Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Pericol! Seminţe sterilizate au început să fie împărţite gratuit prin satele Moldovei


Încă din anul 2013, odată cu venirea primăverii, au început să se împartă gratuit seminţe sterilizate prin satele sărace ale Moldovei.

Prin cele mai sărace judeţe ale Moldovei au umblat prin zonele rurale maşini din care erau împărţite gratuit plicuri cu seminţe de tot soiul.

Într-un sat aflat la limita dintre judeţul Vaslui şi judeţul Iaşi preotul din sat i-a sfătuit pe enoriaşi să nu folosească aceste seminţe explicându-le unele din riscurile la care se expun, dar sătenii nu prea au ascultat îndemnul său.

Ţăranii români nu ştiu la ce se expun acceptând şi folosind acele plicuri de seminţe. Pe lângă pericolul pierderii biodiversităţii şi implicit a seminţelor tradiţionale ţărăneşti, a căror productivitate nu este mare dar al căror gust şi aromă sunt dumnezeieşti, apare şi pericolul dependenţei de marile companii agricole care vor avea monopol pe distribuirea de seminţe, seminţe sterilizate care vor produce un singur rod şi care vor trebui achiziţionate în fiecare an de la aceste companii agricole. Este impusă tehnologia „terminator”, tehnologie care împiedică seminţele să se reproducă. E o stratagemă care obligă agricultorii din toată lumea să cumpere seminţe doar de la marile corporaţii ori de câte ori au de semănat.

 
Aceste mari companii agricole vor patentarea hranei şi a seminţelor, declarând seminţele ca proprietate intelectuală, astfel că în viitor păstrarea seminţelor de către fermieri va deveni infracţiune, furt de proprietate intelectuală. Deja semnalele acestor intenţii se văd venind din anumite directive ale Uniunii Europene.

Mosanto a donat agricultorilor gălăţeni sămânţă de rapiţă pentru 1200 ha. Suprafaţa fusese afectată în urma inundaţiilor. Aceasta a fost distribuită în circa 400 de saci cu sămânţă hibridă, în valoare de 80.000 de dolari.

Cineva trebuie să tragă un puternic semnal de alarmă asupra acestor intenţii nedemocratice şi cu adevărat înspăimântătoare. Din păcate nu e doar o teorie a conspiraţiei ci aceste lucruri deja încep să se petreacă sub ochii noştri ai tuturor.

Spuneţi NU tehnologiei „terminator”! Informaţi-vă familia, rudele şi prietenii de această intenţie împotriva naturii şi a agriculturii! Informaţi-vă bunicii şi rudele de la ţară! Pe lângă problemele gazelor de şist, Roşia Montana şi alte probleme, această nouă ameninţare asupra României poate trece neobservată.

În urmă cu ceva timp, circula pe reţelele de socializare un filmuleţ cu jandarmii care identificau şi intimidau nişte tineri care împărţeau fluturașe împotriva gazelor de şist, pe motiv că nu au autorizaţie să împartă acele fluturaşe. Dar aceşti indivizi care împart aceste seminţe au autorizaţii? Ministerul agriculturii sau alte oficialități ale statului român ştiu ce se petrece?

Seminţele. Mici, dar esenţiale, ele fac parte din acele lucruri pe care nu le preţuim cu adevărat tocmai pentru că ni se par, cumva, de la sine înţelese – ca aerul, apa, pământul – şi cărora le înţelegem importanţa abia când ne confruntăm cu raritatea lor sau când le obţinem cu greu. În vechea agricultură de subzistenţă, practicată de bunicii şi strămoşii noştri, seminţele erau, în mare parte, obţinute din proprie producţie, autarhic, de la culturile de legume sau cereale proprii.

Treptat, mai ales în anii din urmă, acest bun obicei a fost dat uitării, fiind înlocuit cu un altul: achiziţionarea periodică, în vremea însămânţărilor, a seminţelor din comerţul urban, din piaţă. Iniţial, acest lucru părea că va facilita producţia proprie: ţăranul renunţa la grija de a păstra seminţele, le lua de-a gata din comerţ şi îşi „făcea treaba” cu ele. Treptat, unele dezavantaje ale pretinsei facilităţi au început să apară. Cele mai importante: dispariţia soiurilor de legume specifice, locale şi înlocuirea lor cu soiuri generate industrial şi tratate chimic; perisabilitatea noilor seminţe, tratate astfel încât să nu poată fi păstrate de la un an la altul, adică să intre în circuitul propriu de producţie al agricultorului. Rezultatul? Ţăranul/agricultorul devine tot mai dependent de producătorii industriali de seminţe, pentru că nu mai are propriul stoc de semințe... Aşa se face că vestita „roşie românească”, de pildă, începe să fie tot mai rară – nu pentru că nu s-ar mai cultiva roşii pe ogoarele patriei, ci pentru că seminţele, soiurile, sunt... de import.

Această dependenţă poate însă pregăti terenul pentru o situaţie şi mai nocivă decât cea descrisă mai sus. În S.U.A. se manifestă o tendinţă prin care producţia agricolă devine „prada” marilor corporaţii ce folosesc organisme modificate genetic (OMG), fermierii fiind cu totul lipsiţi de protecţie faţă de abuzurile acestora. Lucrurile au ajuns atât de departe, încât fermierii sunt hărţuiţi şi supravegheaţi pentru a nu folosi pe cont propriu „seminţe patentate” – adică seminţele marilor corporaţii. Practic, agricultorii americani – care produc pentru piaţă şi nu în regim de subzistenţă, ca la noi – au fost atraşi într-o cursă: li s-a fluturat promisiunea unor recolte bogate, obţinute facil prin noile seminţe tratate genetic, pentru ca apoi, după ce au renunţat la vechile lor stocuri de seminţe naturale, să se vadă cu totul la mâna corporaţiilor producătoare de OMG, obligaţi prin procese să plătească sume exorbitante, care-i falimentează, pentru că ar folosi „seminţe cu patent de producător”. O adevărată oligarhie a seminţelor...

Sănătatea distrusă genetic

Înainte de a descrie îndeaproape metodele prin care corporaţiile producătoare de organisme modificate genetic şi-au extins afacerile la scară globală, se cuvine să insistăm mai mult asupra aspectelor ce ţin de natura acestor produse şi de efectele pe care le au asupra sănătăţii oamenilor şi nu numai.

Până şi bunul-simţ ne spune că în cazul în care avem de-a face cu produse obţinute prin inginerie genetică, de laborator, care constituie din punct de vedere biologic o noutate, ar fi necesară o maximă prudenţă şi o supraveghere strictă, prin studii atente, a efectelor acestor seminţe asupra mediului, asupra animalelor şi, evident, asupra omului – principalul consumator vizat. Dar prudenţă nu există ci, în schimb, asistăm la o adevărată operaţiune de ocultare a cercetărilor independente care dau în vileag efectele nocive ale OMG, de marginalizare sau de contestare vehementă din partea instituţiilor de stat (care, în loc să supravegheze siguranţa alimentelor, supraveghează profitul corporaţiilor!).

Studiile unor cercetători de la Institutul „Marie Curie” din Franţa au arătat că cel mai cunoscut ierbicid al companiei, Roundup, provoacă instabilitate genetică celulelor organismului uman – stare care prefigurează, practic, dezvoltarea cancerului. Un alt cercetător a descoperit că hormonul transgenic produs de Monsanto pentru creşterea producţiei de lapte la vaci provoacă grave infecţii ale ugerului şi scurgeri de puroi în lapte. Un alt studiu, de această dată realizat asupra leptinei (o substanţă introdusă în diverse legume pentru a le proteja împotriva puricilor de plante) a relevat următoarele efecte asupra cobailor testaţi: proliferarea celulelor stomacului (lucru ce favorizează apariţia tumorilor) şi supraexcitarea sistemului imunitar, care astfel se dereglează. Realizatorul studiului, un om de ştiinţă din Marea Britanie, anterior entuziast cu privire la industria OMG, a fost concediat şi supus presiunilor după ce a făcut publice cercetările sale şi a declarat că dacă se va permite comercializarea produselor modificate genetic, britanicii vor deveni „cobai umani”.

O astfel de dominaţie a fost posibilă printr-un complex conjugat de interese între gigantul producător de OMG, instituţiile de supraveghere ale siguranţei alimentare din S.U.A. şi decidenţii politici. Monsanto nu urmăreşte, însă, doar invadarea pieţelor agro-alimentare cu produse modificate genetic. Obiectivul său este mult mai ambiţios: monopolul seminţelor – iniţial, prin pătrunderea pe piaţa seminţelor cu OMG protejate prin drepturile de proprietate intelectuală sau brevet, iar apoi, într-o etapă ulterioară, după ce concurenţii sunt eliminaţi şi politica drastică a brevetelor va obliga fermierii să achiziţioneze seminţe în fiecare sezon, prin dominarea completă a acesteia. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Monsanto caută cu înfrigurare să pună stăpânire pe pieţele globale, cu efecte dezastruoase pentru fermierii care cad în capcana companiei. Cea mai greu de pătruns este, deocamdată, Europa, însă se pare că Monsanto şi-a găsit un cal troian perfect: România.

Imperiul Monsanto?

Aceeaşi strategie ca în S.U.A. este aplicată şi pe plan internaţional, cu precădere în ţările din „lumea a treia”. Astfel, în America Latină şi în Asia culturile de OMG ale Monsanto au cotropit, pur şi simplu, terenurile agricole, au distrus culturile locale, naturale – şi nu doar atât, ci şi modul tradiţional, familial de producţie agricolă existent în acele locuri. Sub mirajul recoltelor bogate şi facile, agricultorii au cumpărat seminţele tratate genetic, amăgiţi de propaganda care promitea rezultate profitabile şi, totodată, scutirea de efortul îngrijirii şi protejării de dăunători. În scurt timp, seminţele modificate genetic s-au răspândit fie sistematic, fie accidental, iar fermierii s-au văzut supuşi aceloraşi condiţii constrângătoare, care le interzic păstrarea „seminţelor brevetate”, iar produsele agricole modificate genetic au început să-şi facă simţite efectele asupra consumatorilor. E de reţinut că nu doar lanţul seminţe-produse a fost grav perturbat de achiziţionarea seminţelor modificate, ci şi un mod anume de a face agricultură.

În Mexic, de pildă, introducerea culturilor de porumb modificat genetic a dus la contaminarea tuturor culturilor de porumb din ţară. Deşi ţara a interzis cultivarea soiurilor de OMG, totuşi, în urma tratatului de comerţ liber încheiat de S.U.A. cu Mexic şi Canada, porumbul Monsanto a cucerit piaţa locală prin importuri. Fiind subvenţionat masiv de administraţia S.U.A., porumbul „industrial” (cum este numit de localnici) este şi mult mai ieftin decât cel produs local. Astfel s-a ajuns la şocanta situaţie în care în ţara de origine a porumbului, în care se cultivau de mii de ani numeroase soiuri locale, nu mai există în prezent porumb neafectat de genele OMG. Ţăranii mexicani, practicanţi ai unei agriculturi de subzistenţă, care îşi cultivau porumbul pentru tortilla zilnică şi pentru a păstra seminţe pentru sezonul următor, se văd în situaţia de a practica, mai nou, o agricultură de rezistenţă în faţa imperialismului multinaţionalelor.

În America de Sud, după ce au fost introduse iniţial în Argentina (prima ţară care a dat „undă verde” culturilor modificate genetic), culturile de OMG s-au răspândit mai apoi fulgerător în Paraguay şi Brazilia. Practic, Monsanto a încurajat folosirea seminţelor modificate genetic prin contrabandă, punând guvernele ţărilor în faţa unui fapt împlinit, forţându-le mâna pentru legalizarea noilor produse agro-alimentare. Fermierii brazilieni care se împotrivesc culturilor Monsanto numesc ogoarele însămânţate cu produsele acestei companii „deşertul verde", deoarece plantele modificate distrug ecosistemul terenurilor agricole pe care sunt cultivate. În plus, culturile Monsanto sunt monoculturi – ele sunt menite unei producţii industriale şi cultivării pe suprafeţe întinse. Monoculturile sunt incompatibile cu agricultură ţărănească, în care predomină un mod de producţie diversificat (soiuri diverse de grâne, legume etc.) şi neuniform.

În altă regiune a globului, în India, s-a ajuns la adevărate tragedii umane. Fermierii cultivatori de bumbac au fost amăgiţi cu perspectiva obţinerii unor recolte substanţiale în urma plantării seminţelor tratate genetic, ce ar fi protejat plantele împotriva unui parazit. Aşa că seminţele Monsanto au fost achiziţionate în masă. Curând, însă, s-a observat că bumbacul rezultat de la aceste seminţe a dezvoltat o boală ce s-a extins, în scurt timp, şi la culturile de bumbac nemodificate/organice. A devenit tot mai greu să găseşti seminţe organice, Monsanto ajungând să controleze aproape în totalitate piaţa bumbacului din India – cu toate că seminţele sale se vând de patru ori mai scump! Achiziţionarea acestora nu e posibilă decât dacă ţăranii se împrumută la bancă. Dacă recolta e proastă din cauza noii boli „marca” Monsanto, ţăranii se văd în situaţia să devină datori vânduţi. Problemele întâmpinate de fermierii indieni au dus la fenomene sociale absolut tulburătoare, printre care o adevărată epidemie de sinucideri – care a făcut, între 1997-2010, nu mai puţin de 199.132 de victime!

Asediu asupra Europei. Comisia Europeană pe post de berbece, România pe post de cal troian

Monsanto nu se mulţumeşte doar cu S.U.A. şi ţările din „lumea a treia”. O adevărată bătălie se duce pentru legalizarea produselor acestei companii pe pieţele din Europa. O instituţie guvernamentală americană ce se ocupă de comerţul exterior a criticat dur reglementările europene care „privează consumatorii din întreaga lume de accesul la produsele agricole americane” – proclamate propagandistic drept „sigure şi de bună calitate”, chiar dacă sunt modificate genetic... Aceste remarci nu sunt întâmplătoare: S.U.A. şi Uniunea Europeană duc negocieri pentru instituirea unei zone de comerţ liber între cele două regiuni. Principalul diferend este chiar situaţia culturilor de OMG, încă nepermise în totalitate în Europa.

S.U.A. a adus în sprijinul său una din instituţiile europene cheie din domeniu: Autoritatea Europeană pentru Securitatea Alimentelor (EFSA), care a dat numai avize pozitive pentru produsele americane modificate genetic. Mai mult de-atât, EFSA tocmai a invalidat rezultatele unui studiu realizat în Franţa, timp de mai mulţi ani, la Universitatea din Caen, asupra toxicităţii porumbului modificat genetic de Monsanto, prin testarea unor şobolani. Rezultatele au fost şocante: cobaii au dezvoltat tumori cancerigene de mărimea unei mingi de ping-pong. Pe lângă sprijinul EFSA, şeful Comisiei Europene, J-M Barroso, este un cunoscut susţinător al organismelor modificate genetic. Problema eurocraţilor şi a conducătorilor guvernelor din Europa este existenţa unui puternic curent de împotrivire al fermierilor europeni faţă de aceste culturi, iar în ţările unde aceştia au un rol social, economic şi politic important (Franţa, Germania), guvernele încă sunt reţinute în a le trece cu vederea revendicările.

Perspectiva „invadării” Europei de către corporaţia americană este însă cât se poate de reală. Poate fi amânată, însă nu înlăturată. După cum am văzut, Monsanto poate cuceri pieţele naţionale nu doar prin cultivare directă, ci şi prin diverse alte mijloace: importuri, contrabandă...

Între timp, chiar dacă „metropola” europeană nu poate fi încă cucerită, Monsanto ocupă periferia: România. Compania americană a făcut un adevărat desant în ţara noastră. Deţine deja unităţi industriale de producţie a seminţelor de porumb şi rapiţă în Ialomiţa, şi are ca obiectiv oficial însămânţarea cu porumb modificat genetic a 300.000 de hectare – adică 11% din suprafaţa agricolă totală însămânţată cu porumb pe plan naţional. Planul americanilor este bine gândit: ţara noastră are una din cele mai întinse suprafeţe cultivate de porumb, producţia agricolă în acest domeniu fiind a doua pe plan european. Aşadar, strategia e clară: transformarea pământurilor româneşti în terenuri de culturi modificate genetic, pentru a deveni, din „grânarul Europei”, „grânarul de OMG” al acesteia. Pentru că Monsanto nu vor fi lăsaţi să cultive aşa ceva în ţări ca Franţa, Germania sau Austria...

Pe lângă aceste planuri ambiţioase, corporaţia americană şi-a cumpărat un larg sprijin lobbistic în ţară, conform telegramelor Wikileaks făcute publice anii trecuţi. Oameni politici, experţi, fermieri, jurnalişti, academicieni au fost pur şi simplu plătiţi – iar unii chiar angajaţi! – pentru a promova interesele companiei americane, pentru a face propagandă organismelor modificate genetic şi pentru a nega faptul că aceste produse ar avea efecte nocive asupra sănătăţii. Doi foşti miniştri ai Agriculturii – Valeriu Tabără şi Ştefan Fuia – au lucrat, în trecutul recent, chiar în cadrul Monsanto România. Pe lângă acestea, din păcate, există şi asociaţii ale fermierilor care, atraşi de un prezumtiv avantaj competitiv, acceptă legalizarea şi folosirea pe scară largă a seminţelor tratate genetic.

Acest plan merge în paralel cu presiunile care se fac pentru eliminarea agriculturii de subzistenţă şi comasarea terenurilor agricole. Închipuiţi-vă cum ar arăta ţara noastră cu milioane de hectare de porumb modificat genetic, cu supravegherea poliţienească a Monsanto pentru a păzi „seminţele brevetate” şi cu mici oaze de gospodării ţărăneşti pierdute într-un deşert imens al marilor corporaţii/ferme! Şi, apoi, gândiţi-vă încă odată la seminţe...

„Neo-iobăgia” Monsanto

În secolul al XlX-lea s-au realizat unele cercetări sociale despre starea ţărănimii de după împroprietărirea lui Cuza. S-a remarcat un fenomen bizar: în unele regiuni, obştile de răzeşi practicau arendarea pământului, pe care, ulterior, îl lucrau tot ele. Cu alte cuvinte, ţăranii îşi arendau pământul pentru a lucra ei înşişi pe acelaşi pământ! Explicaţia acestui comportament aparent aberant, care transforma ţăranul în iobag, a fost dată abia în perioada interbelică de către unul din membrii proeminenţi ai Şcolii Gustiene, H.H. Stahl: seminţele – sau, mai degrabă, lipsa acestora.

Aici putem contracara, arătând de ce este potrivită România pentru o asemenea producţie, şi nu pentru experimente genetice care pustiesc totul în urma lor, ca plaga lăcustelor de odinioară.

Agricultură de subzistenţă ziceam? Nu, mai degrabă agricultură de rezistenţă!

Astfel, ceea ce a început în 2001 cu Patriot Act, legea prin care administraţia Bush dădea o puternică lovitură drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti din S.U.A., astăzi ar putea face un uriaş pas înainte prin Legea S510 – Legea Modernizării Siguranţei Alimentaţiei, a FDA. Folosindu-se de argumentul siguranţei alimentelor comercializate pe piaţă, legea va institui de fapt o uriaşă „poliţie alimentară” – culmea, nu pentru producătorii de hrană procesată la nivel industrial, ci mai ales pentru micii producători. Prin organizarea unor cooperative producătoare de hrană organică, aceştia au început să pună în ultimul timp tot mai serios sub semnul întrebării sistemul industrializat de producere a hranei din epoca modernă. De fapt, marii producători de seminţe modificate genetic, precum Monsanto sau DuPont, chiar ar beneficia de lege!

Statul, marile corporaţii şi trecerea în ilegalitate a micilor producători

Michael Taylor, unul dintre foştii angajaţi ai companiei Monsanto şi susţinător al intereselor acesteia, a devenit recent angajat al Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Statele Unite şi principalul candidat pentru funcţia de responsabil cu alimentaţia în cadrul Administraţiei pentru Medicamente şi Alimente (Food and Drug Administration – FDA), instituţie însărcinată cu siguranţa alimentelor. Fostul angajat al Monsanto este de fapt şi autorul Legii S510, deşi reprezentanţii Monsanto afirmă că nu ar fi influenţat cu nimic alcătuirea ei.

Aceasta este de fapt o trăsătură constant remarcată a celei mai înalte autorităţi în materie de alimentaţie: FDA a lucrat permanent în ultimii 20 de ani pentru interesele marilor corporaţii alimentare. Statele Unite sunt printre puţinele ţări din lume în care aproximativ 70% dintre alimentele comercializate au la bază componente modificate genetic. Nu numai atât, dar producătorii nici măcar nu sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă că produsul ar avea în componenţă astfel de elemente. Ceea ce şochează însă în toată această chestiune este faptul că legea pune orice fermă şi întreaga producţie de alimente din Statele Unite sub controlul strict al „Securităţii Patriei” (Homeland Security) şi al Ministerului Apărării. „Securitatea Patriei” desemnează de fapt o realitate instituţională complexă, ce adună în componenţă multiple sectoare ale unor agenţii guvernamentale precum Garda Naţională, Garda de Coastă, Biroul Federal de Investigaţii, Agenţia Centrală de Informaţii şi altele. A fost formată în 2003, principalul ei scop fiind lupta împotriva terorismului.

De la Monsanto la Codex Alimentarius

Implicarea marilor corporaţii alimentare americane, precum Monsanto, în destinele alimentare ale ţărilor lumii a treia reprezintă urmarea aceleiaşi strategii de politică externă americană. Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.

La nivel mondial, Codex Alimentarius este pentru micii producători ceea ce legea americană S510 este pentru cei americani. Iar ceea ce sunt reglementările Codexului la nivel mondial şi cele ale legii americane S510 la nivelul S.U.A., sunt pentru noi reglementările U.E. Aceleaşi metode şi aceeaşi ţintă le uneşte – ba chiar, uneori, aceiaşi oameni de legătură. Nu sunt întâmplătoare ieşirile în stradă din ultimii ani, abia băgate în seamă, ale ţăranilor şi producătorilor din sectorul alimentar în ţara noastră: regulile impuse acestora de reglementările U.E. îi duc la faliment, favorizându-se interesele marilor corporaţii industriale şi ale lanţurilor de magazine supermarket. Aceasta, în timp ce tot mai des vedem cum ţăranii stau la colţ de stradă să-şi vândă produsele naturale!

O soluţie ar fi refacerea ţesuturilor comunitare şi a unui comerţ local, printr-un sistem de cooperative de tipul celui american. Astfel de cooperative au apărut şi pe teritoriul ţării noastre, în Cluj şi în câteva sate din preajma Sibiului. Ele sunt primele şi slabele semne ale unei revigorări; dacă nu o vom susţine, acest pământ binecuvântat de Dumnezeu cu atâtea bogăţii va cădea cu totul în paragină sau în mâinile unor corporaţii care nu-l iubesc şi nu doresc decât să-l stoarcă cât pot, pentru a-şi maximiza profiturile şi a trece apoi mai departe...

Articol preluat din revista Lohanul.

 
yogaesoteric
8 august 2015

Articole publicate recent

> 19 IulieEminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (II)

> 19 IulieUluitor: FBI ul dezvăluie fotografii şocante cu momentul 9/11 dovedind că în realitate Pentagonul a fost lovit de o rachetă

> 18 IulieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (IV)

> 18 IulieA fost reactivată Unitatea H. Direcție specială secretă pentru homosexuali!

> 18 Iulie«Consilierul», dezvăluiri explozive: Masoneria s-a infiltrat în SRI şi Armată în epoca Constantinescu, Coldea și Kovesi poartă amprenta comunismului

> 17 IulieCanada instaurează «poliția vorbirii». Cine nu se adresează transgenderilor conform noilor norme riscă închisoarea sau reeducarea

> 16 IulieAveți grijă cu ce vă «jucați», că nu știți pe cine invocați! Mano Cornuto

> 14 IulieEste șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene (I)

> 14 IulieLuați cu toții o porție de multiculturalism! «Femeile, o specie pe cale de dispariție în inima Parisului»

> 13 IulieEminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (I)

> 10 IulieMinciunile năucitoare cu care suntem intoxicați. Operațiuni steag fals, pretext pentru intervenții militare

> 8 IulieIsteria șocantă a civilizaţiei: Eutanasierea copiilor este legală în Belgia

> 8 IulieConsiliul Superior al Magistraturii, «garantul independenței Justiției», recunoaşte că a încheiat un protocol SECRET cu SRI în 2014

> 8 IulieAllons enfants de la Patrie, Le jour de gloire est arrivé!... Marine Le Pen: «UE va dispărea, din cauză că oamenii nu o mai doresc»

> 7 IulieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (III)

> 7 IulieFAKE NEWS: Cum a inventat CNN un protest anti-ISIS după atacul de la Londra

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga