Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Dr. Johann Loibner – Originea şi istoria vaccinurilor (II)

 
Citiți prima parte a articolului
 

Părinţii vaccinării moderne

Dr. Loibner: „Printre părinţii vaccinării moderne nu avem voie să-l uităm pe Robert Koch, care a declarat la vremea lui că e suficient ca un singur bacil să se apropie de tine şi gata, te-ai infectat cu toate alea şi te îmbolnăveşti fatal! Robert Koch, de exemplu, pretindea sume enorme de la guvern pentru cercetările lui, drept pentru care cancelarul de atunci, Caprivi, a afirmat public «Poate că va veni vremea când ştiinţa va părea servitoarea industriei, însă acel moment nu a venit încă» [dar acum cu siguranţă trăim acea vreme!! n.m.]. Să nu-l uităm nici pe Paul Ehrlich, un chimist (fost medic militar) care a fost sponsorizat masiv de firma Farbwerke Hoechst pentru toate «descoperirile» lui; una din expresiile lui favorite era «trebuie să învăţăm să tragem la ţintă chimic» (wir müssen chemisch zielen lernen). Mai era şi Emil von Behring, cel mai «deştept», care a inventat «antitoxinele» pentru tetanos, difterie etc., care umbla pe la ministerele sănătăţii ca la el acasă, care a primit şi premiul Nobel datorită relaţiilor excepţionale cu oameni foarte supuşi şi s-a lăsat celebrat ca «salvatorul copiilor»... Era milionar, îşi achiziţionase sute de hectare de pământ ca să-şi poată creşte caii de la care obţinea serul pentru vaccinurile difterice şi, fiind el un negustor mai şmecher decât toţi ceilalţi, a pus şi bazele firmei farmaceutice Behring. Negustor excelent!

Eradicarea bolilor

Dr. Loibner: „Ei, dar să ne referim şi la alt aspect. Se tot vorbeşte de eradicarea bolilor. Oameni buni, nu putem să eradicăm niciun fel de boli!! Nu putem decât să eliminăm condiţiile care duc la îmbolnăviri, să îmbunătăţim standardul de viaţa!! Ciuma a dispărut fără vaccinare, doar prin îmbunătăţirea condiţiilor şi standardului de viaţă! Dacă OMS şi consorţii ar avea cu adevărat grija sănătăţii oamenilor, ar duce politică de informare, în loc de propagandă şi manipulare prin frică sau prin ameninţări. Nu trebuie uitate condiţiile sociale în care aveau loc «epidemiile»: 4-5-6-7-8 oameni în nişte camere minuscule, întunecate, fără apă curentă, fără frigider, fără calorifere, fără haine adecvate, fără îngrijire adecvată... Abia când aceste condiţii s-au schimbat, au dispărut şi epidemiile.

Şi mai e un aspect. Peste toate pluteşte fantoma molipsirii, ăsta e cuvântul magic – «boli contagioase». Ei bine, ca să vedeţi cât de departe se mergea cu această paranoia absolut nefondată, am descoperit într-un ziar austriac referiri la anul 1876, când primarul unui orăşel austriac interzisese copiilor să ia parte la înmormântări atunci când morţii decedaseră de variolă sau scarlatină, căci se temea ca nu cumva copiii să se «molipsească» de la morţii din sicrie (!!??). Vă daţi seama cât de adâncă este ideea preconcepută despre «molipsire»?? La 3 zile după moartea mamei copiii nu aveau voie să participe la înmormântare, ca nu cumva viruşii să iasă din sicriul închis şi să sară pe copii!!

Ce este boala?

Dr. Loibner: „Acum să fim clari: boala este întotdeauna o consecinţă a unor lipsuri (nutriţionale, igienice, sociale) sau a unei vătămări (intoxicare, otrăvire, răni, arsuri, frig, dezechilibru psihic şi sufletesc, depresii, resemnare etc.). Numai aşa apar bolile, nicidecum prin intermediul unor microorganisme «rele» care ne atacă din exterior. Microorganismele sunt dintotdeauna prezente, ele coexistă cu organismul uman, dar nu sunt niciodată cauza vreunei boli. De asemenea, bolile precum variola nici nu au dispărut în întregime, în sărăcia din Africa mai apar şi acum cazuri, tocmai din aceste cauze, care nu se lasă «eradicate» prin injecţii. Când se mai găseşte vreun caz de variolă, hop şi experţii de la CDC (Centers for Disease Control) care «constată» repede: Staţi, că de fapt e vorba despre altceva, ba e un virus de herpes sau de varicelă, ba e un virus de variolă atenuat, dar niciodată nu e vorba despre autenticul virus de variolă (ăla e eradicat, conform surselor oficiale), ei susţin că l-ar fi izolat şi l-ar ţine «prizonier» în două laboratoare cu securitate maximă: unul în Novosibirsk şi altul în Atlanta. Şi atunci de ce în 2003, înainte de războiul din Irak, soldaţii şi personalul medical au fost vaccinaţi împotriva variolei, dacă virusul variolei a fost eradicat? Nu cumva din cauza că «virusul variolei» nu se prea supune directivelor OMS şi nu stă cuminte în laboratoarele unde e «izolat»?

Scarlatina

Dr. Loibner: „Mulţi se întreabă de ce lipseşte scarlatina din schema de vaccinare. Medicina alopată admite ea însăşi că nu s-a reuşit crearea vreunei protecţii prin vaccinare (dar să nu credeţi că nu s-a încercat şi acest vaccin!!). După definiţia medicinei alopate, scarlatina este o boală contagioasă (sic!), ai cărei agenţi patogeni sunt streptococii, tratamentul e musai să fie cu penicilină (sau alt antibiotic, depinde ce reprezentant farma l-a vizitat cel mai recent pe medic), totul simplu ca bună ziua. Ei bine, scarlatina este cel mai bun exemplu pentru a contrazice ideile preconcepute despre apariţia unei boli, despre molipsire, imunitate şi gravitatea bolii. În manuale se pomeneşte «scarlatinella» ca fiind forma cea mai uşoară, pe care de altfel o întâlnim cel mai frecvent în ţările civilizate. Scarlatina apare în forme grave abia atunci când condiţiile de viaţă nu sunt ideale (hrana, îmbrăcăminte, îngrijire, locuinţe, hipotermie mare etc.). [...]

Nu degeaba există termenul «bolile copilăriei». Organismul copiilor reacţionează la modificări sau la stres mult mai vehement decât cel al adulţilor. Eczeme, erupţii, febră, vomă, inflamare a ganglionilor, dar şi reacţiile stării de spirit cum ar fi teama, furia, gelozia, toate sunt mult mai puternice la copii decât la adulţi. Nu dintotdeauna bolile copilăriei au fost categorisite drept boli contagioase, dar de când au apărut antibioticele pe piaţă gândirea medicală s-a fixat pe explicaţia cea mai comodă: dacă se poate stabili prin analize prezenţa unei bacterii în organismul pacientului, atunci pacientul a fost «infectat». Nu mai întreabă nimeni de unde a apărut bacteria, ce rol joacă ea cu adevărat în procesul vindecării, cum se face că dispare singură şi fără antibiotice etc. Se vehiculează ipoteze prin care streptococii stau mereu la pândă pe jucării, pe linguriţe, înainte erau toţi obsedaţi cu dezinfectarea, dar acum se pare că nici bacteriofobii nu mai cred în aceste măsuri de «prevenire», căci ei se bazează pe puterea antibioticelor de a distruge toate bacteriile.

Pe vremea când practicam medicina de familie, m-am convins de absurditatea ideii de molipsire când o mămica a venit la mine cu fetiţa ei care se îmbolnăvise de scarlatină de şapte ori într-un an, deşi nimeni altcineva din jurul ei nu făcuse boala! Abia după ce am sfătuit-o pe acea mămică despre modificarea alimentaţiei copilului şi mai ales a obiceiurilor greşite de îmbăiere, fetiţa nu a mai făcut niciodată scarlatină. Ulterior am putut constata că nici în familiile cu mai mulţi copii nu făceau toţi scarlatină, deci nici vorbă de molipsire. Din experienţa mea de peste 35 de ani am observat că unei îmbolnăviri de scarlatină îi precede mai întotdeauna o stare de hipotermie, la care se adăugă factorii personali ai pacientului.

În istoria vaccinării au fost făcute multe încercări de a dezvolta un vaccin anti-scarlatină, care ar fi urmat să «protejeze» la fel cum afirmă ei că protejează orice alt vaccin: înfipt seringă, creat anticorpi, bla-bla-bla... Ghinionul industriei farmaceutice a fost tocmai faptul că scarlatină odată făcută nu dă imunitate, poate fi făcută de multe ori şi mai ales este şi uşor de diagnosticat!! Nu se poate impune un vaccin împotriva scarlatinei fiindcă atunci chiar că ar ieşi la iveală coşmarul provaccinaliştilor, acela că vaccinurile nu oferă absolut niciun fel de protecţie!! Scarlatina este una din bolile pe care se poate dovedi cel mai uşor că teoria vaccinării nu stă în picioare.”

Cauzele bolilor

Dr. Loibner: „Încă o dată: fără lipsuri şi vătămări suntem sănătoşi!! Acestea sunt cauzele îmbolnăvirilor, nimic altceva! Ni se serveşte însă basmul că bolile ne sunt aduse de «duşmanii» noştri, bacteriile şi viruşii, acum câţiva ani erau şi prionii (vezi BSE), despre care nimeni nu ştie ce sunt şi cu ce se mănâncă. Iar în ziua de azi mai avem şi inventatorii de boli: H5N1 gripa aviara, BTV virusul limbii albastre, H1N1 gripa porcină. Aşteptăm cu nerăbdare şi interes alte invenţii, doar de-aia majoritatea virologilor lucrează în industria farmaceutică. Ei au microscoapele electronice şi diagnostichează într-un «laborator de referinţă» (Referenzlabor), cu alte cuvinte, dacă am avea şi noi o căruţă de bani ca să ne facem laboratorul nostru propriu, unde am analiza acel virus şi am ajunge la alte rezultate, ei ar afirma că rezultatul nostru nu are nici o greutate, fiindcă ei au un «laborator de referinţă»! De acolo a ieşit de altfel şi H1N1, iar basmul ăsta nu cred că mai e nevoie să-l dezvolt acum.

Un alt inventator celebru este o firmă de vaccinuri austriacă (între timp cumpărată de americani, evident). Când au dezvoltat vaccinul respectiv, au afirmat că o boala care este o simplă consecinţă a insolaţiei (da, mă refer la meningoencefalita de vară, iniţial prezentă doar în Europa centrală) ar fi fost de fapt un mare bau-bau provocat de căpuşe infectate cu viruşi. Repet, boala este doar o consecinţă a insolaţiei netratate; niciun medic nu poate constata o meningoencefalită de vară, tot ce poate constata el este o meningită, adică o inflamare a meningelui, orice altceva nu poate fi constatat decât în laborator. Şi evident că vinovatele sunt căpuşele, doar toţi oamenii au oroare de căpuşe. Am auzit deja foarte mulţi oameni care nici nu mai spun «Mi-am făcut vaccinul contra meningoencefalitei de vară», ci «Am fost la vaccinul anti-capuşe»; ideea fixă a capuşelor-vampir purtătoare de viruşi ucigaşi deja s-a înfipt bine în creierul lor. Gândiţi-vă şi la gripa aviară, aţi văzut găini bolnave? Groaznic, oribil, buhuu... Era evident că trebuia să vină rândul căpuşelor, căci ele sunt paraziţi care sug sânge, oamenii au dintotdeauna o panică arhaică la aşa ceva şi asta îi face uşor de manipulat.”

Virusul - instrumentul de propagandă nr. 1

Dr. Loibner: „Ajungem şi la instrumentul de bază al propagandei: virusul. Totul este virus. Cu 2000 de ani în urmă, un alt doctor pe nume Aulus Publius Celsus a încadrat toate cauzele necunoscute ale bolilor în categoria virus (= otrava). Virus era conform acestei definiţii tot ceea ce ne vătămează, ceea ce ne face rău. Pe vremea romanilor existau trei cauze de deces mari şi late: sabia duşmanului, otrava soacrei sau a rivalului/rivalei (pe asta o identificau imediat ca otravă), iar toate celelalte erau virus, adică tot o otravă, dar neidentificată. Iar ideea asta fixă s-a prelungit până azi. În 1937, un specialist în igienă numit Kollath (autor de manuale la Universitatea din Rostock) scria în cărţile lui despre «virusul invizibil» (!!??). Abia din 1940 avem la dispoziţie microscopul electronic, cu care putem observa elemente celulare pe care le numim virus, dar care în realitate sunt cu totul altceva, căci ceea ce azi se numeşte virus este în realitate ceva produs de însuşi organismul nostru (de aceea se vorbeşte şi de viruşi endogeni), este ceva care face parte din sistemul imunologic al corpului uman şi din procesul de vindecare generat de organism, care provoacă, de exemplu, febră (reacţia de apărare a corpului), care provoacă transpiraţia, apariţia bacteriilor care ajută la eliminarea ţesutului bolnav sau vătămat etc.”

Dr. Loibner: „Aşadar, virusul este arma propagandistică numărul unu, o noţiune demonizată până la extrem. În mass-media găsim afirmaţii paradoxale: «Virusul este uneori inofensiv, alteori este rău.» Inofensiv este, de exemplu, când virologii încep să sune alarma la gripa de vară; păi normal că gripa de vară este inofensivă. Gripa/răceala este o boală care are de-a face cu frigul, cu hipotermia şi cu răcitul, cu punct culminant între sfârşitul lui ianuarie până la jumătatea lui februarie, asta e de sute de ani aşa şi nu se va schimba niciodată, indiferent ce nume îi dăm şi ce cauze îi atribuim. După aceea mai auzim, tot pe ton ameninţător, «Virusurile sunt supuse mutaţiilor» – păi, oameni buni, asta e o realitate banală, virusul nu poate exista de unul singur, ca într-o cameră goală; orice virus comunică permanent cu elementele mediului în care sa află, îşi schimbă forma şi proprietăţile, este într-o mutaţie permanentă. De aceea nici nu există nici până în ziua de azi o metodă precisă pentru izolarea totală a unui virus, nemaivorbind că nici măcar în cazul în care ar exista o astfel de metodă, nu există dovada că virusurile ar cauza îmbolnăvirile. În orice caz, virusurile se modifică permanent, sarcina lor este trasată de însuşi organismul uman, de a se adapta la mediul în care trăiesc. Ah, dar după aceea, atenţie, că «virusul devine agresiv, a ucis deja 400 de oameni!» (citim prin ziare). Sau, marele bau-bau, «un virus a evadat dintr-un laborator» şi vine să facă ravagii. Scenarii puerile à la James Bond.”

Virusul zboară

Dr. Loibner: „Vă rog să citiţi cu atenţie (şi să nu cădeţi de pe scaune!) următorul pasaj dintr-un manual pentru medici din anul 1971 referitor la virusul pojarului (manualul se cheamă «Boli ale copilăriei», autori: Lust, Pfaundler und Husler, Editura Urban şi Schwarzenberg, München, Berlin, Viena, 1971; Krankheiten des Kindesalters, Lust, Pfaundler und Husler, Urban und Schwarzenberg Verlag, München, Berlin, Wien, 1971):

«Virusul pojarului zboară din cameră în cameră, se cunosc deja anumite direcţii; el zboară în camera de vizavi şi în camera de vizavi-stanga sau vizavi-dreapta, în camera de deasupra, dar niciodată în camera alăturată.»

Da, da, ăsta e materialul pe care s-au specializat medicii pe vremea mea şi – chiar dacă vă vine să râdeţi în hohote – nici în ziua de azi nu s-au schimbat multe în această perspectivă asupra bolilor. Un student la medicină în ultimul an, confruntat cu întrebarea «Ce este un virus?», va răspunde aproape întotdeauna «Un virus este un germen patogen». Asta a învăţat, asta dă mai departe. Nu l-a văzut, dar a văzut poze colorate şi a citit despre el în manuale. Despre vaccinuri ştie mai puţin decât cei prezenţi aici, la această conferinţă; noi ne informăm intens pe această temă de ani de zile, el din păcate nu are timp. În aproape 10 ani de studiu de medicină, vă pot spune că se făcea un singur curs de 2 ore de «tehnica vaccinării», adică ne învăţau cum să înfigem seringa! În rest, medicii nu sunt mai informaţi despre vaccinare prin prisma studiului lor decât oricare alt om.

În ziua de azi se pun diagnostice de genul meningoencefalită de vară, gripa aviară, gripa porcină, boli pe care niciun medic nu le poate constata în mod credibil şi justificabil din punct de vedere medical. Nu mai e nevoie de doctor, nu mai e nevoie practic nici de pacient, căci luam o probă de sânge şi o ducem la acel «laborator de referinţă» care «testează», iar când testul iese «pozitiv», atunci am «îmbulinat-o». Acest test este evident construit tot de producătorii de farmaceutice şi de virologii care lucrează pentru industria farmaceutică. În traducere: lumea medicală se mulţumeşte cu acel test, nu mai interesează dacă omul este puternic sau slăbit, nu mai contează mediul în care trăieşte, cum se alimentează, dacă era răcit frecvent înainte, dacă avea constipaţii, infecţii şi inflamaţii, nu mai contează stilul lui de viaţă, starea psihică etc., nu mai avem nevoie de aceste informaţii, căci testele de sânge sunt un instrument incredibil de puternic. Prin aceste teste putem proclama boli, legi, epidemii, ordonanţe de la ministerele sănătăţii, toate doar în funcţie de un simplu rezultat al analizelor de laborator... fără medic, fără pacient. Ah, iar producătorii din industria farmaceutică ies în câştig material de două ori: o dată pentru test, o dată pentru vaccin. Să fie masa bogată!

Ce este gripa?

Dr. Loibner: „Am citit nu cu mult timp în urmă într-un ziar austriac declaraţiile unui profesor de igienă pe tema «Vaccinarea gripală – pro şi contra»: «Viruşii autentici de influenza sunt nişte biluţe mici, cu un diametru de câteva miimi de milimetru. Aceste biluţe au o platoşă puternică alcătuită din proteine, iar în această platoşă se ascund instrumentele care îi permit virusului să pătrundă în căile respiratorii. Virusul lichefiază apoi stratul protector al mucoasei, pentru ca tot mai mulţi viruşi să poată ataca acolo celulele. În acest vârtej viral capătă şi bacteriile posibilitatea de a pătrunde la nivelul mucoasei şi de a se depune acolo – ceea ce duce la o suprainfecţie». Astea sunt scenariile science-fiction ale provacciniştilor.”
 

 

Traducere: El (virusul!) zboară în toată lumea!!
Înainte ca gripa să aterizeze la dvs.:
Vaccinare antigripală!! Acum!!

Dr. Loibner: „Iată mai sus o pagină din ziarul pentru medici la care sunt abonat: o pagină de propagandă ca model despre cum se specializează medicii mai departe după studiu. Da, gripa zboară prin lume: mai întâi în Argentina, după aia fuga la Moscova, de acolo în Canada, apoi repede în Baleare... Titlul preferat al publicaţiilor: «Următorul val de gripă vine cu siguranţă!». Şi evident grafica foarte sugestivă: între tataie şi nepoţel zboară virusurile la greu! Aţi observat şi cum virusurile au întotdeauna nume de ţări sărace, viruşi din Hong Kong, Taiwan, viruşi egipteni, viruşi indieni, africani etc.? Normal, cu asemenea locuri homo occidentalus asociază întotdeauna ideea de pericol, murdărie, suprapopulaţie şi molipsire cu infecţii. În Austria mai vine în ianuarie şi virusul de la Moscova... Totuşi, un virus de Zürich nu va exista niciodată, nici vreun virus de Manhattan sau de Wall Street. Cât de mult se potriveşte aici citatul din cartea lui Oswald Spengler de la începutul secolului trecut («Declinul Occidentului», «Der Untergang des Abendlandes»): «Adevărul? Ce este adevărul? Trei săptămâni muncă de presă şi toată lumea cunoaşte adevărul; motivele acestuia rămân irefutabile atâta vreme cât există bani pentru a le repeta neîntrerupt. »

Dr. Loibner: „Doamnelor şi domnilor, gripa nu este altceva decât o consecinţă a hipotermiei! De aia se şi chemă influenza di freddo! Este o boală bazată pur şi simplu pe răceală şi nu are nimic de-a face cu molipseala. Dacă vreţi să răciţi, dvs. sau copiii dvs., faceţi efort susţinut seara, după aceea staţi mult timp în cada cu apă fierbinte, apoi staţi puţin în frig, să vă scadă brusc temperatura, iar a doua zi – dacă organismul este slăbit (de exemplu, pe fond de stres sau nesomn etc.) – aţi şi făcut una din multele forme de gripă, cu dureri musculare, cu dureri în gât sau în urechi, cu febră, cu tuse, eventual şi cu pneumonie etc. Pe vremuri, se spunea «gripa de cap» (Kopfgrippe), «gripa de burtă» (Bauchgrippe), azi nu mai există decât «gripa de virus» (Virusgrippe). Hahnemann şi Kneipp recomandau prevenirea gripei astfel: îmbrăcăminte adecvată (atenţie, nu înfofolire!!), aerisit bine dormitorul, mişcare zilnică la aer curat, alimentaţie sănătoasă etc.

Pentru partizanii vaccinării lucrurile stau cu totul altfel. Pentru ei gripa (influenza) nu este nicidecum consecinţa hipotermiei, combinată cu un mod de viaţă stresant şi greşit (pentru că asta ar însemna că oamenii să îşi asume răspunderea pentru propriile acţiuni!), pentru inventatorii şi producătorii de vaccinuri gripa (influenza) este consecinţa unică a unor infecţii întâmplătoare cu viruşii de influenza, care atacă organismul uman prin molipsire. Aici nu mai avem voie să ne întrebăm de la cine porneşte de fapt molipsirea!! Nu mai avem voie să ne întrebăm de ce doar unii oameni se îmbolnăvesc şi alţii nu. Nu mai avem voie să ne întrebăm de ce acei viruşi se înmulţesc şi devin agresivi taman pe vreme friguroasă. De asemenea, este inutil să ne întrebăm cum de reuşeşte un virus să provoace atâtea forme diferite de influenza. Ah, evident, aici rămâne posibilitatea ca ulterior, în funcţie de stadiul cercetărilor, să mai introducem nişte categorii de viruşi sau să-i punem să execute mutaţii. În felul ăsta întreaga teorie capătă iz ştiinţific şi deschide drumul către dezvoltarea în fiecare an a unui nou vaccin «specific» pentru o «nouă gripă». Posibilităţile sunt nelimitate, piaţa de desfacere abia aşteaptă.”

Citiți a treia parte a acestui articol

Sursa: piersicuta.blogspot.ro
 


Citiţi şi:
Remedii ayurvedice pentru răceală
ISTERIA AVIARĂ este mult mai contagioasă şi mai periculoasă decât gripa
Piers Morgan își injectează în direct un vaccin de la Dr. Oz şi apoi se îmbolnăveşte!

 

yogaesoteric
11 decembrie 2015

 

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga