Cum apare? E un secret?

Prostia este o stare distinctă, care implică în fiecare situaţie un proces de rezonanţă ocultă cu o anumită energie subtilă. Acest aspect subtil este TAMAS GUNA.

Este practic imposibil ca o anumită fiinţă umană să fie caracterizată de prostie imensă, abisală, fără a avea în universul ei lăuntric fluidul subtil cunoscut sub numele de TAMAS GUNA. Acesta este unul dintre cele trei atribute de bază care alcătuiesc, în diferite proporţii, structurile în mod evident diferite ale oamenilor. Fluidul subtil TAMAS GUNA este intim corelat cu aspectele tenebroase, întunecate ale psihicului, cu ceea ce am putea numi rădăcinile cele mai obscure, şi caracterizează stările net inferioare care apar în universul fiinţei umane. El face să se ivească şi apoi menţine un văl foarte gros pe care îl reprezintă neînţelegerea, inerţia, precum şi prostia. Toate fiinţele umane, fără excepţie, în care este prezent din abundenţă şi chiar predomină fluidul subtil TAMAS GUNA sunt în mod implicit caracterizate de o stare pregnantă de prostie sau ignoranţă.

GUNA-urile reprezintă trei tipuri distincte de fluide subtile – caracteristicile constitutive ale lui PRAKRITI, natura feminină ce reprezintă principiul pasiv, nediferenţiat al substanţei primordiale. PRAKRITI este unul dintre cei doi poli ai manifestării. Celălalt pol este PURUSHA sau spiritul dumnezeiesc atotputernic, etern. GUNA-urile au frecvenţe de vibraţie diferite, iar PRAKRITI actualizează această triplicitate sub influenţa ordonatoare a lui PURUSHA, spiritul suprem dumnezeiesc, şi dă naştere în felul acesta multiplelor determinări.

Primul dintre cele trei fluide subtile distincte este SATTVA GUNA, care atunci când este prezent din abundenţă în microcosmosul fiinţei umane face să apară o stare de pace profundă, de detaşare, de linişte euforică şi de seninătate. SATTVA GUNA permite revelarea esenţei pure a fiinţei, respectiv a Sinelui suprem nemuritor ATMAN. Atunci când predomină SATTVA GUNA, omul va fi profund transformat lăuntric şi preponderent spiritual.

Cel de-al doilea fluid constitutiv este RAJAS GUNA. Atunci când RAJAS GUNA predomină în universul său lăuntric, fiinţa umană e înclinată mereu către activităţi de tot felul şi aduce în microcosmosul ei o tentă pasională pregnantă. Cei în care RAJAS GUNA este prezent din abundenţă şi care nu au preocupări spirituale sunt caracterizaţi de o agitaţie neîncetată. Ei au o stare de impulsivitate, de expansiune, o înclinaţie clară către realizarea, adeseori impetuoasă, pripită a acţiunilor pentru care se hotărăsc adeseori brusc.

Atunci când predomină în universul fiinţei umane, fluidul subtil TAMAS GUNA face să apară şi să persiste starea de lene, lipsa de interes, prostia, tendinţa de a avea un caracter schimbător, inconstant, fluctuant. În fiinţa umană respectivă se instalează o stare evidentă de opacitate, de inerţie. În plus, TAMAS GUNA predominantă aduce o stare de obscuritate abisală, care în multe cazuri o face pe fiinţa umană respectivă să reconsidere ulterior în fel şi chip experienţele pe care le-a avut, schimbându-le în mod halucinant, chiar aberant, semnificaţia şi valoarea. Fiinţa umană respectivă este literalmente subjugată de tirania patimilor care îi generează adesea convingerea prostească, în mod evident iluzorie, că acestea o domină în totalitate şi ea nu poate face nimic pentru a li se opune.

Stăpâneşte jocul GUNA-urilor

În cazul yoghinilor avansaţi care şi-au dinamizat foarte bine învelişul subtil supramental VIJNANAMAYA KOSHA, procesul de alchimizare lăuntrică şi sublimare al fluidelor subtile TAMAS GUNA sau RAJAS GUNA în SATTVA GUNA poate fi realizat aproape instantaneu. În această direcţie, întotdeauna pe un maestru îl face experienţa, punerea perseverentă în practică a metodelor de sublimare şi, în ultimă instanţă, un gram de practică valorează cât tone de teorie. De îndată de reuşim să sublimăm de câteva ori la rând fluidul subtil TAMAS GUNA, făcându-l să devină în felul acesta RAJAS GUNA sau SATTVA GUNA, dobândim experienţa şi maturitatea necesară, care ne conferă o mare încredere în noi înşine şi în faptul că este uşor să atingem şi să menţinem o stare de echilibru lăuntric.

În cazul unei fiinţe umane care reuşeşte să-şi sublimeze masiv TAMAS GUNA, alchimizându-l în fluidul subtil SATTVA GUNA, vălul ignoranţei sau, altfel spus, starea de prostie începe să se estompeze, inteligenţa se trezeşte, apare un anumit dinamism lăuntric, inerţia şi tot ceea ce o făcea înainte să se simtă letargică, retractilă, inconstantă dispare treptat. În universul său lăuntric se transformă radical punctul predominant de vedere, ca prin farmec se ivesc orizonturi noi, sunt depăşite anumite limite care înainte păreau de nedepăşit. Starea ciudată de neputinţă, de letargie este înlocuită de o stare de entuziasm care trezeşte în microcosmosul fiinţei bucuria de a trăi.

Pe măsură ce acumulăm experienţa şi maturitatea necesare pentru operarea lucidă, conştientă şi detaşată cu cele trei GUNA-uri, descoperim că obiectele lumii fenomenale, care există în sânul lui PRAKRITI, sunt toate structurate, fără nicio excepţie, în jurul celor trei GUNA-uri din care sunt alcătuite. În cazul celor iniţiaţi, care practică plini de aspiraţie, luciditate şi perseverenţă HATHA YOGA, proporţiile celor trei GUNA-uri pot fi transformate în funcţie de necesităţi.

În schimb, fiinţele ignorante, care nici măcar nu bănuiesc că aceste trei fluide subtile există, sunt structurate de cele trei GUNA-uri fără ca ele să-şi poată explica în mod lucid şi efectiv de ce sunt şi rămân toată viaţa cel mai adesea aşa cum sunt. Un yoghin avansat poate să deceleze instantaneu, atunci când vine în contact cu o persoană neiniţiată sau cu un practicant al sistemului HATHA YOGA, dacă în acea fiinţă umană predomină o anumită GUNA. Aceste trei GUNA-uri sunt totodată caracteristicile de bază ale lui MAYA, iluzia universală şi depind de BRAHMAN, de voinţa lui Dumnezeu, căruia îi maschează totuşi realitatea enigmatică.

Întreaga manifestare macrocosmică, prin intermediul căreia Creaţia începe şi prin care se exprimă totodată voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, apare de îndată ce SATTVA GUNA, RAJAS GUNA şi TAMAS GUNA din sânul lui PRAKRITI, natura feminină, încetează să fie într-un echilibru perfect. Dacă cele trei GUNA-uri ar rămâne într-o stare de echilibru perfect, atunci niciun fenomen şi nici Creaţia macrocosmică nu s-ar produce. În cadrul universului fizic, SATTVA GUNA manifestă tot ceea ce este pur, elevat şi rafinat. Un exemplu de acest gen este lumina soarelui. RAJAS GUNA face să se manifeste orice formă de activitate. Un exemplu este erupţia unui vulcan. TAMAS GUNA face să apară şi să persiste greutatea, de pildă greutatea foarte mare a plumbului, şi de asemeni starea de aparentă imobilitate a unei stânci de granit. Atunci când aceste trei GUNA-uri sunt privite din punctul de vedere al manifestării şi al evoluţiei, se poate spune că SATTVA GUNA reprezintă şi evidenţiază esenţa a tot ceea ce trebuie să fie realizat, TAMAS GUNA este obstacolul care împiedică, iar RAJAS GUNA este forţa realizatoare care îi vine de hac lui TAMAS GUNA.

Înţelepţii orientului şi yoghinii avansaţi afirmă că întotdeauna, fără excepţie, atât caracterul, cât şi predispoziţiile şi firea fiinţelor umane depinde de GUNA ce predomină în universul lor lăuntric. Cele mai multe sunt în mod preponderent TAMAS-ice, un anumit procentaj sunt în mod preponderent RAJAS-ice şi foarte puţine sunt în mod natural, fără să fi început să practice YOGA, preponderent SATTVA-ice.

Citiți a doua parte a acestui articol


Articol preluat din revista Yoga Magazin.



Citiți și:
Unde este multă MINTE este şi multă PROSTIE
Menirea ultimă a omului este înţelepciunea (1)

 

yogaesoteric
23 iulie 2015


 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga